Decizia civilă nr. 4639/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4639/2013
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător A. -I. A. Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta C. DE A. DE S. A
J. C. împotriva sentinței civile nr. 12512 din 23 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimatul L. A. având ca obiect anulare act administrativ decizie FNUASS.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12512 din 23 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
s-a admis acțiunea formulata de reclamantul L.
A., în contradictoriu cu parata C. DE A. DE S. A J. C. .
S-a dispus anularea parțiala a Deciziei nr. 751/_ și anularea în totalitate a Deciziei nr._ emise de pârâtă.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecata în cuantum de 4 ,30 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, C. de A. de S. a
J. C. a emis la data de_ deciziile de impunere din oficiu nr._, respectiv nr._ . Împotriva celor doua decizii de impunere reclamantul a formulat contestație administrativa iar împotriva deciziei nr.E262/_ emisa de pârâta CAS C. în soluționarea contestației a formulat plângere în fata instanței de contencios administrativ.
Prin sentința civila nr. 9326/2012 pronunțata în dosarul nr._ Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea reclamantului din prezenta cauza anulând în totalitate decizia de impunere pentru accesorii nr. 364054/2/_ și în parte Decizia nr. 262/2011 pronunțata în soluționarea contestației administrative.
Înainte de rămânerea irevocabila a sentinței civile nr. 9362/2012 pârâta a emis o alta decizie de impunere la_ prin care a preluat soldul din Deciziile nr. 364054/1/2 din 2011. Împotriva acestei decizii de preluare a soldului a formulat contestație administrativa reclamantul, contestație respinsa prin Decizia nr. E751/_, aceasta decizie fiind supusa controlului instanței prin acțiunea de fată.
În conformitate cu prevederile art. 87 din Codul de procedura fiscala: "Decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43. Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43
alin. (2), și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.";
Decizia de impunere emisa de pârâta prin preluarea soldului celor doua decizii de impunere anterioare apare ca nelegala în condițiile în care în fata
instanței de contencios administrativ era pendinte un litigiu având ca obiect tocmai întinderea obligațiilor fiscale ale reclamantului constând în contribuția datorată la Fondul Național Unic de A. de S. . Altfel spus, nu se poate vorbi despre un rest de plata dintr-o suma al cărei cuantum nu a fost stabilit irevocabil.
Pe de alta parte, în ce privește Decizia E751/2012, aceasta nu răspunde exigentelor art. 213 din Codul de procedura fiscala, în cuprinsul acestei decizii pârâta nefăcând referire la motivele de nelegalitate al deciziei de impunere emise prin preluarea soldului, referindu-se exclusiv la legalitatea deciziilor de impunere inițiale, emise la_ . Or, controlul administrativ al legalității Deciziilor de impunere nr. 364054/1/2/_ a fost finalizat prin emiterea deciziei nr. E262/2011.
Pentru considerentele ce preced instanța a admis acțiunea și a dispus anularea parțiala a Deciziei nr. 751/_ și anularea în totalitate a Deciziei nr. _ emisa prin preluarea soldului din Deciziile nr. 364054/1/2 din 2011.
În temeiul art. 274 Cod procedura civila instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. DE A. DE S. A J.
C. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței menționate, rejudecarea litigiului în fond și în urma rejudecării respingerea acțiunii reclamantului L. A.
.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în fapt prima instanță a dispus anularea în parte a Deciziei E 751/_ precum și anularea în totalitate a Deciziei nr._ de stabilire a accesoriilor datorate la FNUASS pentru anii 2006-2011.
Pentru a se pronunța astfel, instanța fondului a reținut că reclamantul a formulat o plângere în fața instanței de contencios administrativ în dosar nr._
, prin care solicita anularea deciziilor de impunere din oficiu nr.36405411 și /2 din_, precum și a Deciziei E 262/_ prin care s-a respins contestația formulată de reclamant, tribunalul pronunțându-se în sensul admiterii în parte a acțiunii, anulând în parte Decizia E262/2011 și în totalitate Decizia nr._ .
