Decizia civilă nr. 297/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 297/R
Ședința publică din 22 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.
J. ecător V. F.
J. ecător N. B.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-intimată A.
N. DE A. F. -D. GENERALĂ A F. P. M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 703 din_ a Judecătoriei T. L., jud. M., în contradictoriu cu intimatul- contestator D. V. și intimata C. DE A. DE S. M., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ și_, când în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 703 din_ a Judecătoriei T. L., M., s- a admis în parte contestația la executare formulată contestatorul D. V., în contradictoriu cu intimata A. N. de A. F. - D. J. a F.
P. a J. ețului M., B. M. .
A anulat parțial Somația nr. 9784/887 din_, emisă în dosarul execuțional nr. 887 / 2011 și Titlul executoriu nr. 9785/887 emis în dosarul execuțional nr. 887/2011, în sensul că înlătură dobânzile și penalitățile stabilite în sarcina contestatorului D. V., în cuantum de 1366 lei.
A obligat intimata A. N. de A. F. - D. J. a F.
P. a J. ețului M. la plata către reclamantă a sumei de 4,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Contestatorul D. V. a formulat la data de_ contestație la executarea silită pornită împotriva lui, solicitând anularea Somației nr. 9784/887 din_, emisă în dosarul execuțional nr. 887/2011 și a Titlului
executoriu nr. 9785/887 emis în dosarul execuțional nr. 887/2011 de către C. de A. de S. M. .
Potrivit înscrisurilor depuse de către intimata C. de A. de S. M.
, contestatorului D. V. i s-a comunicat la data de_, somația de executare nr. 9784/887 împreună cu titlul executoriu nr. 9785/887 ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 887/2011 și a confirmat primirea acestora (f. 20-23).
C. de A. M. a emis în cursul lunii mai 2011, decizia de impunere nr. 4377/583 din_, stabilindu-se obligații în sarcina contestatorului D.
V., respectiv contribuții la Fondul Național Unic de A. Sociale de S. pentru activități independente desfășurate în baza unui contract de agent, în cuantum de 1.613 lei pentru perioada_ -_, la care se adaugă majorări de întârziere și penalități în cuantum de 1.366 lei, calculate până la data de_, în temeiul art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală republicat(fila 26).
Legea nr. 95/2006 atribuie caselor de asigurări de sănătate dreptul de a aplica măsurile de executare silită, prevăzute de OG nr. 92/2003, iar art. 261 din același act normativ stipulează dreptul CNAS de a aproba norme metodologice pentru desfășurarea activității de executare silită. Aceste norme au fost aprobate prin ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007, ordin care consacră dreptul caselor de asigurări de sănătate de a emite decizii de impunere.
Această decizie de impunere, cu nr. 4377/583 din_, reprezintă titlu de creanță, care devine executoriu la data scadenței.
Articolul 44 din OG nr. 92.2003 privind Codul de procedură fiscală instituie regula comunicării actului administrativ fiscal, iar art. 45 din același act normativ instituie sancțiunea necomunicării către contribuabil, respectiv inopozabilitatea și lipsa efectelor juridice. Totodată, art. 44 pct. 44.1 din 1050/2004, prevede următoarele: "Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii";.
De asemenea, art. 222 din Legea nr. 95/2006 prevede că: "fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.";
Raportat la cele expuse, rezultă că în mod nelegal s-a stabilit în sarcina contestatorului obligații constând în dobânzi, în cuantum total de 1124 lei și penalități în cuantum total de 242 lei, calculate până la data de_, în condițiile în care decizia de impunere, care este un act administrativ, a fost comunicată abia la data de_ .
Potrivit art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006:
"(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente;
veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
indemnizațiilor de șomaj";.
Raportat la dispozițiile enunțate, este irelevant dacă contestatorul realizează și venituri din salarii, în afară de venituri impozabile provenite din activități independente.
În ce privește susținerea că nu se datorează contribuții pentru anul 2006, deoarece s-a împlinit termenul de prescripție, instanța reține că potrivit art. 91 alin. 1 din OG nr. 92/2003, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de cinci ani și începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală. Art. 23 din același act normativ stipulează faptul că dreptul de creanță fiscală și obligația de fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează și de la această dată se naște și dreptul organului fiscal de a stabili obligațiile datorate. Baza de impunere pentru contribuția datorată de contestator s-a constituit încă de la data începerii activității acestuia, așa cum reiese din evidențele comunicate de către organele fiscale. În această situație, în mod corect intimata a emis decizia de impunere începând cu data de_, în interiorul termenului de prescripție prevăzut de art. 91 alin. 1 din OG nr. 92/2003.
Față de considerentele expuse, instanța urmează să admită în parte contestația la executare formulată de contestatorul D. V., și să anuleze parțial Somația nr. 9784/887 din_, emisă în dosarul execuțional nr. 887/2011 și Titlul executoriu nr. 9785/887 emis în dosarul execuțional nr. 887/2011, în sensul că va înlătură dobânzile și penalitățile stabilite în sarcina contestatorului în cuantum total de 1.366 lei( 1124 lei - majorări de întârziere și 242 lei - penalități)
În baza art. 274-277 Cod de procedură civilă, instanța urmează să o oblige pe intimata A. N. de A. F. - D. J. a F. P. a J. ețului M. la plata către reclamantă a sumei de 4,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata D. J. a F.
