Decizia civilă nr. 435/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator 4204
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 435/R
Ședința publică din 26 aprilie 2013 Completul constituit din :
PREȘEDINTE: N. B. -
J. ecător
JUDECĂTORI: V. F.
V. P.
GREFIER: D. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către contestatoarea SC A. S., cu sediul în V. de S., str. Libertății, nr. 8, județul
M., împotriva sentinței civile nr. 2405 din_ pronunțată de J. ecătoria
V. de S., în dosarul cu numărul mai sus menționat, în contradictoriu cu intimatul O. V. de S. prin primar, cu sediul în V. de S., str. 22 D., nr. 19, având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, când susținerile și concluziile părții prezente la dezbateri au fost consemnate în încheierea ședinței publice din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea soluției a fost amânată inițial pentru data de_, iar ulterior pentru data_ și pentru de azi.
În urma deliberării tribunalul a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2405/_, J. ecătoria V. de S. a respins contestația la titlu formulată de contestatoarea SC A. S., cu sediul în V. de
S., str. Libertății nr.8, județul M., în contradictoriu cu intimatul O. V. de S. prin primar, cu sediul în V. de S., str.22 D. nr.19, județul M. .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele :
Contestatoarea dorește anularea titlului executoriu nr.7064/_ emis de intimat pentru suma de 43.766,96 lei reprezentând impozit clădiri restant și majorările aferente, invocând compensarea de drept.
În acest sens, opune intimatului creanța atestată de facturile nr.1152/_
, 1157/_ și 1003 din_ .
Compensarea invocată de către contestatoare, astfel cum prevede art.116 din OUG 92/2003, presupune stingerea creanțelor unităților administrativ- teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică. Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile, potrivit alin.4 al art.116.
Același articol prevede și faptul că, compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu, fiindu-i comunicată debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării.
În cauză, s-a solicitat instanței să constate compensarea de drept, ori această solicitare nu este întemeiată, existând multiple argumente în susținerea acestei concluzii:
Contestatoarea recunoaște creanța intimatului reprezentând impozitul pe clădiri, nefiind de acord cu majorările calculate, întrucât solicitase intimatului compensarea cu propria sa creanță reprezentând suma de plată de la buget în cuantum de 23.265,45 lei și obținuse o rezoluție a primarului în sensul că, se va efectua compensarea "în trimestrul III -luna iulie, când vor exista posibilități financiare. Deoarece datoriile între cele două părți sunt reciproce, nu se vor percepe penalitățile de întârziere."; (f.6)
Compensarea nu s-a mai efectuat, nefiind emisă vreo decizie cu privire la aceasta, ci s-a emis ulterior titlul executoriu, inclusiv pentru majorările de întârziere, creanța contestatoarei nefiind recunoscută de către intimat, care a făcut dovada că, a achitat sumele solicitate cu titlu de onorariu expert (în care au fost incluse cheltuielile de transport, diurna, cazare, etc.), în cadrul dosarului nr._ al T. ui M. .
Cert este că, debitul pretins de către contestatoare, se referă la cazare, masă și transport pentru trei persoane, experti judiciari, conform unor desfășurătoare depuse în cauză, facturile fiind întocmite în baza unei note de comandă din data de_, a cărei beneficiar este Consiliul local V. de S., semnată de primar.
Din cele trei persoane care au beneficiat de serviciile facturate, două sunt cele care au întocmit în dosarul nr._ al T. ui M. un raport de expertiză (Motora Roman și Cocoș Filimon) la solicitarea reclamantului orașul
V. de S., fiind aprobat decontul privind justificarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei, în valoare de 46.000 lei.(încheierea din data de_ în dosarul amintit)
Oricare ar fi fost înțelegerea intimatului, prin primar, cu contestatoarea, la momentul prestării acelor servicii de masă, cazare și transport facturate, din moment ce s-a stabilit și aprobat de către instanță un decont referitor tocmai la toate cheltuielile ocazionate de efectuarea expertizei, apărarea intimatului, în sensul că, dacă s-ar admite compensarea, ar însemna să plătească de două ori același lucru, este pertinentă și conduce la concluzia că nu se poate reține în prezenta cauză, existența unei creanțe certe, lichide și exigibile a contestatoarei. Cheltuielile bugetare au un regim juridic distinct, o destinație precisă și limitată, fiind impusă o bază legală pentru acestea, iar ordonatorul principal de credite răspunde de plățile efectuate.
Rezoluția primarului din data de_, privind faptul că se va face compensarea, nu reprezintă o decizie cu privire la efectuarea compensării, astfel cum a fost avută în vedere de prevederile legale la care s-a făcut referire anterior, decizie care trebuia comunicată contestatoarei, cu atât mai puțin, nu se poate discuta despre "scutirea"; de majorările de întârziere, care se percep oricum și în cazul creanțelor fiscale stinse prin compensare, până la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile, potrivit art.122 din OUG 92/2003.