Până la rămânerea definitivă a acestei cauze, CAS C. a emis Decizia nr.16169/_, împotriva căreia reclamantul a formulat contestație, aceasta fiind respinsă prin decizia nr.E751/_ .
Învederează că această decizie a fost întocmită în conformitate cu prevederile art. V din OUG nr.125/2011 pentru modificarea și completarea codului de procedură fiscală, care arată că începând cu data de_, competența de administrare a contribuțiilor sociale revine ANAF, și CAS evaluează contribuțiile obligatorii ale contribuabililor în vederea predării-primirii documentelor și informațiilor privind aceste contribuții.
Potrivit prevederilor pct.3.l, cap. II, anexa 1 din Protocolul nr.806/_, încheiat între MFP, MS, MMFPS de predare-primire a documentelor și informațiilor privind contribuțiile sociale obligatorii datorate de persoanele fizice " Obligațiile fiscale accesorii se vor actualiza și se vor comunica atât pentru obligațiile fiscale principale pentru care s-a început executarea silită, cât și pentru care executarea silită nu a fost începută" .
În consecință, în vederea punerii în aplicare a prevederilor de mai sus, CAS
C. a emis decizia de impunere pentru accesoriile fiscale restante la data de _
, decizie ce constituie titlu de creanță.
Subliniază că Decizia nr. 364054/2 și Decizia nr.16169/_ nu conțin inadvertente de fond, de mod de calcul ci diferă doar prin perioada pentru care ele au fost calculate.
De altfel, după cum se poate observa, din chiar lecturarea cuprinsului notificării care a însoțit decizia rezultă în mod neechivoc că prin decizia cu nr.16169/_, sunt stabilite obligațiile de plată accesorii existente în sold la data de_ rămase neachitate, fără a cuprinde accesoriile fiscale comunicate anterior prin somație și titlu executoriu.
În anexa deciziei sunt explicitate baza de impunere, perioada pentru care se datorează majorările și penalitățile, precum și procentul, iar decizia cuprinde categoria de contribuție, - și anume contribuție la FNUASS.
Astfel, până la data de_ reclamantul avea ca obligații de plată aflate în executare silită sumele de 3016 lei contribuții și 2688 lei dobânzi și penalități, iar ca și contribuții pentru care nu s-a început executarea silită în valoare de 103 lei și dobânzi și penalități în cuantum de 270 lei.
Baza de calcul a acestor accesorii a rămas, firește, contribuția obligatorie datorată la FNUASS stabilită prin decizia nr. E 364054/1 din_, (care de altfel nu a fost anulată prin sentința nr.9326/20l2 din dos.nr.9280/117/20ll, și nici ulterior de către Curtea de Apel prin admiterea recursului declarat de către CAS C. ), și nu așa cum instanța de fond greșit a reținut că soldul a fost preluat atât din decizia pentru stabilirea contribuțiilor cât și din decizia de stabilire a accesoriilor.
Instanța de fond mai invocă faptul că Decizia E 75112012 se referă exclusiv la legalitatea Deciziilor de impunere inițiale nr.364054/1 și /2, emise la data de_ .
Așa cum a arătat mai sus, la baza Deciziei nr. nr.16169/_ de stabilire a accesoriilor restante și fără a cuprinde accesoriile comunicate prin somație și titlul executor, până la data de_, a stat Decizia de impunere a contribuțiilor principale nr.364054/1 din_, iar întocmirea acesteia a fost corectă și în temeiul prevederilor stipulate în OUG nr.125/2011.
De altfel, Curtea de Apel C. s-a pronunțat în recurs în sensul respingerii acțiunii inițiale a reclamantului, atât în ceea ce privește stabilirea contribuției principale cât și a stabilirii accesoriilor din Deciziile nr.364054/1 și /2 din _
, iar decizia nr.16169/_ de stabilire a accesoriilor nu diferă de decizia nr.364054/2 decât în ceea ce privește perioada pentru care au fost calculate.
Își menține în totalitate toate celelalte motive din întâmpinarea depusă la instanța de fond.
