Decizia civilă nr. 322/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 322/2013
Ședința publică din data de 14 Mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR D. E. L. JUDECĂTOR L. T. B.
GREFIER L. C. A.
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentele P. L. A M. B. și
S.C DS
împotriva sentinței civile nr. 6284/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar_
, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 25 aprilie 2013 dată la care pronunțarea hotărârii a fost amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 30 mai 2013, pentru data de 7 mai 2013, respectiv pentru data de 14 mai 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 6284/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar_ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul F. C. S. împotriva procesului verbal de contravenție seria PLR nr. 0208 încheiat la data de_ de reprezentanții intimatei P. L. A M. B. și, în consecință, a fost anulat procesul-verbal de constatare a contravenției sus amintit, ca fiind netemeinic. S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de P. L. A
M. B., împotriva S.C DSR.L., și a fost obligată pe aceasta din urmă să restituie petentului suma de 150 lei, achitată cu titlu de tarif de despăgubire.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria PLR nr.0208 încheiat la data de_ de Consiliul Local al M.
B. - P. L. a M. B., s-a aplicat petentului F. C. S. sancțiunea avertisment, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din H.C.L. nr. 38/2011, reținându-se în sarcina sa că la data de_, ora 20:30 în B., str.1D., a expus spre vânzare pe domeniul public autovehiculul cu număr de înmatriculare_, marca Mercedes, de culoare verde. Prin procesul-verbal de ridicare seria E nr. 00046 s-a dispus ridicarea vehiculului menționat de către S.C.
S.R.L, menționându-se contravaloarea cheltuielilor ocazionate de ridicare/transport/depozitare, în sumă de 300 (150) lei. Petentul s-a prezentat l-a fața locului și pentru că a achitat suma de 150 lei, reprezentând contravaloarea deplasării reprezentanților SC DSR.L., autovehiculul său nu a mai fost ridicat.
Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în lipsa petentului, aspect confirmat de martorul-asistent CLIPOTA A. .
Potrivit actelor depuse de petent (fila-9) coroborat cu fotocopiile depuse de intimată rezultă că locul unde petentul și-a parcat autovehiculul este în fața imobilului în care locuiește.
Potrivit art.8 din HCL38/2011 ,,este interzisă oprirea, staționarea sau parcarea neregulamentară pe domeniul public al municipiului B. a autovehiculelor de orice marcă, tip, precum și a remorcilor, în următoarele situații: - în stațiile de taxi; în parcuri; pe alei pietonale; pe zonele verzi, scuaruri, peluzele dintre carosabil și trotuare; în parcări amenajate și semnalizate corespunzător, în următoarele situații:- parcări cu abonament ocupate abuziv ;nerespectarea marcajului rutier de parcare, astfel încât se ocupă 2 locuri; parcări publice cu plată ocupate fără achitarea tarifului de parcare sau fără afișarea la loc vizibil, sub parbriz, a tichetului de parcare; staționarea vehiculelor cu caracter publicitar fără acordul Primăriei, chiar dacă dețin abonament sau tichet de parcare valabil; - în piețe; în cazurile, în care prin poziția sa, autovehiculul determină
perturbarea traficului rutier, pune în pericol siguranța circulației, stânjenește lucrările de igienizare, de reparare a drumurilor publice și de refacere a marcajelor de circulație corespunzătoare.
- Este interzisă expunerea pe domeniul public, inclusiv în parcări amenajate, în vederea vânzării, a autovehiculelor de orice fel, de către persoanele fizice sau juridice.
Pentru ca să poată fi reținută săvârșirea contravenției prevăzută la alin. 2 al articolului mai sus citat, instanța apreciază că trebuie să fie clar conturată intenția făptuitorului de a expune spre vânzare autovehiculul. Faptul parcării mașinii pe care o folosești în fiecare zi în fața blocului în care locuiești nu întrunește exigențele textului mai sus citat, o asemenea expunere ar însemna abandonarea totală a autoturismului raportat la funcțiunea pe care o are, pe de altă parte dacă în speță ar fi aplicabile dispozițiile art.8 alin. 2 atunci ar trebui ca și în condițiile în care vehiculul circulă pe un drum ce constituie domeniul public al autorității locale să i se aplice acest text legal, ceea ce ar fi absurd.
