Decizia civilă nr. 3591/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 3591/2013
Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța constituită din:
P.: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C.
JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul C. DE C. AL J. C. N., împotriva sentinței civile nr. 11460 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui C., în contradictoriu cu intimații M. M. G., TRIBUNALUL CLUJ PRIN P., P. J.
C. N. și J. C. N., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.11460 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al
T. ui C. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
P. J. C. -N. .
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Judecătoria Cluj-Napoca, Tribunalul Cluj.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta Moț M. G. în contradictoriu cu pârâții Judecătoria Cluj-Napoca - C. de C., reprezentat prin Tribunalul Cluj.
S-a dispus anularea Hotărârii nr.2 din data de 14 Ianuarie 2011 a C. ui de C. al J. C. -N. ; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui J. C. -N. că, în cadrul raportului juridic de drept administrativ născut urmare a adoptării Hotărârii
C. ui de C. al J. C. -N. nr. 2/_ titularul dreptului de a solicita analizarea legalității acestei hotărâri este reclamanta, în calitate de
persoana pretins vătămată, unicul subiect în raport de care aceasta analiza poate fi efectuata fiind emitentul actului, în speța Judecătoria Cluj-Napoca -
de C. .
In ce privește lipsa calității procesuale pasive a J. C. -N.
instanța a reținut ca potrivit prevederilor art. 21 (1) din Hotărârea C.S.M nr. 387/2005 privind aprobarea R.O.I C. de conducere funcționează în cadrul fiecărei instanțe judecătorești iar potrivit art. 22 (1) din același act normativ, acesta adopta hotărâri menite să asigure buna organizare si funcționare a instanței. Hotărârile atacate au fost adoptate de Judecătoria Cluj-Napoca- C. de conducere, în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de dispozițiile art. 22 (2) litera b din Hotararea C.S.M nr. 387/2005.
Prin dispozițiile legale mai sus menționate judecătoriei i se recunoaște capacitatea administrativa de a adopta hotărâri prin intermediul colegiului de conducere, în consecința, în opinia instanței, judecătoria are si calitatea de a sta în justiție în cauzele al căror obiect se refera la acte administrative pe care le adopta. Cu alte cuvinte, în materia contenciosului administrativ calitatea procesuala deriva din capacitatea administrativa de a emite acte administrative cu caracter individual.
Apoi, conform art. 1 alin 6 din Legea nr. 554/2004, autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instanței anularea acestuia in situația in care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice. Astfel, în materia contenciosului administrativ este recunoscuta de lege calitatea procesuala oricărei autorități publice emitente a unui act administrativ.
In privința excepției lipsei calității procesuale pasive a T. ui C.
instanța a reținut ca în conformitate cu prevederile art. 41 calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identități între persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat în raportul juridic supus judecății.
In cauza de fata s-a remarcat faptul ca reclamanta nu formulează pretenții în contradictoriu cu paratul Tribunalul Cluj, din modalitatea de formulare a acțiunii introductive rezultând ca acesta a fost chemat în judecata "pentru"; Judecătoria Cluj-Napoca, așadar în calitate de reprezentant. Or, o persoana nu devine automat parat prin simplul fapt al chemării sale în judecata, fiind necesar sa se solicite obligarea acesteia la recunoașterea ori respectarea dreptului afirmat sau fata de care se urmărește realizarea unei situații juridice protejate de lege.
Pe de alta parte, dreptul de a reprezenta in justiție nu trebuie confundat cu calitatea procesuala pasiva pe care o are emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicita. Așadar, atât timp cât reclamanta, in virtutea principiului disponibilității, nu a înțeles să atribuie calitatea de parat T. ui C., nu a putut fi primita nici excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Analizând fondul cauzei raportat la materialul probator administrat instanța a reținut următoarele:
Prin Hotărârea C. ui de C. al J. C. -N. nr. 2/_ a fost admisa cererea formulata de doamna judecător P. Pușcaș T. si respinsa cererea reclamantei, ambele cereri având ca obiect repartizarea din cadrul Sectiei civile a instantei in cadrul Sectiei penale .
