Decizia civilă nr. 394/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 394/2013
Ședința publică din data de 13 iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. JUDECĂTOR: M. A. P. JUDECĂTOR: L. D. E.
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul E. A. împotriva Încheierii pronunțate la data de_ de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ și în contradictoriu cu intimata A. F. P. A M. B. .
Recursul a fost reținut în pronunțare la data de 23 mai 2013, încheierea de ședință de la acea dată face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin încheierea civilă din data de_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a respins cererea formulată de recurentul E. A. având ca obiect suspendare executare silită .
Prima instanță a reținut că în cauză obiectul executării silite este o sumă de bani, astfel că este posibilă întotdeauna restabilirea situației anterioare în condițiile în care s-ar proba că executarea silită s-a efectuat cu nerespectarea condițiilor legale și astfel în cauză nu sunt motive temeinice pentru suspendarea executării silite, nefiind probată existența unui prejudiciu iminent și care nu ar putea fi reparat, totodată în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. art. 409 alin. 1, cod procedură civilă referitoare la posibilitatea urmăririi salariilor, veniturilor periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, sau alte sume ce se plătesc periodic debitorului, doar până la 1/3 din venitul lunar net. Textul de lege indicat prevede pe lângă condiția existenței tipului de venit și scopul acestora, respectiv destinarea lor pentru asigurarea mijloacelor de existență, condiție care nu este îndeplinită în cauză, întrucât conform înscrisurilor de la dosar( fila 49), contestatorul lucrează ca administrator la SC AJANTA PROD IMPEX SRL B. și se prezumă că obține astfel venituri salariale din care își asigură mijloacele de existență, veniturile obținute din prestarea serviciului conform contractului nr. 5416/_ încheiat cu Consiliul Județean B. -Năsăud, fiind un venit suplimentar față de veniturile obținute ca urmare a efectuării serviciului de administrator al societății amintite. Această prezumție este întărită și de faptul că, calitatea de administrator a societății comerciale o avea dinainte de încheierea contractului de prestări servicii cu Consiliul Județean B. și de faptul că acel contract are o durată limitată de șase luni, astfel că instanța urmează a respinge cererea de suspendare a executării silite.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul E. A.
solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând, admiterea cererii recurentului privind suspendarea executării silite, prejudiciul fiind unul actual, produs și ireparabil, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că recurentul, în cursul anului 2010, a fost cercetat penal pentru comiterea unei infracțiuni prevăzute de art. 296 alin. 1, lit c din Legea nr. 571/2003, si lit L din același text de lege, sens în care s-a pronunțat ordonanța din_ din dosarul nr. 636/P/2010 al Parchetului d e pe lângă Judecătoria Bistrița, prin care acesta a fost scos d e sub urmărire și i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ de 500 lei, urmând ca organele de politie să-i aplice și o sancțiune contravenționala. S-a întocmit astfel PV seria AP nr. 1739441, cu sancțiunea avertismentului.
Toate actele întocmite d e ANAF au fost contestate in calea administrativ fiscala, astfel ca titlul executor nr. 2411/2012 este unul vădit nelegal si netemeinic.
Titlul executor nu îndeplinește minimele cerințe prev de Codul de procedură civilă, nu are înscrisă o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel că este nelegal, fiind contestat la Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ (cel d e mai sus) si la Tribunalul B. -Năsăud.
In decizia atacată pe cale administrativ fiscală, s-a reținut, că toate textele de procedură fiscală, Cod fiscal si de Cod de procedura fiscala nu sunt aplicabile, ca explicitarea motivelor de fapt si de drept al contestației inițiale nu este temeinica si pe cale d e consecința s-a respins contestația.
In cadrul a cestei contestații, s-a supus analizei posibilitatea aplicării a mai multor sancțiuni asupra unui contribuabil, odată una penala, care era corecta, una de natura contravenționala, — avertisment—, alta accesorie de confiscare bunurile găsite— fara a face o radiografiere corecta si amănunțita a stării d e fapt. Se face vorbire in decizia atacata, ca totul a fost legal emis si ca actul d e impunere in speța este unul legal raportat la dispozițiile codului de proc. fiscala. Total eronat din partea organului care a analizat contestația.