Cu privire la măsura ridicării autoturismului, norma legală locală consacră expres prin capitolul III: Reglementări privind ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculelor sau remorcilor oprite sau staționate neregulamentar ,,că activitățile de ridicare a autovehiculelor sau remorcilor oprite sau staționate neregulamentar, se desfășoară în condițiile legii, din dispoziția agenților constatatori, respectiv polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române și polițiștii locali din cadrul Politiei Locale a municipiului B. .
- Măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculelor staționate neregulamentar poate fi dispusă de polițiștii rutieri din P. Română sau de polițiștii locali. Măsura se va dispune numai după documentarea staționării, respectiv a imobilizării pentru o durată mai mare de 5 minute cu mijloace foto sau video.
- Acțiunea de ridicare va fi realizată de către un prestator autorizat care va deține în proprietate autospeciale și dotarea necesară pentru practicarea activității de ridicare a autovehiculelor. Prestatorul, sesizat prin dispoziția de ridicare (anexa nr. 4 la prezentul Regulament) întocmește procesul - verbal de ridicare (conform modelului prevăzut în anexa nr.5 la prezentul Regulament). Operațiunile de ridicare se considera încheiate în momentul în care autovehiculul/remorca se afla cu toate cele 4 roți așezate pe platforma autospecialei.
Raportat la aceste texte, rezultă că măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculelor se dispune în cazul autovehiculelor sau remorcilor oprite sau staționate neregulamentar.
Astfel, oprirea, staționarea și parcarea sunt manevre executate de conducătorii auto ce sunt reglementate de prevederile OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și cele ale Regulamentului aprobat prin HG nr. 1391/2006, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, fapta de a opri/staționa neregulamentar este o contravenție prevăzută de legislația aplicabilă în materie de circulație rutieră, astfel că actele administrative adoptate de autoritatea locală vizând aceste aspecte vor fi interpretate și circumscrise în raport de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și HG nr. 1391/2006 nefiind incidente în situația expunerii spre vânzare .
Măsura ridicării autovehiculului petentului, este în mod vădit nelegală, întrucât reprezintă o măsură ce poate fi dispusă numai în caz de staționare ori oprire neregulamentară.
În altă ordine de idei, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la 8 zile după ce față de petent s-a luat măsura ridicării autovehiculului, context în care se apreciază că în lipsa unui proces-verbal de contravenție care să constate pe data de_ o faptă contravențională, ridicarea autoturismului rămâne fără suport legal, întrucât art. 97 precizează că polițistul rutier (sau polițistul local, față de prevederile Legii 155/2010) poate dispune și una dintre măsurile tehnico-administrative, printre care ridicarea autoturismului, (conjucția ,,și"; interpretându- se în sensul că orice măsură tehnico-administativă se aplică alături de o altă sancțiune principală). Altfel spus, această măsură se dispune cel puțin în același timp cu o sancțiune principală sau după constatarea și aplicarea sancțiunii principale și nu înainte de aplicarea acesteia. Din această perspectivă, atâta vreme cât la data de_ nu exista un proces-verbal care să sancționeze vreo staționarea sau oprire neregulamentară nu era admisibil a se ridica autoturismul petentului, măsura ridicării fiind una ce are caracter accesoriu, neputând a fi dispusă înainte de încheierea procesului- verbal de contravenție, întrucât această ultimă situație ar presupune că ridicarea ar fi o măsură ce are caracter autonom și fără legătură cu fapta contravențională sancționată prin procesul-verbal de
contravenție, fapt inadmisibil deoarece contravine prevederilor legale și rațiunii pentru care a fost instituită măsura respectivă.
