Decizia civilă nr. 3240/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3240/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 205/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu reclamanta M. M. E., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala (persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pentru creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, consilier juridic Bălan Rada, cu delegație la dosar și reprezentanta reclamantei, avocat Răzoare Welia, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta recurentei depune la dosar practică judiciară.
Curtea, pune în discuția părților prescripția dreptului material la acțiune, din perspectiva prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Reprezentanta recurentei arată că excepția prescripției vizează perioada aprilie 2006-aprilie 2008. Pe fond, solicită admiterea recursului așa cum a foist formulat.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursului și mențiunea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Soluția de respingere a excepțiilor este una corectă, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2052/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. s-au respins, ca nefondate, excepțiile lipsei obiectului cererii de chemare în judecată, a inadmisibilității acțiunii, a prescripției dreptului la acțiune și a tardivității formulării acțiunii, invocate de pârâta A. J. pentru Prestații Sociale B. -N. .
S-a admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. M. E. împotriva pârâtei A. J. pentru P. și I.
S. B. -N. și, în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma totală de 16.200 lei reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului aferentă perioadei aprilie 2006 - martie 2008.
S-a respins, ca neîntemeiat, petitul privind anularea adresei nr. 344/_ emisă de pârâtă.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta M. M. E. a dat naștere la data de_ celor doi copii gemeni, M. A. și M. A. . Prin decizia nr._ 06 s-a stabilit o indemnizație pentru creșterea copilului în sumă de 800 lei, acordată începând cu data de_ (f. 6, 7, 30).
Reclamanta a beneficiat de acordarea îndemnizației pentru creșterea copilului prevăzută de OUG nr.148/2005, doar în cuantum de 800 lei lunar, sumă acordată pentru naștere, fără a se avea în vedere și a distinge că din aceasta au rezultat 2 copii. Ulterior, prin decizia nr. 3225/_, s-a dispus încetarea acordării drepturilor începând cu data de_, ca urmare a împlinirii, de către copii, a vârstei de 2 ani (f. 31).
Ulterior încasării sumei astfel stabilite, reclamanta, prin cererea înregistrată sub nr. 344/_ (f.23), s-a adresat Agenției Județene pentru prestații sociale B. -N., solicitând plata retroactivă a indemnizației, și pentru cel de-a doilea copil născut din sarcina gemelară.
Pârâta, fără a intitula în vreun fel răspunsul dat sub nr. 344/_ (acesta reprezentând de fapt și numărul de înregistrare al cererii reclamantei), a respins cererea reclamantei (f. 4, 5).
Examinând cu prioritate, conf.art.137 alin.1 Cod proc. civilă, excepțiile
invocate în cauză de către pârâtă și care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, tribunalul a constatat următoarele:
După cum rezultă din conținutul cererii mai sus menționate, reclamanta nu a înțeles să conteste decizia nr._ 06, obiectul litigiului dedus judecății fiind reprezentat de contestarea refuzului exprimat de pârâtă de a acorda reclamantei suma reprezentând indemnizație de creștere și pentru cel de-al doilea copil minor născut din sarcina gemelară, situație față de care devin incidente prevederile art.1 și 8 din Leg.554/2004, reclamanta considerându-se vătămată într-un drept al său de către autoritatea publică menționată prin refuzul explicit de recunoaștere a dreptului pretins, cu consecința urmăririi de către reclamantă, prin demersul judiciar inițiat, a reparării pagubei.
Prin urmare, în raport de prevederile art.7 alin.1 și 5 din Leg.nr.554/2004 raportat la art. 2 alin.2 din același act normativ, parcurgerea procedurii prealabile nu este obligatorie.
