Decizia civilă nr. 3234/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici statutari
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3234/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul R. N. S. -I., împotriva sentinței civile nr. 9417/2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. J. C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari sancțiune disciplinară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent, avocat D. Ilinca și reprezentantul intimatului, consilier juridic N. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat juidecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului arată că neregularitatea procedurii disciplinare a fost ridicată la prima instanță, la ultimul termen de judecată, apreciind că fiind vorba de o nulitate absolută, aceasta poate fi invocată în orice fază a procedurii, având caracterul unei excepții de ordine publică.
Pe fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Atât timp cât din punct de vedere funcțional, persoanele însărcinate nu au avut competența de a efectua cercetarea disciplinară, pe care de consecință discpoziția emisă în acest sens este nulă. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată de al fond, urmând ca cele din recurs să fie recuperate pe cale separată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, precizând faptul că, pentru cercetarea disciplinară au foat desemnați doi ofițeri, dintre care unul a avut același grad ca și recurentul.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9741 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârât.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R.
N. S. I. în contradictoriu cu pârâtul I. de P. J. C., având ca obiect contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Dispoziția Șefului I. ui de P. J. C. nr. 26/_ s-a aplicat reclamantului R. N. S. -I., comisar-șef de poliție, sancțiunea
"mustrare scrisă"; pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 lit. d teza I din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și de art. 12 lit. d din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului
din Ministerul Administrației și Internelor, respectiv "depășirea atribuțiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relațiile cu cetățenii";.
Pentru aceasta, s-a reținut că reclamantul, în calitate de șef al Biroului Drumuri Naționale și Europene din cadrul Serviciului Rutier al I. ui de P.
J. C., a dispus în data de_ agentului șef adjunct Alb D. -D. și agentului principal Mânzat Tudor-A., în timp ce erau de serviciu cu autospeciala cu numărul de înmatriculare_, ca după alimentarea mașinii, la întoarcere, să achiziționeze un brad pentru birou, încălcând astfel prevederile art. 94 și art.
95 din Ordinul M.A.I. nr. 599/2008 pentru aprobarea Normativului privind asigurarea tehnică de autovehicule a structurilor din MAI și cu aplicarea prevederilor art. 23 alin. 3 din H.G. nr. 991/2005 pentru aprobarea Codului de etică și deontologie al polițistului.
Cu respectarea art. 61 și urm. din Legea nr. 360/2002, reclamantul a formulat contestație împotriva acestei dispoziții, respinsă prin Decizia Inspectorului General al P. i Române nr. 2404/_, iar acum solicită în contencios administrativ anularea dispoziției menționate.
În ceea ce privește excepția lipsei d e interes a cereri i
invocată de pârâtul I. de P. J. C., care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin.1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 137 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța a respins-o pentru următoarele considerente:
În promovarea oricărei acțiuni reclamantul trebuie să justifice un interes, înțeles drept folosul practic urmărit, finalitatea vizată.
În același sens, art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. a și art.8 din Legea nr. 554/2004 prevăd că nulitatea unui act administrativ poate fi invocată de orice persoană vătămată, titulară a unui drept ori a unui interes legitim. Astfel, pentru admisibilitatea unei acțiuni în contencios administrativ nu este suficient ca reclamantul să urmărească un interes general și abstract - acela ca actul administrativ să corespundă întocmai realității - ci, întotdeauna, reclamantul trebuie să justifice un interes personal și direct.
Pârâtul susține că, în temeiul art. 70 lit. a din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I. (filele 101-123), sancțiunea
"mustrare scrisă"; se radiază de drept în termen de 6 luni de la aplicare, dacă cel sancționat nu a mai săvârșit în această perioadă o nouă abatere disciplinară. Întrucât sancțiunea aplicată prin Dispoziția Șefului I. ui de P. J. C. nr. 26/_ este radiată de drept la acest moment, reclamantul nu justifică niciun interes în promovarea cererii.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut că, deși sancțiunea aplicată se radiază de drept în termen de 6 luni de la aplicare, "Documentele care au stat la baza aplicării sancțiunii disciplinare se păstrează la dosarul personal al polițistului sancționat, chiar și după radierea acesteia, inclusiv mențiunea făcută în fișa matricolă
"; (art. 70 alin. 2), astfel că sancțiunea rămâne înscrisă în evidențele dosarului personal al reclamantului și poate fi avută în vedere la o eventuală cercetare disciplinară ulterioară (conform art. 59 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 și art. 14 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004).
De altfel, reclamantul a depus în probațiune Dispoziția I. ui General al P. i Române nr. 4598/_ în cuprinsul căreia se arată în mod expres că la individualizarea sancțiunii disciplinare aplicate prin acest act administrativ se ține cont (și) de sancțiunile disciplinare anterioare, inclusiv de cea care face obiectul prezentului dosar (filele 132-136).
Pe de altă parte, dreptul de acces la o instanță reglementat de art. 21 din Constituția României și de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu permite condiționarea respectării sale de conduita funcționarului public ulterior emiterii actului administrativ, în sensul că doar persoana care
săvârșește o nouă abatere disciplinară în perioada de 6 luni ulterioară dispoziției de sancționare ar avea interesul de a se adresa instanței (întrucât în acest caz nu operează radierea de drept a sancțiunii "mustrare scrisă";).
Pentru toate acestea, s-a respins excepția lipsei de interes invocată în cauză.
Pe fondul cererii
, reclamantul R. N. S. -I. susține că în speță este incidentă nulitatea absolută a cercetării disciplinare derulate împotriva sa, deoarece a fost efectuată de un polițist cu un grad profesional inferior reclamantului.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, "La desemnarea ofițerilor pentru efectuarea cercetării prealabile se va urmări ca aceștia să provină din compartimentele cu atribuții de cercetare penală sau să aibă studii juridice și, de regulă, să fie cel puțin egali în grad profesional cu polițistul cercetat (…)
";.
După cum a subliniat deja în cuprinsul textului legal citat, este de preferat ca ofițerii care efectuează cercetarea prealabilă să fie de un grad profesional egal sau superior celui deținut de polițistul cercetat, dar legea nu impune acest lucru cu necesitate, permițând prin inserarea expresiei "de regulă"; să se deroge de la acest deziderat și să se procedeze în alt sens, prin desemnarea unor ofițeri de un grad inferior polițistului cercetat.