Față de capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei de 150 lei achitată cu titlu de tarif de ridicare, transport și depozitare a mașinii,
instanța de fond a constatat că agentul constatator a dispus măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculului cu încălcarea dispozițiilor legale, sens în care s-a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina intimatei S.C. DSR.L., în sensul că prejudiciul constă în plata sumei de 150 de lei reprezentând cheltuieli de ridicare, transport și depozitare a autoturismului percepute de aceasta, fapta ilicită constă în aceea că vehiculul a fost ridicat din locul unde se afla staționat, fără a fi întrunite condițiile răspunderii contravenționale, raportul de cauzalitate rezultând din însăși materialitatea faptei și din cele expuse cu privire la nelegalitatea și netemeinicia actelor contestate, iar vinovăția reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o în momentul săvârșirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior săvârșirii acesteia, față de faptă și urmările acesteia. În dreptul civil, răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă
, iar obligația de reparare a prejudiciului este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției
.
Față de aspectele expuse, instanța a conchis că în mod nelegal s-a reținut caracterul contravențional al faptei petentului, astfel că s-a procedat la anularea procesului-verbal atacat, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, și în consecință a fost desființată sancțiunea aplicată petentului, fiind totodată dispusă și desființarea măsurii de ridicare a autovehiculului petentului, având drept consecință restituirea sumei de 150 lei de intimata SC DS către petent.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta P. L. a mun. B.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii, ca nefondată, a plângerii contravenționale formulată de petentul F. C. S. .
În motivare, s-a arătat în esență că, în ceea ce privește concluzia instanței de fond în sensul că procesul verbal de contravenție ar fi trebuit în mod imperios necesar să fie întocmit înaintea procesului verbal de ridicare, acest aspect nu este prevăzut în nici un text legal. Nici HCL 38/2011 nici, OG 2/2001 nu consacră această ordine ca fiind imperativă și nici nu condiționează legalitatea vreunuia din aceste acte de ordinea întocmirii lor. E adevărat că nu poate exista doar un proces verbal de ridicare, în absența unui proces verbal de contravenție prin care se constată săvârșirea contravenției de către contravenient, însă ordinea întocmirii lor nu le afectează legalitatea, deoarece sunt două acte complet distincte, având și efecte distincte. Trebuie precizat că procesul verbal de ridicare se întocmește pe loc, la momentul aplicării măsurii tehnico administrative a ridicării autovehiculului, pentru a se certifica realizarea acestei operațiuni de către prestatorul autorizat la solicitarea agentului constatator. Procesul verbal de contravenție se întocmește ulterior, după ce se realizează restituirea autovehiculului către persoana care îl solicită și care furnizează sub semnătură, (prin completarea unui proces verbal de predare primire), datele de identitate.
Prin completarea și semnarea acestui proces verbal persoana care solicită să-i fie restituit autovehiculul declară pe proprie răspundere că l-a condus la data săvârșirii contravenției și că implicit este responsabil, sau poate formula orice fel de obiecțiuni. Pe baza acestor date furnizate sub semnătură, consemnate în procesul verbal de predare primire, agentul constatator care a dispus ridicarea autovehiculului procedează la întocmirea procesului verbal de contravenție, cu aplicarea sancțiunii corespunzătoare. Din moment de procesul verbal de contravenție se încheie în termenul legal de prescripție de 6 luni, prevăzut de OG 2/2001, este irelevant dacă acesta este ulterior procesului verbal de ridicare - care în mod obligatoriu trebuie să se încheie la data și ora când se aplică măsura tehnico-administrativă a ridicării. În mod eronat se interpretează în sensul că procesul verbal de ridicare este accesoriu al procesului verbal de contravenție, prin care se aplică o sancțiune complementară. Deși are o strânsă legătură cu procesul verbal de contravenție, este totuși un act complet distinct care consemnează doar aplicarea unei măsuri tehnico administrative, care poate fi și anterioară întocmirii procesului verbal de contravenție. Astfel, se evidențiază distincția față de aplicarea sancțiuni complementare, ce nu poate fi decât concomitentă cu întocmirea procesului verbal de contravenție prin care a fost aplicată sancțiunea principală.
