Decizia civilă nr. 439/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator 4204
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 439/R
Ședința publică din 26 aprilie 2013 Completul constituit din :
PREȘEDINTE: N. B. -
J. ecător
JUDECĂTORI: V. F.
V. P.
GREFIER: D. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către contestatoarea Direcția Generală a F. P. M. - prin A. F.
P. B. M., cu sediul în B. M., A. serelor nr. 2A, împotriva sentinței civile nr. 1870 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul cu numărul mai sus menționat, în contradictoriu cu intimatul P. N., cu domiciliul procesual ales la Cab. Av. Rizea Aurelia - B. M., str. Transilvaniei, nr. 6&5, județul M., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, când s-a constatat lipsa părților de la dezbateri, aspect care a fost consemnat în încheierea ședinței publice din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea soluției a fost amânată inițial pentru data de_, iar ulterior pentru data_ și pentru de azi.
În urma deliberării tribunalul a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1870/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. M. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare introdusă de contestatoarea A. F. P. B. M., în contradictoriu cu intimatul P. N., și s-a respins cererea de suspendare a executării silite, formulată de aceeași contestatoare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Încheierea Civilă nr. 10718/_ a Judecătoriei B. M., pronunțate în Dosar nr._, s-a încuviințat executarea silita a Sentinței civile nr. 6987/_ a T. ui M. - Secția de contencios Administrativ si Fiscal, în Dosarul nr._ și Decizia civilă nr. 6835/_ pronunțată de Curtea de Apel C., executorul judecătoresc învestit emițând, în dosarul de executare silită nr.235/2012, la data de_, somația ce a fost comunicată debitoarei la data de_, împreună cu încheierea evocată, titlul executoriu și procesul-verbal privind cheltuielile de executare.
Contestația împotriva acestor acte de executare a fost depusă în termen.
Suma de 5.280,00 lei pentru care s-a pornit executarea este compusă din cea de 2.977,00 lei reprezentând taxă de poluare, stabilită prin Sentința civilă nr. 6987/_ a T. ui M., 1.043,3 lei cheltuieli de judecată, 20,00 lei taxe timbru, 700,00 lei onorariu avocat, 400,00 lei onorariu executor și 140,00 lei cheltuieli de executare.
Potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la un proces echitabil, noțiunea de proces incluzând și faza de executare a hotărârii cu care s-a finalizat procesul, precum are dreptul și la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil.
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil prevăzut de art. 6 fiind aplicabil și fazei de executare silită, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Ruianu c. României, cauza Pini ș.a. contra României, Sandor c. României, V. I. c. României, Sabin P. escu c. României). Curtea, în cauza Sandor, a reamintit că nu este oportun să ceri unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Cu alte cuvinte, refuzul autorităților de a efectua plata unei creanțe ce o are o persoana asupra statului, constituie și o atingere adusa dreptului prevăzut de art. I Protocolul I, Curtea statuând: "În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere";.
Raportat la considerentele expuse, instanța a privit ca neîntemeiate motivele invocate de contestatoare, în sensul că au fost încălcate dispozițiile legale evocate de aceasta, creditorul nefiind ținut să ceară mai întâi debitoarei realizarea creanței sale, concluzia fiind evidentă raportat la vechimea creanței creditorului.
Sumele pretinse de creditor sunt înscrise în titlul executoriu ce a fost comunicat debitoarei, iar susținerea acesteia că nu sunt necesare și utile cheltuielile de executare, nu va fi primită, debitoarea, prin pasivitatea sa, determinând efectuarea acestor cheltuieli în cuantumul înscris în cuprinsul somației a cărei anulare s-a cerut.
Somația referită s-a comunicat debitoarei conform art. 2-3 din O.G. nr. 22/2002, actul normativ evocat constituind fundamentul ei legal, iar comunicarea fiind necesară pentru curgerea termenului de plată de 6 luni, cu privire la care s-a reținut că nu este un termen suspensiv de executare, de natură imperativă pentru debitoare, instanța reținând și că executorul judecătoresc a respectat acest termen.
