Decizia civilă nr. 3589/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3589/2013
Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S.
G.: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. A. L., împotriva sentinței civile nr. 7770 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., cauza privind și pe intimata A. J. PENTRU P. ȘI I.
S. M., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala - indemnizație pentru creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7770 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. a fost admisă excepția prescripției acțiunii invocată de pârâta
A. J. pentru P. și I. S. .
S-a constatat prescrisă acțiunea formulată de reclamanta B. A. L.
.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect excepția inadmisibilității. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății în prezenta cauză reclamanta B. A. -L.
a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru P. și I. S. să i se acorde retroactiv indemnizația lunară pentru creșterea celui de-al doilea copil geamăn pentru perioada iulie 2006 - mai 2009, deoarece la data de_ a dat naștere gemenelor B. Alisa Giulia și B. E. P. iar conform legislației în vigoare a solicitat și obținut indemnizația lunară pentru creșterea copilului,
însă în cuantumul unei singure indemnizații, existând însă 2 copii.
Reclamanta a solicitat acordarea indemnizației de creștere și îngrijire copil până la doi ani, pe baza prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, iar în urma analizării cererii și a dosarului aferent, A. Teritorială M. a stabilit și acordat indemnizația de creștere și îngrijire copil, pentru titularul dreptului. Prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 148/2005 nu se putea și nu se poate acorda mai mult decât prevede legiuitorul, conform principiului acolo unde legea nu distinge nu se poate distinge mai mult, nu este îngăduit a distinge.
Cuantumul indemnizațiilor acordate în temeiul art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele care se află în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi se diminuează cu 15%. Dacă din calcul rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă 600 lei.
Legea nr. 239/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din data de_ și a intrat în vigoare la 3 zile de la publicare, respectiv_ . Prin modificarea adusă de dispozițiile Legii nr. 239/2009, "cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. 1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere."
Fiecare din cei doi copii gemeni beneficiază de alocația de stat pentru copii, care este o formă de ocrotire a statului acordată tuturor copiilor, fără discriminare, așa cum prevede art. 1 alin. 1 din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii.
Alocația de stat pentru copii este în cuantum de 200 lei lunar pentru copiii în vârstă de până la doi ani așa cum prevăd dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a din
O.U.G. nr. 148/2005.
Prin decizia nr. 6590/_ s-a aprobat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului reclamantei, iar prin decizia nr. 6590/_ s-a dispus încetarea acordării acestui drept.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, termenul de introducere a acțiunii în anularea unui act administrativ este de 6 luni de la comunicarea actului și pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă și peste acest termen dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de
6 luni, (în condițiile prevăzute de art. 11, alin. 1) acest termen este unul de prescripție. Ori, reclamantul și-a exercitat dreptul la acțiune cu depășirea termenului legal de 6 luni, înregistrând cererea pe rolul T. ui M. - Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal, la data de_, în acest sens reclamanta solicită pretenții izvorâte din O.U.G. nr. 148/2005, după trecerea a șase ani, de la acordarea dreptului, care în prezent nu-și produce efecte deoarece dreptul acordat prin decizie și plata a încetat.
De asemenea, instanța a constatat că sesizarea instanței de contencios administrativ în condițiile alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004 se poate face
"pentru motive temeinice", ori reclamanta nu a făcut dovada acelor motive temeinice care a împiedicat-o să sesizeze instanța de contencios în termenul prevăzut la alin. (1) al art. 11 din legea mai sus menționată.
Termenul de 1 an la care face referire art. 11 din actul normativ menționat este un termen maxim, pentru motive temeinice, în care se poate introduce acțiunea în anularea actului și curge de la data comunicării actului către reclamant în vederea producerii de efecte.
Chiar dacă ar fi fost motive temeinice, în sensul că reclamanta a luat la cunoștință de aprobarea indemnizația de creștere și îngrijire copil până la doi ani cel târziu la data plății, astfel că, termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, se împlinise la data sesizării instanței de fond, respectiv_ .
