Sentința civilă nr. 3234/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici statutari
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3234/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier I. -M. P.
Pe rol este judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant T. S. R. și pe pârât I. DE P. J., pârât P.
M., pârât I. G. AL P. R., pârât M. A. SI I.
, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților asupra fondului au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_, încheiere prin care s-a dispus și amânarea de pronunțare pentru data din_, încheierile de la termenele menționate făcând parte integrantă din prezenta sentință.
Cauza este reținută în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată având ca obiect contencios administrativ, precizată, reclamantul T. S. R. în contradictoriu cu pârâții I. DE P. J. C., P. M., I. G. AL P.
, M. A. SI I., a solicitat instanței :
- să dispună anularea Dispoziției Șefului I. ui de P. J.
C. nr.22/2011
prin care reclamantul a fost sancționat cu mustrare scrisă,
să dispună anularea procedurii de cercetare prealabilă,
să dispună anularea Raportului de cercetare prealabilă
nr.355519/_ ,
să dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii
, s-a arătat că la data de_ reclamantul se afla in exercitarea atribuțiilor de serviciu împreună cu alți doi colegi de echipaj, verificând respectarea normelor privind acordarea priorității de trecere la trecerile de pietoni.
Cu această ocazie, s-a constatat nerespectarea regulilor de prioritate de către șoferul unui autoturism BMW, care s-a dovedit a fi ulterior comisarul șef Pintea C., adjunctul Șefului I.P.J. C. .
Ulterior acestui eveniment, la data de_ reclamantul se afla in exercitarea atribuțiilor de serviciu în locația P-ța Unirii din municipiul C. -N.
, urmând să participe la o acțiune de control cu tematică pe linie de alcool.
Cu ocazia desfășurării acestui eveniment, a avut loc un incident între reclamant și Comisarul șef Pintea C., incident soldat cu sancționarea disciplinară a reclamantului.
Reclamantul arată, in motivarea cererii sale, că faptele petrecute la data de_ nu justifică sancționarea sa disciplinară, sancționarea fiind în realitate determinată de evenimentul precedent, motiv pentru care a introdus cererea care face obiectul prezentului dosar contestând sancțiunea disciplinară aplicată.
Dispoziția de sancționare a fost atacată inițial pe cale administrativă însă modalitatea de soluționare a contestației nu a fost comunicată reclamantului și nici decizia de soluționare a contestației.
Reclamantul arată că cercetarea prealabilă, finalizată cu sancționarea sa disciplinară, a fost efectuată cu încălcarea drepturilor garantate de Constituția României, de CEDO și protocoalele adiționale, refuzându-i-se dreptul de a fi asistat de un avocat.
Mai arată reclamantul că actele atacate sunt lipsite de temei legal, invocând nulitatea absolută a acestora, deoarece temeiul care stă la baza sancționării, respectiv Ordinul MAI nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MAI a fost abrogat la data de_ . În plus, acest ordin nu a fost publicat in Monitorul Oficial, astfel încât oricum acesta nu poate fi opus reclamantului în sensul art.11 din Legea nr. 24/2000.
Dispoziția de sancționare nu poartă viza de legalitate a consilierului juridic, astfel încât aceasta este lovită de nulitate și din acest punct de vedere.
Arată reclamantul că nu i-a fost comunicat actul administrativ de sancționare pentru a putea lua la cunoștință despre conținutul său. Printr-o adresă IPJ C. a comunicat reclamantului doar că i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară.
Cât privește fondul cauzei, se arată că, în realitate, nu a existat o faptă susceptibilă a fi calificată ca abatere disciplinară, astfel încât aplicarea sancțiunii este nelegală și netemeinică.
În drept
, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.188/1999, Legea nr. 360/2002, HGR nr.1210/2003 și Legea nr. 554/2004.
În probațiune
, s-au anexat cererii, contestația formulată pe cale administrativă, adresa MAI nr.414/_ și s-a solicitat încuviințarea următoarelor probe: interogatoriul pârâtului IPJ C., audierea martorilor D.
N., S. M., T. Dănuț, Gavriș P., M. V., Bonțidean S., D.
M., Pintea C. .
