Decizia civilă nr. 3123/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3123/2013
Ședința publică din data de 11 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
G. -A. N. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC C. de P. și
E. "R. " S. prin administrator judiciar C. Ș. L. I., împotriva sentinței civile nr.2726 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu intimatele- pârâte A. F.
P. a M. B., D. G. a F. P. B. -N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanții recurentei SC C. de P. și E. "R. " S., administrator judiciar Ș. L.
I. și avocat Bertel Alexandra L. din Baroul B. -N., cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta-reclamantă SC C. de P. și E. "R. " S. și intimatele- pârâte A. F. P. a M. B., D. G. a F. P. B. -N. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intimata-pârâtă D. G. a F. P. B. -N. a depus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Recurenta SC C. de P. și E. "R. " S. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și comunicat.
Reprezentanta recurentei SC C. de P. și E. "R. " S., administrator judiciar Ș. L. I. învederează instanței faptul că societatea se află în fază de observație.
Reprezentanta recurentei SC C. de P. și E. "R. " S., avocat Bertel Alexandra L. depune la dosar un set de înscrisuri (filele 13-25) pentru a dovedi că procedura prealabilă a fost parcursă.
Curtea pune in discutia partilor si incidenta in speta a prevederilor din aceeasi procedura administrativ fiscala cuprinse in art. 218 C.pr.fiscala.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei SC C. de P. și E. "R. " S., avocat Bertel Alexandra L. susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris și în esență solicită în temeiul art.312 pct.5 Cod pr.civ. admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se verifica legalitatea actelor administrativ-fiscale contestate, în vederea completării probațiunii.
În subsidiar, solicită în temeiul art.304 pct.7,8,9 raportat la art. 3041Cod pr.civ. admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza să se dispună admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Arată că în perioada iunie 2011 până la sfârșitul anului au avut loc o serie de schimbări în conducerea societății și datorită acestei împrejurări o serie de documente din care rezultă că s-au depus diligențe în termenul legal de 30 de zile la pârâte, în vederea reanalizării și recalculării sumelor imputate prin actele administrativ-fiscale contestate, au fost identificate ulterior. Astfel, consideră că recurenta nu este decăzută din proba de înscrisuri, pentru că târziu a intrat în posesia lor.
În vederea respectării dreptului la un proces echitabil, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
R O M Â N I A
Prin sentința civilă nr.2726 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. s-a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta DGFP B. -N. .
S-a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC C. DE P. ȘI E. "R. " S., însușită de administrator
judiciar C. Ș. L., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F.
P. B. -N. și A. F. P. A M. B., având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. 812/_, Dispoziției de măsuri nr. 528/_ și RIF nr. 551/_, ca inadmisibilă.
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.pr.civ., excepția inadmisibilității invocată de pârâta DGFP B. -N., în ceea ce privește cererea având obiect anularea deciziei de impunere nr.812/_
, dispoziției de măsuri nr.28/_ și RIF nr.551/_, în condițiile în care prin încheierea de ședință din data de_, tribunalul a dispus disjungerea acestor petite și formarea prezentului dosar, astfel că obiectul acestuia îl reprezintă anularea deciziei de impunere nr.812/_, dispoziției de măsuri nr.28/_ și RIF nr.551/_, instanța reține că prin Decizia de impunere nr.482/_ emisă de AFP B. s-au stabilit in sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum total de
806.117 lei, reprezentând: impozit pe profit - 196.407 lei, majorări de întârziere - 222.754 lei; TVA - 179.314 lei și majorări de întârziere -207.642 lei, aferente perioadei_ -_ .
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat o contestație, în procedura prealabilă administrativă, soluționarea acesteia fiind suspendată prin Decizia nr.79/_ emisă de D. G. a F. P. B. -N.
- Biroul de soluționare a contestațiilor (f. 87-96 vol. II din dosarul nr.87/2008), până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, în
cauză dispunându-se sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N.
, prin adresa nr.1483/_ a AFP B. - AIF.
Ulterior, prin Ordonanța din_ din dosarul nr.2385/P/2008 (f. 130-139 vol. II dosar nr.87/2008) s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul Mănarcă A. L., aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, pentru infracțiunea prev. de art.9 lit. c din Legea nr.241/2005 și scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin.1 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Soluția organului de urmărire penală a rămas definitivă ca urmare a respingerii plângerilor formulate de A. F. P. a municipiului B. .