Totodată, aceleași rațiuni care fundamentează concluzia cu privire la calificarea obiectului cererii de chemare în judecată, susțin și caracterul nefondat al excepției inadmisibilității (invocate de pârâtă și prin prisma unui alt argument, acela al lipsei actului administrativ împotriva căruia o acțiune în contencios administrativ este admisibilă). Astfel, prevederile art. 8 din Legea contenciosului administrativ, care circumscriu obiectul acțiunii judiciare, prevăd în mod expres la alin. 1 teza finală îndreptățirea persoanei care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Relativ la excepția lipsei interesului legitim în formularea acțiunii, instanța a apreciat că nici aceasta nu este dată în cauză în condițiile în care reclamanta tinde la dovedirea vătămării în dreptul subiectiv născut din aplicarea prevederilor legale ce reglementează acordarea indemnizației de creștere a copilului. Numai că existența vătămării într-un drept sau interes legitim și a legăturii de cauzalitate dintre actul administrativ atacat/refuzul nejustificat și vătămarea respectivă se stabilește pe baza probelor ce urmează să fie administrate și constituie o
problemă de fond, iar nu o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, argument pentru care excepția lipsei de interes în formularea acțiunii a fost respinsă.
Privitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, tribunalul a reținut că în privința formulării acțiunii în contencios administrativ, art. 11 alin. 1 din aceeași lege reglementează un termen special de prescripție, de 6 luni, al cărui moment de debut diferă în funcție de ipotezele legale prevăzute la lit. a) - e), iar alin. 2 al aceluiași articol un termen de decădere, respectiv termenul de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Or, în cauză, nu poate fi reținută excepția prescrierii dreptului la acțiune prin raportare la momentul la care s-a născut dreptul la plata acestei indemnizații, conform tezei avansate de pârâtă, câtă vreme obiectul acțiunii judiciare îl constituie, așa cum s-a subliniat în cele anterior prezentate, refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantei, exprimat la data de_, situație prevăzută de art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Ori, raportat la acest moment, este evident că dreptul reclamantei la acțiune nu este prescris câtă vreme cererea de chemare în judecată s-a înregistrat la data de _
.
În aceste împrejurări, s-a respins pentru aceleași considerente și excepția tardivității invocată în cauză, care a fost întemeiată de pârâtă pe nerespectarea termenelor prevăzute de art. 11 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2005, sens în care s-a reținut că nu a fost încălcat termenul de decădere prevăzut de art. 11 alin. 2, câtă vreme acesta nici nu a început să curgă, reclamanta introducând acțiunea
în contencios administrativ în termenul de prescripție de 6 luni prevăzut la alin. 1 al aceluiași articol.
Pe fond, tribunalul a reținut că sunt incidente în speță dispozițiile OUG nr. 148/2005, respectiv art.5 conform căruia "(1) De indemnizația și stimulentul prevăzute de prezenta ordonanță de urgență beneficiază, opțional, oricare dintre părinții firești ai copilului.
Beneficiază de aceleași drepturi și una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și persoana care a fost numită tutore.
În situația persoanelor prevăzute la alin. (2), acordarea drepturilor prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, se face ținându-se seama de perioada de 12 luni anterioare datei la care, după caz, s-a aprobat adopția, a fost făcută încredințarea, s-a instituit plasamentul sau tutela."
Totodată, art. 6 din aceeași ordonanță prevede că: "(1) Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
Se ia în calcul la stabilirea celor 3 nașteri și nașterea survenită pana la data de 31 decembrie 2005 inclusiv, în situația în care solicitanții drepturilor prevăzute de prezenta ordonanța de urgenta îndeplinesc condițiile de acordare a acestora după data de 1 ianuarie 2006.
Durata de acordare a concediului prevăzut la art. 1 se prelungește corespunzător, în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natura a genera acest drept, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2).
În cazurile prevăzute la alin. (3) se acorda o singura indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență."
