Sentința civilă nr. 4465/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 4465/2013
Ședința publică de la 15 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -M. B.
Grefier M. -M. C.
Pe rol fiind pronuntarea asupra cauzei formulată de reclamantul R. I. B. și pe pârât D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și susținerile parților cu prilejul dezbaterii pe fond a cererii au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 8 martie 2013, încheiere ce face parte integranta din prezenta hotărâre.
La data de 13 martie 2013 s-au depus concluzii scrise și practică judiciară.
INSTANȚA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la fata de_, reclamantul R. I. B. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C. a solicitat anularea Deciziei nr.26/_ emisa de pârâtă, constatarea nulității Deciziei de impunere nr.37946/2/_ și, în subsidiar, desființarea Deciziei de Impunere mai sus indicata emisa în baza constatărilor cuprinse în Raportul de I. Fiscala nr. 37946/_ în sensul anulării în întregime a debitului principal - 51.363 lei, reprezentând TVA stabilit suplimentar.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia de impunere nr. 37946/2/_ s-au stabilit obligații de plata suplimentare constând din TVA si majorări aferente, in cuantumul mai sus indicat. Organele de control au reținut faptul ca, în cursul lunii octombrie 2009, reclamantul ar fi atins o cifra de afaceri superioara plafonului de 35.000 euro, fără a se înregistra ca plătitor de TVA in termenul legal, respectiv la data de_ . Reclamantul a formulat contestație, care a fost insa respinsa prin Decizia nr.26/_, decizie împotriva căreia a introdus prezenta acțiune. Reclamantul solicită instanței să constate nulitatea deciziei de impunere nr. 37946/_ si, pe cale de consecința, exonerarea de plata tuturor obligațiilor fiscale stabilite prin aceasta. Reclamantul considera de asemenea poziția organelor de control, astfel cum a fost ea susținuta de către organul de soluționare a contestațiilor, ca fiind în întregime eronata, chiar abuziva.
Pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate.
În motivarea acțiunii, pârâta a arătat că activitatea desfășurata de reclamant este prestata in baza Contractului de cesiune de drepturi de autor nr. 10/_ in care reclamantul are calitatea de cedent drepturi de autor iar SC TREND COMMUNICATI. SRL are calitatea de cesionar. De asemenea, conform celor consemnate prin RIF, reclamantul a mai prestat servicii privind drepturile de autor si către Studioul Teritorial de Radio C., Ziarul Ziua de C. si SC Clever SRL. In concluzie, in perioada verificata, veniturile încasate de reclamant provin in totalitate
din activitatea prestata in baza contractelor de cesiune drepturi de autor. In timpul inspecției fiscale s-a constatat ca, in urma prestării de servicii privind drepturile de proprietate intelectuala - drepturi de autor către beneficiarii de mai sus, reclamantul avea încasat la data de_ suma de 123.212 lei, depășind plafonul de scutire de TVA in valoare de 119.000 lei (35.000 EUR) prevăzut la art.152, al.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal. Ca urmare, pentru perioada_ -_, organele de inspecție fiscala au stabilit TVA suplimentar in suma de 51.363 lei si accesorii aferente in suma de 13.459 lei. Având la baza situația "încasări in anul 2009" anexata la RIF, rezulta ca la_ petentul a realizat venituri in suma de
123.212 lei, organele de inspecție au constatat ca la data menționata, plafonul de scutire de TVA de 119.000 lei ( 35.000 EUR) a fost depășit întrucât reclamantul nu a solicitat înregistrarea ca plătitor de TVA in regim normal de 10 zile de la data de 01 noiembrie 2009 si nu a devenit plătitor de TVA cu data de_ .
Examinând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 26/_ a fost respinsă contestația formulată de PF. R. I.
împotriva Deciziei nr.37946/_, prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată în sarcina reclamantului în valoare totală de 64.822 lei, constând în obligații fiscale de plată la sursa TVA.
Legat de motivele de nulitate a deciziei contestate, invocate de reclamant, vom reține că acestea nu subzistă, în condițiile în care decizia de impunere este aprobată și semnată de directorul executiv M. Viorel . Apoi, decizia conține și numele și prenumele organelor de inspecție fiscală care au efectuat inspecția, este avizată de șeful de serviciu prin semnătură și aprobată de către conducătorul unității, așa cum s-a menționat mai sus . Pe cale de consecință, aceasta conține toate elementele prevăzute de art 43 din OG 92/2003.
Cu privire la aspectele de fond, vom reține că organul fiscal a apreciat că activitatea desfășurată de reclamant, prestată în baza contractului de cesiune de drepturi de autor nr.10/_ în care PF B. I. R. este purtătoare de TVA, acesta deținând calitatea de cedent drepturi de autor iar SC TREND COMMUNICATI. SRL - calitatea de cesionar. De asemenea, reclamantul a mai prestat servicii privind drepturile de autor și către Studioul Teritorial de Radio C., Ziarul Ziua de C. și SC Clever SRL . A concluzionat organul fiscal că în perioada verificată, veniturile încasate de reclamant provin în totalitate din activitatea prestată în baza contractelor de cesiune drepturi autor și, pe cale de consecință, este plătitor de TVA.
