Decizia civilă nr. 3366/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dos.nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3366/2013
Ședința publică din data de 18 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
C. P.
GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- pârât C. N. "G. C. ", împotriva sentinței civile nr.10.170 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- reclamantă B. L. și intimata-pârâtă U. S. H., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatei-reclamante B. L., avocat G. Patricia, lipsă fiind recurentul-pârât C. N. "G. C. " și intimata-pârâtă U. S.
H. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intimata-pârâtă U. | "S. | H. "; a depus întâmpinare. |
Recurentul-pârât C. | N. | "G. C. " și intimata-pârâtă U. |
S. H. au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și comunicat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei-reclamante B. L., avocat G. Patricia solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că prima instanță în mod corect a respins excepția de nelegalitate a actului de studii, având în vedere că în cauză sunt incidente dispozițiile art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 și anexa 2 din H.G.nr. 940/2004 și nu a dispozițiilor Legii nr.1/2011 și cele a O.G.nr.10/2009 care se referă la studenții înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008, intimata reclamantă fiind licențiată din luna iulie 2008.
Depune la dosar concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la deliberare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.10170 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins excepția de nelegalitate a diplomei de licență seria A1 nr. 0026751 emisă de M. Educației, Cercetării și Tineretului,
invocată din oficiu de instanță - Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ privind pe reclamanta B. L. în contradictoriu cu pârâtul C. N.
G. C. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, reclamanta B. L. a urmat cursurile Facultății de Sociologie-Psihologie, specializarea pedagogie, din cadrul Universității S. H., cu durata studiilor de 3 ani, promoția 2008, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2008 (f. 3-6 din dosarul_ ). Prin urmare, cu respectarea art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007, U. S. H. a eliberat reclamantei diploma de licență seria A nr. 0051475, care atestă aspectele menționate și obținerea titlului de licențiată în științe ale educației.
Eliberarea acestei diplome de licență conduce la concluzia că reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile ce i-au revenit potrivit contractelor de studii anuale încheiate cu U. S. H. în sensul plății taxelor de studii și a susținerii și promovării tuturor examenelor, inclusiv a examenului de licență.
Pentru soluționarea excepției de nelegalitate a acestei diplome de licență, se impune a se determina dacă forma de organizare a învățământului la distanță urmată de reclamantă a funcționat în mod legal pe durata desfășurării studiilor.
U. S. H. a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar Facultatea de Psihologie-Pedagogie, specializarea pedagogie din cadrul acesteia a fost acreditată prin H.G. nr. 693/2003.
Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1609/2004 prevede faptul că specializarea psihologie-pedagogie din cadrul acestei facultăți este autorizată să funcționeze în forma de organizare la zi. Astfel, Hotărârea de Guvern de modificare și completare a H.G. nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior nu prevede în mod expres pentru specializarea sociologie-psihologie autorizarea de funcționare sub forma învățământului la distanță.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada desfășurării studiilor, "Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusa și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior, care au cursuri la zi";.
Apoi, conform art. 29 alin. 3 și 4 din OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației (în vigoare la momentul începerii studiilor de către reclamantă), "În învățământul superior evaluarea și acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de
licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) dreptul de a emite diplome, certificate studii recunoscute de M. Educației și organiza, după caz, examen de absolvire, doctorat";.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin H.G. nr. 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizare efectivă a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
După cum se poate observa, dispozițiile legale incidente nu conduc la concluzia necesității unei acreditari distincte pentru fiecare formă de organizare, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă. Și prevederea art. 60 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 este în sensul că nu forma de învățământ absolvită (zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea urmată.
În același sens, art. 4 din H.G. nr. 535/1999 prevede ca "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral sau fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de
funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de E. luare Academica și Acreditare";. Art. 5 din același act normativ stabilește că
"Învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";, ceea ce sugerează aceeași concluzie cu privire la posibilitatea organizării de studii sub forma de învățământ la distanță doar de către instituțiile acreditate sau autorizate provizoriu să desfășoare învățământ la zi, dar fără a fi necesară o nouă autorizare provizorie/acreditare.
Pe de altă parte, art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 10/2009 a statuat că, pe data intrării în vigoare a acestui act normativ, U. S. H. din B.
"încetează școlarizarea pentru toate specializările/programele de studii/autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță";, dar "Studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate (…)"; potrivit metodologiei aprobate prin Ordinul M. ui Educației, Cercetării și Inovării nr. 5202/2009.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 4 din Legea nr. 544/2004 raportat la art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, republicată și actualizată, tribunalul a respins ca neîntemeiată prezenta excepție de nelegalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. G.