De asemenea, art. 1 din H.G. nr._ stipulează că beneficiază de drepturile prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, oricare sau, în cazul prevăzut la art. 6 ind. 1 din ordonanța de urgenta, fiecare dintre părinții firești ai copilului, precum și persoana căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției, care a adoptat copilul, care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenta, precum și persoana care a fost numita tutore, denumite în continuare persoane îndreptățite, dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: sunt cetățeni romani sau, după caz, cetățeni străini ori apatrizi; au domiciliul sau reședința în România, conform legii; locuiesc împreună cu copilul/copiii pentru care solicita drepturile și se ocupa de creșterea și îngrijirea acestuia/acestora.
Conform art. 2 din același act normativ: "(1) Concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului sau, după caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006 inclusiv sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgenta, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela cu aceasta dată".
Art. 3 stabilește că: "(1) Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii."
Conform art. 6 "(1) Indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acorda pe bază de cerere, însoțită în mod obligatoriu de copia actului de identitate al solicitantului și a certificatului de naștere al copilului pentru care se solicita dreptul ori, după caz, de livretul de familie, certificate pentru conformitate cu originalul și, după caz, de actele doveditoare prevăzute la alin. (4)-(7), care sa ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute de ordonanța de urgență.
(2) în cazul în care nu a fost eliberat certificatul de naștere al copilului pentru care se solicită dreptul, cererea prevăzută la alin. (1) va fi însoțită de actul constatator al nașterii sau de extrasul de naștere".
Prin art. 8 se prevede că: "(1) în cazul în care persoana îndreptățită, beneficiară a concediului și a indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, naște în aceasta perioada unul sau mai mulți copii ori i se încredințează spre adopție, i se încuviințează adopția, i se dau în plasament unul sau mai mulți copii ori este numită tutore, concediul pentru creșterea copilului, prevăzut la art. 1 alin. (1) din ordonanța de urgență, se prelungește corespunzător până la încheierea duratei de acordare pentru cel din urmă copil, conform legii, a concediului și indemnizației pentru creșterea copilului.
(2) în situația prevăzută la alin. (1) se acordă o singură indemnizație". Din analiza acestor texte legale, se reține că interpretarea primei instanțe este corectă, ținând seama de faptul că ne aflăm în prezența unei sarcini gemelare și s-a cerut și pentru cel de-al doilea copil indemnizația.
Analiza coroborată a textelor redă intenția legiuitorului de a acorda această sumă pentru creșterea copilului, fiind evident că, atunci când în urma nașterii rezultă gemeni, premisa de la care se pornește pentru stabilirea indemnizației este diferită.
Mai mult, alin. 4 al art. 6 vine în sprijinul susținerilor reclamantei, întrucât se referă la situația în care, în timpul concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, se naște al doilea copil, măsura de protecție instituită în acest caz fiind aceea a prelungirii corespunzătoare a concediului.
Or, dacă în aceste condiții legiuitorul a prevăzut remediul prelungirii concediului, este inechitabil ca, în situația reclamantei, să se susțină legalitatea măsurii de plată a aceleiași sume, fără a fi instituită o altă măsură de protecție, care să țină cont de realitățile familiale, în același sens sunt, de altfel, și prev. art. 8 din H.G. nr._ .
De asemenea, se remarcă faptul că distincția susținută de către pârâtă nu este prevăzută și în situația reglementată de textul art. 5 alin. 2 și art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 148/2005, respectiv, teoretic, o familie ar putea să adopte/ia în plasament etc. simultan doi copii, iar pentru aceștia ar fi îndreptățită la acordarea indemnizației în cuantum dublu.
Este clară intenția legiuitorului de a preveni inechități în legătură cu acordarea indemnizației de creșterea copilului și această intenție a legiuitorului ar trebui să primeze atunci când se interpretează textele de lege la care s-a făcut referire mai sus.
O interpretare contrară ar fi în contradicție cu rațiunea legiuitorului, ce se desprinde și din Nota de fundamentare a OUG nr.148/2005, conform căreia acest act a fost adoptat din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
H.G. nr.1025/2006 prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005, act normativ invocat de pârâtă, a fost adoptată, astfel cum rezultă din titlul acesteia, pentru punerea în executare a prevederilor O.U.G.nr.148/2005.