Având în vedere acestea, Dispoziția Șefului I. ui de P. J. C. nr. 4. /_ (fila 34) privind desemnarea subcomisarului de poliție Scuturici
G. și a comisarului șef Lazăr Cornel pentru efectuarea cercetării prealabile este legală, iar cercetarea a fost derulată de persoane competente funcțional.
În ceea ce privește procesul verbal din data de_ întocmit de subcomisarul de poliție Scuturici G. și de inspectorul principal G. Mihai (fila 35), acesta este anterior declanșării cercetării prealabile a reclamantului prin Dispoziția nr. 4. /2010 (art.20 alin. 3 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004) și este unul dintre cele două documente care au stat la baza începerii cercetării prealabile, rezoluția Șefului I. ui de P. în acest sens fiind consemnată în antetul procesului verbal.
Reclamantul contestă apoi temeinicia Dispoziției nr. 26/2011, susținând că nu a săvârșit abaterea disciplinară reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește starea de fapt, s-a reținut că în data de_, ajunul Sărbătorii de Crăciun, după ce a desfășurat activitățile specifice de instruire a schimbului, comisarul șef de poliție R. N. S. -I. a solicitat agentului șef adjunct de poliție Alb D. și agentului principal Mânzat Tudor ca, după alimentarea autovehiculului de poliție pe str. Oașului, să oprească și să achiziționeze un brad de dimensiuni mici, care să fie amplasat și împodobit la sediul unității de poliție.
Starea de fapt astfel prezentată este necontestată de părți. De asemenea, pârâtul nu contestă că această solicitare a fost adresată din dorința reclamantului, în calitate de șef ierarhic, de a acorda o recompensă morală colegilor de serviciu din subordine; nu s-a susținut în niciun fel că reclamantul ar fi urmărit un interes strict personal.
Unicul aspect de fapt susținut de reclamant și necoroborat cu ansamblul probatoriu administrat în cauză este cel referitor la respectarea traseului de patrulare: reclamantul pretinde că sarcina dată subordonaților nu a generat vreo abatere de la traseul de patrulare, în timp ce martorii Mânzat Tudor A. și Alb D.
au arătat în mod neechivoc faptul că au achiziționat bradul de la Piața IRA, care nu se afla pe traseul de patrulare al echipajului (filele 126 și 127).
Potrivit art. 94 alin. 1 din Ordinul M.A.I. nr. 599/2008 pentru aprobarea Normativului privind asigurarea tehnică a autovehiculelor din M.A.I.,
"Autovehiculele se folosesc în cadrul zonei de responsabilitate a structurii, conform misiunilor specifice ce revin unității, respectiv a programului de pregătire,
după caz, avându-se în vedere utilizarea corectă a acestora, optimizarea transporturilor prin prevenirea curselor în gol, a rutelor ocolitoare și evitarea curselor efectuate în interes personal
";, iar "Pentru asigurarea utilizării în condiții strict regulamentare a autovehiculelor din dotare și a carburantului aferent, conducătorii structurilor deținătoare de parc auto sau conducătorii structurilor utilizatoare, după caz, trebu ie s ă s tab ile asc ă măsur ile
neces are de respons ab il iz are a conduc ător ilor au to , precum și a șefilor nemijlociți ai acestora
";.
Din situația de fapt mai sus expusă reiese că, la solicitarea reclamantului, echipajul de poliție a ales o rută ocolitoare pentru a achiziționa un brad de Crăciun și, în mod evident, autovehiculul nu a fost utilizat "conform misiunilor specifice"; ce îi reveneau. Pe cale de consecință, dispoziția reclamantului a încălcat articolele legale citate.
Pe de altă parte, transportul unui brad cu autospeciala de poliție se încadrează în sfera comportamentului care poate "afecta încrederea populației"; în sensul art. 12 din H.G. nr.991/2005 pentru aprobarea Codului de etică și deontologie al polițistului, întrucât este de natură a crea o impresie negativă publicului și a afecta imaginea instituției prin derularea unei activități care în
mod evident nu se încadrează în atribuțiile de serviciu specifice, ușor de identificat prin vizualizarea bradului în interiorul autovehiculului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtul a dovedit că în aceeași zi Serviciul de Analiză Mass Media din cadrul Direcției Informare și Relații P. e a M. ui Administrației și Internelor a sesizat I. de P. J. C. cu un articol negativ apărut la un post de televiziune cu privire la faptul ca două echipaje de poliție au fost surprinse în trafic de către telespectatori, în județele C. și Neamț, cu brazi în portbagajul mașinilor de serviciu (fila 53), astfel că se impunea o atenție sporită cu privire la fapte similare.
Reclamantul mai subliniază că era o practică constantă la nivelul compartimentelor IPJ C. de a avea un brad împodobit în preajma Sărbătorilor de iarnă și că autovehiculele I. ui au mai fost folosite pentru transporturi similare fără a se constata vreo abatere disciplinară. De asemenea, se prevalează de însemnătatea extrem de redusă a faptei săvârșite, care nu a produs, practic, nicio urmare.
Tribunalul a reținut că toate aceste aspecte nu sunt în măsură a constitui cauze exoneratoare de răspundere deoarece nu se poate susține în mod convingător că săvârșirea unor fapte similare de către alte persoane urmată de nesancționarea acestora ar putea înlătura răspunderea reclamantului. Acesta avea posibilitatea de a procura bradul pentru biroul pe care îl conduce după
finalizarea programului de serviciu și în afara activităților pe care le desfășoară.
Apoi, în cuprinsul Dispoziției s-a consemnat în mod expres faptul că atingerea adusă imaginii instituției a fost minimă și s-a ținut cont de aceasta la individualizarea sancțiunii disciplinare, reclamantului fiindu-i aplicată sancțiunea cea mai ușoară prevăzută de art. 59 din Legea nr. 360/2002 și de art. 17 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că fapta săvârșită de reclamant constituie abatere disciplinară conform art. 57 lit. d teza I din Legea nr. 360/2002 și art. 12 lit. d din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 iar sancțiunea aplicată este corespunzătoare, sens în care, în temeiul art. 18 din Legea nr. 544/2004, a respins prezenta cerere ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. N. S. I.
, solicitând modificarea în totalitate sentinței civile atacate ca netemeinică și nelegală în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea
intimatului IPJ C. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în fond și în recurs a cauzei.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a reținut, în esență, ca procedura, de cercetare disciplinară a fost derulată în condiții de legalitate fata de recurent, iar probatoriul administrat în cauză a demonstrat săvârșirea abaterii disciplinare de către recurent.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul dezlegării în drept, date chestiunilor juridice incidente spetei precum și în ceea ce priveste evaluarea materialului probatoriu existent la dosarul cauzei.