Tinand seama ca ne aflam in fata unei hotarari emise in vederea organizarii administrative a activitatii instantei tribunalul a analizat in ce masura hotararea contestata a fost emisa in limitele atributiilor conferite de
lege organului emitent precum si daca a fost emisa "în conformitate cu legea";.
Astfel, potrivit prevederilor art. 21 (1) din Hotararea C.S.M nr. 387/2005 privind aprobarea R.O.I.I. C. de conducere funcționează în cadrul fiecărei instanțe judecătorești iar potrivit art. 22 (1) din același act normativ, acesta adopta hotărâri menite sa asigure buna organizare si funcționare a instanței, fiind abilitat a stabili componenta secțiilor si completelor specializate, în funcție de volumul de activitate, ținând seama de specializarea judecătorilor (art. 22 alin 2 lit. c) .
Raportat la textele legale mai sus citate a rezultat ca hotărârea contestata a fost emisa in limitele atribuțiilor sale de către C. de conducere al J. C. -N. .
Pe de alta parte, pentru a răspunde exigentelor de legalitate, măsura repartizării judecătorilor de la o secție la alta este necesar a fi dispusa ținând seama de "volumul de activitate si specializarea judecătorilor";.
Consiliul Superior al Magistraturii, dând curs unei cereri formulate de Curtea de Apel Brașov, a stabilit, în ședința Plenului din data de 30 septembrie 2010, in ce privește criteriile privind repartizarea unui judecător de la o secție la alta, ca în situația în care exista mai multe cereri in acest sens, acestea vor fi, in ordine ierarhica, următoarele:
experiența profesionala anterioara in domeniul de activitate al secției la care se dorește mutarea;
absolvirea cursurilor de formare profesionala in domeniul respectiv;
pregătirea profesionala realizata prin doctorat, masterat, studii postuniversitare, susținere de referate sau lucrări la congrese, seminarii sau alte forme de dezbatere, articole sau studii apărute în publicații de specialitate;
vechimea judecătorului.
Instanța a subliniat faptul ca in cadrul analizei de legalitate s-a raportat exclusiv la actele normative in vigoare la data adoptării hotărârii contestate. Aceasta în condițiile in care criteriile cuprinse în Hotararea Plenului C. din 30 septembrie 2010 nu erau consacrate legislativ la data de 14 ianuarie 2011, modificarea sub acest aspect a Regulamentului de ordine interioara al instanțelor judecătorești survenind doar prin HC. nr 975 din data de 23 octombrie 2012 .
Pe de alta parte, analiza de legalitate a fost efectuata și ținând seama de Hotărârea C. ui de conducere al J. C. -N. nr. 1/12 ianuarie 2012, în cadrul ședinței din 12 ianuarie 2012 fiind stabilite, analizate si aplicate criteriile pe baza cărora au fost exprimate voturile. In cadrul ședinței din data de 14 ianuarie 2012 s-a stabilit procedura de urmat în caz de paritate si au fost exprimate voturile finale fără, însă, a se relua discuția asupra criteriilor de departajare a cererilor.
Trecând la identificarea considerentelor avute în vederea de C. de conducere pentru pronunțarea hotărârii contestate instanța remarca faptul ca acestea se concentrează în jurul a doua idei:
conduita anterioara a reclamantei, care, in luna decembrie 2009, după câteva zile de la soluționarea favorabila a cererii privind repartizarea sa in cadrul Secției penale a J. C. -N. a anunțat conducerea instanței ca dorește revenirea in cadrul Secției civile, conduita care a determinat convocarea de urgenta a C. ui de conducere in vederea repartizării unui alt judecător în secția penala ;
experiența profesionala in specialitatea "drept penal"; a celor doua candidate.
Cu toate ca s-a procedat, in aparenta, la aplicarea criteriului experienței profesionale anterioare se poate observa cu ușurința ca acesta nu a fost, in realitate, aplicat, atât timp cat nu s-a procedat la o documentare în vederea identificării candidatului cu experiența profesionala anterioara mai mare in specialitatea "drept penal";. Mai precis, C. a luat act de experiența profesionala anterioara a doamnei judecător P. Puscas T.