Sunt mai multe elemente cum ar fi determinarea corectă și concretă a elementului specific este aplicabil în situația de față sau nu, poate fi denumit incinta proprietății privată ca și antrepozit si dacă atât timp cât acest cuantum de alcool nu este destinat comercializării este sau nu accizabil. De asemenea trebuie avut în vedere și analizat și starea de fapt concretă, prin care această cantitate de alcool a fost procurat în interes personal de la alți producători. Ei aicea intervine organul specializat, care trebuia să facă dovada de unde a fost procurat alcoolul, de la ce comerciant specializat sau nespecializat, dacă s-a plătit acciza de către acela și ulterior să se pună în discuție temeinicia și legalitatea actului și a deciziei de impunere.
Trimiterile la textele legale, 206 pune. 2,3,6,9 si următoarele Cod de proc. fiscală și printarea lor in extenso pe hârtie nu este o motivare, care să dea răspuns acestor probleme de drept comun, inițial și ulterior calificarea lor în procedura specializată a contenciosului fiscal.
Se impune de asemenea să se analizeze și conținutul ordonanței procurorului, care a stabilit clar latura civilă a cauzei în sensul că a dispus aplicarea sancțiunii în penal, a admis cererea de confiscare și a dispus efectuarea cercetărilor sub aspectul naturii contravenționale a cauzei. Sancțiunea a fost stabilită și pusă în executare.
Problema de drept material apare în momentul în care partea vătămată, nu a efectuat nici un act de atacare a ordonanței, a nesocotit acest drept și nefondat și netemeinic a emis o decizie de impunere nemotivat. Această atitudine de dezinteres și necunoașterea legii, a condus ulterior la emiterea unei noi decizii atacate în prezent prin care se persista în aceeași stare de netemeinicie, neavând nici cea mai mică dorință de a analiza aspecte clare suspuse atenției, neobservarea articolelor de lege, care sunt generale, în detrimentul celor speciale și bineînțeles în detrimentul excesiv al contestatorului.
Revenim si supunem atenției, unde este raportul de cauzalitate între fapta și decizia contestată și care sunt motivele pe care se întemeiază răspunsul ANAF-ului, în decizia nr. 46/2012.
Practica CEDO, sancționează grav asemenea practici din partea statelor membre, unde cetățeanul pentru aceeași fapta este împovărat de două ori, mai exact dubla impunere. Se consideră că drepturile și libertățile cetățenești, trebuie să fie egale față de toți și acestea trebuiesc respectate îndeaproape, astfel că organul fiscal să nu aibă opinii și păreri doar în favoarea colectării taxelor cu orice preț ci și o expertiză și o analiză corectă a situațiilor juridice supuse analizei.
Un alt aspect, este aceea, că nu este clar stabilit când se naște exigibilitatea creanței în speța de față și față de cine se naște. De esența temeiniciei și legalității actelor emise de fisc sunt elementele constitutive obligatorii, cum au fost ele definite in art. 41-43 Cod de proc fiscala, iar dacă starea de fapt nu este una corecta, se întreabă, aceste articole sunt sau nu încălcate.
Un alt element nesocotit este momentul în care se poate elibera spre consum alcoolul, a fost sau nu oferit spre vânzare, a fost sau nu folosit in interes personal, a fost sau nu achiziționat in vederea revânzării sub altă formă, elemente asupra cărora organul fiscal nu s-a axat în analizarea contestației inițiale și astfel a emis o nouă decizie de asemenea netemeinică și nelegală.
Organul de inspecție fiscală se bazează pe un text de lege, care nu era aplicabil în momentul efectuării controlului, deținerea de alcool etilic in afara antrepozitului fiscal nu era infracțiune și nu
putea atrage sancțiuni de natură fiscală (doar contravenționala), aceasta s-a incriminat doar ulterior prin OUG 125/_, la aproximativ un an.