Prin decizia nr. 6590/_ s-a aprobat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului reclamantei, iar prin decizia nr. 6590/_ s-a dispus încetarea acordării acestui drept.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă aceasta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 7 alin.(1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într- un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În aceste condiții excepția inadmisibilității a rămas fără obiect, instanța pronunțându-se cu prioritate pe excepția prescripției acțiunii, invocată prin întâmpinare.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamanta B. A. Liana
, solicitând admiterea recusului, modificarea hotărârii respingerea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune si admiterea acțiunii acesteia cu obligarea pârâtei la plata către reclamantă a indemnizației lunare pentru creșterea celui de-al doilea copil rezultat dintr-o sarcină gemelară, pentru perioada 25 iunie 2006 - 25 iunie 2009, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului se arată că procedand la analizarea exceptiei invocate de catre parata, prima instanta a apreciat-o ca fiind intemeiata,motivat de faptul ca a exercitat actiunea peste termenul de sase luni prevazut de legea contenciosului administrativ, respectiv dupa trecerea a sase ani de la acordarea dreptului.
Apreciază nelegala si neintemeiata solutia pronuntata in cauza,pentru urmatoarele considerente:
apreciază ca dreptul material la actiune s-a nascut raportat la decizia Inaltei Curti de C. si Justitie nr.26/4 noiembrie 2011, pronuntata in cauza cu dosar nr.21/2011, potrivit careia pana la intrarea in vigoare a Legii nr.239/2009, indemnizatia pentru cresterea copilului prevazuta de art.l al.l din O.G.nr.148/2005 se acorda pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara,decizie cu putere obligatorie, potrivit art.329 Cod de Procedura Civila;
dupa pronuntarea deciziei mentionate mai sus, recurenta s-a adresat cu cerere catre A. J. M. pentru P. si I. S. la data de 18.01.20l2, neprimind nici un raspuns, imprejurare in care a inteles sa apeleze la prezenta actiune;
plata indemnizatiei pentru cresterea copilului are inraurire in dreptul muncii, plata muncii umane fiind caracterizata printr-o valoare economica ce se subscrie notiunii de "bun" ,in sensul art.l din Protocolul nr.1 al C.E.D.O. ;
proprietatea asupra acestor drepturi, catalogate drept bunuri, confera dreptul de a nu fi lipsit de ele in mod nejustificat, astfel cum prevad dispozitiile art.44 din Constitutia R. iei,precum si practica C.E.D.O. ;
a retine intervenirea prescriptiei dreptului echivaleaza cu nesocotirea prevederilor constitutionale (art.20) si cele ale reglementarilor intemationale, comunitare,asumate de catre tara noastra si care determina inaplicabilitatea
prevederilor art.l si 3 din Decretul nr.167/1958 si ale art.1l al.l din Legea nr.554/2004,cele din urma dispozitii apreciindu-le neincalcate in speta, atata vreme cat a facut dovada procedurii prealabile, adresandu-se cu cerere catre parata la data de 18 ianuarie 2012, actiunea fiind promovata in termenul legal, dupa refuzul de a se raspunde la cererea depusa.
Prin întâmpinare intimata A. J. pentru P. și I. S. M.
a solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței.
În motivare, arată că referitor la pretențiile reclamantei prin motivarea în drept Decizia dată în 14 noiembrie 2011, de către I.C.C.J, în conformitate cu principiul separației puterilor în stat, I.C.C.J decide asupra interpretării și aplicării unitare a Legii de către toate instanțele de judecată din țara. În consecință, decizia I.C.C.J nu are efecte asupra părtilor.
Prezentul litigiu este grefat pe prevederile OUG 148/2005, prin acțiunea introductivă solicitându-se obligarea sa la plata indemnizației pentru al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară.
Prin urmare, în ceea ce privește litigiile izvorâte din aplicarea dispozițiilor OUG 148/2005, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, inclusiv sub aspectul procedurilor de urmat și a termenelor care trebuie respectate.
Instanța, în mod corect, a reținut la fila 4 penultimul aliniat, că termenul de 1 an la care face referire art. 11 din actul normativ menționat este un termen maxim în care se poate introduce acțiunea în anularea actului și curge de la data comunicării actului.
Recurenta-reclamantă a depus cerere pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, având în vedere nașterea din data de_ a copiilor gemeni, potrivit prevederilor OUG nr. 148/2005 în data de_ . În soluționarea acestei cereri, fosta Direcție de Muncă, Solidaritate S. și Familie
M. a emis Decizia 6590/_, care a fost transmisă recurentei la aceeași dată.
Împotriva deciziei 6590/_ recurenta reclamantă nu a parcurs procedura prealabilă. Prin decizia mai sus menționată, i s-a acordat reclamantei indemnizație pentru nașterea copilului raportat la nașterea din_ a copiilor gemeni, începând cu data de_ .
Reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la data de_, evident după expirarea termenului de 1 an prevăzut la art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, aplicabil în speță.
Intimata arată că este instituție publică și are competența, printre altele, de a acorda indemnizația pentru creșterea copiilor născuți înainte de_ doar în conformitate cu prevederile OUG 148/2005, la cererea persoanei îndreptățite și care depune cererea la primăria de domiciliu prin formularul stabilit prin normele metodologice de aplicare a OUG 148/2005 aprobate prin HG 1025/2006, până la data la care copii împlinesc vârsta de 2 ani.
Este mai mult decât evident că, la data de_, copiii născuți la data de_, împliniseră aproape 6 ani, astfel că cererea nu putea fi soluționată prin decizie potrivit prevederilor OUG 148/2005.
Prevederile art. 10 lit.d din OUG 148/2005 nu sunt aplicabile în cauza noastră, chiar dacă la data de_, intimata-reclamantă a solicitat "acordarea indemnizației de creștere și pentru celălalt copil" pe care a soluționat-o prin emiterea răspunsului nr. 1220 din_ în baza OG nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor (cererea nefiind depusă după cerințele de fond și formă prevăzute de OUG 148/2005).
În conformitate cu prevederile art. 109 alin. 2 din C.pr.civ., modificat și completat, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se
poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, iar dovada procedurii prealabile se anexează cererii de chemare în judecată.
Raportat la nașterea din data de_, reclamanta a depus potrivit OUG 148/2005 o singură cerere, înregistrată sub. nr. 12217/_ la Primăria Municipiului S. M. prin care a solicitat indemnizație pentru copiii gemeni. Cererea a fost soluționată prin Decizia nr. 6590 din_ prin care s-a acordat indemnizație în cuantum de 600 de lei pentru ambii copii gemeni ai intimatei, intrucât OUG 148/2005 anterior intrării în vigoare a Legii 239/2009 nu a prevăzut acordarea a două indemnizații (nici măcar Legea 239/2009 nu prevede acordarea a două indemnizații - ci " Cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere."), iar în interpretarea dată ordonanței, inclusiv de M. Muncii, Familiei și Protecției sociale, la aceea dată, persoanei i se cuvenea o singură indemnizație, considerându-se că nu este un drept al copilului. Deci nu s-a exprimat explicit, cu exces de putere, voința de a nu soluționa cererea unei persoane.
Întrucât nu există un refuz nejustificat de soluționare a vreunei cereri și Decizia nr. 6590/_ nu a fost contestată de reclamantă, excepția lipsei procedurii prealabile este admisibilă.
Indemnizația pentru creșterea copilului a fost instituită ca o măsură de sprijin pentru familia în care vin pe lume unul sau mai mulți copii, această prestatie înlocuind în perioada concediului de creștere a copilului venitul salarial al părintelui care îndeplinește conditiile de acordare și optează pentru această formă de sprijin.
Indemnizația de creștere și îngrijire copil nu se poate raporta la numărul copiilor proveniți dintr-o naștere, ci numai la naștere, întrucât această indemnizație este un drept ce se cuvine părintelui pentru a-și putea crește copilul/copiii, fapt ce rezultă din continutul art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005 care conditionează acordarea indemnizației de realizarea de venituri profesionale supuse impozitului pe venit timp de 12 luni anterior nașterii copilului.
Tot din acest articol reiese că părintele care nu întrunește această condiție expres prevăzută de lege nu poate să beneficieze de indemnizație pentru creșterea copilului, indiferent dacă a dat naștere la un singur copil ori la gemeni sau tripleti printr-o singură naștere.
Mai mult decât atât, pentru părinții care au gemeni sau tripleti nu se acordă salariu dublu sau triplu față de cât îl aveau înainte de nașterea copiilor.
Prin urmare, această indemnizație, care are caracterul unui venit de înlocuire al venitului salarial pe perioada cât părintele se află în concediu pentru creșterea copilului, nu se poate acorda în cuantum dublu sau triplu în cazul în care s-au născut gemeni sau tripleti.