Reclamanta a solicitat reluarea soluționării contestației administrative formulate, sens în care Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP B. -N. a procedat la soluționarea pe fond a contestației reclamantei, iar prin Decizia nr.41/_ s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată pentru suma de 133.871 lei reprezentând TVA, admiterea contestației pentru suma de 45.443 lei reprezentând TVA, desființarea parțială a Deciziei de impunere nr.482/2008 pentru suma de 207.642 lei reprezentând dobânzi și penalități aferente TVA și desființarea parțială a acestui act pentru suma de 196.407 lei reprezentând impozit pe profit și suma de 222.756 lei reprezentând dobânzi si penalități aferente impozitului pe profit, urmând ca acestea să fie recalculate.
Acesta este contextul în care s-a procedat finalmente la emiterea Deciziei de impunere nr. 812/0_, precedată de Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.528/0_ și Raportul de inspecție fiscală nr.551/0_, reclamanta solicitând deci anularea actelor mai sus enumerate ca urmare a anulării Deciziei nr.41/_, susținându-se că ar fi subsecvente acestei decizii.
Considerând că nu este vorba despre acte juridice subsecvente actului administrativ fiscal atacat, care să fie susceptibile de anulare ca urmare a revocării actului administrativ principal, adică Decizia nr.41/_ prin care s-a soluționat contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr.482/_, Decizia de impunere nr.812/0_ privind noi obligații fiscale de plată stabilite în sarcina reclamantei, intimata a solicitat respingerea ca inadmisibilă a prezentei acțiuni, deoarece nu s-au respectat dispozițiile art.205 din Codul de procedura fiscală coroborate cu dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 și care impun obligația, ca înainte de a se adresa instanței de judecată, cel interesat să îndeplinească procedura prealabilă la organul administrativ care a emis actul sau la organul ierarhic superior.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.205 alin.1 Cod procedură fiscală împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Conform aceleiași legi procesuale fiscale, contestația pe cale administrativă este soluționată de organul administrativ de soluționare a contestațiilor stabilit de lege prin decizie sau dispoziție, după caz, iar conform art.218 alin.2, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă.
În consecință, contribuabilul sau partea ce se pretinde vătămată în drepturile ori interesele sale legitime este obligată ca prealabil sesizării
instanței de contencios administrativ să urmeze
procedura prealabilă a contestației reglementată de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală și, abia apoi, când obține o decizie de rezolvare a acestei contestații poate supune conflictul în fața jurisdicției judiciare, conform art.218 C.pr.fiscală.
În acest sens, este și practica instanței de contencios constituțional. Astfel, prin Decizia nr.409 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, Curtea Constituțională a stabilit, în soluționarea unei excepții privind dispozițiile art. 174-187 din Codul de procedură fiscală (care includ și pe cele analizate în prezenta cauză, dat fiind modificările succesive și republicarea legii procesual fiscale), că aceste texte de lege " reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege";. Cu același prilej, s-a mai reținut că "actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt, așadar, acte de
jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată";.
Din această perspectivă s-a constatat că nu se poate reține încălcarea, prin textele de lege analizate, a dispozițiilor constituționale ale art.21 privind accesul liber la justiție și ale art.52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
Față de cele ce preced, se poate concluziona că dreptul la justiție al reclamantei este asigurat, dar că aceasta este obligată să parcurgă efectiv procedura administrativă prealabilă instituită de prevederile art. 205 și urm. Cod procedură fiscală.
Tribunalul a mai reținut că legea contenciosului administrativ român nu reglementează la nivel de principiu contenciosul de plină jurisdicție, mai precis nu reglementează posibilitatea ca jurisdicția judiciară de contencios administrativ să se substituie autorității administrative, iar conflictul să fie tranșat prin adoptarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie rezolvat de o manieră directă și completă raportul juridic de conflict. Așa cum este imaginat contenciosul administrativ român, obiectul acțiunii judiciare nu include și această posibilitate și nici soluția ce se poate da conflictului nu are în vedere o atare ipoteză, relevante în acest fiind dispozițiile art. 8 alin. 1 și ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, solicitarea de a implica instanța de contencios administrativ în rezolvarea unui astfel de raport de conflict poate viza obținerea unei hotărâri judecătorești de constatare a refuzului nejustificat de îndeplinire a operațiunii administrative ori de răspuns la cerere, iar nu de a rezolva conflictul de o manieră care ar presupune substituirea autorității publice, aceasta din urmă nefiind o soluție legală. De altfel, procedura de înfăptuire a justiției nu înseamnă imixtiunea jurisdicției în activitatea altor puteri statale, ci sancționarea actelor și conduitelor ilicite și corectarea acestora în spiritul și litera legii.