Nelegalitatea hotărârii instantei de fond.
Recurentul a criticat legalitatea Dispoziției de sancționare în considerarea încălcarea prevederilor art.20 din Ordinul Ministrului Administrației si Internelor nr. 400/2004 (OMAI 400/2004 in referintele ce urmează) având în vedere efectuarea cercetării disciplinare prealabile de către o persoana care nu avea competenta funcționala, întrucât persoana nominalizată a efectua această procedură prin Dispoziția Sefului IPJ C. nr. 4. /_ (Dispoziția prin care s- a dispus declanșarea procedurii cercetării disciplinare prealabile fata de recurent respectiv, DI sucomisar Scuturici G. ).
În același sens, recurentul a reclamant nelegalitatea dispoziției în considerarea faptului că cercetarea prealabilă a fost efectuată de către persoane care NU au fost desemnate în acest sens prin Dispoziția Sefului IPJ C. nr. 4.
/_, dovada in acest sens fiind procesul verbal din data de_ incheiat de catre subcomisar de politie Scuturici G. si inspector principal de politie G. Mihai, acesta din urmă nefiind nominalizat si în cuprinsul Dispoziției Sefului IPJ
C. nr. 4. /_ pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile si, ca atare, Nu a fost investit cu astfel de atributii, sens în care NU puteau fi desfășurate activități de cercetare disciplinara prealabilă de catre dl inspector principal de politie G. Mihai.
Aceste critici formulate de către recurent au fost apreciate ca nefondate de catre instanta de fond, întrucât prevederile art.20 în OMAI 400/2004 permit efectuarea procedurii cercetării disciplinare de catre ofițeri cu grad inferior polițistului cercetat iar actul denumit proces verbal întocmit la data de 2~•.12.2012 de catre subcomisarul de politie Scuturici G. și inspectorul principal de politie G. Mihai nu a fost întocmit in cadrul procedurii de cerectare disciplinară ci anterior declansării cercetării disciplinare prealabile.
Statuările instanței de fond asupra acestor critici de nelegalitate a procedurii cercetării prealabile si, implicit, a Dispoziției, sunt vădit nelegale si, totodată, contrazise de materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce priveste efectuarea cercetării prealabile de catre un ofiter de politie cu grad profesional inferior celui detinut de către recurent, instanța, de fond NU contestă realitatea acestor susțineri ci dimpotrivă, prin statuările acestea rețir~, veridicitatea acestor critici ale recurentului. Astfel, cercetarea disciplinară privind pe reclamant a fost realizată de subcomisar de politie Scuturici G., având gradul de subcomisar de poliție, gradul deținut fiind inferior gradului deținut de către reclamant, acela de comisar sef de poliție (in acest sens a se vedea ierarhizarea gradelor prev. de art. 14 al. 2 din Legea 360/2002).
Cu toate acestea, instanța de fond realizează o interpretare eronata a prevederilor art. 20 din OMAI 400/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 20 al. 2 din OMAI 400/2004 La desemnarea ofițerilor pentru cercetarea prelabilă se va urmări ca aceștia sa fie cel puțin egali în grad cu polițistul cercetat.
Prevederile art. 20 al. 2 din OMAI 400/2004 instituie regula generală în ceea ce privește persoanele care pot dobândi competenta funcționala de a efectua procedura de cercetare disciplinară prealabilă, acestea fiind, polițiștii desemnați
prin Dispoziția sefului unitatii care trebuie sa aibă gradul profesional cel putin egal cu gradul profesional al persoanei cercetate disciplinar.
Utilizarea sintagmei de regulă din cuprinsul prevederilor art. 20 al. 2 din OMAI 400/2004 vine să confirme caracterul de normă generală în materie de cercetare disciplinară prealabilă, respectiv, efectuarea cercetării prealabile de catre ofiteri de politie cel putin egali in grad profesional cu persoana cercetată.
Asadar, regula generală conditionează capacitatea functională a ofiterului de politie insarcinat cu efectuarea cercetării prealabile de gradul profesional detinut de catre acesta prin raportare la gradul profesional al lucrătorului de politie cercetat disciplinar, capacitatea functionala necesitând egalitatea în grad dintre ofiterul insarcinat cu cercetarea prealabila si persoana cercetată disciplinar.
Ca atare, ofiterul insarcinat cu cercetarea disciplinară prealabila va dobândi capacitatea functionala si va fi investit în mod legal cu efectuarea actelor de cercetare prealabilă, respectiv, va putea efectua in mod valabil astfel de acte numai în măsura in care acesta detine un grad profesional cel putin egal cu cel al persoanei cercetate, în caz contrar, cercetarea disciplinară prealabilă se apreciază ca fiind efectuată de către o persoană necompetentă functional, împrejurare care atrage nulitatea actelor de cercetare disciplinară și, implicit, a Dispoziției emise pe baza acestei cercetări disciplinare.
Procedura cercetării disciplinare prealabile se constituie intr-o procedură de strictă legalitate, a cărei nerespectare atrage nulitatea actelor de cercetare disciplinară și, implicit, a Dispoziției de sancționare emise pe baza unei asemenea proceduri.
Caracterul de strictă legalitate a procedurii de cercetare disciplinară prealabilă semnifică că regulile statornicite pentru aceasta trebuie; urmate Întocmai, inclusiv sub aspectul desemnării persoanelor competente a realiza o asemenea procedură, excepțiile fiind de strictă interpretare si aplicare si. totodată. intervenind în cazuri excepționale, temeinic justificate.
Așadar, efectuarea procedurii de cercetare disciplinară prealabilă de către un ofiter ce detine un grad profesional inferior celui detinut de catre recurent NU se constituie Într-o regulă generală, o posibilitate ce poate fi utilizată oricând de către IPJ C., ci reprezintă o derogare de la regula generală ce poate interveni doar în cazuri excepționale si DOAR în masura în care IPJ C. este in imposibilitate obiectivă de a asigura respectarea regulii generale, respectiv de a desemna pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile de către un ofiter de politie cu grad profesional cel putin egal cu persoana cercetată disciplinar.
Or, în cauza dedusă judecății IPJ C. NU a demonstrat imposibilitatea obiectivă de a desemna ca ofiter insarcinat cu efectuarea procedurii cercetării disciplinare prealabile un ofiter cu un grad profesional cel putin egal cu cel al recurentului.