S-a mai solicitat obligarea IPJ C. să depună la dosar Raportul de cercetare prealabilă împreună cu documentația aferentă, precum și depunerea rapoartelor întocmite de părțile implicate în incidentul din_ . Prin întâmpinarea formulată, pârâții M.A.I., I.G.P.R., precum și Poliția Municipiului Cluj-Napoca au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar sub aspectul fondului s-a solicitat respingerea cererii
formulate ca neîntemeiate.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâtul I.P.J. C.
, s-a solicitat respingerea cererii sub aspectul solicitării de anulare a Raportului de cercetare prealabilă ca inadmisibilă iar sub aspectul celorlalte solicitări, ca neîntemeiată.
A arătat pârâtul, în susținerea poziției sale procesuale, că raportul de cercetare prealabilă nu este un act administrativ, prin urmare atacarea pe calea contenciosului a acestui act este inadmisibilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că faptele reclamantului din data de_ se circumscriu unei abateri disciplinare, săvârșirea acestei abateri a fost confirmată pe calea cercetării prealabile, prin urmare, sancțiunea disciplinară a fost in mod legal și temeinic aplicată.
În probațiune
, pârâtul a depus dosarul aferent cercetării disciplinare a reclamantului, finalizat cu emiterea dispoziției atacate și a solicitat încuviințarea audierii martorilor M. V. și D. I. M. .
Analizând cererea formulată, în baza probelor administrate, tribunalul reține că aceasta este parțial întemeiată.
Astfel, instanța în baza art.137 C.pr.civ. este ținută a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și de fond invocate in cauză.
Analizând excepțiile în ordinea legală stabilită, instanța reține că pârâții M.A.I., I.G.P.R. și Poliția Municipiului Cluj-Napoca sunt lipsiți de calitate procesuală pasivă, motiv pentru care excepțiile vor fi admise, dispunându-se respingerea cererii în baza excepției față de pârâții menționați.
Atâta timp cât pârâții nu au atribuții în procedura cercetării disciplinare, între pârâți și reclamant nu s-a născut nici un raport juridic cu referire la obiectul cauzei, astfel că menținerea cadrului procesual astfel cum a fost stabilit de reclamant nu este justificată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității capetelor de cerere referitoare la anularea raportului de cercetarea prealabilă și a actelor premergătoare, excepție ridicată de către I.P.J. C., instanța a găsit-o pe aceasta întemeiată, având în vedere că actele menționate nu au însușirea unui act administrativ care să poată fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
Actele menționate sunt acte premergătoare care stau la baza emiterii dispoziției de sancționare a reclamantului, acestea în sinea lor nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice, doar dispoziția de sancționare are acest caracter, prin urmare atacarea acestora este inadmisibilă din punct de vedere al contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, instanța reține că atâta timp cât aceste acte sunt premergătoare dispoziției de sancționare, acestea vor fi analizate de către instanța, iar soluția asupra dispoziției atacate se va răsfrânge în mod evident și asupra actelor premergătoare, astfel încât atacarea separată a actelor premergătoare este lipsită de interes practic.
Pe fond
, cu referire la legalitatea
dispoziției de sancționare, reclamantul a precizat că temeiul juridic care a stat la baza adoptării dispoziției atacate, Ordinul MAI nr.400/2004, nu mai este în vigoare, astfel încât dispoziția este nelegală datorită inexistenței temeiului juridic reținut.
A mai precizat reclamantul că, oricum chiar dacă ar fi fost in vigoare, temeiul juridic nu poate fi opus reclamantului, deoarece acesta nu a fost publicat in Monitorul Oficial, astfel încât acest ordin nu există .
Cu referire la acest aspect, instanța reține însă că acest act normativ este in vigoare.
Reclamantul a depus in probațiune o adresă eliberată de către Ministerul Administrației și Internelor, Adresa nr.414303/_, adresă de răspuns către o terță persoană, însoțită de un extras din anexa adresei, potrivit căreia Ordinul MAI nr.400/_ a fost abrogat la data de_ prin Ordinul nr.560/_ .
Adresa și anexa nu sunt insă certificate și oricum nu privesc prezentul dosar, astfel încât acestea nu pot fi avute în vedere de către instanță.
Pe de altă parte, la data de_ s-a emis o adresă de revenire a
M.A.I. din data de_, în sensul că a existat o eroare cu privire la mențiunea abrogării Ordinului MAI nr. 400/_, acesta fiind in continuare în vigoare.