Instanța de fond mai apreciază și că în mod nelegal agentul constatator a reținut caracterul contravențional al faptei, desființând astfel sancțiunea aplicată și măsura ridicării autovehiculului. Apreciază că această interpretare este eronată, din moment ce fapta reținută în sarcina petentului - respectiv expunerea pe domeniul public a autovehiculului - în vederea vânzării (aspect care reiese
din existența afișului cu inscripție de vânzare lipita pe geamul mașinii) - întrunește toate elementele constitutive ale contravenției așa cum este ea descrisă în actul normativ sancționator.
Concluzia care a formulat-o instanța de fond depășește cadrul procesual contravențional, în ceea ce privește legislația incidență speței. În considerentele sentinței apare susținerea cum că în situația expunerii spre vânzare nu se poate aplica măsura ridicării autovehiculului, întrucât această măsură poate fi dispusă numai în caz de staționare sau oprire neregulamentară. Prin această susținere se omite cu totul actul normativ sancționator - respectiv HCL 38/2011, care prevede o situație particulară de staționare neregulamentară pe domeniul public a autovehiculelor expuse în vederea vânzării. Trebuie subliniat că obiectul analizei instanței este procesul verbal de contravenție și legalitatea lui raportat la textul legal în baza căruia a fost întocmit, respectiv HCL 38/2011 și nu legalitatea prevederilor acestui act raportat la prevederile OUG 195/2002 și HG 1391/2006.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 9 C. pr. Civ., art.9, alin. 1, art. 29, lit. c). din HCL 214/2009 cu modificările și completările ulterioare, prevederile O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC DS, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul de a dispune menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal atacat.
În motivare s-a arătat că sentința atacată este dată cu încălcarea, respectiv aplicarea greșit a dispozițiilor legale incidente în speță, urmare analizei și interpretării greșite a probelor administrate în cauză, sentința urmând a fi modificată în sensul solicitat mai sus și în baza temeiului juridic invocat.
Lui F. C. S. s-a ridicat autovehiculul parcat neregulamentar din orașul B. . Pentru probarea contravenției s-au efectuat fotografii si s-a dispus ridicarea autovehiculului staționat neregulamentar. Așa cum reiese din pozele anexate la prezentul recurs, mașina era parcata neregulamentar. In prima instanța acesta nu a făcut proba că la data întocmirii procesului-verbal exista un spațiu destinat parcării mașinii, așa cum prevede legea. Mai mult în primă instanță, instanța a reținut ca procesu-verbal s-a întocmit după 9 zile de la data ridicării, dar OG 2/2001 arată că procesul-verbal de sancționare a contravenției poate fi întocmit în termen de 6 luni de la data săvârșirii contravenției.
Conform art.6 din OG 2/2001 procesul verbal întocmit este legal conținând toate aspectele de fond și forma prevăzute de actul normativ mai sus menționat. La procesul verbal este completat data și ora la care este întocmit, numele agentului constatator, calitatea și instituția din care face parte, descrierea faptei contravenționale cu indicarea locului faptei și datei în care a fost săvârșită contravenția, indicarea actului normativ prin care se stabilește contravenția. Toate aceste aspecte sunt completate, mai având in vedere ca fiecare proces-verbal are serie si număr separat pentru fiecare exemplar întocmit.
In data de_ s-a încheiat contractul nr. 47/L având părți pe Municipiul B. si SC D.
S. . Conform obiectului contractului SC DS se obliga să desfășoare activitățile de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor și remorcilor oprite sau staționate neregulamentar. Contractul prevede doar activitățile de ridicare, transport și depozitare și eliberare a autoturismelor, iar activitatea de întocmire a proceselor verbale este de competența Primăriei sau a Organelor de Politie. Conform principiului «Pacta sunt servanda« contractul are putere de lege între părțile contractante. Recurenta nu răspunde de întocmirea documentelor privind ridicarea autoturismelor de pe raza municipiului B. . Așa cum prevede contractul, Municipiul B. încasează pentru fiecare autovehicul ridicat o taxă de 10% din suma totală încasată, iar această sumă este virată până în data de 05 a fiecărei luni, către municipiul B., conform art. 4 în prezentul contract. Legal și corect este cine întocmește documentele să răspundă și de legalitatea lor, iar în cazul când acestea nu sunt legal întocmite să plătească daunele pentru ridicarea ilegală. Recurenta răspunde doar pentru integritatea autoturismului pe perioada ridicării, transportului și eliberării, dar nu și față de actele întocmite de angajați Primăriei sau a Agenților Politiei.