Nu există la dosarul cauzei vreo dovada care sa ateste un impediment obiectiv pentru respectarea de către IPJ C. a regulii generale prev. de art. 20 al.
2 din OMAI 400/2004 cu privire la ofiterii insarcinati a efectua cercetarea disciplinară prealabilă ci dimpotrivă, documentele depuse la dosarul cauzei relevă nominalizarea în mod direct si fără nicio justificare obiectiva a unui ofiter pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile având un grad profesional inferior celui detinut de către recurent.
În acest sunt de altfel prevederile art. 26 al. 2 din OMAI 400/2004 potrivit cărora Cercetarea prealabilă se va efectua de către o singura persoană din cele competente,(s.n.) cu respectarea regulilor stabilite în cuprinsul prezentului titlu.
Textul art. 26 din OMAI 400/2004 are un caracter imperativ ce nu admite efectuarea cerectării disciplinare prealabile de către o persoană care nu detine competenta functionala în acord cu prev. art. 20 din OMAI 400/2004 sub
aspectul gradului profesional detinut cum de altfel nu admite efectuarea/participarea la efectuarea cercetării disciplinare prealabile de către alte persoane decât cele în mod expres învestite prin dispozitia sefului unității.
Toate acestea demonstrează că, în cadrul procedurii disciplinare se urmăreste si se respectă principiul ierarhiei gradelor profesionale în sensul că această procedură va fi realizată prin intermediul ofiterilor de politie având grad egal sau superior gradului deținut de către politistul cercetat.
Fiind vorba de prevederi referitoare la competenta funcțională, acestea au un caracter de ordine publică iar nerespectarea acestora atrage nulitatea cercetării disciplinare prealabile și implicit a Dispoziției devreme ce aplicarea sancțiunii disciplinare nu poate fi realizata decât după efectuarea procedurii cercetării disciplinare prealabile în acord cu prevederile art. 59 din Legea 360/2002.
În cazul dedus judecății NU doar că cercetarea disciplinară a fost efectuată de către o persoană necompetentă funcțional în considerarea faptului că OI subcomisar Scuturici G. detine un grad profesional inferior celui detinut de către recurent dar aceasta s-a realizat de către persoane care NU au fost învestite cu asemenea atributii prin dispozitia sefului IPJ C. privind declansarea procedurii cercetării disciplinare prealabile.
Cele afirmate mai sus sunt susținute pe deplin de Procesui verbal Încheiat la data de_ de către dl subcomisar de politie Scuturici G. Împreună cu dl inspector principal G. Mihai ocazie cu care acestia au solicitat si au procedat la luarea de declaratii de la recurent si de la agent sef adjunct Alb D. si agent principal Mânzat Tudor cu privire la fapta ce face obiectul dispoziției contestate.
DI. G. Mihai NU este nominalizat în cuprinsul Dispoziția Sefului IPJ C.
4. din_ ca fiind ofiter insarcinat cu cercetarea disciplinară prealabilă sens în care acesta NU avea nicio calitate ori competentă în a desfășura acte de cercetare disciplinară prealabilă.
Procesul verbal din data de_ semnat de către Scuturici G. împreună cu dl inspector principal G. Mihai NU este un act anterior declansarii cercetării disciplinare prealabile ori care sa fi stat la baza declansarii acesteiea, astfel cum in mod eronat este apreciat de catre instanta de fond ci, dimpotrivă, reprezintă un act de cercetare disciplinară prealabilă, aspect confirmat chiar de continutul acestui documnt ce NU a fost contestat în niciun moment de către IPJ C. .
Astfel în cuprinsul procesului verbal din_ cei doi ofiteri menționează că azi, data de mai sus (_ -n.n) din Dispozitia domnului sef al IPJ C. se impune a trece la solicitarea de rapoarte explicative din partea recurentului si a celorlalti doi agenti de politie cu privire la evenimentul din_, în contextul în care au fost depistati în trafic trasportând un brad.
Este evident că procesul verbal a fost închlat ca urmare a Dispozitiei privind declansarea procedurii de cerectare disciplinară emise de către Sefului IPJ C., aspect menționat în mod expres în cuprinsul procesului verbal. Această concluzie este sprijinită de împrejurarea că cele două persoane semnatare ale procesului verbal fac parte din Biroul Control Intern (compartimentul din cadrul IPJ C. ce gestionează procedurile disciplinare) precum și de împrejurarea ca dl Scuturici G. este nominalizat ca ofiter insarcinat cu efectuarea cercetării disciplinare prelabile prin dispozitia mentionata mai sus, calitate în care procedează la solicitarea de rapoarte explicative din partea lucrătorilor de politie implicati în eveniment. Nu se justifiucă însă, solicitarea de rapoarte explicative de catre Dl.inspector principal de politie G. Mihai care NU a fost nominalizat în cuprinsul Dispoziția Sefului IPJ C. 4. din_ și ca atare Nu avea nicio competentță în acest sens.
În același sens, procesul verbal NU poate fi apreciat ca fiind un act pe baza caruia a fost declansata procedura cercetării disciplinare si care a stat la baza emiterii Dispoziției Sefului IPJ C. 4. din_ prin care s-a declansat aceasta procedură întrucat în cuprinsul acestuia se face referire la rapoarte explicative cu privire la evenimente, acestea fiind specifice unei proceduri disciplinare pendinte iar nu a unei proceduri disciplinare care nu a inceput la acel moment. Cu alte cuvinte NU se puteau cere rapoarte explicative cu privire la un eveniment pentru care nu se demarase procedura disciplinară.
Nu în ultimul rând procesul verbal utilizează formularea "au fost depistați in trafic" situatie in care NU se poate aprecia că procesul verbal însăși este actul de sesizare care a stat la baza procedurii de cercetare disciplinară ci denota ca faptele au fost constatate anterior iar ca efect al constatării acestora s-a declansat procedura cercetării disciplinare prealabile sens în care, în cadrul acesteiea, s-a procedat la solicitarea de rapoarte explicative din partea politistilor implicati.
Ca atare, NU se poate susține că procesul verbal din data de_ NU ar fi un act din cadrul prcedurii cerectării disciplinare prealabile ori actul de sesizare în baza caruia s-a declansat procedura de cercetare disciplinara Împotriva recurentului ci, dimpotrivă, un act din cadrul procedurii de cercetare disciplinară prealabila a recurentului care, astfel cum s-a arătat mai sus a fost Întocmit de catre persoane ce NU aveau competente recunoscute, respectiv NU au fost desemnate în acest sens de catre seful unităț.