Legat de această problemă de drept, instanța reține următoarele:
Organul de soluționare a contestațiilor își fundamentează poziția pe dispozițiile Normelor Metodologice 3 al. 7 indice 1 la art.127 din Codul Fiscal, coroborate cu prevederile pct. 1 din normele metodologice, aprobate prin HG 44/2004, în vigoare începând cu data de_ .
Vom reține că nu există divergență între cele două părți referitor la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art 127 C fiscal, divergențele apărând la utilizarea de către DGFP C., a dispozițiilor pct. 7 ind. 1 din normele metodologice date în aplicarea art. 127 al. 3 din Codul fiscal, aprobate prin HG 44/2004, în vigoare din data de_ .
În cele ce urmează vom reliefa de ce normele metodologice sus amintite sunt nelegale, iar contestația reclamantului este fundamentată:
Din perspectiva HG 44 din 2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 571 din 2003 privind Codul Fiscal :
Potrivit Normelor Metodologice 3 alin. 7- indice 1 la art. 127 din Codul Fiscal, coroborate cu prevederile pct. 1 din normele metodologice, aprobate prin HG 44/2004, o activitate din care se obțin venituri din drepturi de autor este întotdeauna
o activitate desfășurata in mod independent din perspectiva aplicabilității TVA, ceea ce contravine dispozițiilor Codului Fiscal si ale legislației europene in materie.
Normele metodologice ale Codului Fiscal sunt adoptate prin hotărâre a guvernului si constituie acte normative care, potrivit Constituției României si Legii 90/2001, sunt date in vederea executării legilor. Așadar, acestea trebuie sa fie concepute în așa fel încât prin intermediul lor sa se realizeze o concretizare a modului de aplicare a dispozițiilor Codului Fiscal fara insa a se aduce atingere sferei sale de reglementare, așadar fara a se putea adaugă noi prevederi sau a intra in conflict cu prevederile Codului Fiscal, in caz contrar normele metodologice devenind ilegale.
In concret insa, aceste aspecte nu sunt respectate, având in vedere următoarele:
Codul Fiscal si Directiva 2006/112//CE prevăd ca nu acționează de o maniera independenta doua categorii de persoane: persoanele care desfășoară activitatea in temeiul unui contract de munca, respectiv persoanele care desfășoară activitatea in temeiul unui alt contract, care creează raporturi juridice similare celor derivând dintr- un contract de munca. Așadar, conform dispozițiilor Codului Fiscal, coroborate cu dispozițiile Directivei mai sus menționate, desfășurarea oricărei activități economice are vocația abstracta de a fi realizata de o maniera dependenta sau independenta, după cum raporturile juridice create intre prestator si beneficiar sunt sau nu similare unui raport de munca.
Normele metodologice ale art. 127 din Codul Fiscal reglementează insa ca activitățile care generează venituri din drepturi de autor nu pot fi niciodată calificate ca fiind activități dependente din perspectiva aplicabilității TVA. Acestea fac trimitere la dispozițiile art. 7 din Codul Fiscal, ceea ce insa contravine însuși articolului 7 din Codul Fiscal. In concret, normele metodologice mai sus menționate prevăd ca activitatea desfășurata in mod independent este definita de art. 7 din Codul Fiscal, insa acest articol statuează expres faptul ca definițiile date unor termeni si expresii din Codul Fiscal nu se aplica si titlului VI, "Taxa pe valoare adăugata".
Cu alte cuvinte, definirea activității dependente/independente realizata prin art. 7 din Codul Fiscal se aplica întregului Cod Fiscal, mai puțin in materie de TVA. Acest binom își regăsește aplicarea in secțiunea care reglementează impozitul pe venit perceput pentru activitățile independente (art. 41 si art. 46 Cod Fiscal), in acest caz intr-adevăr nepermițându-se calificarea unei astfel de activități ca fiind o activitate dependenta. Pe de alta parte, in materie de TVA, art. 127 stabilește in mod expres semnificația desfășurării de activități economice in mod dependent/independent. In aceasta situație, in lumina prevederilor directivei europene mai sus menționate, este permisa considerarea activităților prin care se obțin venituri din valorificarea drepturilor de autor ca fiind activități desfășurate in mod dependent si in consecințe sa fie excluse de la aplicarea regimului juridic al TVA. Cu toate acestea, prin modalitatea de redactare a Codului Fiscal, nu se respecta autonomia celor doua instituții, ajungându-se la considerarea activităților din care se obțin venituri din valorificarea drepturilor de autor ca fiind activități desfășurate în mod independent, în toate situațiile.
Referitor la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 262/2007 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscala a contribuabililor.