Intimatul F. C. S. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
În motivare, s-a arătat că așa cum rezultă cu claritate din cuprinsul sentinței civile nr. 6284/_, instanța de fond, urmare administrării probatoriului aferent dosarului, a constatat că, în mod nelegal organele Poliției locale a municipiului B. au reținut caracterul contravențional al
faptei sale, motiv pentru care a anulat procesul verbal întocmit, desființând, pe cale de consecință, atât sancțiunea principală aplicată cât și măsura complementară a ridicării autovehiculului și dispunând totodată restituirea către subsemnatul a sumei de 150 lei de către S.C. DSR.L. B.
Consideră astfel că, printr-o apreciere justă a probelor administrate precum și o aplicare corectă a prevederilor speciale în materie, instanța de fond, în mod legal și temeinic a admis plângerea contravențională formulată de intimat împotriva procesului verbal de contravenție seria PLR Nr. 208/_ emis de organele Poliției locale a municipiului B. .
Prin recursul declarat de P. locală a municipiului B. recurenta pune în discuție însă capacitatea instanței de fond de a interpreta dispozițiile legale speciale privind circulația pe drumurile publice (O.U.G. nr. 195/2002) precum și cele vizând regimul juridic al contravențiilor (O.G. nr. 2/2001).
Apreciind că interpretarea dată de instanța de fond în cauză este suficient de clară pentru a fi înțeleasă până și de persoanele care nu au cunoștințe juridice aprofundate învederează instanței de judecată că recursul declarat de P. locală a municipiului B. este nemotivat în drept.
Astfel, este ușor de observat că în tot cuprinsul recursului sunt prezentate considerațiile reprezentanților Poliției locale ale municipiului B. despre ce și cum trebuie făcut, despre faptul că nu este stabilită legal o ordine a întocmirii actelor (proces verbal de ridicare și proces verbal de contravenție) și că dumnealor le pot întocmi după buna lor discreție și despre modul în care domniile lor cântăresc dacă anumite fapte sunt contravenții evidente și cum trebuie ele sancționate. Toate acestea fără să se facă însă nicio trimitere concretă (directă) la texte legale care să susțină aceste teorii (interpretări).
Se mai arată că regimul juridic al contravențiilor este reglementat prin O.G. nr. 2/2001 care este și legea specială în materie, lege ce stabilește cadrul general vizând contravențiile și constatarea acestora, precum și sancțiunile ce pot fi stabilite și modul în care ele se aplică. De asemenea,
O.U.G. nr. 195/2002 este reglementarea specială în privința circulației pe drumurile publice, act ce stabilește, printre altele, faptele ce constituie contravenții la regimul circulației pe drumurile publice precum și sancțiunile ce pot fi aplicate acestora. Așa fiind, se apreciază că în raport cu O.G. nr. 2/2001 și respectiv O.U.G. nr. 195/2002 hotărârile unor autorități locale prin care se stabilesc regulamente privind activități de blocare și/sau ridicare a autovehiculelor cu care s-au săvârșit fapte ce constituie contravenții la regimul circulației pe drumurile publice (în speță H.C.L. nr. 38/2011) sunt acte elaborate de consiliul local prin care nu se poate nici deroga de la și nici adăuga la dispozițiile speciale cărora trebuie să li se circumscrie. Din această perspectivă, apreciază că instanța de fond a analizat în mod obiectiv procesul verbal atacat, raportându-se la prevederile speciale în materie de contravenții și circulație pe drumurile publice și nu exclusiv la dispozițiile cuprinse într-un regulament aprobat printr-o hotărâre a unui consiliu local prin care se aduc în mod abuziv adăugiri la lege. Mai mult decât atât, se consideră că stabilirea fără just temei și în lipsa vreunei abilitări speciale, prin asemenea hotărâri de consiliu, a unor fapte noi, neprevăzute de legea specială, care să constituie contravenții, precum și sancțiuni ce li s-ar aplica acestora, urmată de punerea lor în aplicare, constituie fapte care ar putea intra în sfera penalului.