În considerarea acestor aspecte cercetarea prelabilă este nuia absolut fiind realizată de catre persoane fara competenta functională de a eectua aceste acte, respectiv, de catre persoane care NU au avut nicio competentă delegată în acest sens de catre seful unității (seful IPJ C. ).
2.Netemeinicia hotărâii.
Instanța de fond retine ca recurentul a savarsit abaterea disciplinara retinuta in sarcina.
Argumentul principal avut în vedere de catre instanta de fond este acela ca la solicitarea reclamantului, echipajul de politie a ales o ruta ocolitoare pentu a achizitiona un brad de Craciun.
Instanta de fond porneste de la o premisa TOTALMENTE FALSĂ întrucât nicio probă administrată în dosarul cauzei NU relevă ca reclamantul a solicitat echipajului de politie sa se abata de la traseu pentru a achizitiona bradutul în discutie.
Reclamantul NU a solicitat niciodata ca echipajul format din cei doi agenti de plitie sa se abata de la traseu pentru a achitzitiona bradul ci a solicitat celor doi agenti de politie ca. în MASURA în CARE VOR trece pe lângă un loc în care se comercializează brazi. PE TRASEUL DE INTOARCERE LA BAZA. să achizitioneze un bradut de dimensiuni reduse pentru personalul biroului drumuri nationale.
Niciunul dintre agentii de politie audiati in cauză NU au indicat ca recurentul să le fi solicitat sa se abata la traseu pentru a achizltiona bradul ci doar ca li s-a solicitat ca, pe traseul de Întoarcere sa achizitioneze bradutul in discutie.
Împrejurarea ca agentii de politie au inteles sa se abata de la traseu pentru achizitia bradutului NU este o fapta imputabila recurentului, nefiind realizată de catre acesta, cu responsabilitatea directă apartine celor doi agenti de politie în același sens, însăși împrejurarea dacă sau nu a existat o abatere de la traseu pentru achizitionarea bradutului NU poate fi reținută lm conditiile în care, în cuprinsul rapoartelor explicative ale celor doi agenti de politie date pe parcursul procedurii cercetării prealabile ambii au afirmat că, pentru achizitia bradutului NU s-au abatut de la traseul de patrulare, fiind achizitionat pe traseul de intoarcere de la baza.
NU sunt îndeplinte elementele constitutive ale faptei reținute în sarcina recurentului.
Recurentului i se imputa nerespectarea prevederilor art. 94 și art. 95 din OMAI 599/2008 în acord cu prevederile art. 94 din OMAI 599/2008, Autovehiculele se folosesc în cadrul zonei de respcnsabilitate a structurii, conform misiunilor specifice ce revin unității. respectiva programului de pregătire, după caz, avându-se în vedere utilizarea corectă a acestora, optimizarea transporturilor prin prevenirea curselor în gol, a rute/or ocolitoare și evitarea curselor în interes personal(s.n.) iar potrivit dispozițiilor art. 95 al. 1 din OMAI 599/2008, Sefii care conduc nemijlocit compartimentele care utilizează auto vehiculele din dotare, au obligația să cunoască și să coordoneze deplasările efectuate de .către conducătorii auto, în vederea evitării curselor neregulamentare sau nelegale.
Textul art. 94 din OMAI 599/2008 indică conditiile în care se poate reține o conduită contrară celei prescrise de această normă respectiv: cursa a fost efectuată în gol și/sau cursa a fost efectuată pe o rută ocolitoare si/sau cursa a fost efectuată în interes personal.
Niciuna dintre aceste condiții premisă necesare pentru a putea vorbi de o
încălcare a prevederilor art. 94 din OMAI 599/2009 NU subzistă în speta dedusa judecății.
Recurentului nu i se poate imputea efectuarea unei curse în gol(aceasta ipoteză fiind de altfel exclusa si de catre instanta de judecată). în considerarea functiei de conducere deținută și a relației de subordonare dintre recurent si cei doi agenti de politie ce compuneau echipajul de patrulare, în ceea ce îl privește pe recurent nu se poate retine efectuarea de catre acesta în mod direct a unei curse în gol întrucât NU acesta a săvârșit acțiunea care poate conduce la efectuarea unei curse în gol. În același sens, recurentul, în considerarea funcției de conducere deținută, NU a dat dispozitie pentru a se efectua o cursă în gol aspect confirmat de probele existente la dosarul de cercetare disciplinara si probele administrate în fata instanței de judecată.
Condiția privind efectuarea unei curse pe o rută ocolitoare de asemenea NU poate fi reținută câtă vreme recurentul NU a dat dispoziție celor doi agenti de politie de a se abate de la traseu ci aceasta a fost o actiune directă si nemijlocită a acestora ce implică responsabilitatea lor directă iar nu a recurentului. În același sens, recurentul, în calitate de sef ierarhic al celor doi agenți de politie NU a dat dispozitie în sensul efectuării unei curse ocolitoare ci a specificat ca achiziționarea bradutului să fie efectuată pe traseul de întoarcere, în măsura în care pe acest traseu există locatii in care se comercializează brazi.
Realizarea unei curse în interes personal este de asemenea exclusă, fiind reținut ca atare si de care instanta de judecată Împrejurarea că achizitionarea acestui bradut NU s-a realizat în interesul personal al recurentului ci cu intentia de a recompensa colectivul biroului drumuri nationale si europene din cadrul Serviciului rutier al IPJ C. .
Așadar, niciuna dintre conditiile cerute de prevederile art 94 din OMAI 599/2008 NU este îndeplinită în cauză împrejurare în care este vădit nelegală sancționarea recurentului pe considerentul încălcaruii prevederilor lega le mentionate anterior.
Desi în mod corect se retine în cadrul hotărârii atacată faptul că recurentul a dat dispozitie celor doi agenti de politie de a achizitiona acest bradut si de îl transporta ulterior la sediul biroului drumuri nationale si europene pentru a recompensa subalternii acestuia, instanta de fond NU acordă niciun fel de feicientă acestei împrejurări esentiale pentru justa solutionare a cauzei.
Dispoziția data de catre recurent pentru achizitia bradutului de Craciun, în interesul colectivului pe care acesta îl conduce, reprezintă în esență o
recompensă materială si morală în sensul prevederilor art. 8 din OMAI 400/2004 raportat la art. 10 al. 1 lit. c din OMAI 400/2004, recurentul fiind în drept a acorda asemenea recompense catre subordonații săi (bradutul de craciun fiind de altfel achitat de catre recurent, personal).