Reclamanta solicită plata indemnizației începând cu data nașterii copilului. Dreptul reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului se cuvine și se plătește, potrivit art. 20 din HG 1025/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG 148/205, începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dar nu mai devreme de a 43-a zi de la data nașterii copilului, indiferent de persoana îndreptățită care solicită dreptul, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată. Aceste dispoziții se completează cu cele ale art. 24 alin. 2 din OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sanatate. Potrivit acestor prevederi "concediile pentru sarcină și lăuzie se pot compensa între ele, în funcție de recomandarea medicului și de opțiunea persoanei
beneficiare, în așa fel Încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice".
Astfel indemnizația pentru creșterea copilului se acorda de la data expirării concediului de lăuzie, respectiv de la data de_ . iar nu de la data nașterii copilului, pe perioada de la data nașterii copilului până la_ reclamanta primind o indemnizație pentru concediu de sarcină și lăuzie plătită de către angajator din fondul de asigurări sociale de sănătate.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor legale relevante, curtea reține următoarele:
În baza deciziei nr.6590/_ emisă de Direcția de Muncă, Solidaritate S. și Familie M., reclamanta - recurentă B. A. L. a beneficiar de o
indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 800, ulterior 600 lei lunar începând cu data de_, în temeiul OUG nr. 148/2005.
Deși reclamanta a născut gemeni, în decizia menționată nu se precizează expres faptul că se acordă indemnizație pentru un singur copil, acest lucru rezultând totuși din cuantumul indemnizației acordate.
De asemenea, decizia cuprinde mențiunea că poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la DMPS M., și, ulterior, la Tribunalul Maramureș.
Nu s-a făcut dovada formulării vreunei contestații împotriva acestei decizii. La data de_, reclamanta a solicitat Agenției Județene pentru P. și I.
S. M. plata unei a doua indemnizații pentru creșterea copilului, apreciind că are acest drept, raportat la faptul că a născut gemeni. Nu s-a făcut dovada comunicării vreunui răspuns, astfel că reclamanta s-a adresat instanței, cererea sa fiind respinsă prin sentința civilă recurată, ca urmare a admiterii prescripției dreptului material la acțiune.
Față de admiterea excepției, reclamanta a reiterat în recurs faptul că prescripția începe să curgă la data pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr.26/_, într-un recurs în interesul legii.
Curtea reține, în acord cu instanța de fond, că dreptul la acțiune în vederea obținerii celei de-a doua indemnizații pentru creșterea copilului, cu consecința anulării deciziei prin care s-a aprobat acordarea indemnizației doar pentru creșterea unuia din cei doi copii gemeni născuți la data de_, era prescris la data introducerii acțiunii pe rolul T. ui M. .
Nu poate fi reținut argumentul recurentei potrivit căruia dreptul la acțiune s-a născut odată cu pronunțarea deciziei ÎCCJ în recursul în interesul legii, întrucât, potrivit art.329 C.proc.civ. din 1865, Înalta Curte de Casație și Justiție se pronunță asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii.
Prin urmare, chiar dacă soluția de principiu pronunțată de ÎCCJ ar fi fost teoretic favorabilă reclamantei, ea nu dă naștere unui nou termen în care să solicite acordarea retroactivă a dreptului la indemnizație și pentru cel de-al doilea copil și nici nu operează o repunere în termenul în care putea solicita anularea deciziei producătoare de efecte vătămătoare. Efectele pronunțării unei decizii într- un recurs în interesul legii sunt interpretarea și aplicarea unitară a unui anumit text de lege, însă nu cu nerespectarea unui termen imperativ în care reclamanta putea acționa, cum este cazul în speță.
Din această perspectivă, solicitarea reclamantei de a i se acorda indemnizație și pentru cel de-al doilea copil adresată autorității în anul 2012 (cu consecința invocării faptului că a făcut, astfel, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, iar acțiunea este formulată în termen raportat la lipsa răspunsului
autorității), nu poate fi valorificată, fiind o încercare de eludare a procedurii stabilite de OUG 148/2005.
Contrar susținerilor reclamantei, curtea constată că, la momentul acordării indemnizației, aceasta nu beneficia de un bun în sensul art.1 din Protocolul 1 la CEDO, legislația internă fiind clară și previzibilă în sensul că se acordă o singură indemnizație, indiferent de numărul copiilor născuți. De asemenea, procedura de anulare a actului administrativ prin care s-a dispus acordarea unei singure indemnizații, în cazul în care reclamanta îl considera nelegal, era clară, facilă și i- a fost adusă la cunoștință prin chiar actul respectiv.
Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta B. A. L. împotriva sentinței civile nr. 7770 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui
M. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
G.
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: C. Liheț
