Decizia civilă nr. 9836/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9836/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de A. J. PENTRU P. și I.
S. C., împotriva sentinței civile nr. 8482/_, pronunțată în dosarul nr. 12998/117/212 al Tribunalului C., în contradictoriu cu S. R., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație creștere copil.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8482 din_, pronunțată în dosarul nr. 12998/117/212 al Tribunalului C., a fost admisă acțiunea formulată de S.
R. în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C. și s-a dispus anularea Deciziei nr. 1. /_ și a Deciziei nr. 362/2012 emise de pârâtă cu consecința anulării măsurii de constituire a debitului în cuantum de 789 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Din documentul de suprapunere a bazei de date a instituției pârâte cu cea a Casei Județene de Pensii C. a rezultat faptul ca reclamanta în perioada _
-_ a figurat în evidentele C.J.P. C. cu stagiu de cotizare atât în calitate de beneficiara de indemnizație pentru creșterea copilului cat și cu stagiu de cotizare și venit impozabil în baza calității de salariata a Scolii "Horea, Cloșca și C. " Turda.
Urmare acestor constatări, a fost emisa Decizia nr. 1. din data de_ privind recuperarea unor sume plătite necuvenit cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului 0-2 (3) ani, pentru S. R. și s-a constituit debitului în suma de 789 lei, reprezentând suma plătită necuvenit cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, pentru perioada_ -_ .
În conformitate cu dispozițiile art.12, alin.2 din O.U.G. nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, plata indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1), respectiv la art. 2, se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Din interpretarea acestei dispoziții legale, reiese faptul ca în perioada concediului pentru creșterea copilului, este incompatibila cumularea indemnizației pentru creșterea copilului cu alte venituri profesionale supuse impozitului, astfel cum sunt definite la art.46, art.55, alin.(l) și (2), art.71 din Legea nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantei i s-a eliberat adeverința nr.1666/_, în care angajatorul a menționat ca începând cu data de_ reclamantei i s-a acordat concediu plătit pentru îngrijirea copilului în vârsta de pana la doi ani, iar în conformitate cu Sentința Judecătoreasca nr.3568/2010 emisa de Tribunalul Cluj, s-a obținut plata drepturilor restante în baza Legii nr.221/2008 pentru perioada octombrie 2008 - decembrie 2009 și ca aceasta plata s-a făcut trimestrial începând cu anul 2012, respectiv prin O.P. nr.36/_ pentru trimestrul I 2012, prin O.P. nr.83/_ pentru trimestrul II 2012.
Cum în această adeverința nu s-a făcut nicio mențiune despre veniturile plătite în perioada_ -_, perioada în care a fost constituit debitul în cuantum de 789 lei, reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului, instituția pârâtă a emis Decizia nr. 362/_, prin care a menținut ca fiind legala Decizia nr.1. /_ .
Ulterior, reclamanta a obținut Adeverința nr. 1959/_ eliberata de Scoală gimnaziala "Horea, Cloșca și C. " Turda, în care se menționează ca pentru perioada_ -_, respectiv pana la data suspendării contractului individual de munca, i s-a plătit al 13-lea salariu conform ordinului de plata nr.20/_, în cuantum de 188 lei.
În aceste condiții, instanța a apreciat că reclamanta a făcut dovada faptului că drepturile salariale obținute sunt pentru activități desfășurate anterior concediului de îngrijire copil, motiv pentru care, în temeiul art. 8-18 din Legea 554/2004 a admis acțiunea și a dispus anularea deciziilor contestate de reclamanta în instanța.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C.
, solicitând modificarea sentinței civile atacate, cu respingerea acțiunii reclamantei.
În motivare invocă prevederile art. 304, pct.9 și art. 3041din Codul de procedura civila.
Prin sentința civila nr.8.482 din data de_ pronunțata de Tribunalul Cluj s-a admis acțiunea formulata de reclamanta și s-a dispus anularea Deciziei nr.1. /_ și a Deciziei nr.362/2012 ambele emise de A.J.P.I.S C. .