Or, în aceste conditii nu se poate aprecia că dispozitia recurentului privind achizita bradutului de Craciun ar reprezenta mod depasire a atributiilor de serviciu ale recurentului devreme ce recurentul are recunoscut dreptul de a acorda aceste recompense subordonatilor săi.
Instanța de fond primește fără o minimă cenzură afirmațiile IPJ C. privind impactul negativ, cauzat prin transportul bradutului de catre cei doi agenti de politie, împrejurare care poate(s.n) afecta încrederea populației, în sustinerea acestei constatări fiind invocat înscrisul depus de către Serviciul analiza mass media si relații publice din cadrul MAI.
Instanța de fond confirmă legalitatea unei sancțiuni disciplinare luate dispuse împotriva recurentului strict în considerarea, unei probabilități, respectiv a unei IPOTETICE situații iar nu în considerarea unu aspecte concrete respectiv urmări efective.
Așadar instanța de fond apreciază ca este legală sancționarea disciplinara a unei persoane doar pe considerentul ca o anumită urmare negativa s-ar fi putut produce în lipsa oricărei probe privind iminenta producerii acestei urmări negative ori a producerii efective a acestei urmări.
Nu doar că instanța de fond își întemeiază astfel hotărârea pe baza unei simple eventualități, posibilitatea de a afecta încrederea populație, dar însăși aceasta aptitudine a faptelor în concret imputate de a afecta încrederea populației NU este probată si, cu atât mai puțin a fost probată afecta rea în mod real a încrederii populației ca urmare a situației deduse judecații.
Înscrisul depus de către Serviciul analiza mass media si relații publice din cadrul MAI. Nu poate constitui o proba in sensul posibilității afectării increderii populației cata vreme acesta NU cuprinde nicio analiză/referire la impactul asupra încrederii populatiei de cazurile semnalate în cuprinsul acestui asa zis raport iar realitatea continutul acestui raport NU poate fi verificată în niciun fel. Acest Înscris NU reprezintă o probă în acceptiunea prevederilor art. 162 si umr.
C. pr. Civ. ori 1169 si urm. C. pr. Civ., fiind un inscris Întocmit în mod unilateral de catre instituția fata de care IPJ C. este subordonata.
Instanța de fond NU explică motivul de diferențiere dintre fapta imputată recurentului (starea de fapt a spetei deduse judecații) si situațiile relatate cei doi agenti de politie audiați in cauza care au arătat ca autovehiculele de serviciu au fost utilizate in numeroase situații pentru transportul mobilierului si a altor bunuri, respectiv au existat transporturi similare iar pentru asemenea acțiuni NU s-a angajat răspunderea disciplinara a niciune persoane.
Or această împrejurare NU poate semnifica decât că asemenea conduite, similare cu cele ale recurentului, NU au fost apreciate/NU sunt abatere disciplinară de către conducerea IPJ C. sens în care, pentru identitate de rațiune, conduita recurentului NU poate fi apreciată ca fiind abatere disciplinară.
Având în vedere cele arătate, solicită a binevoi a dispune în consecință.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 februarie 2013 (f.23) pârâtul I. de P. al Județului C. a solicitat respingerea recursului formulat de către reclamant
.
În motivare pârâta a arătat referitor la prevederile art. 20 alin. (2) OMAI 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I.
Așa cum se poate constata, prin dispoziția nr. 4. din_ (pag, 9). inspectorul sef a desemnat să efectueze cercetarea prealabilă pe comisarul șef de poliție Lazăr Cornel (care avea același grad profesional ca și reclamantul) și pe subcomisarul de poliție Scuturici G., aceștia efectuând toate actele de
cercetare și întocmind raportul de cercetare prealabilă (pag. 1-8), respectându-se astfel prevederile art. 20 alin. (2) și art. 26 alin. (2) din OMAI 400/2004.
Procesul verbal a fost încheiat de către subcomisarul de poliție Scuturici G. și inspectorul principal de poliție G. Mihai, în data de_ anterior dispunerii declanșării cercetării prealabile, constituind doar un act de sesizare. De altfel pe acesta. a pus inspectorul șef rezoluția prin care a dispus declanșarea cercetării prealabile.
Cu privire la prevederile art. 94 și 95 din OMAI nr. 599 din 1 septembrie 2008 pentru aprobarea Normativului privind asigurarea tehnică de autovehicule a structurilor MAI.
În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) din OMAI 599/2008 autovehiculele se folosesc în cadrul zonei de responsabilitate a structurii, conform misiunilor specifice ce revin unității, respectiva programului de pregătire, după caz, avându-se în vedere utilizarea corecta a acestora, optimizarea transporturilor prin prevenirea curselor în gol, a rutelor ocolitoare și evitarea curselor efectuate în interes personal, în cazul de față autospeciala de poliție a fost folosită pentru a transporta un brad de crăciun.
Reclamantul, în conformitate cu prevederile art. 95 alin. (1) din OMAI 599/2008, în calitatea sa de șef al Biroului Drumuri Naționale și Europene din cadrul Serviciului Rutier al I. ui de P. J. C., avea obligația să cunoască și să coordoneze deplasările efectuate de către conducătorii auto, în vederea evitării curselor neregulamentare sau nelegale, dar tocmai acesta le-a dispus agentului șef adjunct de poliție Alb D. -D. și agentului principal Mânzat Tudor-A. ca, după ce alimentează autovehiculul din dotare pe strada Oașului, in drum spre zona unde erau repartizați, respectiv zona Florești - Gilău. dacă găsesc, să cumpere un brad mai mic și să-l transporte la birou.
De altfel și martorii Alb D. -D. și Mânzat Tudor-A. au declarat în fața instanței faptul că deplasarea la piața IRA nu se afla pe traseul de patrulare și că au făcut un ocol pentru achiziționa bradul.
În concluzie sancțiunea a fost aplicată pentru efectuarea unei curse neregulamentare și nelegale, care nu avea legătură misiunile specifice sau cu programul de pregătire.
Cu privire la prevederi le art. 12 din H.G. nr. 991/2005 pentru aprobarea Codului de etică și deontologie al polițistului.