Dispozițiile art.8 alin.1 si 2 din H.G.nr.1025/2006 conduc la crearea unei discriminări între persoanele aflate în situații identice, impunând acordarea unei singure indemnizații, indiferent de numărul copiilor născuți.
În același sens s-a pronunțat și Î. Curte de C. si Justiție, într-o decizie de speță (Decizia nr.1947/2007 în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin H.G. nr. 1825/2005), în care s-a arătat că "definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, art.2 din H.G.nr.1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară, în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcina multiplă";.
Chiar dacă decizia ÎCCJ nu se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat, ea poate fi reținută de instanță în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil la speță.
Prin urmare, reținând faptul că ordonanța nu definește nașterea, tribunalul a apreciat că nu se justifică o interpretare diferită pentru faptul ce derivă din naștere față de celelalte situații generatoare ale drepturilor solicitate, concluzia ce se impune fiind aceea că în cazul nașterii elementul de referință trebuie să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor. De altfel, această situație a fost avută în vedere prin remedierile ulterioare făcute de legiuitor prin Legea nr.239/2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S. B. -N.
solicitând să se admită prezentul recurs și să se modifice Sentința recurată În sensul respingerii acțiunii intimatei- reclamante.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta că prima instantă a admis că Adresa nr. 344/_ nu reprezintă un act administrativ În
accepțiunea art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, Însă interpretând greșit această adresă, a schimbat natura vădită și lămurită a acesteia, astfel că În mod
,neîntemeiat a apreciat că acesta doar materializează refuzul nejustificat de Îndeplinire a unei anumite operatiuni administrative.
Adresa susmentionată nu poate echivala cu un răspuns nejustificat de solutionare a unei cereri. Întrucât constituie un răspuns la cerere, dat În conformitate cu prevederile OG nr. 27/2002, chiar dacă răspunsul nu Îi este favorabil intimatei-petente, În cuprinsul acestuia motivându-se, justificându-se de ce nu s-a soluționat cererea În sensul dorit de reclamantă.
Cererea nr. 344/_ nu a fost depusă În conformitate cu prevederile OuG nr. 148/2005 privind susținerea familiei În vederea creșterii copilului, În baza căreia intimata a solicitat indemnizație.
Chiar dacă am putea ignora prevederile art. 9 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, analizând prevederile art. 10 din OuG nr. 148/2005, voința legiuitorului a fost de a acorda dreptul la indemnizație raportat la data la care se depune cererea. Cererea nr. 344/2012 a fost depusă peste termenul de 60 de zile lucrătoare de la data de_, intimata a beneficiat de concediu de maternitate indemnizat În perioada_ -_, este mamă naturală a copiilor săi născuți
la data de_, astfel că rămân aplicabile prevederile de la lit. c), potrivit cărora indemnizația se acordă de la data depunerii cererii. Dar la data de_ copiii Împliniseră 5 ani, cum a arătat.
2. Sentința civilă nr. 2052/_ a fost dată de Tribunalul B. -N. cu aplicarea greșită a legii, Întrucât interpretând gresit actul dedus judecătii ca un refuz de solutionare a unei cereri a respins exceptia lipsei obiectului cererii de chemare În judecată.
În speță nu este vorba de un refuz nejustificat de soluționare a vreunei cereri, ci de atacarea unui răspuns justificat.
Obiectul acțiunii judiciare În contencios administrativ este prevăzut de art.
8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, pentru ca o acțiune judiciară să aibă obiect În primul rând este necesar ca să existe fie un act administrativ În sensul art. 2 Iit. c) din această lege, fie o cerere nesoluționată În termenul prevăzut de lege, fie un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri. Dar În cauză, așa cum a conchis instanța cu autoritate de lucru judecat nu există un act administrativ În accepțiunea art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, nici o cerere nesoluționată În termenul legal, căci cererea nr. 344/_ a fost soluționată la data de_, nici un refuz nejustificat de soluționare a cererii.