În motivarea sentinței civile, instanța de fond a constatat ca Decizia nr.362/_, prin care a fost menținută ca legala Decizia nr. 1. /_, a fost emisa întrucât în Adeverința nr. 1666/_ eliberata de Scoală Gimnaziala Horea, Cloșca și C. " Turda nu s-a făcut nici o mențiune despre veniturile plătite în perioada_ -_, perioada în care a fost constituit debitul în cuantum de 789 lei, reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului.
De asemenea, instanța de fond a precizat ca ulterior reclamanta a obținut Adeverința nr.1959/_ eliberata de Scoală Gimnaziala "Horea, Cloșca și C. " Turda, în care se menționează ca pentru perioada_ -_, respectiv
pana la data suspendării contractului individual de munca, i s-a plătit al 13-lea salariu conform ordinului de plata nr.20/_, în cuantum de 188 lei.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat ca reclamanta a făcut dovada faptului ca drepturile salariale obținute sunt pentru activități desfășurate anterior concediului de îngrijire copil, motiv pentru care, în temeiul art.8-18 din Legea nr.554/2004 a admis acțiunea și a dispus anularea deciziilor contestate în instanța.
Consideră ca instanța de fond a pronunțat o sentința lipsita de temei legal, anulând Decizia nr.1. /_ și Decizia nr.362/2012 de soluționare a contestației, ambele emise de AJPIS C. .
Astfel cum a arătat și în întâmpinarea depusa la dosarul cauzei, temeiul legal în baza căruia a fost emisa Decizia de debit nr. 1. /_ contestata de reclamanta, este art.21 din OUG nr.148/2005, potrivit căruia: "(1) Sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al agenției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție.
(2) Decizia prevăzută la alin. (1) constituie titlu executoriu și poate fi contestată conform prevederilor Legii nr. 544/2004. "
Apreciază ca decizia nr. 1. /_ prin care s-a constituit debitul în suma de 789 lei, pentru perioada_ -_ a fost legal emisa de AJPIS C. la data de_, în baza documentului de suprapunere a bazei de date a AJPIS
C. cu cea a CJP C., din care a rezultat faptul ca reclamanta a realizat venituri profesionale impozabile, în luna februarie 2010( 20 de zile), luna în care a beneficiat și de dreptul la indemnizația lunara pentru creșterea copilului pana la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv pana la data de_ .
La data de_ intimata-reclamanta a depus contestația înregistrata sub nr.6135 prin care a contestat Decizia nr.1. din_ considerând-o nelegala.
Prin Decizia nr.362 din_ a fost respinsa contestația formulata, pentru motivele precizate în scris.
Recurenta solicită să se constate faptul ca în prezenta speța responsabilitatea pentru situația creată intimatei - reclamante revine angajatorului - Școala cu Clasele I-VIII " Horea, Cloșca și C. " Turda, care a eliberat adeverința nr.l666/_ din care nu a rezultat natura veniturilor realizate de reclamanta în luna februarie 2010, în aceasta adeverința specificându-se faptul ca în trimestrul I al anului 2012 (an care nu avea legătura cu anul 2010) i s-a plătit prin ordinul de plata 36/_ drepturi restante în baza Legii nr.221/2008 aferente perioadei octombrie 2008 - decembrie 2009, fără a se specifica nimic despre drepturile salariale achitate în luna februarie 2010, luna în care s-a constituit debit reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului.
Abia prin adeverința nr.1959/_ eliberata de Scoală cu Clasele I-VIII
"Horea, Cloșca și C. " Turda, ulterior soluționării contestației de AJPIS C., și depusa direct la instanța de fond, instituția de învățământ unde a fost încadrata intimata - reclamanta precizează ca prin ordinul de plata nr. 20/_ i s-a plătit al 13-lea salariu în cuantum de 188 lei, pentru care i s-a reținut contribuție pentru pensie, sănătate și șomaj.
Pentru aceste considerente, consideră ca Decizia nr. 1. /_ și Decizia nr. 362 din_ au fost emise de AJPIS C. cu respectarea prevederilor legale, iar responsabilitatea pentru situația creata intimatei-reclamante ca urmare a faptului ca a fost declarata la Casa J. de Pensii C. cu 20 de zile lucrate în perioada în care se afla în concediu pentru creșterea copilului revine angajatorului acesteia - Scoală cu Clasele I-VIII "Horea, Cloșca și C. " Turda.