Consideră că transportul unui brad cu autospeciala de poliție a fost de natură a afecta imaginea instituției. cu atât mai mult cu cat. în aceeași zi. Serviciul de Analiză Mass Media din cadrul Direcției Informare și Relații P. e a
M. ui Administrației și Internelor sesiza I. de P. J. C. cu un articol negativ apărut la televiziunea Realitatea TV, cu privire la faptul că două echipaje de poliție au fost surprinse în trafic de telespectatorii postului TV cu brazi în portbagajul mașinilor de serviciu, în județele C. și Neamț. Afectând, astfel, imaginea instituției, ori potrivit art. 12 din H.G. nr. 991/2005 pentru aprobarea Codului de etică și deontologie al polițistului "polițistul_ evită comportamentul care ar afecta încrederea populației, este disciplinat și apără prestigiul instituției și profesiei _.
Martorul Mânzat Tudor-A. a declarat in fața instanței că a vizionat la televizor și a citit articole negative cu privire la faptul că echipaje de poliție au fost surprinse în trafic de telespectatorii postului TV cu brazi în portbagajul mașinilor de serviciu in județul C. .
Apărările ofițerului, care așa cum am mai arătat este șef al Biroului Drumuri Naționale și Europene, constând în aceea că fapta sa a fost generată de dorința de a face un gest de recunoaștere al eforturilor depuse de către efectivul biroului. făcută pentru a crea o bucurie și o atmosferă specifică sărbătorilor de iarnă. atât colectivului, cât și persoanelor care se prezintă la sediu, nu pot fi luate
în considerare deoarece, în condițiile expuse. transportul unui brad de Crăciun cu autoturismul din dotare a fost de natură să aibă un impact negativ asupra imaginii instituției. cu atât mai mult cu cât cursa efectuată de către agenții de poliție amintiți a fost cel puțin neregulamentară, iar conform art. 23 alin.3 din
nr. 991/2005 pentru aprobarea Codului de etică și deontologie al polițistului stipulează că "polițistul care deține o funcție de conducere răspunde pentru dispozițiile date subordonaților în temeiul autorității pe care o exerciții potrivit prevederilor legale";.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la primul motiv de recurs referitor la nelegalitatea sentinței atacate prin prisma aplicării și interpretării greșite a dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Ordinul MAI nr. 400/2004 Curtea reține că instanța de fond a realizat corect și aplicat legal acest text regulamentar.
Conform acestui text la desemnarea ofițerilor pentru efectuarea cercetării prealabile se va urmări ca aceștia să provină din compartimente cu atribuții de cercetare penală sau să aibă studii juridice și, de regulă, să fie cel puțin egali în grad profesional cu polițistul cercetat.
Sub acest aspect, reclamantul învederează că a fost desemnat să efectueze cercetarea un polițist care este inferior în grad cu polițistul cercetat fără să fie justificată situația de excepție permisă de norma regulamentară precitată.
Câtă vreme textul precitat reglementează procedura administrativă de cercetare disciplinară a polițiștilor, încălcarea unei atari norme poate conduce la nelegalitatea acesteia deoarece aceste formalismul are preponderență asupra oricăror altor justificări de ordin factual.
Din această perspectivă este esențial a ști dacă regulile de ordin formal, respectiv cele de stabilire și desemnare a ofițerului însărcinat cu cercetarea prealabilă administrativă au fost sau nu respectate de către conducătorul unității dotat de lege cu competența de a face această desemnare așa cum rezultă din prevederile art. 20 alin. 1 din același act normativ.
În speță, se reține că inițial la data de_ pe Raportul întocmit la aceeași dată de către reclamant, coms. Șef. R. S. I., s-a pus rezoluția de cercetare disciplinară a acestuia împreună cu AP Mânzat Teodor A. și ASA Alb
DS pentru cercetarea prealabilă (f. 36 dos. fond). Aceeași rezoluție a fost pusă și pe procesul-verbal întocmit la data de 24 decembrie 2010 de subcomisar de poliție Scuturici G. și insp. Pr. G. Mihai prin care s-a consemnat că se trece la solicitarea de rapoarte explicative celor pentru care ulterior s-a dispus cercetarea disciplinară prin rezoluție (f. 35 dos. fond)
Mai apoi, în aceeași zi, această rezoluție privind cercetarea disciplinară a fost materializată prin Dispoziția Inspectorului Șef nr. 4. (f. 34 dos. fond). În cuprinsul acestei dispoziții s-a prevăzut la art. 1 desemnarea subcomisarului de poliție Scuturici G. pentru efectuarea de cercetări disciplinare privindu-i pe cei trei ofițeri, iar la art. 2 s-a prevăzut că ofițerul nominalizat pentru efectuarea cercetării prealabile urmează a fi ajutat la aceste activități de către comisarul șef Lazăr Cornel.
Din cele ce precedă, se constată că ofițerii desemnați pentru cercetarea prealabilă a celor trei polițiști cercetați disciplinar, printre care figurează și reclamantul recurent, sunt subcomisar de poliție Scuturici G. și comisarul șef Lazăr Cornel, ofițeri care au întocmit actele de cercetare prealabilă și au întocmit Raportul de cercetare prealabilă pe care șeful unității a pus rezoluția de sancționare cu "mustrare scrisă"; a reclamantului conform Ordinului MAI nr. 400/2004, materializată apoi în actul nr. 5140616 din_ (f. 58 dos. fond).
De asemenea, procesul-verbal de prezentare a conținutului raportului de cercetare prealabilă polițistului cercetat, recte reclamantul recurent, a fost prezentat și semnat de către comisarul șef Lazăr Cornel (f. 39 dos. fond).
Totodată, este de notat că Raportul inițial al reclamantului recurent din_ înaintat conducerii unității (f. 36 dos. fond), este menținut în întregime ulterior prin declarația olografă consemnată în noul Raport întocmit de același ofițer la data de_ în cursul cercetării disciplinare efectuată de cei doi ofițeri desemnați de către șeful unității (f. 42 dos. fond).
Față de cele ce precedă, Curtea reține că actele de cercetare prealabilă au fost efectuate în cauză de cei doi ofițeri desemnați prin Dispoziția Inspectorului Șef nr. 4. din 24 ianuarie 2012 (f. 34 dos. fond), cu respectarea dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Ordinul MAI, deoarece unul din ofițerii desemnați, recte comisarul șef Lazăr Cornel, care are același grad profesional cu ofițerul cercetat disciplinar.
Prin urmare teza sub forma criticii de nelegalitate privind încălcarea acestor dispoziții regulamentare indusă de recurent nu este fondată.