, exclusiv pe baza afirmațiilor acesteia (5 ani de avocatura, timp în care a angajat cu preponderenta cauze penale si o perioada de 8 ani in care a predat la Facultatea de Drept din cadrul Universității "Dimitrie Cantemir"; materia drept penal-partea speciala) fără a solicita si reclamantei sa prezinte date in acest sens si fara a se stabili in concret, pe baza de probe, existenta si întinderea experienței profesionale anterioare a celor doua candidate.
In situația în care nu s-a efectuat o comparare efectiva, pe baza de date concrete, a experienței profesionale anterioare a celor doua candidate in domeniul "drept penal"; instanța a constatat ca la adoptarea hotărârii contestate nu s-a ținut seama de acest criteriu.
Pe de alta parte, în ce privește cea de a doua idee invocata in cadrul ședinței din data de 12 ianuarie 2011, si ca reper in soluționarea celor doua cereri de repartizare, instanța se rezuma la a constata, analizând considerentele hotărârii supuse analizei de legalitate, precum si modalitatea în care votul a fost exprimat, ca luarea deciziei de respingere a cererii reclamantei a fost într-o măsură considerabila dictată de conduita sa anterioara . Aceasta în condițiile în care, pe de o parte, situația adusa în discuție nu a beneficiat de o clarificare sub aspectul procedurii parcurse de reclamanta in vederea formulării unei noi cereri de repartizare in cadrul Secției civile (nu s-a stabilit, de altfel, nici daca o astfel de cerere a fost formulata) respectiv a considerentelor avute in vedere de C. de conducere pentru admiterea unei astfel de cereri.
Concluzionând, instanța a stabilit ca Hotărârea nr. 2/2011 a C. ui de conducere al J. C. -N. a fost adoptata fără sa fie avut in vedere vreunul dintre criteriile stabilite prin Regulamentul de ordine interioara a instanțelor judecătorești, astfel cum au fost explicitate prin Hotărârea Plenului C. din data de 30 septembrie 2010, astfel ca hotărârea contestata nu răspunde exigentelor de legalitate pentru un act administrativ valabil, raportat la definiția sintagmei astfel cum rezulta din cuprinsul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele mai sus expuse si in conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta Moț M. G. si a dispus anularea Hotărârii nr.2 din data de 14 Ianuarie 2011 adoptata de C. de C. al J. C. -N. .
In temeiul art. 274 Cod procedura civila instanța s-a luat act ca nu s- au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. de C. al J.
C. -N. solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței atacate și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamanta M.
G. împotriva Hotărârii C. ui de C. al J. C. -N. nr.2/2011
.
Apreciază hotărârea atacata ca fiind neîntemeiată, instanța de fond reținând o stare de fapt neconforma cu realitatea prin prisma motivelor ce vor fi expuse în continuare .
Prin Hotărârea C. ui de C. al J. C. -N. nr. 2/_ a fost admisa cererea formulata de doamna judecător P. -Puscas T. si respinsa cererea reclamantei doamna judecător M. G. M., ambele având ca obiect repartizarea din cadrul secției civile a J. C. -N. in
cadrul secției penale, procedura urmata si voturile exprimare de care membrii C. ui de C. fiind explicitate in procesul verbal încheiat cu aceasta ocazie atașat în xerocopie.
Astfel cum inclusiv instanța fondului a subliniat analiza de legalitate a hotărârii C. ui de C. atacate s-a raportat exclusiv la actele normative in vigoare la data adoptării acesteia, în condițiile în care criterii cu privire la trecerea unui judecător de la o secție la alta în situația în care exista mai multe cereri în acest sens nu erau prevăzute în mod expres la data
formulării și soluționării celor doua cereri -_, astfel de criterii cum au fost stabilite în ședința Plenului C. din data de_ fiind. in mod expres consacrate legislativ abia prin Hotărârea C. din data de_ prin care s-a modificat Regulamentul de ordine interioara al instanțelor judecătorești.
Pentru acest motiv astfel cum rezulta din procesul verbal încheiat la data de_ membrii C. ui au solicitat celor doua doamne judecător să indice in susținerea cererilor formulate experiența în domeniului dreptului penal, datele furnizate de acestea nefiind contestate sub aspectul veridicității și al realității lor de niciuna dintre cele două solicitante, astfel cum ar reieși din cuprinsul sentinței civile atacate.