Prin urmare, instanța va constata că acest ordin este in continuare în vigoare și va reține incidența acestuia in prezenta cauză.
În ceea ce privește opozabilitatea și necesitatea publicării acestui ordin în Monitorul Oficial, în sensul art. 59 alin. 2 din Legea nr. 360/2002, procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului administrației și internelor. În baza legii s-a emis Ordinul M.A.I. nr.400/2004.
În sensul art. 27 alin. 3 din HG nr. 555/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare guvernului, se prevede că nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Instanța reține că Ordinul M.A.I. nr.400/2004 face parte din categoria actelor menționate, astfel încât nu era obligatorie publicarea acestuia in Monitorul Oficial.
Reclamantul a depus la dosar o adresă eliberată de Ministerul Justiției, respectiv un răspuns, către Sindicatul Polițiștilor din România Diamantul B., în sensul că în conformitate cu dispozițiile Legii 24/2000, actele cu caracter normativ ale miniștrilor se publică in Monitorul oficial al României, Partea I, prin grija acestora însă aceasta adresă de răspuns nu poate fi interpretată in sensul că este obligatorie publicarea tuturor actelor normative în Monitorul Oficial, ci doar a acelora in privința cărora legea stabilește necesitatea publicării.
Prin urmare, instanța nu va reține inexistența temeiului juridic care stă la baza dispoziției de sancționare în sensul inexistenței actului normativ, așa cum a solicitat reclamantul.
Cu referire la drepturile reclamantului pretinse a fi încălcate în procedura disciplinară, instanța apreciază că este neîntemeiat și acest punct de vedere al reclamantului.
Reclamantul a arătat că nu i-a fost permisă o apărare calificată in cursul cercetării disciplinare, în sensul asistării de către un avocat, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Fiind o fază preliminară, prezența unui avocat în cadrul procedurii de cercetare disciplinară nu poate fi interpretată ca fiind obligatorie.
Având în vedere că în cazul cercetării disciplinare sunt analizate probleme interne ale instituției, limitarea unui acces din exterior a terților poate fi acceptată.
Această împrejurare nu duce însă la încălcarea dreptului la apărare, atâta timp cât este permisă asistarea în apărare de către un alt polițist, conform art.52 din Ordinul M.A.I. 400/2004.
Pe de altă parte, atâta timp cât soluția adoptată in urma cercetării disciplinare poate fi cenzurată pe cale judecătorească iar in fața instanțelor este garantat dreptul la apărare, inclusiv prin asistarea sau reprezentarea de către un avocat, orice deficiență a procedurii administrative din acest punct de vedere se acoperă, în fața instanței putându-se analiza soluția din procedura disciplinară sub toate aspectele.
Cu referire la viza consilierului juridic, instanța reține că dispoziția atacată poartă viza Biroului Juridic, astfel încât aceasta este valabilă din punctul de vedere formal invocat.
Cu referire la necomunicarea actului administrativ, instanța constată că aceasta a fost depus la dosar, astfel încât reclamantul nu poate invoca o vătămare sub acest aspect. / f.66/.
De asemenea, contestația formulată a fost rezolvată, în sensul respingerii acesteia, decizia de soluționare a contestației fiind de asemenea depusă la dosar./f.62/.
În ceea ce privește temeinicia sancțiunii disciplinare aplicate, instanța reține că sub acest aspect, cererea reclamantului este întemeiată.
În fapt, instanța reține că in noaptea de 18/_, reclamantul se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu în locația P-ța Unirii din C. -N., fiind implicat în organizarea unei acțiuni de control cu tematica pe linie de alcool.
Cu această ocazie, între reclamant și comisarul șef Pintea C. a avut loc un incident, care a fost interpretat în faza cercetării disciplinare ca fiind o abatere disciplinară soldată cu aplicarea unei sancțiuni de mustrare scrisă reclamantului.
Reclamantul susține că sancționarea sa disciplinară a fost determinată de existența în trecut a unui alt incident între aceleași persoane, făcând referire la evenimentul din data de_, când datorită nerespectării regulilor referitoare la acordarea priorității de trecere, l-a oprit în trafic pe comisarul șef, care conducea autoturismul personal.