A precizat că art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 definește refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea În executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".
În jurisprudență s-a arătat că un refuz de soluționare a unei cereri supus cenzurii instanței de contencios administrativ presupune ca Între petiționar și autoritatea căreia i se adresează cererea să existe un raport de drept administrativ, care nu exista la data de_ Între pârâta și intimata- reclamantă.
O simplă adresă din partea autorității emitente, prin care petiționarul este Înștiințat că cererea sa nu a fost soluționată favorabil, nu este o "dovadă" a refuzului nejustificat. Or, "dovada" trebuie să rezulte din motivare, dacă aceasta se comunică solicitantului."
În cauză nu este vorba de exces de putere din partea pârâtei, Întrucât În baza cererii nr. 344/_ este evident că nu avea nici un temei legal să acorde intimatei-reclamante indemnizația solicitată, În primul rând pentru că nu erau Îndeplinite cerințele prevăzute la art. 9 și 10 din OuG nr. 148/2005 susmenționate, dar nici prevederile art. 8 din OuG nr. 148/2005, apoi pentru că reclamanta nu se mai afla În concediu pentru creșterea copiilor, și nu În ultimul rând pentru că solicitarea era tardiv introdusă, după Împlinirea termenului de prescripție extinctivă raportat perioada de până la data la care copiii intimatei au Împlinit vârsta de 2 ani.
3 Tribunalul B. -N. a omis Răspunsul la Întâmpinare depus pentru termenul din_, prin care intimata-reclamantă a indicat că a beneficiat de indemnizația prevăzută de OUG nr. 148/2005 În baza Deciziei nr. 3225/_ și că la data de_ a solicitat În baza acestei Decizii să i se acorde drepturile "și pentru Încă un copil așa cum prevede decizia 26/2011 a I. și astfel a urmat procedura prealabilă.
Cadrul procesual este stabilit de pârât. Dacă intimata ar fi Înteles să atace Decizia nr. 3225/_, respingerea exceptiei lipsei de obiect a actiunii era Întemeiată, Însă atunci ar fi fost admisibile exceptia inadmisibilitătii actiunii pentru lipsa plângerii prealabile ori a tardivitătii actiunii, pentru motivele arătate În apărările pârâtei (Întâmpinarea precizată și Concluziile scrise).
Prin Sentința nr. 2052/_ Tribunalul B. -N., neobservând faptul că a ridicat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sume de bani aferente perioadei_ -_, nepronunțându-se asupra a tot ceea ce a cerut și a respins excepția prescripției dreptului la acțiune cu aplicarea greșită a legii
Tribunalul B. -N. nu a luat în considerare precizarea pârâtei, astfel că s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului la acțiune doar raportându- se la prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În cazul drepturilor ce intră sub incidenta dispozitiilor OUG nr. 148/2005, am învederat în Întâmpinare, termenul de prescripție este cel" general, respectiv de 3 ani, stabilit prin art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, republicat, aplicabil în speță în temeiul celor statuate prin art. 6 alin.
din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care la art. 2500 prevede același termen de prescripție.
Art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 a stabilit că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Cum copiii intimatei-reclamante au fost aduși pe lume la data de_, intimata-reclamantă a fost îndreptățită la indemnizație lunară pentru creșterea acestora până la împlinirea de către aceștia a vârstei de 2 ani, respectiv până la data de_ .
Termenul de prescriptie de 3 ani s-a împlinit pentru toate indemnizatiile lunare la care a avut dreptul reclamanta la data de_ .
Indemnizația pentru creșterea copilului este o prestație lunară, iar art. 12 din Decretul nr. 167/1958 dispune că atunci când este vorba de prescriptii succesive prescriptia dreptului la actiune începe să curgă de la data la care fiecare prestatie devine exigibilă, iar dacă prestatiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestatie devine exigibilă.
