Decizia civilă nr. 354/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 354/R
Ședința publică din 29 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. C. O.
J. ecător S. O.
J. ecător V. I.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-intimat I. DE P. AL J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 37, jud. M.
, împotriva sentinței civile nr. 11289 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., în contradictoriu cu intimatul-petent C. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică în reprezentarea recurentului se prezintă cons. jr. R. Turdeanu, în reprezentarea intimatului se prezintă av.
A. cuț F. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentului arată că nu formulează cereri, nici nu invocă motive prealabile.
Reprezentantul intimatului depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și arată că nu formulează cereri, nici nu invocă motive prealabile.
Deliberând, instanța reținând că nu s-au formulat cereri, nici nu s-au invocat chestiuni prealabile, raportat la actele și lucrările dosarului, acordă cuvântul părților în dezbaterea cauzei.
Reprezentanta recurentului solicită în principal admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii plângerii petentului și menținerea procesului verbal de contravenție. Susține că soluția instanței de fond contravine prevederilor legale în vigoare în materie contravențională, că procesul verbal încheiat se bucură de prezumția de veridicitate iar sancțiunea aplicată fiind încadrată corect din punct de vedere juridic.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Susține că s-a
solicitat să se dovedească faptul că petentul a periclitat trecerea unui pieton angajat în traversare, întrucât pietonul nu se afla pe sensul de mers al petentului ci pe sensul opus.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 11289 din 28 noiembrie 2012, Judecătoria Baia Mare a admis plângerea formulată de petentul C. I. în contradictoriu cu intimatul I. de P. al J. M., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria C.P. nr. 1780878, întocmit la data de 01 iunie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului.
A dispus anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria C.P. nr. 1780878, întocmit la data de 01 iunie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului.
În considerentele hotărârii s-a reținut că petentul a solicitat anularea procesului verbal motivat de faptul că în sarcina sa nu se poate reține contravenția prevăzută de art. 100 al. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 raportat la împrejurarea că în zona în care agentul de poliție a constatat comiterea faptei, drumul public este prevăzut cu două benzi de circulație pe sens, petentul aflându-se pe banda 1, dinspre stația Peco Petrom în direcția Semilună-Gară iar pietonul s-a aflat pe una din benzile celuilalt sens de mers.
Petentul a arătat că aceleași reglementări sunt cuprinse și în art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 conform cărora conducătorul de vehicule este obligat să acorde prioritate pe trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului verde destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Petentul a susținut că cele două sensuri de mers sunt separate de un scuar de circa un metru, pietonul fiind pe celălalt sens de mers, iar pe lângă autoturismul condus de petent au mai trecut și alte vehicule care au circulat spre direcția semilună-gară pe banda a 2 și care nu s-a oprit pentru a ceda trecerea, nefiind oprite de organele de poliție.
Intimatul I. de P. al J. M., prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii ca nefondată având în vedere că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în conformitate cu prevederile legale în vigoare, contravenția fiind încadrată juridic corespunzător iar sancțiunea amenzii de 280 lei a fost individualizată corect.
Cu privire la forța probantă a procesului verbal, deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu tranșează problema, în sensul că organul administrativ ar avea obligația ca, pe lângă constatările personale, să prezinte în instanță și alte probe din care să rezulte vinovăția persoanei sancționate, dimpotrivă, Curtea a considerat benefic pentru degrevarea instanțelor de judecată procedeul utilizat de statele membre de a dezincrimina anumite fapte așa cum s-a pronunțat și în cauza Ozturk vs Germania.
Consideră că prezumția de nevinovăție ar fi încălcată numai dacă judecătorul investit cu soluționarea plângerii formulate împotriva unui act de constatare și sancționare ar fi privat de o veritabilă putere de apreciere asupra fondului, prin instituirea unei prezumții de legalitate absolută a actului administrativ așa cum Curtea a apreciat în cauza Salabiaku vs Franța.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria C.P., nr. 1780878, întocmit în data de 01 iunie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum 280 lei, dispunându-se totodată împotriva acestuia și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Pentru a aplica această sancțiune, s-a reținut că au fost încălcate de petent dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, iar sancțiunile au fost aplicate potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din
O.U.G. nr. 195/2002, fapta imputată fiind aceea a neacordării priorității de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii pe sensul său de mers, pe trecerea pentru pieton semnalizată cu indicator și marcaj din dreptul stației PECO PETROM, de pe strada Gării din B. M. .