Pe cale de consecința membrii C. ui au hotărât potrivit propriilor convingeri in lipsa unor criterii obligatorii impuse de legislația în vigoare, motivele avute in vedere de către fiecare membru al C. ui fiind expuse in cuprinsul proceselor verbale atașate, si neconstituind nicidecum un criteriu de departajare a celor doua cereri. Or, din aceasta perspectiva, apreciază ca total neîntemeiata susținerea instanței de fond potrivit căreia luarea deciziei de respingere a cererii reclamantei a fost într-o măsura considerabila dictata de conduita sa anterioara. De altfel, astfel cum rezulta din ordinea de zi a Plenului C. din data de_ atașata, nu exista nici o hotărâre a Plenului care să detalieze în mod expres criteriile privind repartizarea unui judecător de la o secție la alta în situația în care exista mai multe criterii în acest sens.
In privința acestei aserțiuni, se arată că cu toate ca instanța de fond si-a întemeiat soluția pronunțata pe acest considerent, aceasta s-a rezumat la a constata ca procedura urmata de reclamanta în luna decembrie 2009, cu prilejul trecerii sale in secția civila a instanței după ce anterior, cu doar câteva zile, la solicitarea acesteia fusese trecuta in secția penala a instanței, nu a fost suficient clarificata, în condițiile în care, în baza rolului activ astfel de înscrisuri se puteau cu ușurință solicita. De altfel sub acest aspect astfel cum rezulta din înscrisurile atașate la data de_ prin Hotărârea C. ui de C. nr. 45/2009 reclamantei i-a fost admisa cererea de trecere in secția penala a instanței, pentru ca ulterior aceasta în mod expres să solicite revenirea în cadrul secției civile prin cererea formulata în acest sens, prin Hotărârea nr. 46/_ C. de C. dispunând ca dna judecător M.
M. sa continue a fi titulara completului de judecata civil C15 .
Analizând recursul declarat de către recurentul C. DE C. AL
J. C. -N. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
La data de 12 ianuarie 2011, în ședința C. ui de conducere a J.
C. -N. au fost analizate, alături de alte solicitări, și cererile formulate de doamnele judecător P. Pușcaș T. și Moț M. G., ambele cereri având ca obiect solicitarea de repartizare din cadrul secției civile a instanței în cadrul secției penale. Din cuprinsul hotărârii adoptate rezultă că, în ceea ce privește cererea celor două doamne judecător, urmare a abținerii de la vot a unuia dintre membrii colegiului de conducere, rezultatul votului a fost două
voturi pentru și două voturi împotrivă. S-a decis, în aceste condiții, amânarea soluționării celor două cereri până la data de 14 ianuarie 2011, când urma a se hotărî care va fi modalitatea de luare a deciziei în caz de paritate, după verificarea conținutului actelor normative în domeniul organizării judiciare, a statutului magistratului, etc.
Prin Hotărârea C. ui de C. al J. C. -N. nr. 2 din data de_ a fost admisă cererea formulată de doamna judecător P. Pușcaș T. și respinsă cererea reclamantei Moț M. G., ambele cereri având ca obiect solicitarea de repartizare din cadrul secției civile a instanței în cadrul secției penale.
Anterior adoptării hotărârii, în aceeași zi, pârâtul C. de conducere, prin membrii săi, a stabilit cu majoritate de voturi (patru voturi pentru și o abținere, din partea d-nei președinte) ca în situațiile în care pentru luarea unei anumite hotărâri există paritate de voturi, votul președintelui să fie decisiv.
Reclamanta a înțeles să critice hotărârea adoptată la data de 14 ianuarie 2011 susținând că aceasta este nelegală întrucât votul exprimat s-a situat în afara dispozițiilor legale acordându-se întâietate votului exprimat de către președintele instanței deși legea nu prevede astfel, iar hotărârea adoptată nu valorifică criteriile stabilite de către C. pentru a dispune repartizarea judecătorilor în cadrul secțiilor instanței.