Ordinul menționat reglementează procedura de înregistrare în scopuri de TVA pentru persoane care desfășoară activități în mod dependent, astfel încălcând prevederile Codului fiscal, care prevăd aplicarea dispozițiilor legale in materie de TVA exclusiv persoanelor care desfășoară activități in mod independent. Mai exact, potrivit Instrucțiunilor de completare a formularului (020) din anexa 2 a ordinului menționat, persoanele fizice, altele decât cele care desfășoară activități economice independent, au obligația de a completa formularul 020.
Ordinul menționat reglementează procedura de înregistrare în scopuri de TVA pentru orice persoana care obține venituri din valorificarea drepturilor de proprietate
intelectuala, ceea ce încalcă prevederile Codului Fjscal, care prevăd ca înregistrarea în scopuri de TVA se impune doar persoanelor care au dobândit calitatea de prestatori de servicii. Așadar, înregistrarea în scopuri de TVA se va realiza în lumina acestor prevederi pentru orice persoană care obține venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuala, indiferent daca acea persoana a acționat ca un prestator de servicii (efectuând prestări de servicii in mod obișnuit) sau nu (efectuând prestări de servicii cu caracter ocazional), in timp ce Codul fiscal stabilește ca înregistrarea in scopuri de TVA se aplica doar persoanelor care obțin venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuala acționând ca prestatori de servicii.
Conform prevederilor Codului fiscal, coroborate cu prevederile Directivei 2006/112/CE, art. 127 stabilește ca sunt persoane impozabile in scopuri de TVA acele persoane care desfășoară activități economice. Activitatea economica din perspectiva perceperii de TVA trebuie sa îndeplinească mai multe condiții, care în cazul persoanelor care obțin venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuala sunt următoarele: activitatea sa fie o prestare de servicii si activitatea sa aparțină unei persoane care poate fi calificata drept un prestator de servicii.
Referitor la condiția ca activitatea sa fie o prestare de servicii, Codul fiscal califica "cesiunea de drepturi de autor" drept prestare de servicii, astfel practic încălcându-se înțelesul firesc al noțiunii, deoarece in cazul cesiunii de drepturi de autor, cedentul nu efectuează nicio prestație pentru cesionar.
Referitor la condiția ca activitatea sa aparțină unei persoane care poate fi calificata drept prestator de servicii, din interpretarea acesteia reiese ca realizarea unei operațiuni de prestare de servicii sau a unor operațiuni ocazionale de servicii nu ar putea sa fie considerata ca suficienta pentru a se aprecia ca îndeplinita.
Textul Codului Fiscal care asimilează cesiunea de drepturi de autor cu prestările de servicii nu este aplicabil, iar comportamentul fiscului roman care a decis, după 6 ani de aplicare a Codului Fiscal, sa considere cesiunea de drept de autor drept operațiune purtătoare de TVA si sa aplice retroactiv TVA asupra unor contracte si venituri pentru care nu s-au emis facturi purtătoare de TVA (si deci nu s-a putut compensa TVA-ul deductibil cu cel colectat) nu poate fi temeiul unei soluții legale. Mai apoi, trebuie avut în vedere faptul că art. 12 din Codul de Procedura Fiscala prevede ca "relațiile dintre contribuabili si organele fiscale trebuie sa fie fundamentate pe buna credința in scopul realizării cerințelor legii", iar art. 13 prevede ca "interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului, asa cum este exprimata in lege".
Încălcarea principiului securității raporturilor juridice
Prin aplicarea retroactivă a unor norme ilegale se încalca dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din convenția Europeana a Drepturilor Omului si practica CEDO in materie. Astfel, CEDO a reținut ca posibilitatea de a anula fără limita de timp o hotărâre judecătoreasca irevocabila reprezintă o încălcare a principiului securității juridice. In mod similar, in speța reclamantul a respectat legea fiscala in vigoare la momentul realizării cesiunii de drepturi de autor.
De asemenea, pentru sumele care au intrat in patrimoniul reclamantului a fost plătit impozit pe venit. După câțiva ani, aceste tranzacții au fost supuse unei taxe, fără modificarea textului legal. Singurul lucru care s-a schimbat între timp a fost interpretarea data de către organele fiscale textelor legale in vigoare, ceea ce denota o atitudine vădit arbitrala si ilegala a organelor executive.
În concluzie, în raport de activitatea desfășurată de reclamant în baza contractului de cesiune de drepturi de autor, se va reține faptul că, în baza argumentelor de mai sus, aceasta nu s-a desfășurat de o manieră independentă, motiv pentru care acțiunea reclamantului va fi admisă, iar în temeiul art. 8-18 din Legea 554/2004 se va dispune anularea actelor contestate.
În temeiul art. 274 C.pr. civ va obliga parata la 39,3 lei cheltuieli de judecata, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul R. I. B. , cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. A. . DP nr. 24, jud.C. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C., cu sediul în C. -N., Piața
I. nr. 19, jud.C. .
Dispune anularea Deciziei nr.26/_ emisa de D.G.F.P. C. si a Deciziei de impunere privind TVA 37946/2/_ .
Obliga parata la 39,3 lei cheltuieli de judecata. Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
-M. B.
Grefier,
M. -M. C.
Red.AMB
Tehnored.VAM 4 ex./_