Deși solicită în fața instanței de contencios administrativ anularea unor acte administrativ-fiscale (decizia de impunere nr.812/_, Dispoziția de măsuri nr.28/_ și RIF nr.551/_ ), reclamanta nu a facut dovada urmării unei proceduri prealabile fiscale obligatorii, care să deschidă calea jurisdicțională de atac, cu atât mai mult cu cât la pct.5 al deciziei de impunere nr.812/_ se menționează expres că aceasta reprezintă titlu de creanță, iar în conformitate cu art.205 și 207 C.pr.fiscală, împotriva sumelor de plată…se poate face contestație, care se depune, în
termen de 30 zile de la comunicare
, la organul fiscal emitent, sub sancțiunea decăderii, mențiune care figurează și în cuprinsul Dispoziției de măsuri nr. 28/_ și RIF nr.551/_ .
Reclamanta, cu privire la excepția invocată, a susținut că de fapt - precizarea și completarea de acțiune prin care s-a solicitat anularea deciziei de impunere nr.812/_, dispoziției de măsuri nr. 28/_ și RIF nr.551/_, reprezintă o plângere greșit îndreptată la instanța de judecată și nu la organul fiscal emitent, deoarece a considerat demersul la DGFP B.
-N. ca inutil, apreciind că soluția ar fi trimitere la organul emitent, însă tribunalul reține că procedura de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale reglementată de art.205-218 C.pr.fiscală, este o procedură administrativă prealabilă, un recurs administrativ, iar nu o jurisdicție administrativă specială, în sensul art.21 alin.4 din Constituție și art.6 din Legea nr.554/2004, astfel că neparcurgerea acestei căi administrative de atac prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organele superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de le redimensiona în limitele prevăzute de lege, echivalează cu neîndeplinirea unei condiții de admisibilitate a acțiunii.
În speța dedusă judecății, s-a procedat la efectuarea unei noi inspecții fiscale în perioada_ -_, menționându-se că, potrivit deciziei nr.41/_ emisă de Biroul de soluționarea contestațiilor care a decis desființarea parțială a deciziei de impunere nr.482/_ pentru suma de 207.642 lei - dobânzi și penalități aferente TVA, s-a impus recalcularea de organele de inspecție fiscală în funcție de TVA rămasă definitivă prin respingerea contestației; desființarea parțială a deciziei de impunere nr.482/_ pentru suma de 196.407 lei - impozit pe profit și suma de 222.756 lei reprezentând dobânzi si penalități aferente impozitului pe profit, de asemenea supuse recalculării în condițiile admiterii ca deductibile a unor cheltuieli în sumă de 328.240 lei, finalmente totalul sumelor stabilite suplimentar ridicându-se la 471.788 lei, fiind astfel evident că noile acte administrativ-fiscale au o existență de sine stătătoare față de cele emise cu ocazia efectuării primului control.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția inadmisibilității, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC C. DE P. ȘI
E. "R. " S., însușită de administrator judiciar C. Ș. L. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC C. DE P. SI E.
"R. "; S. solicitând în principal, casarea în întregime a sentinței atacate în temeiul art.312 pct.5 C.proc.civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se verifica legalitatea actelor administrativ-fiscale contestate, în vederea completării probațiunii; iar în subsidiar, în temeiul art.304 pct.7,8,9, rap.la art.3041C.proc.civ., respectiv caracterul devolutiv al recursului, situație în care instanța de recurs poate examina cauza sub toate aspectele, modificarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, cu consecința admiterii în integralitate a contestației de formulate.
În motivele de recurs se arată că prin sentinta civila nr. 2726 din_ s-a respins actiunea intimatei, însușită de administratorul judiciar ca inadmisibila, in urma admiterii exceptiei inadmisibilitatii invocata de paratele D. G. a F. P. B. -N. si Admin istratia F.
P. a municipiului B. .
Consideră că, s-a retinut gresit de instanta de fosd, faptul ca nu s-a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile administrativ-fiscale
obligatorii pentru a deschide calea de atac prin care am solicitat anularea actelor administrative- Decizia de impunere nr. 812/0_, Dispozitia de masuri nr. 528/0_ si RIF nr.551/0_ .