Prima critica adusă încheierii atacate este aceea, că instanța de judecată a nesocotit dispozițiile legale și a motivat decizia de respingere pe prezumții relative, neverificate, în sensul că a spus sec, că recurentul realizează venituri din activitatea depusa la SC Ajanta Prod Impex SRL B.
, fără a solicita detalii de la ITM BN, că ar exista sau nu un contract de muncă, și a avut în vedere că contractul de prestări servicii, unde recurentul este administrator al Consiliului Județean pentru un departament specific, ar reprezenta alte venituri, nesupuse dispozițiilor art. 409 Cod de proc civ.
Prejudiciul este unul deja produs și se produce lună de lună, nu așa cum instanța a reținut că nu este unul iminent. Un alt element, care certifică existența prejudiciului actual si produs este, faptul ca zilnic sunt adăugate penalități de întârziere și comisioane sumei inițiale, astfel că la un moment dat această creanță s-ar putea dubla.
Calitatea de administrator al unei societăți nu reprezintă că are și venit lunar, nu este sigur că acesta are un venit lunar și poate acea societate nu are nici dividende și nici activitate, aspecte care nu au fost analizate de instanța d e fond.
Se impune suspendarea executării, deoarece se impune și suspendarea contestației la executare până se soluționează contestația pe calea administrativ fiscală în fața Tribunalului BN si abia după aceea, să se reia cercetarea judecătoreasca.
În drept s-au invocat disp. art. 112, 274, 242 alin.2, 299 si urm, 304 pune. 8,9 si urm Cod de proc civ.
Pârâta A. F. P. B. a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că prin Decizia de impunere nr. 2411/_ emisă de către organele de inspecție fiscală din cadrul D.J.A.O.V. BN s-au stabilit în sarcina contestatorului E. A. sume suplimentare de plată în cuantum de 46.153 lei, reprezentând accize și dobânzi și penalități de întârziere aferente debitului. In temeiul art. 141 alin.6 Cod procedură fiscală Decizia de impunere mai sus menționată a fost comunicată de către organul constatator spre debitare si executare intimatei.
In baza Deciziei de impunere devenită titlu executoriu în termen de 15 zile de la data comunicării acesteia (_ ) și având în vedere faptul că debitorul nu și-a achitat obligațiile către bugetul de stat consolidat în termenul legal, intimata prin organele de executare silită în baza art. 136 și următoarele din OG 92/2003® privind Codul de procedură fiscală a procedat la executarea silită prin emiterea și comunicarea somației nr. 6. din data de_ însoțită de titlul executoriu nr. 63010013073307/_ pentru suma de 46.153 lei
Se menționează faptul că, în conformitate cu prevederile art. 136 alin (1) si (2) din O.G.nr.92/2003 si pct.136 din H.G. nr._ privind Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr.92/2003®, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul fiscal competent sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege,în cazul din speță, în baza Deciziei de impunere nr. 2411/_ .
Ca modalitate de individualizare a obligației bugetare, titlul de creanța bugetara reprezintă actul juridic prin care se stabilește întinderea obligației de plata ce revine contribuabilului, el fiind un act de constatare si individualizare a sumelor de bani datorate ca impozite si taxe. Potrivit art. 141 Cod pr. fiscală titlul de creanță devine titlu executoriu la data când creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege. Potrivit art. 379 Cod pr. civilă certitudinea creanței exista atunci când este constatată printr-un titlu executoriu, hotărâre judecătorească sau act administrativ, în cazul obligațiilor fiscale. Se consideră actele de executare silită contestate ca fiind temeinice și legale atâta vreme cât creanța către bugetul de stat este stabilită printr-un titlu executoriu, respectiv prin Decizia de impunere nr. 2411/_ .
Creanța pentru care intimata a demarat procedura executării silite are un caracter cert, lichid și exigibil.
Introducerea contestației împotriva unui act administrativ fiscal în condițiile art. 205 Cod pr. fiscala, nu suspenda executarea actului întrucât actul administrativ fiscal se bucură de prezumția de
legalitate si veridicitate. Prin urmare, caracterul executoriu al actelor administrative fiscale are drept consecința executarea acestora chiar dacă sunt contestate.