Investită cu analizarea abaterii disciplinare a reclamantului, instanța reține însă că obiectul cercetării judecătorești îl constituie în cauză doar verificarea împrejurărilor de fapt din noaptea de 18/_, împrejurări care au făcut posibilă reținerea de către pârâtul IPJ CLUJ a abaterii.
În această ordine de idei, instanța nu va analiza evenimentul la care a făcut referire reclamantul, din data de_, va reține doar circumstanțial existența unui punct de vedere contradictoriu între părți în antecedente. În aceeași ordine de idei, instanța nu va analiza nici pretinsul comportament necorespunzător sau alte elemente de natură psihologică în ceea ce îl privește pe reclamant, aduse în discuție de către pârât, deoarece nici acestea nu fac obiectul prezentului dosar.
În concret, în ceea ce privește analizarea cererii care face obiectul prezentului dosar, instanța se va limita la reținerea probelor relevante referitoare strict la evenimentul din data din 18/_ .
Instanța a verificat actele care stau la baza dispoziției atacate, acte care au fost comunicate de către IPJ C. și a audiat un număr de patru martori, toate celelalte acte depuse la dosar, CD, caracterizări psihologice sau acte care privesc alte dosare disciplinare sau penale fiind nerelevante în cauză .
În urma administrării probelor din dosar, instanța reține că nu se confirmă in cauză existența unei abateri disciplinare a reclamantului în raport cu evenimentul petrecute in data de 18/_ .
Astfel, din Dispoziția Șefului I. DE P. J. C. C. nr. 22
/_ și din actele dosarului de cercetare disciplinară, instanța constată că în sarcina reclamantului se reține o comportare necorespunzătoare, în serviciu, familie sau societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției, în sensul art.57 lit.a teza I din Legea 360/2002 precum și în sensul art. 12 lit. a teza 1 din Ordinul MAI 400/2004. De asemenea se reține și încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții în serviciu în sensul prevăzut de art. 12 alin. 1 lit. k și art. 17 din Ordinul MAI 400/2004 coroborat cu art. 57 lit. k din Legea 360/2002./f.66-68/.
Pentru aceste fapte, în baza art. 59 din Legea 360/2002 și art. 17 lit. a din Ordinul MAI 400/2004 s-a aplicat reclamantului sancțiunea mustrării scrise.
Pentru a reține aceste fapte, pârâtul a stabilit că, în noaptea de 18/19 septembrie 2010 cu ocazia desfășurării acțiunii de control pe linie de alcool din P-ța Unirii din municipiul C. -N., acțiune coordonată de comisarul-șef Pintea-C. D., reclamantul a folosit un ton ridicat în discuțiile purtate cu superiorul său, a dat dovadă de lipsă a stăpânirii de sine și a refuzat să întocmească un raport scris și să părăsească dispozitivul.
Martorii audiați în fața instanței de judecată nu au confirmat însă în întregime cele reținute de către pârât.
Instanța a încuviințat audierea unui număr de patru martori, din care martorii M. V., S. /R. /M. D. și M. M. D. au participat la acțiunea de control din data de 18/_, iar martorul D. N. A. a participat la evenimentul din data de_ adus în discuție de reclamant, alături și de martora S. /R. /M. D. care a participat la ambele evenimente. Cu excepția martorului M. M. D., ceilalți martori au fost audiați și în faza cercetării disciplinare.
În plus, instanța a mai verificat, din dosarul de cercetare disciplinară, declarația unui alt participant la fața locului, D. I. M., martor care nu a mai fost audiat în instanță, datorită faptului că IPJ C. a cerut înlocuirea acestuia, martorul fiind condamnat între timp pentru săvârșirea unei fapte penale, onestitatea sa putând fi pusă la îndoială. Instanța a mai verificat și rapoartele depuse de către comisarul-șef Pintea C. D. și de către reclamant, însă aceste părți fiind implicate direct în evenimentul pretins a fi o abatere disciplinară, instanța va da prioritate celor declarate de către persoanele care nu au fost implicate ci doar au asistat la eveniment.
În ceea ce privește teza probatorie, instanța a urmărit verificarea stării reale de fapt cu privire la tonul folosit de către reclamant în discuția cu superiorul său precum și verificarea refuzului de a întocmi un raport scris și de a părăsi acțiunea în desfășurare.