Arată că a solicitat instantei de fond prm concluziile scnse depuse in_, redeschiderea dezbaterilor, intrucat eram in masura sa facă dovada parcurgerii procedurii prealabile administrative prevazute de art.205-218 C.pr.fiscala, solicitare care nu a fost luata in considerare de instanta de judecata.
Astfel, anterior precizarii si completarii de actiune prin care am solicitat anularea actelor administrativ-fiscale anterior mentionate ne-am adresat paratelor, in termen legal, prin reprezentantii legali de la acea vreme, inclusiv prin nenumarate audiente si solicitari si prin solicitare scrisa prin care am solicitat revemrea asupra acestor acte contestate si revocarea lor, recalcularea sumelor imputate subscrisei si luarea in considerare a expertizei contabile efectuate in dosarul penal.
Mentionează ca actele in prezent atacate sunt emise in baza altor acte administrativ-fiscale atacate, si contin obligatii accesorii acestora, astfel incat audientele si contestatiile au fost efectuate intr-un mod necesar, intrucat era firesc ca prin admiterea unor contestatii administrativ fiscale asupra debitului principal sa solicite si revenirea calculelor obligatiilor accesorii (dobanzi, penalitati) (care sunt mult mai mari decat debitul principal).
In perioada iunie 2011 pana la sfarsitul anului, au fost o serie de schimbari in conducerea subscrisei, s-a sustinut de conducerea de la acea vreme faptul ca s-au depus diligente in termenul legal de 30 de zile, la parate in vederea reanalizarii si clarificarii situatiei, a recalcularii sumelor imputate prin actele administrativ-fiscale emise si in prezent contestate, insa o serie de documente s-au identificat ulterior, in corespondenta predata si care apartinea perioadei respective.
A facut aceste mentiuni in fata instantei de fond, insa nu au fost luate in considerare, astfel ca Sentinta recurata a fost data fara a se avea in vedere toate aceste aspecte invocate de subscrisa.
Sustine ca nu am avut cunostiinta de demersurile efectuate de conducerea de la acea vreme si de inscrisurile pe care ne bazam recursul, intrucat au fost mai multi reprezentanti legali succesivi ai subscrisei. Consideram ca este cu totul inechitabil ca subscrisa SC C. DE P. SI E. "R. " S. sa suporte consecintele unor situatii confuze, in conditiile in care s-au efectuat demersurile necesare de catre conducerea de la acea vreme si ulterior.
De asemenea, mentionează faptul ca, pe langa administrarea probei cu inscrisuri, audientele de care am facut vorbire pot fi dovedite cu martori si interogatoriul paratelor.
D. G. a F. P. B. -N. prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică
.
Analizind recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor expune si care inlocuiesc considerentele primei instante
:
Obiectul cererii de chemare in judecata formulata in prezentul dosar consta in anularea deciziei de impunere nr. 812/_, a dispoziției de măsuri nr. 528/_ și a raportului de inspectie fiscala nr. 551/_ .
Asa cum retine si prima instanta anularea acestor acte a fost solicitata de catre reclamanta subsecvent anularii Deciziei nr.41/2011 privind soluționarea contestației depuse și înregistrată sub nr.24690/_ .
In fapt prin decizia de impunere nr.482/_ emisă de AFP B. s-au stabilit in sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 806.117 lei, reprezentând: impozit pe profit - 196.407 lei, majorări de întârziere - 222.754 lei; TVA - 179.314 lei și majorări de întârziere -207.642 lei, aferente perioadei_ -_ .
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat o contestație, în procedura prealabilă administrativă, soluționarea acesteia fiind suspendată prin Decizia nr.79/_ emisă de D. G. a F. P. B. -N.
- Biroul de soluționare a contestațiilor până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, în cauză dispunându-se sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N., prin adresa nr.1483/_ a AFP B. - AIF.
Ulterior, prin Ordonanța din_ din dosarul nr.2385/P/2008 s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul Mănarcă A. L., aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, pentru infracțiunea prev. de art.9 lit. c din Legea nr.241/2005 și scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin.1 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Soluția organului de urmărire penală a rămas definitivă ca urmare a respingerii plângerilor formulate de A. F. P. a municipiului B. .
Reclamanta a solicitat reluarea soluționării contestației administrative formulate, sens în care Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP B. -N. a procedat la soluționarea pe fond a contestației reclamantei, iar prin Decizia nr.41/_ s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată pentru suma de 133.871 lei reprezentând TVA, admiterea contestației pentru suma de 45.443 lei reprezentând TVA, desființarea parțială a Deciziei de impunere nr.482/2008 pentru suma de 207.642 lei reprezentând dobânzi și penalități aferente TVA și desființarea parțială a acestui act pentru suma de 196.407 lei reprezentând impozit pe profit și suma de 222.756 lei reprezentând dobânzi si penalități aferente impozitului pe profit, urmând ca acestea să fie recalculate.
