Decizia civilă nr. 577/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 577/R/2013
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013 Instanța este constituită din:
P.: I. P.
J.: SS
J.: A. -L. I. Grefier: L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de contestator CURTEA DE APEL CLUJ, PRIN P. J. V. M. împotriva
sentinței civile nr. 16949/_, pronunțată în dos. nr._ al J. iei C. -N., privind și pe intimat H. F., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, recurentul a depus la dosar, prin registratura instanței, note de concluzii.
Constatându-se că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, T. ul reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 16949/_, pronunțată în dosarul nr._ al J. iei C. -N., s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea CURTEA DE APEL CLUJ, în contradictoriu cu intimata H. F. și s-a respins cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare formulată de contestatoare, ca rămasă fără obiect.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1117/R/2009 pronunțată în dosarul nr. _
, C. de A. C. a admis recursul împotriva Sentinței T. ului C. nr. 1583 din data de_ pronunțată în dosarul nr._, contestatoarea fiind obligată la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% aferent perioadei_ -_, sume
actualizate și indexate la data plății, inclusiv pentru intimata H. F.
, decizie care a rămas irevocabilă.
Prin Sentința civilă nr. 937/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată printre alții și de intimata H. F. și obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești B. ești, C. de A. C. și Tribunalul Cluj la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% din indemnizația brută lunară începând cu data de_ și în continuare, iar Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale menționate.
Pin Sentința civilă nr. 2342/2007 a T. ului C. a fost admisă acțiunea intimatei (intervenient în nume propriu) față de Ministerul Justiției, C. de A. C. și Tribunalul Cluj, prin care aceștia din urmă, în calitate de pârâți, au fost obligați la plata despăgubirilor echivalente cu diferențele salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu luna august 2004 la zi și pentru viitor, sume reactualizate potrivit indicelui de inflație la data plății efective, iar Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce și să vireze fondurile necesare plății sumelor. Față de intimata H. F., această sentință a devenit irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1542/R/2009 a Curții de A. C. .
La data de_ a fost înregistrată la BEJ Manchevici M. cererea creditoarei de executare silită în baza titlurilor executorii menționate mai sus, executarea silită fiind încuviințată prin Încheierea civilă nr. 11803/CC/2011 din data de_ (fila 21 din dosarul de executare).
La data de_, BEJ Manchevici M. a întocmit pe numele contestatoarei somația atașată la fila 28 din dosarul de executare nr. 572/2011, prin care contestatoarei i s-a solicitat plata către creditoarea H. F. a sumei de 43.961 lei cu titlu de debit brut actualizat până în martie 2010 și suma de 5.064 lei reprezentând cheltuieli de executare, somație comunicată contestatoarei - fila 29 din dosarul execuțional.
La data de_ BEJ Manchevici M. a încheiat procesul verbal de la fila 33 din dosarul de executare, prin care, față de incidența prevederilor art. 1 din OUG nr. 71/2009, modificată prin OUG nr. 18/2010, OUG nr. 45/2010 și OUG nr. 113/2010 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, devenite titluri executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2010, a constatat suspendată de drept executarea silită în dosarul execuțional nr. 572/2011.
Instanța de fond a reținut că titlurile executorii care fac obiectul dosarului execuțional nr. 572/2011 al BEJ Manchevici M. , respectiv Decizia civilă nr. 1117/R/2009 pronunțată în dosarul nr._ de
C. de A. C., ca urmare a admiterii recursului împotriva Sentinței
T. ului C. nr. 1583 din data de_ pronunțată în dosarul nr._, Sentința civilă nr. 937/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ și Sentința civilă nr. 2342/2007 a T. ului C.
, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1542/R/2009 a Curții de
A. C., privesc drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și stabilesc creanțe în sarcina unei instituții publice, astfel că, în cauză, sunt incidente prevederile OUG nr. 71/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, "Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. În cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.";
În acest sens, instanța de fond a reținut că, art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului consacră asumarea obligației de către Părțile Contractante de a recunoaște oricărei persoane, de sub jurisdicția lor, drepturile și libertățile definite de Convenție. Cât privește România, Convenția Europeană a intrat în vigoare prin Legea nr. 30/1994 din 21 iunie 1994, dată la care instrumentele de ratificare au fost depuse la Secretarul General al Consiliului. Aceasta înseamnă că, după ratificare Convenția a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și a dobândit, în cadrul acestuia aplicabilitate directă.
Prima garanție conferită de articolul 6 paragraful 1 oricărui justițiabil este dreptul său la un tribunal. În concepția instanței europene, dreptul la un tribunal este o componentă esențială a sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1, pentru ca orice persoană care este parte într-un proces civil să beneficieze de un proces echitabil (Cauza Golder contra M. a Britanie, hotărâre din 21 februarie 1975).
