Decizia civilă nr. 398/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
S. A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 398/2013
Ședința publică din data de 20 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR: D. E. L. JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: I. D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta C. SA prin D. C. - S. D.
N. B.
împotriva sentinței civile nr.11678/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 6 iunie 2013 dată la care pronunțarea hotărârii a fost amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi 13 iunie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Pin sentința civilă nr. 11678/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta SC L. D. T. S., în contradictoriu cu intimata
C., prin D.R.D.P. C. - SDN B. și, în consecință a fost modificat procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 4250823 încheiat la data de_ de către D.R.D.P. C. - SDN B.
, în sensul că s-a înlocuit sancțiunea amenzii de 2.250 lei aplicată, cu sancțiunea "avertisment"; și a fost anulat tariful de despăgubire în valoare de 560 euro, echivalent a 2.376,92 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 4250823 încheiat la data de_ de către intimata C. S. prin
C. - S.D.N. B., petenta SC L. D. T. S. a fost sancționată, în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu amendă contravențională în cuantum de 2.250 lei, reținându-se că în data de_ ora 1901pe DN 15A, km. 28+290 m, localitatea Viile Tecii, vehiculul de tip B2, cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Agentul constatator a reținut că prin această faptă a fost încălcat art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. În temeiul art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, petenta a fost obligată și la plata tarifului de despăgubire în valoare de 560 euro, echivalent a 2.376,92 lei.
Actul sancționator îndeplinește toate cerințele de legalitate prevăzute la art. 17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute (cuprinde mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator).
Referitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție atacat, instanța a constatat că în mod corect a fost reținută în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 al. 1 din OG 15/2002, actualizată, deoarece taxa de rovinietă a fost achitată la data de_, ora 19:04:34, ulterior constatării faptei de către agentul constatator.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, raportat la pericolul social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care s-a comis, ținând cont și de faptul că petenta este la prima abatere de acest gen, instanța apreciază că amenda aplicată de 2.250 lei este o sancțiune prea severă în condițiile în care nu s-au reținut împrejurări ce ar fi putut da o anumită gravitate faptei petentei, astfel că în baza art.34 din O.G. 2/2001 cu raportare la art. 6 și 7 din același act normativ, s-a admis plângerea formulată în parte, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea "avertisment";. Totodată, s-a anulat tariful de despăgubire în valoare de 560 euro, echivalent a 2.376,92 lei, reținându-se incidența dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012, tariful de despăgubire menționat
fiind contestat în instanță anterior intrării în vigoare a acestei legi.
1
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta CNADNR SA prin Direcția Regională D. și Poduri C., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței cu consecința menținerii sancțiunii prevăzute în procesul verbal de despăgubire.
În motivare, s-a arătat că deși instanța de fond a apreciat ca procesul verbal îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de OG 2/200l, a admis plângerea contravențională, înlocuind sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului.
La întocmirea procesului verbal atacat, agentul constatator a ținut cont de următoarele aspecte: La momentul controlului efectuat in_, ova 19,01 in localitatea Viile Tecii, km 28+290 vehiculul cu număr de înmatriculare_ circula pe DN 15A fără a deține rovinietă valabilă.
Legiuitorul prin O.G. 15/2002 obliga subiectul de drept să aibă o anumită conduită atâta timp cât această conduită este prescrisă într-o normă juridică. Comportamentul intimatului-petent nu s-a desfășurat în cadrul ordinii de drept în vigoare, fapt ce a fost sesizat de organul constatator și sancționat ca atare.
Potrivit art. 8 alin, 1 din O.G. nr. 15/2002: "Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă"; iar conform art. 6 alin. 2 din același act normativ este obligatorie păstrarea rovinietei aplicate vizibil pe partea interioară a parbrizului pentru vehiculele înmatriculate, pe toată perioada de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Prin urmare, dovada circulației cu rovinietă valabilă se face prin aplicarea acesteia pe parbrizul autovehiculului, excluzându-se astfel posibilitatea înlăturării răspunderii contravenționale prin dovada ulterioară a achitării tarifului. La momentul controlului, autovehiculul aparținând petentului nu deținea rovinieta valabilă aplicată pe partea interioară a parbrizului și agentul constatator a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor legale în materie în sensul sancționării acestuia.
