Decizia civilă nr. 437/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator 4204
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 437/R
Ședința publică din 26 aprilie 2013 Completul constituit din :
PREȘEDINTE: N. B. -
J. ecător
JUDECĂTORI: V. F.
V. P.
GREFIER: D. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către contestatoarea D. G. a F. P. M., cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, județul M., împotriva sentinței civile nr. 10430 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul cu numărul mai sus menționat, în contradictoriu cu intimatul M. A. C., cu domiciliul în B.
M., str. S., nr. 2 județul M., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, când susținerile și concluziile părții prezente la dezbateri au fost consemnate în încheierea ședinței publice din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea soluției a fost amânată inițial pentru data de_, iar ulterior pentru data_ și pentru de azi.
În urma deliberării tribunalul a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.10430/_ a Judecătoriei B. M. s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare introdusă de contestatoarea D. G.
A F. P. M.
cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, județul M., în contradictoriu cu intimatul M. A. C.
, cu domiciliul în B. M., str. S.
, nr. 2, județul M., s-a respins cererea de suspendare a executării silite, formulată de aceeași contestatoare și a fost obligată contestatoarea la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000,oo lei.
În considerentele sentinței că prin Înch. Civ. nr. 3753/11.IV.2012 a Judecătoriei B. M., pronunțate în Dosar nr._, s-a încuviințat executarea silită a Deciziei civile nr. 1321/08.IV.2009 a Curții de Apel C., executorul judecătoresc învestit emițând, în dosarul de executare silită nr.230/2012, la data de 21.V.2012, somația ce a fost comunicată debitoarei, împreună cu încheierea evocată, cu titlul executoriu și cu procesul-verbal privind cheltuielile de executare, la data de 22.V.2012 (f. 22- dos. 230), contestația împotriva acestor acte de executare fiind înregistrată la instanță în termen.
Sumele pentru care s-a pornit executarea reprezintă cv. taxă de restituit creditorului (9244,oo lei), dobânda calculată de la data de 14.III.2008 până la data de 21.V.2012 (2976,oo lei) și dobânda în continuare până la achitarea debitului, cheltuieli de judecată (1907,45 lei), onorariu avocat în faza de executare silită (248,oo lei), onorariu executor judecătoresc și cheltuieli de executare (1786,45 lei, la care se adaugă TVA de 472,88 lei).
Potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la un proces echitabil, noțiunea de proces incluzând și faza de executare a hotărârii cu care s-a finalizat procesul, precum are dreptul și la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil.
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil prevăzut de art. 6 fiind aplicabil și fazei de executare silită, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Ruianu c. Romaniei, cauza Pini s.a. contra Romaniei, Sandor c. Romaniei, V. I. c. Romaniei, Sabin P. escu c. Romaniei). Curtea, în cauza Sandor, a reamintit că nu este oportun să ceri unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Cu alte cuvinte, refuzul autorităților de a efectua plata unei creanțe ce o are o persoană asupra statului, constituie și o atingere adusă dreptului prevăzut de art. I Protocolul I, Curtea statuând: "în consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere.";
Raportat la considerentele expuse, instanța a privit ca neîntemeiate motivele invocate de contestatoare, în sensul că au fost încălcate dispozițiile legale evocate de aceasta, creditorul nefiind ținut să ceară mai întâi debitoarei realizarea creanței sale, concluzia fiind evidentă raportat la vechimea creanței creditorului și la plata parțială efectuată numai după începerea executării silite.
Sumele pretinse de creditor sunt înscrise in titlurile executorii ce au fost comunicate debitoarei, iar susținerea acesteia că nu sunt necesare și utile cheltuielile de executare, nu va fi primită, debitoarea, prin pasivitatea sa, determinând efectuarea acestor cheltuieli în cuantumul înscris în cuprinsul somației a cărei anulare s-a cerut.
Somația referită s-a comunicat debitoarei conform art. 2-3 din OG nr. 22/2002, actul normativ evocat constituind fundamentul ei legal, comunicarea fiind necesară pentru curgerea termenului de plată de 6 luni, cu privire la care se retine că nu este un termen suspensiv de natură imperativă pentru debitoare, instanța reținând și că aceasta a invocat nerespectarea acestui termen, deși a efectuat plata parțială a obligațiilor sale, în măsura sumei de 13.577,oo lei, conform Procesului-verbal de executare a sumelor întocmit in Dosar nr. 230/2012 (f. 48), fără a fi contestat și acest act, după cum rezultă din relațiile comunicate de SCPEJ M. I și ASOCIATII.
Întrucât executarea nu a fost finalizată, instanța a avut în vedere considerentele ce precedă și pentru diferența datorată de debitoare, aceea de 3058,13 lei.
Reținând că în cauza nu s-a dovedit pretinsa încălcare a normelor generale și speciale de executare silită examinate, în baza art. 400 si u. C. pr. civ. și a textelor legale precitate, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, instanța a constatat că acesta a rămas fără obiect în condițiile în care suspendarea executării ar fi operat până la pronunțarea hotărârii în condițiile art. 403 alin.1 Cod procedură civilă și nu până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri după cum susține contestatoarea în contestația formulată.