Instanța europeană a admis faptul că dreptul de a sesiza un tribunal este doar unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție, întrucât, în Cauza Ruianu contra României (hotărâre din 17 iunie 2003), C. a reamintit că dreptul la justiție protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți.
Prin urmare, potrivit Curții, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp (cauzele Burdov contra R. iei, hotărâre din 7 mai 2002, Hornsby contra Greciei, hotărâre din 19 martie 1997).
Argumentele Curții Europene au fost reluate și în cauza Șandor contra României (hotărâre din 24 martie 2005), în care s-a arătat că, dacă administrația, ce constituie un element al statului de drept, refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în
fața instanțelor de judecată își pierd orice rațiune de a fi, nefiind oportun de a cere unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura executării silite pentru a obține satisfacție.
În jurisprudența sa, respectiv, în cauza Sabin P. escu contra României (hotărâre din 2 martie 2004), cauza Virgil I. contra României (hotărâre din 28 iunie 2005), C. europeană a reluat considerentele din cauza Șandor contra României și a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ca urmare a neexecutării unei hotărâri, apreciate ca fiind o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor.
C. admite posibilitatea de a suspenda temporar executarea silită a unor hotărâri civile, însă numai dacă suspendarea este fondată pe motive de ordine publică, iar intervalul de timp în care operează este rezonabil și proporțional cu motivele care o determină (Immobiliare Saffi contra Italiei, hot. din 29 iulie 1999). Totodată, s-a arătat că o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată de circumstanțe particulare, dar întârzierea nu poate avea drept consecință atingerea substanței dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenție.
S-a reținut că dreptul la justiție nu este unul absolut și că statului îi este recunoscută o oarecare marjă de apreciere, însă nu trebuie uitat că, în egală măsură în jurisprudența sa, instanța europeană a arătat că, invocarea lipsei resurselor financiare nu poate constitui o cauză justificativă pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil (Bourdov c. R. iei, Katsyuk c. Ucrainei; P. ov c. Moldovei; Shmalko c. Ucrainei) și că orice fel de ingerință în drepturile persoanei garantate de Convenție trebuie să respecte un just echilibru între interesele statului și cele ale persoanelor vizate.
În cauză, instanța de fond a subliniat faptul că intimata are un bun în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenție (cauza Șandor contra României, hotărâre din 24 martie 2005), respectiv hotărârile judecătorești menționate în baza cărora a început executarea silită. Apoi, conform actelor aflate la dosarul de executare nr. 572/2011, contestatoarea C. de A. C. a fost somată să achite suma de 43.961 lei cu titlu de debit brut actualizat până în luna martie 2010 și suma de 5.064 lei reprezentând cheltuieli de executare silită, în total
49.025 lei, iar până în prezent intimatei i s-a achitat suma de 602 lei (fila 38). Astfel, de la data recunoașterii drepturilor sale prin hotărârile judecătorești menționate, au existat eșalonări și reeșalonări ale drepturilor intimatei, începând cu anul 2009 și până în anul 2011, conform dispozițiilor Legii nr. 230/2011.
Raportat la starea de fapt din speță, instanța de fond a apreciat că, susținerile contestatoarei privind Decizia Curții Constituționale nr. 1533/_ nu pot fi primite, atâta timp cât la motivarea acestei decizii s-a avut în vedere următoarea eșalonare: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2015 se plătește 25% din valoarea
titlului executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu, iar situația intimatei diferă, prin aceea că de la data pronunțării hotărârilor menționate, acesteia i s-a achitat o proporție de 0,012 % din cei 5% stipulați pe anul 2012, nici măcar un sfert din procentul stabilit pe anul 2012, ceea ce echivalează cu o reeșalonare la reeșalonarea deja stabilită și astfel nicio garanție pentru creditoare că debitorul nu va proceda la o nouă eșalonare și în consecință la transformarea dreptului obținut pe cale judecătorească într-unul iluzoriu.
Instanța de fond a retinut că nu există nicio garanție împotriva arbitrariului și imprevizibilității referitoare la suspendări și reeșalonări, apreciază că ingerința în dreptul intimatei de a obține executarea hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil nu respectă cerința privind proporționalitatea acesteia, dată fiind conduita debitorului care prin modul de punere în aplicare a ultimului plan de eșalonare, lipsește de efectivitate titlurile executorii obținute de intimată, ceea ce conduce la încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu consecința aplicării prioritare a acestora, potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituție.