P. M., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii în întregime a contestației.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că prin decizia de impunere nr. 4377 / 583 /_, care constituie titlu de creanță, CAS M. a pus în
vedere contestatorului faptul că are o obligație de plată a sumei de 2.979,33 lei indicând și termenul în care trebuie efectuată plata obligației. Ca urmare a neachitării sumei în termenul stabilit, titlul de creanță - decizia de impunere - a devenit executoriu, astfel CAS M. a procedat la emiterea somației nr. 9784
/_ și a titlului executoriu.
Potrivit Deciziei nr. XIV din_ dată în Recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ";posibilitatea contestării titlului executoria pe calea contestației la executare, subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ";.
Conform art.110 alin.3 din codul de procedură fiscală, ";Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: decizia de impunere…";
Coroborând textele legale mai sus citate cu prevederile Deciziei Înaltei Curți de C. ție și Justiție dată în recurs în interesul legii, rezultă că titlul de creanță trebuie contestat la instanța de judecată de contencios administrativ iar în fața instanței investite cu contestația la executare nu pot fi invocate aspecte de fond ale acestui titlu de creanță fiscală.
Limitele posibilității de analiză a instanței de executare sunt doar cele ce țin de respectarea condițiilor de formă ale actelor de executare emise în baza titlului de creanță, fără a avea posibilitatea analizei apărărilor de fond invocate de contestator, privind neîndeplinirea de către CAS a obligației de informare.
Atât somația cât și titlul executoriu contestate îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de codul de procedură fiscală, conform art.141 alin.4 și art.43 alin.2 din același act normativ.
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.9, 304 ind.1 Codul de procedură civilă, OG 92/ 2003.
Prin întâmpinarea depusă la filele 16 - 19, intimatul-contestator D. V. a solicitat respingerea recursului, arătând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală. S-a arătat că la data la care suma reprezentând obligația de plată a devenit scadentă, titlul de creanță a devenit titlu executoriu, născându- se astfel un nou raport juridic și anume unul execuțional fiscal, iar procedura execuțională este reglementată de codul de procedură fiscală potrivit căruia orice act de executare silită poate fi atacat pe calea contestației la executare ( art.172 cod procedură fiscală). Prin sentința recurată instanța de fond s-a pronunțat asupra unui titlu executoriu, a unui act de executare silită. În acest caz sunt incidente dispozițiile art.141 alin.2 ale Codului de procedură fiscală, ce prevăd că titlul de creanță, prin emiterea titlului executoriu, devine titlul executoriu la data care creanța devine scadentă. Cu alte cuvinte, prin transformarea titlului de creanță în titlu executoriu, primul act nu-și mai produce efectele specifice unui titlu de creanță, ci, prin transformare se naște un nou raport juridic și anume, un raport juridic execuțional fiscal, astfel cum este el prevăzut în toate modalitățile sale la capitolele VII-XI din codul de procedură fiscală. Din acest punct de vedere, fiind vorba de un raport juridic execuțional,
firesc este ca procedură să fie una tipică, execuțională, prevăzută la secțiunea codului de procedură fiscală mai sus menționată. Astfel, art.172 cod procedură fiscală prevede că orice act de executare silită poate fi atacat pe calea contestației la executare procedura fiind, deci, una execuțional fiscală. În cauza dedusă judecății titlul executoriu nu constă într-o hotărâre judecătorească și, pe cale de consecință în mod justificat pe calea contestației la titlu formulată de contestator se pot invoca chiar și apărări de fond privind modalitatea de încheiere și punere în executare a acestui titlu.
Recursul este fondat.
Prin contestația înregistrată în primă instanță mai întâi pe rolul T. ui
M. ( care și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Tîrgu L. ), contestatorul D. V. a înțeles să atace somația și titlul executoriu emise în dosarul execuțional nr.887/2011 al Casei de A. de S.
M., fără a ataca în prealabil titlul de creanță.
Așa încât în mod corect acțiunea contestatorului a fost calificată ca având natura juridică a unei contestații la executare.
Potrivit art. 172 alin. 3 cod procedură fiscală, contestația la executare poate fi făcută împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Astfel, cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, în Decizia nr. XIV/2007 pronunțată în recurs în interesul legii, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Întrucât împotriva deciziei de impunere emisă pe seama contestatorului și comunicată în luna iunie 2011, acesta avea deschisă calea contestației prevăzută de art.205 Cod procedură fiscală și, mai apoi, a acțiunii în contencios administrativ-fiscal, prevăzută de art.218 Cod procedură fiscală, tribunalul constată că în speță, contestatorul nu putea invoca pe calea contestației la executare, apărări de fond referitoare la inexistența în tot sau în parte a datoriilor sale față de Fondul Național Unic de A. Sociale de S. .
Cum în speță nu s-au constatat vicii de formă ale actelor de executare silită, tribunalul constată că se impune respingerea în tot a contestației la executare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct.9, 312 alin.3 cod procedură civilă, instanța de recurs va admite calea de atac cu soluționarea căreia a fost învestită conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de către intimata D. GENERALĂ A F.
P. M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 703 din_ a Judecătoriei T. L., jud. M., pe care o modifică în parte în sensul că respinge în totalitate contestația la executare formulată de contestatorul D. V., domiciliat în T. L., str. L. R., bl. 5, sc. A, ap. 10, jud. M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
J. ecător, | J. ecător, | ||||
V. | F. | N. | B. | ||
A. | G. ier, H. |
Președinte,
V. P.
Red. P.V. / _
Tehnored.T.F.-_ / 2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND T. D.