În mod nelegal Tribunalul B. -N. a apreciat că prescripția dreptului reclamantei de a pretinde sume de bani aferente perioadei de până la data de_ începe să curgă de la data de_ (când intimata a solicitat încă o indemnizație, nu efectuarea unei operatiuni administrative).
În perioada 18:05.2006 -_ în care intimata-reclamantă a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului nu a arătat că este nemulțumită de
cuantumul indemnizației. Nici ulterior, în următorii 3 ani, intimata nu a solicitat încă o indemnizație.
Intimata-reclamantă i-a solicitat să plătească încă o indemnizație de abia la data de_, astfel că raportat la textul legal sus evocat, acțiunea acesteia este prescrisă pentru perioada aprilie 2006 - martie 2008, și pentru perioada_ -_ .
Apreciază că acțiunea intimatei nu este clar formulată. Citind Răspunsul la Întâmpinare din_ se observă că intimata-reclamantă a arătat că a urmat procedura prealabilă raportându-se la Decizia nr. 3225/2006. Precum a arătat Tribunalului B. -N., reclamanta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 Împotriva nici unui act administrativ emis de pârâta recurentă-pârâtă, deși art. 9 alin. ultim din OuG nr. 148/2005 privind susținerea familiei În vederea creșterii copilului a prevăzut că deciziile emise În temeiul acestui act administrativ pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ, nr. 554/2004.
În speță Adresa nr. 344/2012 nu este un răspuns nejustificat și cererea nr. 344/2012 nu poate fi considerată plângere prealabilă, În primul rând pentru că a fost depusă după Împlinirea termenului de prescripție.
În mod nelegal a respins Tribunalul B. -N. și excepția tardivității acțiunii.
Refuzul În contencios administrativ ÎI constituie faptul că prin Decizia nr. 3225/_ nu i s-a acordat totalitatea drepturilor pe care ulterior, la data de_ le-a solicitat și a refuzat să le acorde. Așa fiind, În aprecierea pârâtei refuzul nejustificat nu s-a produs la data de_ . Astfel că În virtutea art. 11 lit. b) din Legea nr. 554/2004 ar fi fost judicios ca dacă instanța a apreciat că există un refuz nejustificat de soluționare a cererii să socotească termenul de introducere a acțiunii de la data de_, când a acordat o singură indemnizație și să respingă acțiunea ca tardiv introdusă dacă nu găsea Întemeiată o altă excepție a cărei admitere ar fi făcut de prisos judecarea excepției tardivității.
Și pe fond Sentința nr. 2052/2012 pronunțată de Tribunalul B. -N. a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a legii și este lipsită de temei legal
Prin răspunsul nr. 344/_ a detaliat motivele pentru care prin Decizia nr. 3225 din_ a acordat o indemnizație pentru creșterea copilului. Reiese că nu din rea-voință nu a acordat reclamantei două indemnizații. În perioada _
_ interpretarea care la nivel național s-a dat de fostele direcții de muncă și protecție socială a fost În sensul că indiferent de numărul de copii proveniți dintr- o naștere se acordă o singură indemnizație În perioada concediului pentru creșterea copilului În vârstă de până la 2 ani, Întrucât nici un text de lege nu prevede acordarea a două indemnizații pentru același concediu, nici acordarea unei indemnizații majorate cu contravaloarea indemnizației.
Conform prevederilor art. 6 alin. (1) din OuG nr. 148/2005, așa cum era În vigoare pe parcursul acordării dreptului, concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului se cuvenea pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii adoptați, luați În plasament sau În plasament În regim de urgență ori Încredințați În vederea adopției.
Art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OuG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006, definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Așa fiind, indemnizația se acorda În cuantum fix, indiferent de numărul copiilor rezultați În urma nașterii, interpretându-se că În accepțiunea legiuitorului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului fiind strâns legată de concediul pentru creșterea copilului, nu putea fi acordată decât o singură indemnizație.