Instanța de fond a înlăturat și argumentele contestatoarei cu privire la cuantumul debitului brut actualizat până în luna martie 2010, având în vedere fișa de calcul emisă de C. de A. C., atașată la fila 23 din dosarul de executare. Simplele susțineri ale contestatoarei în sensul că suma efectiv datorată intimatei este în cuantum de 18.173 lei, în lipsa unor dovezi din care să reiasă micșorarea sumelor inițial comunicate în cadrul dosarului de executare, nu pot atrage admiterea de către instanța de judecată a cererii formulate de contestatoare. De asemenea, instanța de fond a apreciat că sunt justificate cheltuielile de executare, iar onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în cuantumul prevăzut de art. 37 din Legea nr. 188/2000 și Ordinul nr. 2550/C/2006.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța, față de dispozițiile art. 403 alin. 1 - 3 C.pr.civ., potrivit cărora suspendarea executării se poate dispune numai până la soluționarea contestației la executare, a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect, având totodată în vedere și faptul că, la data de_ BEJ Manchevici M. a suspendat de drept executarea silită în dosarul de executare nr. 572/2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta C. de A.
C. solicitând în baza art. 312, art. 304 pct.9 si art. 304 indice 1 Cod Procedură Civilă modificarea sentinței si admiterea contestației la executare învederând că cerința raportului de proporționalitate a eșalonării drepturilor salariale prin OUG nr. 71/2009 este îndeplinită, sumele plătite intimatei respectă cuantumurile stabilite prin OUG nr. 71/1999, Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea OUG nr. 71/2009.
Analizând recursul formulat, instanța retine următoarele:
Sentința civilă nr.16949/2012 a J. iei C. -N. a fost pronunțată cu greșita aplicare și interpretare a legii, instanța făcând o aplicare eronată în prezenta cauză a dispozițiilor art.1 din Protocolul 1 la CEDO și art.6 CEDO.
Astfel, în prezenta cauză s-a procedat la somarea recurentei să procedeze la plata sumelor a căror eșalonare s-a realizat succesiv de către legiuitor, la data de_ .
Trebuie avut în vedere că în cuprinsul hotărârii Dumitru D. Dumitru și alții contra României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 709/_, s-a reținut că din cauza gravei crize economice cu care România a început sa se confrunte începând cu anul 2009, masurile de eșalonare a plății drepturilor bănești recunoscute prin hotărâri judecătorești urmăreau un scop de utilitate publica. CEDO a constatat că, deși mecanismul de eșalonare instituit a suferit modificări, autoritățile statului l-au respectat, dând dovadă de diligenta in executarea hotărârilor judecătorești sus-menționate.
C. EDO a apreciat că plata eșalonată a sumelor de natura celor datorate intimatei nu poate fi considerata nerezonabila, astfel ca cererea a fost apreciată ca fiind in mod vădit nefondată și a fost respinsă în temeiul art. 35 § 3 lit. a) si art. 35 § 4 din Convenție.
În consecință, în lumina acestei hotărâri, devin eronate aprecierile instanței de fond conform cărora prevederile OUG nr. 71/2009 ar fi contrare art. 6 din Convenția EDO și art. 1 din protocolul 1 la CEDO.
Sub aspectul proporționalității măsurii eșalonării cu scopul urmărit, CEDO s-a pronunțat de asemenea, reținând că acest criteriu este îndeplinit prin eșalonarea stabilită de către legiuitor, care a aprobat OUG nr. 71/2009 prin lege.
În consecință, în temeiul prevederilor exprese ale art. 1 al. 2 din OUG nr. 71/2009 se impune a se constata că în cursul termenelor de executare stabilite de actul normativ menționat, modificat ulterior, executarea silită este suspendată, prin urmare toate actele de executare silită efectuate în această perioadă sunt lovite de nulitate.
Pentru aceste motive, în baza art. 1 din OUG nr. 71/2009, art. 403 al. 1 C.pr.civ., art.312, art.304 pct.9 C.pr.civ., instanța va admite recursul declarat de recurentul C. de A. C. împotriva sentinței civile nr. 16949/_, pronunțată în dosarul nr._ al J. iei
C. -N. pe care o va modifica, va admite contestația la executare silită formulată de contestatoarea C. de A. C., va anula somația comunicată la_, va anula executarea silită în dos. nr. 572/2011 al executorului judecătoresc Manchevici M. și va dispune suspendarea executării silite.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul C. de A. C. împotriva sentinței civile nr. 16949/_, pronunțată în dosarul nr._ al
J. iei C. -N. pe care o modifică, admite contestația la executare silită, anulează somația comunicată la_, anulează executarea silită în dos. nr. 572/2011 al executorului judecătoresc Manchevici M., dispune suspendarea executării silite.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2013.
| J. , SS | J. , A. -L. I. |
Grefier, L. M. |
Red.IP Tehnored.VAM 2 ex./_