Instanța de fond a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraful 1 C.E.D.O. și că jurisprudența Curții a statuat în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției însă aceasta nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de "acuzare"; instanța nu poate fi convinsă de vinovăția
"acuzatului";, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Instanța de fond a constatat că intimatul nu a propus o altă probă privind comiterea faptei imputate de către petent, iar acesta a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator prin plângerea formulată, arătând că pietonul nu se afla pe sensul său de mers ci pe celălalt sens de mers, petentul arătând chiar în cuprinsul procesului verbal, că îl semnează cu rezerve, urmând a-l ataca în instanță.
În condițiile în care, petentul nu a recunoscut în cuprinsul procesului verbal atacat fapta imputată, iar acesta se afla singur în autovehicul, mențiune inserată de agentul constatator, e de la sine înțeles că acesta este pus în imposibilitate de a face dovada contrarie celor imputate, motiv pentru care prezumția relativă de veridicitate a consemnărilor agentului constatator nu poate opera în cauză, fiind nevoie de administrarea altor probe care să dovedească susținerile acestuia.
Agentul constatator a arătat că pietonul se afla pe sensul de deplasare a autovehiculului condus de petent, iar acesta din urmă a contestat veridicitate consemnărilor din procesul verbal, susținând că pietonul se afla pe celălalt sens de mers.
Având în vedere cele de mai sus și probațiunea administrată în cauză, apreciind că din evaluarea judiciară a acesteia prima instanță nu poate fi convinsă de vinovăția "acuzatului";, dincolo de orice îndoială rezonabilă, în lipsa vinovăției neexistând contravenție și ca atare nefiind posibilă aplicarea unei sancțiuni, a admis plângerea în baza art. 34 din OG nr. 2/2011 și a anulat procesul verbal atacat.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimata I. de P. al J.
M. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal de contravenție atacat.
Recurenta a susținut motivele de recurs oral, în conformitate cu art. 34 al. 2 din OG nr.2/2001privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, arătând că soluția pronunțată de judecătorie este dată cu aplicarea greșită a legii, dat fiind faptul că procesul verbal de contravenție și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de veridicitate iar sancțiunea aplicată a fost individualizată corect raportat la fapta contravențională comisă.
În drept a invocat art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1 și art. 312 Cod procedură civilă.
Intimatul-petent C. I. a solicitat respingerea recursul ca nefundat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală susținând pietonul nu se afla pe sensul de mers al petentului ci pe sensul opus, recurenta nedovedind faptul că petentul a periclitat trecerea unui pieton angajat în traversare.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate în recursul declarat în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Contravenția reținută în sarcina petentului-intimat Circiu I. este cea prevăzută de art. 135 lit. h din regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2001, conform căruia conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea cerințelor de formă a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută prin art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată, aspect reținut corect de prima instanță.
Este real faptul că procesul-verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate însă aceasta poate opera doar până la limita la care aplicarea ei se face imposibilă dovada contrarie celor consemnate de agentul de control cu toate că din probele administrate, instanța, nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială.
În speță, nu s-a contestat că în zona în care s-a reținut comiterea contravenției, respectiv Stația Petrom, direcția Semilună-Gară din B. M., drumul public este prevăzut cu două benzi de circulație pe sens.
Față de cele arătate și reținând că petentul a semnat procesul-verbal cu obiecțiuni iar apărarea din plângerea adresată judecătoriei vizează faptul că pietonul angajat în traversare nu se afla pe sensul său de mers, este justificată aprecierea primei instanțe potrivit căreia primează îndoiala cu privire la vinovăția petentului și că astfel nu se poate reține contravenția.
Din perspectiva considerentelor expuse și ținând seama că recurentul nu a adus argumente și probe cu privire la vinovăția petentului, tribunalul constată că în cauză nu sunt motive de modificare în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, text delege invocat expres de recurentă.
Având în vedere că nici instanța de recurs nu a sesizat prezența unor motive de nelegalitate a sentinței pe care să le invoce din oficiu potrivit art. 304 indice 1, recursul este nefondat și va fi respins în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, urmând ca hotărârea pronunțată de judecătorie să fie păstrată ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul I. DE P. AL
M., cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 37, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 11289 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, J. ecător, J. ecător,
C. O. S. O. V. I.
G. ier,
H.
Red. I.V. / _
Tred. H.T./_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND DAN Ș.