Este cunoscut în literatura de specialitate și în practica judiciară că sub aspectul legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, acesta se bucură de prezumția de autenticitate, veridicitate și legalitate, el făcând dovada celor constatate de agentul constatator, până la proba contrarie, care poate fi făcută cu orice mijloc de probă.
Aceasta prezumție de care se bucura procesul verbal de contravenție trebuie interpretată prin prisma jurisprudenței CEDO în materia art.6 din Convenție în domeniul contravențional.
Aplicarea sancțiunii s-a făcut în mod obiectiv, fiind proporționala cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Limitele sancțiunilor contravenționale prevăzute de O.G. 15/2002 pentru circulația pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă au fost stabilite de legiuitor care a avut în vedere pericolul social ridicat al acestor fapte.
Anulând tariful de despăgubire și înlocuind sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului instanța de fond a nesocotit prevederile legale la judecarea cauzei, motiv pentru care recurenta își întemeiază prezentul recurs pe alt. 304 pct. 9.
In drept s-au invocat disp. art. 299-316 Cod procedura civilă, O.G.nr.2/2001 modificată și completată, O.G. nr.15/2002, Legea nr. 101/2007.
Tribunalul examinând, în baza prevederilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că
aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, instanța de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie
.
Astfel, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut legalitatea procesului- verbal de contravenție contestat de petenta intimată, statuând totodată în sensul că fapta imputată petentei a fost săvârșită cu vinovăție.
În privința individualizării sancțiunii aplicate, aspect cu privire la care se referă în principal criticile recurentei, tribunalul reține că, în virtutea plenitudinii de competență cu care este investită, instanța este îndrituită nu doar să analizeze legalitatea și temeinicia sancțiunii contravenționale
2
aplicate petentului de către agentul constatator, dar și, în cazul în care împrejurările concrete de fapt și de drept ale speței o impun, să procedeze la reindividualizarea sancțiunii, pentru ca aceasta să corespundă gradului de pericol social concret al faptei, prin aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001. În acest sens, în mod judicios, raportat la împrejurările reținute în considerentele sentinței pe baza probelor administrate în cauză (petenta nu a mai fost sancționată contravențional pentru fapte similare), instanța de fond a procedat la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentei cu sancțiunea avertismentului, corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei săvârșite.
Raportat la criticile formulate în memoriul cuprinzând motivele de recurs, tribunalul reține în cadrul acestei analize că nu se poate ignora faptul că gradul de pericol social legal al faptei (noțiune distinctă de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite) este determinat de limitele (minime și maxime) ale sancțiunii prevăzute de lege pentru săvârșirea contravenției.
În speță, legiuitorul nu a înțeles să excludă în mod expres, așa cum a procedat sub aspectul tehnicii legislative în cazul altor contravenții, aplicarea sancțiunii avertismentului în cazul celei prevăzute de art. 8 alin. 1 și respectiv alin. 2 din OG nr. 15/2002, prin urmare, nu se poate susține imposibilitatea aplicării acesteia în acele împrejurări în care criteriile de individualizare aplicate faptei concrete determină concluzia unei gravități reduse a acesteia.
Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci, alături de scopul punitiv, se constituie într-un mijloc de formare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Or, scopul sancțiunii contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare, în condițiile în care, ca și în cazul în speță, contravenientul se află la prima abatere, dovedește faptul că a conștientizat pericolul încălcării normelor legale, manifestă o atitudine de regret, precum și intenția de a se conforma în viitor acestor reglementări.
În ceea ce privește tariful de despăgubire stabilit în sarcina petentei intimate prin procesul- verbal de contravenție supus analizei în cadrul plângerii contravenționale, tribunalul constată că legal și temeinic a reținut instanța fondului incidența în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012, potrivit cu care "tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează,"; sens în care, în raport cu data introducerii plângerii, judicios s-a făcut aplicarea textului legal citat, dispunându-se anularea tarifului de despăgubire.
Așadar, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta C., prin D.R.D.P. C., în cauză nefiind incidente motive de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu de instanță conform art. 3041Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta C., prin D.R.D.P. C., cu sediul în C. -N., str. D., nr. 128, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 11678/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
P. M. D. E. L. I. P.
GREFIER,
D. M.
3
