Decizia civilă nr. 298/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r . 298/2013
Ședința publică din data de 25 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR D. E. L. JUDECĂTOR L. T. B. GREFIER I. D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul C. D. D., împotriva sentinței civile nr.838/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna din părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:Se constată recursul la al doilea termen de judecată. La dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare din partea intimatului I. J. de P. B. -N., care a fost comunicată recurentului.
Instanța, analizând actele dosarului, constată lipsa părților și faptul că prin întâmpinare s-a solicitat în conformitate cu prev.art. 242 cod procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsă, după care reține recursul în pronunțare.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 838/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de către petentul C. D. D., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției seria CP nr. 0525201 încheiat la data de_ de IPJ BN - Serviciul P. i Rutiere și, în consecință s-a menținut, ca legal și temeinic, procesul-verbal de contravenție sus menționat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că la data de_, în jurul orelor 10,40, agentul constatator din cadrul IPJ BN a întocmit procesul-verbal seria CP nr. 0525201, prin care petentul a fost sancționat contravențional pentru contravenția prevăzută de disp. art.8/2/13 din O.G. 37/2007 cu modificările ulterioare și sancționată conform disp. art.9/l/d din O.G. 37/2007 cu modificările ulterioare, cu sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 3.000 lei (minimul special), constând în aceea că, la data anterior menționată, a condus pe DN 17/E 58, în
orașul Beclean, autoutilitara marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ - care tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_ și transporta marfa pe ruta Reteag-J., conform avizului de însoțire nr.7547/_ - nerespectând prevederile privind reglarea ceasului tahografului analogic.
În concret, s-a reținut că, la scoaterea diagramei din aparatul tahograf, a rezultat faptul că aceasta indica la data de_, ora 22,30, deși ora reală era 10,40.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în prezența petentului care l-a semnat, făcându-se mențiunea "recunosc fapta";.
Analizând procesul-verbal de contravenție contestat prin prisma disp. art. 34 și urm. din OG nr. 2/2001 republ., instanța de fond a constatat că susținerea petentului legată de ilizibilitatea actului sancționator și, implicit, a nedescrierii faptei contravenționale este una nefondată, cât timp starea de fapt menționată în procesul-verbal este una detaliată, respectiv aceasta a fost adusă la cunoștință petentului (aspect relevat chiar de către petent în cuprinsul plângerii), situație în care, în speță, nu sunt incidente disp. art. 17 din OG nr. 2/2001 republ., procesul-verbal de constatare a contravenției contestat respectând condițiile de formă prevăzute de actul normativ anterior invocat.
Prima instanță a mai reținut că disp. art. 8 al. 2 din OG 37/2007 mod. prevăd că fapta comisă de către contravenient prevăzută la pct. 13 al actului este considerată de către legiuitor ca reprezentând o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al
Consiliului (CE) nr. 561/2006, respectiv Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și constituie contravenție dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni, potrivit legii penale .
Din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar, respectiv factura (existentă la f. 5) emisă la data de_ (a doua zi după data aplicării sancțiunii contravenționale) și copia diagramei tahograf din_ coroborate cu recunoașterea contravenției de către petent, instanța reține că starea de fapt reținută în actul sancționator corespunde întrutotul realității.
Raportat la aceste împrejurări, instanța a constatat - pe de o parte - netemeinicia susținerilor petentului, iar - pe de altă parte - legalitatea actului sancționator contestat.
În consecință, a apreciat că petentul se face vinovat de comiterea contravenției reținute în sarcina sa, respectiv că întocmirea actului sancționator s-a făcut cu reținerea în prealabil a unei temeinice stări de fapt.
Hotărând asupra sancțiunii stabilite, aceeași instanță a apreciat că aceasta a fost corect individualizată raportat la pericolul social al faptei și la urmările produse, petentului fiindu-i aplicat minimul special prevăzut de lege - amenda în cuantum de 3.000 lei - conf. art. 9 al. 1 lit. "d"; din OG. 37/2007, situație în care solicitarea subsidiară a acestuia este una nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul C. D. D., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii pecuniare cu avertisment.