Din declarațiile martorilor D. N. A., S. /R. /M. D., instanța reține că în data de_, între reclamant și superiorul său, comisarul șef Pintea C. a avut loc un incident în care părțile au adoptat puncte de vedere contrare, neconciliate, fără însă a fi necesară în cauză analizarea acestui eveniment, așa după cum s-a menționat anterior, existența evenimentului putând fi reținută doar pentru circumstanțiere.
Conform declarațiilor martorilor M. V., S. /R. /M. D. și M.
M. D., în seara zilei de_, în P-ța Unirii din municipiul C. -N., s-a desfășurat o acțiune de control, cu tematică pe linie de alcool de către S.
R. C., operațiunea fiind condusă de către comisarul-șef Pintea C., adjunctul IPJ C. . Polițiștii opreau autoturismele care treceau prin zonă în vederea identificării conducătorilor auto care au consumat alcool.
Având în vedere traficul intens, în jurul orelor 23.30-24.00 s-a solicitat șefului de schimb trimiterea unor echipaje suplimentare.
După ce s-a făcut această solicitare, în zonă au fost dirijate mai multe echipaje de poliție.
Reclamantul împreună cu colega sa de echipaj, martora S. /R. / M. erau de serviciu în noaptea respectivă și au primit apel prin stație să se deplaseze în P-ța Unirii unde ar fi trebuit să participe la acțiunea de control, sens în care s-au și prezentat la fața locului.
La un moment dat, și-a făcut apariția în locația respectivă comisarul șef Pintea C., pentru a verifica modalitatea de desfășurarea a acțiunii.
Cu această ocazie, între reclamant și comisarul șef a avut loc o discuție în contradictoriu, discuție care nu poate fi apreciată ca având însemnătatea necesară unei abateri disciplinare. Din cele relatate de către martori, nu se poate reține folosirea unui ton inadecvat sau existența unui comportament neprincipial și nici existența unui refuz al reclamantului de a se conforma dispozițiilor primite de la superiorul său, astfel cum s-a reținut pe parcursul cercetării prealabile și prin dispoziția atacată.
Discuțiile care au avut loc în concret, nu au putut fi reproduse de către martori în forma în care acestea au fost reținute în procedura disciplinară, fie pentru că martorii erau departe de locul în care se purta discuția, fie pentru că au ales să se îndepărteze atunci când au constatat posibilitatea apariției unui conflict.
A reieșit cu certitudine că superiorul reclamantului l-a întrebat pe reclamant dacă îl cunoaște, reclamantul i-a răspuns că da, îl cunoaște, apoi reclamantul a fost întrebat în continuare, ce este cu atitudinea sa, iar reclamantul a întrebat la rândul său, despre ce atitudine este vorba, moment în care comisarul-șef i-a cerut reclamantului să nu îi mai răspundă la o întrebare cu o altă întrebare. Ulterior reclamantul și-a întrebat superiorul dacă are ceva personal cu el.
A mai reieșit cu certitudine că reclamantului i-a fost cerută de către superiorul său, redactarea unui raport, fără ca în concret să se poată stabili despre ce raport este vorba și la ce eveniment se referă, reclamantul întrebând despre ce raport este vorba și arătând că a mai făcut unul cu ocazia evenimentelor trecute. Reclamantului nu i s-a răspuns la întrebare și i s-a cerut să părăsească acțiunea în desfășurare. Inițial reclamantul a refuzat să plece, menționând că se găsește în locația respectivă pentru că a primit o dispoziție în acest sens, însă ulterior, după ce comisarul-șef i-a adus la cunoștință că operațiunea era coordonată personal de către acesta, reclamantul a părăsit P-ța Unirii, trântind ușa de la autoturismul pe care îl conducea.
Alte aspecte, în plus față de cele menționate, nu mai pot fi reținute neavând suport probator.
Nici declarația celeilalte persoane audiate în cursul cercetării disciplinare D. I. -M. nu poate aduce nimic în plus față de cele reținute, deoarece, pe de-o parte, acesta nu se afla în apropiere, pe de altă parte nu a luat la cunoștință direct despre evenimente ci comisarul-șef i-ar fi spus că este inadmisibil ca un agent " să vorbească așa"; cu un șef de inspectorat.