Aceste susțineri au fost invocate și de către Curtea Constituțională, În Decizia nr. 937 din_, prin care s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din OuG nr. 148/2005, iar potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și fosta DMSSF B. -N. a apreciat că prevederile din OuG nr. 148/2005 pe care Curtea le consideră constituționale sunt legale.
La data la care intimata-reclamanta a Înțeles să solicite Încă o indemnizație dreptul acesteia la acțiune era prescris, așa cum a Învederat.
Drept urmare, prima instanță nu avea motive Întemeiate să admită acțiunea intimatei.
Sentința recurată este lipsită de temei legal, deoarece acordă intimatei- reclamante indemnizație pentru creșterea copilului și pentru perioada_ -_ În care intimata-reclamantă se afla În concediu de maternitate indemnizat potrivit prevederilor OuG nr. 158/2005, fapt ce rezultă fără putere de tăgadă din Adeverința nr. 258/_ eliberată de angajatorul S.C. Luxitaconf S.R.L. și Cererea Înregistrată de același angajator sub nr. 259/2006, de acordare a concediului pentru creșterea copilului În vârstă de până la 2 ani.
Potrivit prevederilor OuG nr. 148/2006 indemnizația pentru creșterea copilului se acordă În perioada În care persoana se află În concediu pentru creșterea copilului. Acest fapt reiese din art. 1 și 6 ale OtiG nr. 148/2005, care se referă la concediu pentru creșterea copilului În vârstă de până la 2 ani sau În cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și la indemnizația lunară, dar și din dispozițiile art. 8, 10, 12 și altele din ordonanță.
Sentința recurată este nelegală și În ceea ce privește cuantumul sumei la care a obligat-o pe pârâtă Tribunalul B. -N.: 16.200 lei.
A arătat instanței că reclamanta a beneficiat, În baza Deciziei nr. 3225/_
, de indemnizație pentru creșterea copilului În perioada_ -_, În care intimata s-a aflat În concediu pentru creșterea copilului. Nivelul indemnizației lunare este:
800 lei lunar În perioada_ -_ (În total 5.961 lei) plus 600 lei lunar În perioada_ -_ (În total 9.120 lei),
ținând seama de prevederea art. 10 alin. (3) din OuG nr. 148/2005 În conformitate cu care "Pentru fracțiunile de lună, cuantumul drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se stabilește proporțional, În funcție de numărul zilelor calendaristice din luna respectivă pentru care acestea se cuvin și se acordă."
Deci În toată perioada_ -_ intimata-reclamantă a primit suma totală cuvenită de 15.081 lei (5.961 lei + 9.120 lei), cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului.
Nu există nici un temei legal pentru care raportat la "celălalt copil" al intimatei să primească indemnizație Într-un cuantum mai mare decât este prevăzut de lege și decât a primit pentru "primul copil" al său cât timp copiii sunt născuți la aceeași dată și pentru amândoi intimata s-a aflat În același timp În concediu pentru creșterea copilului.
La data de_, art. 1 alin. (1) din OuG nr. 148/2005 prevedea că indemnizația lunară pentru creșterea copilului este de 800 lei, iar art. 2 din
ordonanță că " Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) este de 600 lei (RON)."
Indemnizația pentru creșterea copilului reglementată prin OuG nr. 148/2005 nu este o prestație care se calculează pe luni Întregi, precum alocația de stat pentru copii și cum greșit a Înțeles Tribunalul B. -N. .
Nicidecum indemnizația pentru creșterea copilului care se plătește de pârâta in temeiul OuG nr. 148/2005 nu poate fi cumulată cu indemnizația de maternitate care se plătește de angajator În temeiul OuG nr. 158/2005.