In vederea recalcularii obligatiilor fiscale sus mentionate s-a procedat la realizarea unei noi inspectii fiscale emitindu-se un nou raport de inspectie fiscala respectiv raportul de inspecție fiscală nr.551/0_ atacat in speta
,apoi emitindu-se in baza acestui raport si decizia de impunere nr. 812/_ si dispoziția de măsuri nr. 528/_ de asemenea atacate in speta .
Avind in vedere aceste considerente este evident ca actele atacate in speta nu sunt acte subsecvente ,accesorii deciziei nr. 41/2011 ci ele reprezinta acte de sine statatoare respectiv acte care stabilesc o alta stare fiscala decit cea avuta in vedere prin decizia de impunere anterioara.
Decizia nr. 41/2011 emisa de parata DGFP B. N. reprezinta doar actul prin care s-a dispus recalcularea obligatiilor fiscale ,cele anterior stabilite prin actele din anul 2008 fiind anulate prin aceeasi decizie in limita in care s-a dispus recalcularea .
Fiind vorba in speta de acte de sine statatoare aceste acte trebuiau atacate in procedura prevazuta de art. 205 si urm din OG 92/2003 iar apoi decizia data in solutionarea contestatiei putea fi atacata in justitie conform art. 218 din OG 92/2003.
In fata primei instante reclamanta nu a facut dovada ca a atacat aceste acte in procedura reglementata de art. 205 -218 din OG 92/2003 astfel ca actiunea a fost respinsa ca inadmisibila .
In recurs reclamanta a depus dovada inregistrarii unei asemenea contestatii la parate aratind insa ca aceasta nu a fost solutionata pana in prezent (f. 13).
Chiar si in aceasta ipoteza in care se retine ca in speta actele au fost atacate cu contestatie ,obiectul actiunii in contencios fiscal il reprezinta doar anularea deciziei de solutionare a contestatiei potrivit art. 218 din OG 92/2003 .Acest aspect a fost pus in discutia partilor de catre instanta de recurs la termenul de judecata din data de_ recurenta aratind ca are cunostinta de posibilitatea formularii unei cereri de obligare a paratei intimate la solutionarea contestatiei ,cerere pe care ar putea-o formula si in rejudecare .
In masura in care contestatia nu este solutionata de catre organul competent in termenul legal reclamanta are deschisa doar calea actiunii de obligare a organului competent la solutionarea conetestatiei sale fara a putea ataca direct in fata instantei actele administrativ fiscale intocmite prevederile art. 218 din OG 92/2003 fiind neechivoce in acest sens .
Asadar chiar daca in speta s-ar retine formularea contestatiei reglementate de art. 205 si urm din OG 92/2003 actiunea prin modul in care a fost formulata ramane inadmisibila din perspectiva aceleiasi proceduri reglementate de art. 205-218 din OG 92/2003 intrucit obiectul actiunii il poate constitui doar anularea actului de solutionare a contestatiei fiscale si nu in mod direct anularea actului administrativ fiscal .
Trimiterea cauzei spre rejudecare era asadar inutila in speta intrucit chiar daca s-a formulat contestatia in temeiul art. 205 din OG 92/2003 nesolutionarea ei si neatacarea deciziei de solutionare a contestatiei fac ca actiunea astfel cum a fost formulata sa ramana inadmisibila .Nu este posibila trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru ca reclamanta sa isi completeze actiunea cu un petit admisibil ,avind in vedere ca prima zi de infatisare a trecut si ca astfel judecata cauzei in al doilea ciclu procesual se face in aceleasi limite ca si in primul ciclu procesual si ca reclamanta are posibilitatea formularii unei actiuni separate avind ca obiect petitul neformuat in speta .
Avind in vedere aceste considerente care inlocuiesc considerentele primei instante Curtea in temeiul art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va respinge recursul declarat in cauza si va mentine sentinta recurata ca fiind legala si temeinica .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC C. DE P. și E. R. S. prin administrator judiciar C. Ș. L. I. împotriva sentinței civile nr.2726 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||||
S. | L. R. | A. | A. | M. | G. | A. | N. |
GREFIER
M. V. G.
red.AAM/AC 2 ex. - _
jud.fond.L. D.