In ceea ce privește hotărârea privind respingerea de către instanța de fond a cererii de suspendare a executării silite se consideră că aceasta este temeinică, legală si justificată.
Executarea silita începută de organele de executare ale intimatei este asupra unor venituri suplimentare ale contestatorului astfel că nu crede că ar exista vreun motiv pentru care instanța să dispună suspendarea executării, cu atât mai mult cu cât contestatorul nu a dovedit, nici măcar invocat, un prejudiciu iminent.
Suspendarea executării silite poate fi dispusă de către instanța de judecată până la soluționarea cererii în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
In cazul din speța se apreciază că cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare nu sunt îndeplinite, cererea contestatorului, neînscriindu-se în sfera cazurilor bine justificate întrucât simplele îndoieli asupra legalității deciziei de impunere nu sunt suficiente și pertinente să justifice suspendarea executării actului administrative fiscal.
Cazul bine justificat care determină luarea măsurii suspendării executării silite trebuie să îl vizeze pe contestator și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă în fața instanței de judecată că suntem în prezenta unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată.
Așa cum și instanța a reținut, în cazul din speța sunt aplicabile prevederile art. 409 alin. 1 Cod procedură civilă referitoare la posibilitatea urmăririi veniturilor periodice ale debitorului.
Contestatorul este administrator al societății comerciale SC Anjanta Prod Impex SRL B., astfel că acesta realizează venituri salariale din care își asigură mijloacele de existență. Sumele ce au fost poprite sunt sume de bani ce reprezintă venituri obținute din prestarea de servicii în baza contractului nr. 5416/_ încheiat cu Consiliul Județean B. -Năsăud, astfel că acestea sunt sume suplimentare față de veniturile salariale ale contestatorului.
În drept, s-au invocat dispozițiile articolului 115-118 Cod procedură civilă și dispozițiile O.G.92/2003 ® privind Codul de procedură fiscală.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii,
pentru considerentele ce vor fi relevate:
Se impune a fi subliniat, cu prioritate, aspectul nemotivării de către recurent a cererii de suspendare a executării silite, simpla trimitere la motivele invocate în susținerea contestației la executare echivalând practic cu o nemotivare a cererii de suspendare, cerere în cadrul căreia se analizează alte condiții.
Motivele de nelegalitate invocate de recurent în susținerea cererii, vizează titlul de creanță, respectiv Deciza de impunere nr. 2411/_ emisă de către organele de inspecție fiscală din cadrul D.J.A.O.V. BN, prin s-au stabilit în sarcina contestatorului E. A. sume suplimentare de plată în cuantum de 46.153 lei, reprezentând accize, dobânzi și penalități de întârziere aferente debitului, acestea fiind însă irelevante în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite.
Aceasta, din perspectiva dispozițiilor art. 205 Cod proc. Fiscală, ce reglementează calea de atac împotriva titlurilor de creanță și a altor acte administrativ-fiscale, respectiv contestația administrativ-fiscală și a art. 172 Cod proc.fiscală care reglementează contestația la executare silită și care prevede că persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, alin.3 din articolul menționat anterior, menționând că această contestație poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, dacă acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească, sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Recurentul are posibilitatea de a solicita suspendarea executării actului administrativ-fiscal, ce constituie titlul executoriu în temeiul căreia s-a demarat procedura executării silite ce face obiectul prezentului dosar, respectiv a Deciziei de impunere nr. 2411/_ emisă de către organele de inspecție fiscală din cadrul D.J.A.O.V. BN, instanței de contencios administrativ competente, în temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu mențiunea că introducerea contestației împotriva unui act administrativ fiscal în condițiile art. 205 Cod pr. fiscala, nu suspendă executarea actului.
Raportat la cele reținute mai sus, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul E. A. , domiciliat în B., str. E.
, nr. 17, jud. B. -Năsăud, împotriva încheierii civile pronunțată în data de_ de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Respinge, în consecință, cererea recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
B. L. | T. M. | A. P. | L. | D. E. M. | D. |
Red/dact: BLT/HVA
_ /2 ex
Jud. fond: B. M.A.