În luna aprilie 2006 intimata a beneficiat de indemnizație de maternitate În cuantum de 389, 6 lei, precum reiese din Adeverința nr. 258/_ susmenționată. Și ulterior, până la data de_ angajatorul intimatei i-a plătit indemnizație de maternitate, Însă cuantumul acesteia nu este mentionat În Adeverintă.
În consecință, chiar dacă acțiunea reclamantei ar fi fost admisibilă, este exclus ca pentru perioada anterioară datei de_ să fie acordată indemnizație pentru creșterea copilului, Întrucât art. 10 lit. a) din OuG nr. 148/2005 dispune că dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului se cuvine și se plătește Începând cu ziua următoare celei În care Încetează, conform legii, concediul de maternitate, dacă cererea este depusă În termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată.
Decizia I. nr. 26/2011, Începând cu data publicării În Monitorul Oficial al României, este obligatorie pentru instanțele judecătorești, Însă nu face inadmisibile excepțiile ridicate de pârâta, și nici nu este un act normativ În baza căruia să fie obligată la plata indemnizației pentru creșterea copilului precum OuG nr. 148/2005.
În drept, s-au invocat dispozițiile OuG nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru P. și I. S., HG nr. 151/2012 privind aprobarea Statutului propriu de organizare și funcționare al Agenției Naționale pentru P. și I. S., OuG nr. 148/2005 privind susținerea familiei În vederea creșterii copilului și Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 1025/2006, astfel cum erau În vigoare în perioada_ -_, Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Decretul nr. 168/1957 privind prescripția extinctivă, Legea nr. 71/2011 și Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, OG nr. 27/2002.
Reclamanta intimată M. M. E. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală - filele 23-25.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este întemeiat, din următoarele considerente:
Prezentul litigiu este grefat pe dispozițiile OUG nr. 148/2005, prin cererea de chemare în judecată solicitându-se obligarea Agenției Județene pentru P. și
I. S. C. la plata indemnizației pentru creșterea copilului pentru perioada aprilie 2006-martie 2008, copil rezultat dintr-o sarcină gemelară.
Potrivit dispozițiilor art. 9 din OUG nr. 148/2005, cererile pentru acordarea drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgenta, reprezentând indemnizație, stimulent sau alocație de stat pentru copii, si documentele din care rezulta îndeplinirea condițiilor legale de acordare a acestora se depun, după caz, la primăria comunei, orașului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului București, pe raza căreia/căruia solicitantul isi are domiciliul sau reședința; Cererile prevăzute la alin. (1) se soluționează in termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării la direcția teritoriala, prin decizie de admitere sau, după caz, de respingere, emisa de directorul executiv; Contestațiile formulate împotriva deciziei prevăzute la alin. (3) se soluționează potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că obiect al unui litigiu grefat pe dispozițiile OUG nr. 148/2005 îl poate forma doar decizia emisă în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei prevăzute la alin. 3 din art.
9, decizie prin care s-a soluționat cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de această ordonanță.
Or, în speță, cererea reclamantei de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului reglementată de dispozițiile OUG nr. 148/2005 a fost soluționată prin Decizia nr. 3225/_, decizie care nu a fost contestată de reclamantă potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 3 din OUG nr. 148/2005, aceasta solicitând direct obligarea recurentei la plata indemnizației, fără a urma procedura obligatorie descrisă anterior, ceea ce face ca litigiul promovat să fie inadmisibil.
În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este fondat, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, cu majoritatea voturilor membrilor completului, îl va admite, cu consecința admiterii excepției inadmisibilității și respingerii cererii formulate de reclamanta M. M. E. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cu majoritate de voturi recursul declarat de A. J. PENTRU
P. ȘI I. S. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 205/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o modifică în întregime, în sensul că admite excepția inadmisibilității și respinge acțiunea formulată de reclamanta M. M. E. .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. D. R. R. D. L. U.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului și modificării parțiale
a sentinței.
GREFIER,
M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. P. M.