Având în vedere toate aceste aspecte, solicită casarea sentinței civile nr.12512/2012 pronunțată în ședința publică din data de 23 noiembrie 2012 de către Tribunalul Cluj în dosarul nr._ și în urma rejudecării să pronunțați o nouă hotărâre prin care să respingeți acțiunea reclamantului și să mențineți ca legale și temeinice Deciziile nr.364054/1și 12 din 2011, precum și Decizia E nr.751/_ .
În drept: susținerile pe prevederile actelor normative invocate în întâmpinare.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041Curtea reține următoarele:
Reclamantul a contestat anularea Deciziilor de impunere din oficiu nr. _
,_ și E751/_ ca fiind nelegale, și în urma cărora organul fiscal a calculat creanțe bugetare cu titlu de dobânzi majorări de întârziere și penalități de întârziere. Prima instanță a apreciat că titlurile de creanță sunt nelegale întrucât prin sentința civilă nr.9326 /2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a dispus anularea în totalitate a Deciziei de impunere pentru
accesorii nr. 364054/2/_ și în parte a Deciziei nr. 262/2011 pronunțată în soluționarea contestației administrative și înaintea de rămânerii irevocabile a acesteia pârâta a emis o altă Decizie de impunere la data de_ prin care a preluat soldul din deciziile anterioare.
Așa fiind, în opinia primei instanțe decizia de impunere emisă de pârâtă prin preluarea soldiului celor două deciziei de impunere anterioare este nelegală.
Premisele de la care a pornit prima instanță în analiza legalității actului administrativ fiscal sunt greșite. Astfel pe de o parte, acțiunea reclamantului promovată în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost soluționată irevocabil prin Decizia civilă nr. 1055/_, după pronunțarea hotărârii atacate, însă în urma acesteia, s-a constat ca neîntemeiată cererea reclamantului de anulare a actelor administrativ fiscale.
Pe de altă parte, Decizia nr._ și Decizia nr. 16169/_, nu conțin inadvertente de fond, de modul de calcul, ele fiind diferite doar prin perioada pentru care ele au fost calculate. Astfel, prin Decizia nr. 16169/_ sunt stabilite obligații de plată accesorii existente în sold la data de_ rămase neachitate, fără a cuprinde accesoriii fiscale comunicate anterior prin somație și titlu executoriu. În anexa deciziei sunt explicitate baza de impunere, perioada pentru care se datorează majorări și penalități, precum și procentul, în timp ce decizia cuprinde categoria de contribuție. Așa fiind, reclamantul intimat avea până la data de_ obligații de plată aflate în executare silită în sumă de 3016 lei contribuții și 2688 lei dobânzi și penalități, iar ca și contribuții pentru care nu s-a început executarea silită în valoare de 103 lei dobândă și penalități în cuantum 270 lei.
Baza de calcul a acestor accesorii a rămas, așa cum era firesc, contribuția obligatorie datorată la FNUASS stabilită prin Decizia nr. E364054/1 din_ ( care nu a fost anulată prin sentința civilă nr. 9326/2012 din dosar nr._ și nici ulterior de către Curtea de Apel C. prin admiterea recursului declarat de CAS C. ) și nu așa cum în mod greșit a statutar instanța de fond, în sensul că soldul a fost preluat atât din decizia pentru stabilirea contribuțiilor cât și din decizia de stabilire a accesoriilor.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât la baza Deciziei nr. 16169/_ de stabilire a accesoriilor restante a stat Decizia de impunere a contribuțiilor principale nr. 364054/1 din_, iar întocmirea acesteia a fost corectă și în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 125/2011. De altfel aceeași soluție a fost pronunțată de Curtea de Apel C. în soluționarea recursului mai sus amintit. Concluzia care se depinde este aceea că actele administrative atacate cuprind accesorii fiind diferită doar perioada pentru care ele au fost calculate.
Față de cele mai sus expuse în temeiul dis part. 312 alin.1 C. pr. civ. recursul declarat va fi admis, hotărârea primei instanțe va fi modificată, ea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. iar acțiunea reclamantului, pe fond va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de C. DE A. DE S. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 12512 din 23 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul L. A. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
DP A. -I. A. C. I.
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red.I.C./dact.V.R.
2ex/_
Jud.fond: M. -F. B.