Cu privire la cele reținute din probele administrate, instanța remarcă că dialogul din noaptea de 18/_ purtat între reclamant și superiorul său comisarul-șef Pintea C. D. nu a avut legătură cu activitatea desfășurată în acea seară, controlul pe linie de alcool, iar inițiativa discuției a avut-o superiorul reclamantului.
Mai remarcă instanța că superiorul a adus în discuție un eveniment anterior, iar față de acest eveniment, instanța reține posibilitatea ca părțile să aibă un anumit grad de subiectivitate, iar percepțiile asupra evenimentului care face obiectul prezentului dosar să fie exagerate.
S-a concretizat, în urma analizării declarațiilor de martori, că a avut loc un dialog între reclamant și superiorul său ierarhic, fără ca acesta să poată fi dovedit ca fiind un comportament nepotrivit al reclamantului.
Pe de-o parte martorii au afirmat că, la primele replici, au crezut că este vorba de o glumă, iar pe de altă parte au afirmat că tonul folosit de reclamant nu a fost agresiv, ci defensiv, acesta nu a provocat discuții ci doar a răspuns la întrebări. Doar martorul M. M. D. a afirmat că reclamantul nu ar fi folosit un ton adecvat, însă tot acesta a declarat că s-a îndepărtat din zonă când a constatat posibilitatea unei polemici, așa încât nu a putut relata alte amănunte în afară de cele deja reținute. Martorii M.
V., S. /R. /M. D. au precizat în mod expres că tonul adoptat în discuție de către reclamant a fost unul normal, fără a deveni agresiv.
Cu privire la refuzul reclamantului de a întocmi un raport scris, instanța constată, din declarațiile martorilor, că reclamantul a fost în eroare cu privire la natura raportului solicitat. Atâta timp cât s-a făcut referire la incidentul anterior și ulterior i s-a cerut depunerea unui raport, fără a se preciza despre ce eveniment este vorba, reclamantul a replicat că a mai făcut un raport. În legătură cu evenimentul din noaptea de 18/_ reclamantul a depus raportul solicitat, în data de_ ,acesta regăsindu-se și la dosar,
/f.91/, astfel încât nu se poate reține refuzul reclamantului sub acest aspect.
Referitor la refuzul de a părăsi acțiunea, nu se poate reține nici existența acestui refuz. Echipajul reclamantului, fiind chemat prin stație la fața locului, nu avea de unde să cunoască cine anume conducea operațiunea, astfel că la solicitarea de a părăsi dispozitivul, a replicat că nu poate părăsi postul deoarece a primit dispoziție să participe la acțiunea de control. Reclamantul a părăsit însă locația după ce i s-a adus la cunoștință că operațiunea era coordonată de comisarul-șef. Faptul că reclamantul a părăsit locația unde se desfășura controlul, nemulțumit, trântind ușa, doar această faptă, în contextul expus, nu permite reținerea unei abateri disciplinare.
Prin urmare, în baza art. 5, 80 din Legea 188/1999 și art.78 din Legea 360/2002, atâta timp cât în cauză nu s-a putut dovedi că faptele petrecute în noaptea de 18/_ au însemnătatea necesară reținerii unei abateri disciplinare, instanța apreciază că nu se poate reține existența abaterii, iar in aceste condiții nu se poate reține ca fiind justificată aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Pentru motivele arătate, instanța va admite cererea formulată și va anula Dispoziția Șefului I. DE P. J. C. C. nr. 22 /_, atacată, respingând cererea sub celelalte aspecte.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Poliția Municipiului Cluj-Napoca, cu sediul în C. -N., str.D. nr.26, jud.C., I.
G. AL P. R., cu sediul în B., sectorul 5, str.M. V. nr.6A și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B., P-ța R. nr.1A și respinge cererea în baza excepției, față de acești pârâți.
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la anularea Raportului de cercetare prealabilă nr.355519/_, a procedurii disciplinare și respinge în baza excepției acest capăt de cerere.
Admite cererea în contencios administrativ formulată de către reclamantul T. S. R., domiciliat în C. -N., str.A. V. nr.3, bl.R2, sc.6, ap.171, jud.C., în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. J.
, cu sediul în C. -N., str.T. nr.27, jud.C. .
Anulează Dispoziția Șefului I. DE P. J. C. C. nr. 22
/_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 22 Februarie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
-M. P.
Red.MT/tehn.MG 6 ex. 25.03.13