Reținând că în cauză nu s-a dovedit pretinsa încălcare a normelor generale și speciale de executare silită examinate, în baza art. 400 și următoarele C. pr. civ. și a textelor legale precitate, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, instanța a constatat că acesta a rămas fără obiect în condițiile în care suspendarea executării ar fi operat până la pronunțarea hotărârii în condițiile art. 403 alin.1 Cod procedură civilă și nu până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, așa cum susține contestatoarea în contestația formulată.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea, arătând următoarele:
Așa cum s-a arătat prin întâmpinare conform art.371 ind.1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Doar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, acesta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Astfel intimatul trebuia să se adreseze organului fiscal de la domiciliul fiscal în vederea încasării creanței stabilite prin titlu executoriu, astfel cum prevede Ordinul MFP nr.1899 din_ pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursarea cu depășirea termenului legal.Acesta nu a făcut dovada că s-a adresat mai întâi organului fiscal pentru restituirea creanței stabilite prin titlu executoriu sau ca s-a depășit termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire, astfel încât, creditorul să fi fost pus în situația să procedeze la executarea creanței sale pe calea silită.
Apreciază că, recurgând la procedura executării silite ca urmare a titlului executoriu pe care îl dețin, creditorul a urmărit în realitate generarea de noi cheltuieli în sarcina organului fiscal.
Potrivit art.2 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii: "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";. De asemenea, conform art.3 din OG nr.22/2002 creditorul are posibilitatea promovării
executării silite împotriva debitorului numai dacă acesta din urmă nu respectă termenul de plată prevăzut de lege, iar, în ce privește restituirea dobânzii, organul fiscal trebuie să procedeze conform legii, adică cu respectarea Ordinului MFP nr.1899/2004.
Apreciază că atât cheltuielile de onorariu avocat în faza de executare silită,cât și cheltuielile onorariu executor nu sunt cheltuieli necesare și utile, reprezentând mai degrabă cheltuieli voluptorii făcute de creditor, mizând pe efectul juridic al actului de executare și nu pe necesitatea emiterii lui. Tocmai pentru că intimatul creditor este reprezentat de un avocat crede că nu poate fi admis faptul că se ignoră procedura de restituire a taxei prevăzute de actele normative invocate, cauzând astfel alte cheltuieli de executare ce ar urma să fie suportate tot din bugetul de stat.
Analizând recursul prin prisma prevederilor art.304 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă, precum și în raport de motivele indicate, T. reține următoarele:
Executarea silită a fost demarată împotriva debitoarei în temeiul unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Aceste hotărâri au fost pronunțate în contradictoriu cu contestatoarea, fiindu-i pe deplin opozabile. Odată intrate în putere de lucru judecat, dispozițiile hotărârilor judecătorești sunt obligatorii față de părți, independent de calitatea acestora.
Așadar, dispozițiile instanței sunt obligatorii față de contestatoarea D., acesteia revenindu-i obligația legală de a restitui creditorului său sumele de bani încasate necuvenit, la care se adaugă, după caz, contravaloarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea procesului.
Așa cum corect afirmă recurenta, potrivit art.371 ind.1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, executarea silită a debitorului având caracter subsidiar.
Recurenta nu face însă și dovada demersurilor întreprinse în vederea executării benevole a datoriei sale.
Invocarea prevederilor Ordinului MFP nr.1899/2004 nu constituie un argument în susținerea tezei prezentate de către recurentă. Posibilitatea satisfacerii creanței prin înregistrarea unei cereri adresate de creditor organului fiscal, nu înlătură dreptul creditorului de a obține executarea titlului pe calea executării silite, atâta vreme cât debitorul, deși o hotărâre judecătorească îl obligă la o anumită conduită, rămâne în totală pasivitate.
Dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO include inclusiv etapa executării silite.
A refuza recunoașterea dreptului creditorului de a recurge la procedura urmării silite în situația în care creanța pe care o are de recuperat este stabilită împotriva statului, înseamnă a înfrânge, în mod absolut nepermis, dreptul acestuia la un proces echitabil.
Sunt nefondate și argumentele aduse de către recurentă privitoare la plata dobânzii. Asupra acesteia s-a pronunțat în mod irevocabil instanța de judecată, iar obligația de plată a dobânzii nu mai poate fi repusă în discuție de către organul fiscal.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, atâta vreme cât admitem faptul că executarea silită este perfect legală, cheltuielile pricinuite de urmarea acestei proceduri sunt justificate.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea Direcția Generală a F. P. M., cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, împotriva sentinței civile nr. 1870/2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | |||
N. B. | V. F. | V. P. | D. | H. |
Red. V.F. - _
Tred. C.C.-_ Ex. 2
J. ecător la fond: E. M. S.