În motivare, s-a arătat în esență că soluția instanței de fond este criticabilă întrucât aceasta nu s-a pronunțat pe toate motivele si documentele invocate în apărare, ba mai mult, a preluat întocmai motivările agentului constatator din întâmpinare chiar și formulările eronate cum este cea referitoare la fapta comisa care s-ar încadra la încălcări foarte grave. Astfel, în mod greșit reține instanța de fond că art. 8 alin.2 din OG nr. 37/2008 prevede că fapta comisă de către contravenient prevăzută la pct. 13 al actului este considerată de către legiuitor o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului CE nr. 561/2006, respectiv Regulamentul CEE nr. 3.821/85.
La art. 8 alin. 1 din OG nr. 37/2008 sunt enumerate faptele foarte grave iar la alin.2 al aceluiași articol sunt menționate încălcările grave cum este și fapta privind nerespectarea prevederilor privind reglarea ceasului tahografului analogic.
Instanța de judecată nu a motivat în niciun fel înlăturarea apărărilor sale, faptul că în anul 2012 a fost prima zi de lucru pe mașină întrucât a fost în concediu de odihnă toată luna ianuarie iar în luna februarie a lucrat în atelier, conform pontajului și adeverinței nr. 622/_ depuse la dosar. Sigur că aceste aspecte nu-l pot exonera de răspundere, dar pot contribui la aprecierea gravitații faptei, respectiv pot justifica o înlocuire a sancțiunii pecuniare într-un avertisment, apreciind că prin acesta scopul legii acel de respect față de dispozițiile legii poate fi atins, sancțiunea pecuniară nefiind un scop în sine al legii.
Instanța de judecată a apreciat că sancțiunea a fost corect individualizată raportat la pericolul social al faptei și la urmările produse. In procesul-verbal de constatare și sancționare nu se face referire la nici o urmare de altfel nu s-a produs nici o urmare întrucât conform celor reținute făcea curse scurte în județ între Reteag și J. și, prin natura activității, făcea pauzele legale.
Instanța de judecată nu a luat în analiză la individualizarea pedepsei faptul că ceasul tahografului a fost reparat a doua zi, mulțumindu-se să constate că din coroborarea facturii emise la_ si copia diagramei tahograf starea de fapt reținuta în actul constatator corespunde întrutotul realității.
Instanța de judecata a fost lipsită de rol activ, ar fi trebuit să-i pună în vedere să probeze afirmațiile privind respectarea pauzelor de odihna prin staționările in balastierele de la J. si respectiv Reteag. Prin simpla nefuncționare a tahografului nu se poate deduce automat că pauzele de odină nu au fost respectate și pe cale de consecința nici pericolul social nu este dovedit.
Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social, în doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza in concreto respectiv gradul de pericol social de la caz ca caz. În speța de față, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată.
Intimatul I. de P. al Județului B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat, în esență, că recurentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe care 1-a semnat arătând că recunoaște fapta, ulterior formulând plângerea contravențională care a făcut obiectul dosarului de fond.
Conform art. 8 alin. (2) pct.13 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, constituie contravenție nerespectarea prevederilor privind reglarea ceasului tahografului analogic. Această contravenție este sancționată de art. 9 alin. (1) Iit. d) din același act normativ cu amendă de la 3000 lei la 6000 lei.
Sub aspectul existenței contravenției reținută de agentul constatator subliniem faptul că nu există niciun dubiu, aceasta fiind recunoscută și de petentul recurent. Cele constatate de agentul constatator și consemnate în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, corespund întrutotul adevărului iar fapta contravențională a fost corect încadrată din punct de vedere juridic.
Solicitarea petentului recurent ca amenda contravențională să fie înlocuită cu avertisment nu se justifică atâta timp cât, individualizând sancțiunea contravențională, agentul constatator a aplicat amendă în cuantumul minim prevăzut de lege. Mai mult, petentul recurent putea să beneficieze de o altă prevedere de lege, respectiv aceea de a plăti jumătate din minimul amenzii în termenul prevăzut, ceea ce ducea la diminuarea consistentă a acesteia. Petentul recurent, deși a încălcat în mod evident prevederile legii, solicită totuși ca această încălcare, apreciată sub aspectul pericolului social chiar de legiuitor, ca fiind o abatere gravă, să nu fie sancționată decât cu avertisment. Apreciem că această solicitare a petentului recurent nu se justifică, pericolul social al faptei reținută și probată fără dubiu în sarcina sa, rezultând din însăși voința legiuitorului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 304/l C.pr.civ
, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, realizând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Astfel, tribunalul constată că în mod judicios prima instanță a respins plângerea contravențională formulată de petentul recurent C. D. D., reținând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție seria CP nr. 0525201 încheiat la data de_ de către agenții rutieri din cadrul IPJ B. -N. .