C. solicitând admiterea acestuia și pe cale de consecință, admiterea excepției de nelegalitate a Diplomei de licență seria A1 nr.0026751 și a suplimentului la această diplomă, emise de U. S. H. B.
.
În motivele de recurs se arată că hotărârea atacată este criticabilă sub aspectul motivului de nelegalitate reglementat de dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
În acest sens, înțelege a reitera apărările formulate, prin întâmpinare, la instanța de fond.
Potrivit prevederilor art. 4 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
Apreciază faptul că, în mod just, Tribunalul Cluj a invocat, din oficiu, excepția de nelegalitate a Diplomei de licență seria A1 nr. 0026751, apreciind faptul că este necesar a se analiza de către instanța de contencios administrativ competentă caracterul legal sau nelegal al acestui act administrativ în raport cu prevederile hotărârilor de guvern, succesive, privind instituțiile autorizate și acreditate să funcționeze ca instituții de învățământ superior și cu privire la specializările și formele de Învățământ autorizate provizoriu sau, după caz, acreditate, respectiv, H.G. nr. 944/2004, H.G. nr. 916/2005, H.G. nr. 1175/2006, H.G. nr. 676/2007 și în
raport cu dispozițiile art. 15 și art. 103-117 din Legea învățământului nr. 85/1995, dispoziții legale care au incidență asupra instituțiilor de învățământ particular autorizate sau acreditate să funcționeze și cu privire
la specializările și formele de învățământ pe care acestea le pot organiza.
Legalitatea sau nelegalitatea acestei diploma de licență trebuie stabilită având în vedere că diploma a fost eliberată ca urmare a studiilor efectuate de către reciamantă la forma de învățământ "LA DISTANȚĂ" În cadrul Universității "S. Haref" din B., Facultatea de Sociologie- Psihologie.
Specializarea Psihologie, cu forma de Învățământ ID la Facultatea de Sociologie-Psihologie din B., din cadrul Universității "S. H. " din B.
, nu este prevăzută în nicio Hotărâre de Guvern din anul 2005 și până în anul 2008, fapt pentru care, în opinia noastră, reclamanta se află În situația unei persoane care a urmat cursuri universitare la programe de studiu desfășurate la o formă de Învățământ neautorizată, respectiv, neacreditată.
Menționează faptul că specializarea Psihologie din cadrul Facultății de Sociologie- Psihologie, din cadrul Universității S. H. din B. (pentru perioada de studii 2005-2008) a fost acreditată doar la forma de învățământ "ZI".
Prin urmare, în vederea recunoașterii studiilor, trebuie ca specializarea care a fost urmată, la o anumită formă de învățământ, să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, conform legislației În vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, și prin urmare, "trebuie verificat În hotărârea dE? guvern valabilă la momentul înscrierii în anul I de facultate, dacă specializarea/programul de studiu de licență respective era acreditat sau autorizat să funcționeze provizoriu la forma de învățământ și în localitatea de desfășurare a studiilor respective".
Pe de altă parte, învederează faptul că, modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr, 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare, consideră, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza, în cadrul facultăților, forme de învățământ la distanță (10) "In specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ (10).
Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele de învățământ FR și 10 se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la forma de învățământ ZI, respectiv că nu pot organiza cursuri la forma de învățământ FR sau 10 dacă universitatea respectivă nu are organizate și cursuri la forma de învățământ ZI la disciplina respectivă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 4726/_, pronunțată în Dosarul nr._, a reținut faptul că Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de Învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de unjversități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.
În această ordine de idei, potrivit principiului Quod nullum est, nullum producit efectum, studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile".
Prin întâmpinarea depusă la dosar U. S. H. solsicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Analizind recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea retine urmatoarele
:
Prin HG 916/2005 s-au stabilit specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Sociologie Psihologie este acreditata incepind cu anul universitar 2005/2006 fara a se indica si forma de invatamant acreditata .
Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I printre care se numara si psihologie cu specializarea psihologie si terapie ocupationala .
Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu
frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu
la momentul începerii studiilor de către reclamanț era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. Educației si Cercetării si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de
învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării chematului în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege "se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru
învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C. proc. civ. respingerea ca nefondat a recursului declarat de parat .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul C. N. "G. C. " împotriva sentinței civile nr. 10.170 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. C. P.
GREFIER
M. V. G.
red.AAM/AC 2 ex. - _
jud.fond.I. A.