Se poate observa, așadar, că reclamanta a înțeles să critice sub aspectul nelegalității hotărârea adoptată prin prisma modalității de valorificare a voturilor exprimate de către membrii colegiului de conducere și din perspectiva oportunității adoptării măsurii de repartizare din cadrul secției civile a instanței în cadrul secției penale a judecătorilor.
Cât privește motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, Curtea reține că potrivit art.25 alin.8 din HC. nr.387/2005, colegiul de conducere adoptă hotărâri cu votul majorității membrilor săi.
În speță, cu prilejul ședinței C. ui de conducere din data de 12 ianuarie 2011, cu privire la solicitarea reclamantei, s-a constat o paritate la vot, în sensul că au fost exprimate două voturi pentru și două voturi
împotrivă, astfel că în aplicarea prevederilor legale enunțate mai sus, nu s-a putut adopta nici o hotărâre iar în lipsa unor dispoziții legale care să reglementeze această situație s-a hotărât amânarea luării unei hotărâri.
Curtea constată că modalitatea adoptată de către pârâtul C. de conducere al J. C. -N. pentru a depăși situația apărută cu prilejul votului exprimat nu încalcă prevederile legale.
Astfel, stabilirea unor reguli proprii pentru situații juridice nereglementate legal, reguli care sunt ulterior general aplicate, nu pot fi apreciate drept manifestări nelegale, cu exces de putere.
Este mai presus de orice îndoială că situația creată în cadrul C. ui de conducere pentru ipoteza votului cu număr egal de voturi pentru și împotrivă cerea o soluționare, blocajul existent neputând fi menținut. În aceste condiții, Curtea constată că, prin hotărârea nr.2, cu votul majorității membrilor C. ui, în condițiile art.25 alin.8 din HC. nr.387/2005, s-a stabilit ca în situațiile în care pentru luarea unei anumite hotărâri există paritate de voturi, votul președintelui să fie decisiv, această regulă fiind aplicată și în situația cererii reclamantei.
Curtea reamintește că legalitatea actului administrativ presupune conformitatea acestuia cu legea fundamentală, cu legile elaborate și cu toate celelalte acte normative care au o forță juridică superioară, respectarea principiului legalității însemnând că actul corespunde literei legii.
În speță, în raport de considerentele expuse anterior, Curtea constată că actul administrativ contestat întrunește toate cerințele de legalitate impuse de legiuitor astfel că nu se poate susține cu temei că hotărârea adoptată este nelegală, votul exprimat pentru adoptarea acesteia fiind în concordanță cu dispozițiile legale.
Cât privește oportunitatea actului administrativ contestat, Curtea reține următoarele:
În dreptul administrativ, oportunitatea măsurii luate de autoritatea administrativă poate fi controlată de instanțele de contencios administrativ doar pentru exces de putere definit de art.2 alin.1 lit.n din Legea 554/2004 ca fiind exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege, sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Oportunitatea actului administrativ derivă din capacitatea pe care o are autoritatea care emite actul de a alege dintre mai multe soluții posibile și egale, în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.
Este de principiu că îndeplinirea condițiilor de oportunitate se află în strânsă dependență cu puterea discreționară a autorității, ce presupune marja de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.
În speță, Curtea constată că prin hotărârea adoptată, nu s-a produs o încălcare a limitelor competenței deoarece C. de C. al J. C. -
N. a adoptat hotărârea în condițiile art.22 alin.1 din HC. nr.387/2005 pentru a asigura buna funcționare a instanței fiind abilitat - potrivit art.22 alin.2 lit.c - să stabilească componența secțiilor și completelor de judecată (…).
Ca atare, Hotărârea C. ui este motivată, măsura a fost luată tocmai pentru bunul mers al justiției pentru care C. a apreciat oportunitatea acestei măsuri, oportunitate care așa cum s-a arătat mai sus, nu poate fi analizată decât prin prisma excesului de putere, situație care nu se regăsește, însă, în speță.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind fondat, iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.18 din Legea nr.554/2004 și art.22-25 din HC. nr.387/2005 îl va admite, va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul C. DE C. AL J.
C. -N. împotriva sentinței civile nr. 11460 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui C. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2013.
P. | JUDECĂTORI | |||||
C. | P. | A. | M. | C. | M. | S. |
GREFIER
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.B. M.