Cu privire la modul de aplicare al sancțiunilor precum și la dependența sancțiunilor complementare de cele principale, instanța de fond a fost suficient de clară în motivare (conjuncția
"și") astfel că îi este greu să înțeleagă cum de în recurs se mai susțin teorii legate de ordinea de întocmire a unor acte justificate cu inexistența unei prevederi legale care să stabilească o astfel de ordine. Se consideră că nu este vorba de niciun vid legislativ aici și că ordinea emiterii actelor (proces verbal de constatare și sancționare a contravenției respectiv proces verbal de ridicare auto) trebuie să fie una logică, firească: întâi constați fapta și aplici sancțiunea, apoi treci la acțiune și ridici mașina. Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este actul principal prin care se stabilește și se individualizează fapta ce constituie contravenție și totodată prin care se aplică și sancțiunile corespunzătoare. Procesul verbal de ridicare este un act subsecvent care atestă doar că sancțiunea complementară a ridicării stabilită anterior printr-un proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost dusă la îndeplinire. în concluzie apreciez că nu este necesară nicio prevedere legală care să ne spună ordinea emiterii actelor anterior menționate, așa cum am arătat ordinea lor trebuie să fie una firească, logică după cum anumite acte sunt principale iar celelalte subsecvente.
Din perspectiva celor de mai sus se apreciază că motivele de fapt regăsite în recurs nu sunt de natură a conduce la modificarea în vreun fel a sentinței atacate, ori la casarea acesteia. Motivele de recurs, așa cum au fost ele formulate, încearcă să ascundă (fără succes) promovarea acestei căi extraordinare de atac mai mult din simpla nemulțumire a recurentelor față de sentința instanței de fond și nu că această instanță ar fi pronunțat o soluție nelegală și netemeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, potrivit art. 304 și 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ce a făcut obiectul plângerii contravenționale exercitate de petentul F. C. -S., s-a dispus sancționarea contravențională a acestuia pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 2 din HCL nr. 38/2011 și sancționată de art. 21 alin. 1 lit. b din aceeași hotărâre.
În privința motivelor de nulitate invocate de petentul intimat în cuprinsul plângerii contravenționale formulate, tribunalul constată că acestea nu au fost analizate, în integralitate de către instanța de fond, însă având în vedere veritabilul efect devolutiv al recursului exercitat în condițiile art. 304 ind. 1 C.pr.civ., acestea vor fi supuse analizei în cadrul prezentelor considerente.
Astfel, în privința pretinsei încălcări a art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, criticile de nelegalitate invocate de petent nu pot fi primite câtă vreme lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă al persoanei sancționate constituie o omisiune de natură a atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție condiționat de invocarea și dovedirea de către petent a producerii unei vătămări ce nu s-ar putea înlătura în alt mod, consecință directă a consemnărilor deficitare ale agentului constatator. Or, în speță, conformitatea tuturor celorlalte elemente de identificare a permis petentului să realizeze faptul că este subiectul activ al contravenției reținute, să formuleze în termen legal plângerea contravențională și să solicite administrarea probelor propuse în apărarea sa.
Petentul a mai susținut și încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 decurgând din insuficienta descriere a faptei contravenționale. Sub acest aspect este de reținut că, chiar dacă fapta concretă coincide cu conținutul normei legale, aceasta nu înseamnă că erau necesare și alte mențiuni din partea agentului constatator în afara celor consemnate pentru ca procesul-verbal să fie legal întocmit, atâta timp cât în speță, modalitatea în care a fost dresat acesta a permis instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale, verificarea încadrării juridice și a justeței sancțiunii aplicate, iar locul concret în care s-a realizat parcarea autovehiculului este ilustrat de planșele fotografice depuse la dosar, la care face trimitere însuși agentul constatator.