Astfel, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru a opera compensarea de drept și nefiind invocate alte motive de nelegalitate a titlului executoriu emis de intimat, cererea contestatoarei a fost respinsă.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, contestatoarea SC A. S. solicitând, în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că reținerea instanței potrivit căreia creanța contestatoarei nu este certă, lichidă și exigibilă este neîntemeiată.
În întâmpinare, intimata arată că facturile emise de contestatoare nu sunt înregistrate în contabilitate, însă în același timp, a depus la dosar facturile nr. 1003/_ ; 1151/_ și nr. 1157/_ . Aceste facturi au fost recunoscute de O. V. de S. și au fost aprobate de către primar.
Instanța de fond nu a fost chemată să verifice raporturile juridice care au condus la emiterea facturilor și să analizeze chestiuni de fond ale raportului contractual care a generat emiterea facturilor, iar dacă tot a trecut la verificarea raporturilor juridice trebuia să verifice dacă serviciile facturate de contestatoare au fost prestate la cererea intimatei și dacă într-adevăr au fost prestate aceste servicii și să verifice dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Instanța a respins proba cu martori, probă prin care a încercat să dovedească ce servicii s-au prestat, însă aceasta a fost respinsă.
În ceea ce privește serviciile facturate se arată că expertul desemnat de instanță a fost dl. inginer Motora Roman. Acesta a alocat un număr de 646 ore pentru deplasare la fața locului, identificări și măsurători. Acceptând că dl.
expert a lucrat 10 ore pe zi înseamnă că a stat la V. de S. două luni. Cu toate aceste cheltuielile de transport, cazare, diurnă sunt de 300 lei sumă de nu acoperă nici combustibilul necesar unei deplasări Câmpeni - V. de S. și retur. Mai mult decât atât martorul propus de noi cunoaște faptul că nu doar dl. expert Motora Roman a fost cazat și transportat de SC A. S. ci și dl. ing. Cocoș Filimon care este expert parte. Experții au fost însoțiți tot timpul de trei - patru polițiști comunitari deoarece experții au fost amenințați. Și acești polițiști comunitari care i-au însoțit pe experți tot timpul, zi și noapte, au fost cazați de SC A. S., li s-a asigurat masa și transportul. De asemenea cazarea s-a făcut într-o zonă fără acces la comunicații iar distanța de la pensiunea unde au fost cazați experții și polițiștii comunitari până la oraș este de 10 km, aspect ce reiese din contractul de colaborare încheiat între dl. Cocoș Filimon și O. V. de S., iar transportul a fost asigurat de contestatoare.
Față de cele arătate anterior, consideră că instanța a pronunțat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului, respectiv dacă tot a analizat existența raportului judiciar ce a stat la baza emiterii facturilor, trebuia să cerceteze dacă sumele facturate se regăsesc sau nu în decontul expertului pentru a se putea pronunța pe bază de probe dacă prin compensare ar însemna să plătească de două ori aceleași lucruri. dar așa cum a mai arătat anterior, proba cu martori a fost respinsă.
O. V. de S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul, tribunalul reține următoarele :
Contestatoarea a solicitat compensarea impozitului pe clădiri datorat de către aceasta O. ui V. de S. cu sumele datorate de O. V. de S. către contestatoare, conform facturilor nr. 1003/_ ; 1151/_ și nr. 1157/_
.
Potrivit art. 116 din OG nr. 92/2003 așa cum a fost modificată, prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică.
În speță, aceste dispoziții sunt aplicabile cu condiția lămuririi creanțelor reciproce.
Pentru aceasta, se impunea administrarea de către instanța de fond a unei probațiunii care să stabilească certitudinea creanței contestatoarei, aspect pe care instanța nu l-a stabilit, împrejurare ce echivalează cu necercetarea suficientă a fondului cauzei.
Constatând că sunt incidente dispozițiile art. 312, alin. 5 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a admite recursul, a casa sentința și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
În baza art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Admite recursul declarat de contestatoarea SC A. S., cu sediul în V. de S., str. Libertății, nr. 8, împotriva sentinței civile nr. 2405 din_ pronunțată de J. ecătoria V. de S., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | |||
N. B. | V. F. | V. P. | D. | H. |
În concediu de odihnă În concediu de odihnă Semnează Semnează
Vicepreședintele instanței Vicepreședintele instanței
Red. N.B. - _
Tred. D.H. -_ Ex. 2
J. ecător la fond: Ana M. L.