Față de motivele de fapt și de drept invocate, solicită admiterea recursului declarat împotriva Sentinței Civile nr. 8482/_ și pe cale de consecința să se modifice sentința civila în sensul respingerii acțiunii reclamantei fata de A. J. Pentru P. și I. S. C. .
Deși legal citată în recurs (f. 7), intimata nu s-a prezentat și nici nu a depus la dosar întâmpinare așa cum avea obligația potrivit dispozițiilor procedurale pertinente.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recurenta arată cu trimitere la dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 din codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2013 că sentința atacată este lipsită de temei legal deoarece abia după soluționarea contestației administrative, în faza de judecată înaintea instanței de fond s-a clarificat faptul că prin ordinul de plată nr. 20 din_ reclamantei i s-a plătit nu salariul aferent celor 20 de zile lucrătoare aferente lunii februarie 2010 așa cum a reținut inițial recurenta ci că această sumă reprezintă o creanță restantă cu titlu de al 13-lea salariu.
Trebuie notat în context că nu orice sumă plătită de angajator în baza raportului de muncă și pentru care se varsă contribuții pentru pensie, sănătate și șomaj este neapărat cu titlu de drepturi salariale pentru munca depusă de salariat aferentă unei luni calendaristice ci pot exista situații, ca și cea din speță, când pentru alte drepturi ce decurg din același raport juridic de muncă salariatul să încaseze drepturi salariale dar nu cu titlu de salariu pentru luna aferentă.
În loc să lămurească această chestiune atunci când a fost efectiv sesizată de reclamantă, recurenta s-a mărginit simplist și formalist să rețină că din baza de date suprapusă cu cea a Casei Județene de Pensii C. rezultă că reclamanta este înregistrată cu venituri salariale obținute în baza raportului de muncă pentru care s-au reținut la sursă și vărsat contribuțiile legale aspect pe baza căruia s-a reținut automat că aceasta a obținut venituri din salariu în perioada în care a beneficiat de concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului și automat sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru a demara procedurile de recuperare a sumelor încasate necuvenit.
Curtea reamintește că obligația Guvernului și a structurilor sale administrative este aceea de a organiza și a pune în executare dispozițiile legale și că în această activitate, autoritățile fiind abilitate să emită acte administrative normative și individuale, trebuie să aibă în vedere, între altele, principiul legalității.
Or, în situația în care se constată că, din diverse motive, inclusiv acțiunea ilicită a unui terț, actul administrativ a fost emis inițial prin reținerea greșită a unei stări de fapt autoritatea emitentă trebuie, atunci când este sesizată, în spiritul principiului legalității și al bunei credințe, să depună eforturi pentru a corecta starea de fapt respectivă și a adopta un alt act administrativ ori, atunci când aceasta nu mai este posibil, a adopta o poziție procesuală corespunzătoare adevărului.
În loc să se conformeze acestor principii, se constată că prin poziția sa în fața instanței de fond (f. 15-16 dos. fond) aceasta tinde la zădărnicirea aflării adevărului cu consecințe patrimoniale importante pentru persoana în cauză și cu toate că această poziție este invalidată de instanța de fond care pronunță o soluție legală și temeinică din toate punctele de vedere, bazată pe probațiunea de care are cunoștință nemijlocit și pârâta, aceasta utilizând dispozițiile legale provoacă continuarea judecății prin declanșarea unui recurs cu scopul de a păstra actele administrative deși acestea nu corespund adevărului.
Analizând critica privind lipsa de temei legal a sentinței atacată, Curtea reține că doctrina a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată, ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii.
Dimpotrivă, ipoteza când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii înseamnă că instanța a cărei hotărâre se atacă a recurs la aplicarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile speței, însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greșit.
Curtea reține așadar că motivul de recurs prin care se critică sentința atacată ca fiind lipsită de temei legal, în condițiile în care nu se arată explicit care sunt erorile de redactare ale sentinței ce împiedică stabilirea dacă legea a fost corect aplicată de instanța de fond, este esențial și vădit nefondat.
Față de cele ce precedă, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul exercitat de pârâtă cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâta A. J. | PENTRU P. | ȘI I. S. | |
C. | împotriva sentinței civile nr. 8482 din _ | , pronunțată în | dosarul nr. |
12998/117/212 al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. A. -M. B.