În privința nemenționării obiecțiunilor petentului în procesul-verbal de contravenție, conform art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, instanța reține că, textul legal invocat dobândește aplicabilitate doar în cazurile în care procesul-verbal se întocmește în prezența persoanei sancționate contravențional și căreia i se conferă astfel posibilitatea de a obiecta cu privire la mențiunile inserate în actul constatator, nu și în cazul în care acesta din urmă este încheiat, ca și în cazul în speță, în lipsa contravenientului. În această din urmă ipoteză, persoana sancționată supune analizei instanței, prin intermediul exercitării plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de contravenție, obiecțiunile și apărările sale.
Nici utilizarea unui alt tip de formular decât cel aprobat prin anexa 6 la HCL nr. 38/2011, nu reprezintă, contrar susținerilor petentului, un motiv de nulitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, atâta timp cât acesta conține toate elementele prevăzute, în mod imperativ, de prevederile OG nr. 2/2001.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat de petent, tribunalul reține că sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu organului constatator, prin exercitarea plângerii contravenționale cel dintâi supunând instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, petentul având posibilitatea să administreze probe cu privire la temeinicia actului sancționator (situația de fapt constatată și expusă de către agentul constatator), mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat. Împrejurarea că sarcina îi incumbă acestuia nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Faptul constatării săvârșirii contravenției s-a fundamentat pe constatarea directă a faptului că autovehiculul aparținând petentului, parcat pe strada 1 D. din municipiul B., conținea un anunț de vânzare.
Această constatare, în lumina argumentelor expuse în cele ce preced, fundamentează prezumția relativă de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție, prezumție ce nu a fost înlăturată însă în cauză prin probatoriul administrat la cererea petentului, nefiind contestată împrejurarea că autovehiculul parcat avea afișat la vedere anunțul de vânzare (aspect relevat și de planșa fotografică depusă la dosar (f. 14), petentul contestând incidența prevederilor reținute în procesul-verbal de contravenție, decurgând din pretinsa lipsă a intenției de a-l expune vânzării, ci de a asigura parcarea acestuia în aproprierea locuinței sale, în lipsa unui alt spațiu amenajat în acest scop.
Textul art. 8 alin. 2 din Regulamentul privind activitatea de blocare a autovehiculelor oprite sau staționate neregulamentar, precum și de ridicare, transport, depozitare și eliberare a acestor autovehicule în municipiul B., aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului B. nr. 38/2011, interzice "expunerea pe domeniul public, inclusiv în parcări amenajate, în vederea vânzării, a autovehiculelor de orice fel, de către persoanele fizice sau juridice";.
Această ipoteză este inserată în prevederile capitolului II din Regulament, referitoare la
"situațiile în care se pot dispune măsuri de blocare /ridicare a autovehiculelor sau remorcilor";.
Tribunalul reține că prin afișarea la loc vizibil a ofertei de vânzare a autovehiculului, petentul a încălcat prevederile art. 8 alin. 2 mai sus citată, astfel încât, chiar dacă, parcând autovehiculul în mod curent în zona apropriată locuinței sale, acesta nu a intenționat a o expune spre vânzare, și-a asumat, prin culpă cu prevedere, faptul că menținerea afișului de vânzare întrunește condițiile textului prohibitiv. Or, pentru a se întruni conținutul contravenției reținute în sarcina petentului și a se antrena răspunderea contravențională a acestuia nu este necesar ca vinovăția (condiție impusă de art. 1 din OG nr. 2/2001) să îmbrace forma intenției directe sau indirecte, fapta putând fi comisă și din culpă.
Legitimarea Consiliului Local al municipiului B. în stabilirea contravențiilor (în speță cu privire la activitatea de blocare a autovehiculelor oprite sau staționate neregulamentar) rezidă în prevederile art. 2 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, relevante fiind și prevederile art. 2 din HG nr. 147/1992, potrivit cu care "Constatarea staționării neregulamentare a autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de ofițerii sau subofițerii de poliție, de primari, precum și de împuterniciții consiliului local pe raza căruia s-a petrecut fapta contravențională,
care aplică și sancțiunea, conform prevederilor legale în vigoare.