În baza art. 274 C. pr. Civ., a fost obligată contestatoarea la plata către intimat a cheltuielilor de judecată efectuate de acesta cu titlu de onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea D. G. a F. P. M. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii contestației.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că potrivit art.371 ind.1 Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Doar în cazul în care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, acesta se aduce la îndeplinire prin executare silită (alin.2).
Astfel, creditorul trebuia să se adreseze organului fiscal de la domiciliul fiscal în vederea încasării creanței stabilite prin titlul executoriu, astfel cum prevede Ordinul MFP nr.1899 din_ pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Creditorul nu a făcut dovada că s-a adresat mai întâi organului fiscal pentru restituirea creanței stabilite prin titlu executoriu sau că s-a depășit termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire, astfel încât, creditorul să fi fost pus în situația să procedeze la executarea creanței sale pe calea silită.
Apreciază că, recurgând la procedura executării silite ca urmare a titlului executoriu pe care îl deține, creditorul a urmărit în realitate generarea de noi cheltuieli în sarcina organului fiscal.
De asemenea, în ce privește restituirea dobânzii, organul fiscal trebuie să procedeze conform legii, adică cu respectarea Ordinului MFP nr.1899/2004:
"plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent.
Cererea va cuprinde următoarele elemente:
-datele de identificare a contribuabilului;
-specificarea cererii la care se referă solicitarea de dobânzi, cu indicarea numărului și a datei de înregistrare la organul fiscal competent (eventual data poștei, în cazul depunerii prin poștă);
-felul impozitului sau taxei și suma solicitată la restituire ori rambursare.
Cererea de plată a dobânzii se soluționează de organul fiscal competent în termenul prevăzut la art.199 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, republicată";.
Atât cheltuielile de onorariu avocat în faza de executare silită, cât și cheltuielile onorariu executor nu sunt cheltuieli necesare și utile, reprezentând mai degrabă cheltuieli voluptorii făcute de creditor, mizând pe efectul juridic al actului de executare și nu pe necesitatea emiterii lui.
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.9, 269, 371 ind.1, 371 alin.1, 374 alin.4, 399 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la filele 9-13 intimatul M. A. C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat, în esență, că în mod corect prima instanță, realizând o efectivă, obiectivă și justă analiză a tuturor împrejurărilor de fapt invocate prin contestație de recurentă și, deopotrivă, prin întâmpinare de către creditor, a stabilit că niciuna din criticile invocate de recurentă nu pot fi admise, reținând alături de motivele de respingere a contestației invocate de creditor și argumente proprii, temeinic motivate, care vin să susțină soluția recurată.
Recursul este nefondat
.
Executarea silită a fost demarată împotriva debitoarei în temeiul unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Aceste hotărâri au fost pronunțate în contradictoriu cu contestatoarea, fiindu-i pe deplin opozabile. Odată intrate în putere de lucru judecat, dispozițiile hotărârilor judecătorești sunt obligatorii față de părți, independent de calitatea acestora.
Așadar, dispozițiile instanței sunt obligatorii față de contestatoarea DGFP, acesteia revenindu-i obligația legală de a restitui creditorului său sumele de bani încasate necuvenit, la care se adaugă, după caz, contravaloarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea procesului.
Așa cum corect afirmă recurenta, potrivit art.371 ind.1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, executarea silită a debitorului având caracter subsidiar.
Recurenta nu face însă și dovada demersurilor întreprinse în vederea executării benevole a datoriei sale.
Invocarea prevederilor Ordinului MFP nr.1899/2004 nu constituie un argument în susținerea tezei prezentate de către recurentă. Posibilitatea satisfacerii creanței prin înregistrarea unei cereri adresate de creditor organului fiscal, nu înlătură dreptul creditorului de a obține executarea titlului pe calea executării silite, atâta vreme cât debitorul, deși o hotărâre judecătorească îl obligă la o anumită conduită, rămâne în totală pasivitate.
Dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO include inclusiv etapa executării silite.
A refuza recunoașterea dreptului creditorului de a recurge la procedura urmării silite în situația în care creanța pe care o are de recuperat este stabilită împotriva statului, înseamnă a înfrânge, în mod absolut nepermis, dreptul acestuia la un proces echitabil.
Sunt nefondate și argumentele aduse de către recurentă privitoare la plata dobânzii. Asupra acesteia s-a pronunțat în mod irevocabil instanța de judecată, iar obligația de plată a dobânzii nu mai poate fi repusă în discuție de către organul fiscal.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, atâta vreme cât admitem faptul că executarea silită este perfect legală, cheltuielile pricinuite de urmarea acestei proceduri sunt justificate.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentei, în temeiul art.316 raportat la art.298 și 274 Cod procedură civilă, la plata către intimat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea D. G. a
F. P. M., cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, împotriva sentinței civile nr. 10430/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Obligă pe recurenta D. G. a F. P. M. să plătească intimatului M. A. suma de 300 RON, cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | |||
N. B. | V. F. | V. P. | D. | H. |
Red. V.P. - _
Tred. C.C.-_ Ex. 2
J. ecător la fond: S. E. M.