Trebuie notat că deși colaționat la dosarul de cercetare disciplinară, procesul-verbal încheiat la data de_ (f. 35 dos fond) de către subcomisar de poliție Scuturici G. și insp. Pr. G. Mihai prin care s-a consemnat că se trece la solicitarea de rapoarte explicative nu este un act formal prin care s-a demarat cercetarea disciplinară de vreme ce chiar pe acest act figurează rezoluția pusă de șeful unității care, în raport de datele preliminare, dispune cercetarea prealabilă disciplinară.
Mai apoi, este de notat că raportul explicativ dat de reclamatul recurent conducerii unității, la solicitarea acestora a fost ulterior menținut în conținut și ratificat de către același reclamant în etapa de cercetare disciplinară demarată ulterior Dispoziției Inspectorului Șef nr. nr. 4. (f. 34 dos. fond) prin care au fost desemnați cei doi ofițeri menționați mai sus.
Drept urmare, procesul-verbal încheiat la data de_ nu este propriu zis un act de cercetare disciplinară opozabil reclamantului de vreme ce în acesta se consemnează solicitarea de rapoarte explicative de la cei trei polițiști, fără să se menționeze în cuprinsul procesului verbal că s-a demarat cercetarea disciplinară ori că aceștia au deja dobândită și opusă astfel calitatea de polițiști cercetați disciplinar.
Doar pe acest act s-a pus Rezoluția de demarare a cercetării disciplinare fără ca prin această rezoluție să se înțeleagă că cei care au întocmit procesul- verbal au și calitatea de ofițeri desemnați cu cercetare prealabilă în lipsa unui act formal de desemnare.
Așa fiind, din această perspectivă și cu această motivare, statuările instanței de fond sun corecte și legale, actele de cercetare disciplinară fiind formal valabile întocmite cu respectarea dispozițiilor regulamentare prevăzute de Ordinul nr. 400/2004.
Din această perspectivă, primul motiv de recurs se vădește a fi nefundat.
Cu privire la motivul de recurs axat pe fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a realizat o cercetare completă și corectă a susținerilor, apărărilor și a probelor administrate în cauză.
Astfel cu privire la critica conform căreia s-a stabilit eronat că reclamantul ar fi comis abaterea disciplinară reținută în sarcina sa, instanța de fond plecând de la examinarea probațiunii a stabilit corect starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că în data de_, în Ajunul Sărbătorii Crăciunului (Nașterii Domnului Isus Hristos), după ce a desfășurat activități specifice de instruire a schimbului, reclamantul a solicitat celor doi agenți de poliție cercetați disciplinar alături de acesta ca, după alimentarea autospecialei de poliție pe str. Oașului din
municipiul C. -N. să oprească și să achiziționeze un brad de dimensiuni mici, care să fie amplasat și împodobit la sediul unității de poliție.
De altfel acest aspect a fost recunoscut de reclamant, reclamantul a dorit ca prin aceasta să recompenseze moral colegii săi de serviciu, neurmărindu-se vreun interes pur personal.
Cât privește susținerile reclamantului atât în fața instanței de fond cât și în recurs conform cărora sarcina dispusă polițiștilor de patrulă nu a generat vreo abatere de la traseu, a fost corect înlăturată fiind combătură cu probatoriul testimonial al celor doi agenți care au arătat în mod neechivoc faptul că au achiziționat respectivul brăduț de la Piața IRA din C. -N. și care, în mod evident, nu se afla în traseul de patrulare al echipajului așa cum a fost stabilit pentru ziua respectivă (f. 126 și 127 dos. fond).
Apărarea formulată ca și critică în recurs conform căreia niciunul dintre agenții de poliție audiați în cauză nu au indicat ca recurentul să le fi solicitat să se abată de la traseu pentru achiziția bradului ci doar că li s-a solicitat ca, pe traseul de întoarcere să achiziționeze bradul în discuție, nu se coroborează cu probele testimoniale la care s-a făcut trimitere.
Astfel, în declarația sa de martor, audiat nemijlocit de instanța de fond (f. 127 dos. fond) polițistul Alb D. D. a arătat clar că în luna decembrie 2010 era în echipaj cu D-nul Mânzat, celălalt martor audiat în cauză, și urmau să meargă pe str. Oașului să alimenteze autospeciala din dotare, iar la plecare d-nul comisar șef R. S., ne-a spus să mergem să cumpărăm un brad pentru a-l împodobi în cadrul biroului. În continuare martorul arată că ne-am deplasat la piața IRA și am făcut un ocol în acest sens, iar apoi am adus bradul la sediu. Bradul a fost transportat în portbagajul mașinii de tip break.
Celălalt martor audiat în cauză, polițistul Mânzat Tudor A. (f. 126 dos. fond) arată că în data de_, cu ocazia instructajului efectuat la ora 8 dimineața d-nul comisar șef de poliție R. N., a avut ideea de a împodobi un brad în cadrul biroului nostru. Erau de față și colegii Alb D. și Mureșan I. și o persoană a cărui nume nu mi-l amintesc. Toți am fost de acord și întrucât echipajul nostru trebuia să alimenteze și să ajungem în zona Florești - Gilău, am făcut o oprire la IRA la piață, și am achiziționat un brad de dimensiuni mici care încăpea în interiorul autovehiculului. Martorul mai declară că oprirea la piața IRA nu se afla strict pe traseul de patrulare personal apreciind că nu am efectuat o cursă în gol ci în interesul biroului, iar nu pentru satisfacerea unui interes personal.
Raportat la cele ce precedă, reiese că în cauză s-a stabilit corect latura obiectivă a abaterii disciplinare reținută în sarcina reclamantului recurent respectiv aceea de a fi încălcat prevederile art. 94 și 95 din Ordinul MAI nr. 599/2008 care a condus la afectarea imaginii unității de poliție și a poliției în ansamblul ei. Astfel reținerea instanței de fond conform căreia ipoteza prevăzută de art. 12 din HG nr. 991/2005 pentru aprobarea codului de etică și deontologie a polițistului este prezentă în speță sub forma afectării încrederii populației pe considerentul că transportul unui brad cu autospeciala de poliție se încadrează în sfera unui atare comportament.
De altfel acest aspect a fost și avut în vedere la stabilirea sancțiunii disciplinare și la criteriile de proporționalitate cu care s-a operat.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că și motivele invocate sub formă de critici ale recurentului în ceea ce privește greșita stabilire a stării de fapt, a caracterului de abatere disciplinară a faptei reținute în sar cina reclamantului recurent sun nefondate, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 C.pr.civ. de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, se va respinge ca nefondat cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul R. N. S. I. împotriva sentinței civile nr. 9741 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. D. R. -R. D. L. U.
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. A. G. C.