Agenții constatatori prevăzuți la alin. 1 dispun în scris măsurile de blocare sau ridicare a vehiculelor prevăzute la art. 1 și asistă la aceste operațiuni.";
Prin urmare, legal și temeinic a fost reținută în sarcina petentului intimat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din HCL nr. 38/2011, sancțiunea aplicată - avertisment - fiind corect individualizată în cauză, având în vedere circumstanțele concrete în care fapta a fost comisă.
În privința procesului-verbal de ridicare seria E nr. 0., tribunalul constată că, așa cum s-a relevat și în cele ce preced, fapta contravențională prevăzută de art. 8 alin. 2 a fost inclusă între situațiile prevăzute la capitolul II din HCL nr. 38/2011, în care se pot dispune măsuri de blocare
/ridicare a autovehiculelor sau remorcilor.
Dispozițiile art. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stabilește că sancțiunile contravenționale pot fi principale și complementare. După enumerarea cu titlu exemplificativ a sancțiunilor complementare, în art. 5 alin. 4 din același act normativ se stabilește faptul că prin legi speciale se pot și alte sancțiuni complementare, rezultând așadar că legiuitorul a înțeles să lase la latitudinea organelor emitente a unor acte administrative cu caracter normativ posibilitatea de a stabili alte sancțiuni contravenționale complementare, în funcție de contextul economico-social.
Judicios prima instanță a apreciat că sancțiunile complementare nu au caracter de sine stătător, ci ele ființează numai pe lângă o sancțiune contravențională principală, astfel încât soarta lor juridică depinde de cea a sancțiunilor principale, potrivit principiului accesorium sequitur principalem (situația juridică accesorie urmează soarta juridică a celei principale).
Contrar însă susținerilor petentului, însușite și de către instanța de fond, în cauză măsura ridicării autovehiculului a fost dispusă ca efect direct al constatării faptei contravenționale. Este real că această constatare nu s-a realizat în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, din moment ce a fost întocmit la o dată ulterioară, însă în dosarul de recurs, în administrarea probei cu înscrisuri conform prevederilor art. 305 C.pr.civ., s-a depus dispoziția de ridicare seria PL nr. 0038 (f. 20), întocmită de agentul constatator la data de_, orele 20,30, în baza căreia s-a întocmit ulterior procesul-verbal de ridicare și s-a demarat procedura reglementată în anexa 1 la HCL nr. 38/2011. Așadar, dispoziția de ridicare a fost emisă în mod legal, anterior demarării operațiunilor de ridicare și în temeiul constatărilor efectuate de agentul constatator, în deplin acord cu prevederile art. 10 și 11 lit. a din Regulamentul aprobat prin HCL 38/2011.
Așadar, având în vedere considerentele mai sus expuse, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare contravențională, precum și a procesului verbal de ridicare, tribunalul, apreciind că instanța fondului nu a realizat o interpretare corectă a probelor administrate în cauză și a prevederilor legale incidente, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, să admită atât recursul declarat în cauză de
P. L. A M. B., cât și cel declarat de S.C. DS, cu consecința modificării sentinței civile nr. 6284/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar_ în sensul respingerii, ca nefondată, a plângerii contravenționale formulate de petentul F. C. S. împotriva procesului- verbal de contravenție seria PLR nr. 0208 din_ și a procesului-verbal de ridicare seria E nr. 0.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul formulat de recurentele P. L. A M. B., cu sediul în B., Piața Centrală, nr. 2, jud. B. -Năsăud și S.C. DS, cu sediul în B., str. D. nr. 13/B/21, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 6284/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar_ pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Respinge ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petentul F. C. S., cu domiciliul în B., str. 1 D., nr. 1, bl. 1, sc. B, ap. 9, jud. B. -Năsăud în contradictoriu cu intimata P. L. B. și SC DS .
Respinge, ca nefondată, cererea de chemare în garanție formulată de intimata P. L. B. împotriva SC DS .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
A. P. M. | D. E. | L. | L. | T. B. |
GREFIER,
L. C. A.
Red/dact: MAP/HVA
_ /4 ex Jud. fond:MIF