În acest sens, corect a statuat instanța de fond asupra legalității actului constatator, acesta nefiind afectat de cauze de natură a atrage sancțiunea nulității absolute, consemnarea stării de fapt de către agentul constatator fiind realizată într-o manieră care, deși nu întrunește în cel mai mare grad posibil exigența lizibilității, permite analizarea descrierii faptei contravenționale, aceasta fiind comprehensibilă, dovadă că petentul recurent a și formulat apărări ample cu privire la starea de fapt menționată și încadrarea legală a faptei.
Sub aspectul criticilor de netemeinicie, tribunalul reține că sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu organului constatator, prin exercitarea plângerii contravenționale cel dintâi supunând instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, petentul având posibilitatea să administreze probe cu privire la temeinicia actului sancționator (situația de fapt expusă), mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat. Împrejurarea că sarcina îi incumbă acestuia nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Or, întemeiat s-a reținut de către instanța de fond împrejurarea că starea de fapt menționată de agentul constatator nu este infirmată de probele administrate în cauză.
În acest sens, tribunalul constată că în mod corect a conchis prima instanță că probele administrate în cauză (copia diagramei tahograf și factura depuse la dosar) converg spre concluzia temeiniciei stării de fapt descrise de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție. De altfel, nici chiar petentul recurent nu contestă săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa, respectiv aceea a nerespectării prevederilor privind reglarea ceasului tahografului analogic, prevăzută de art. 8 alin. 2 pct. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007, acesta circumstanțiind în
cuprinsul plângerii contravenționale și a recursului formulat împrejurările în care a fost comisă fapta, împrejurări care, în opinia sa, conturează un grad de pericol social concret scăzut.
În privința individualizării sancțiunii, tribunalul apreciază ca judicioasă concluzia primei instanțe în sensul că sancțiunea aplicată a corespuns gradului de pericol social al faptei comise de către petent, împrejurările relevate de petent (faptul că era prima zi în care petentul efectua în anul respectiv curse cu vehiculul, că în ziua imediat următoare celei în care a fost efectuat controlul ceasul tahograf a fost reparat) nefiind apte a susține teza unei gravități reduse a faptei.
Astfel, în privința apărării petentului-recurent în sensul că fapta comisă nu prezintă pericol social întrucât nu a produs urmări câtă vreme, cursele efectuându-se pe distanțe scurte, pauzele de odihnă au fost respectate, tribunalul constată că aceste aspecte nu prezintă relevanță din moment ce fapta pentru care a fost antrenată răspunderea contravențională a acestuia nu este, prin conținutul său, una de rezultat, ci de pericol. Că încălcarea imputată petentului-recurent este una gravă, rezultă din chiar norma legală ce o califică ca atare (fiind menționată în art. 8 alin. 2 din OG nr.37/2007 printre încălcările grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului CE nr. 561/2006, respectiv Regulamentul CEE nr. 3.821/85), sens în care a și fost stabilit minimul amenzii într-un cuantum ridicat.
Așadar, lipsa unei urmări concrete a faptei imputate și dovada conformării ulterioare, precum și împrejurarea că se afla în prima zi de muncă pe mașină, nu pot reprezenta în cazul de față argumente pentru aplicarea avertismentului, fapta de a nu regla ceasul tahografului analogic prezentând gravitate chiar în lipsa unei urmări concrete, impunându-se ca o măsură de prevenție absolut necesară pentru protejarea siguranței celorlalți participanți la trafic, astfel încât, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege corespunde, în speță, pericolului social concret al acesteia.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petentul-recurent C. D. D., în cauză nefiind incidente nici alte motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu de instanță conform art. 3041Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul C. D. D. , domiciliat în Budacu de Jos, sat J., nr. 184, jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr.838/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
P. M. D. E. L. L. T. B.
Grefier,
D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ /2 ex Jud. fond: VML
