Decizia civilă nr. 403/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI A. SOCIALE DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.403/R/2013
Ședința publică din 22 Martie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: ION A. M.
JUDECĂTOR: V. R. -M.
JUDECĂTOR: Z. B. G. GREFIER: B. A. -P.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul C. Ș. în contra Sentinței civile nr.11.136/23 Mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatele C. de A. de S. a J.
C., Administrația Finanțelor Publice a municipiului C. -N., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul C. Ș. personal, lipsă fiind intimata C. de A. de S. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că la data de 13 Martie 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului o cerere din partea casei de A. de S. a județului C. înregistrată sub nr.9890/07 Martie 2013 prin care aduce la cunoștința instanței faptul că începând cu data de 01 Iulie 2012, Administrația Finanțelor Publice C. s-a subrogat în drepturile procesuale ale Casei de A. de S. C., potrivit O.U.G. nr.125/2011 privind modificarea Codului Fiscal, în ceea ce privește contestațiile la executare (f.21).
La data de 18 Martie 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului o cerere din partea recurentului C. Ș. la care a atașat chitanța nr.505454/12 Martie 2013 în valoare de 97 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 3 lei (f.22-23).
Totodată, se constată că la data de 19 Martie 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului întâmpinare din partea intimatei Administrația Finanțelor Publice a municipiului C. -N., prin care a solicitat respingerea recursului. Totodată, a solicitat judecarea cauzei și în condițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă (f.24-26).
T. ul înmânează un exemplare din întâmpinarea depusă la dosar și recurentului C. Ș., care depune în probațiune la dosar copie de pe Decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2011, chitanța seria TS7 nr.7531460/07 Noiembrie 2011 în sumă de 196 lei (venituri din profesii libere S), chitanța seria TS6 nr.5432828/16 Septembrie 2011 în sumă de 198 lei (venituri din profesii libere), chitanța seria TS6 nr.5425665/20 Iunie 2011 în sumă de 198 lei (impozit pe venit din activități) și chitanța seria TS7 nr.7510730/07 Martie 2011 în sumă de 198 lei
(venituri din profesii libere S), înscrisuri atașate la filele 27-31), învederând
instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune ori înscrisuri de depus la dosar.
T. ul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat ori înscrisuri de depus la dosar, încuviințează probă cu înscrisuri și în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul recurentului în susținerea recursului promovat.
Recurentul C. Ș. solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței civile atacate, având ca obiect contestație la executare, în sensul admiterii acțiunii civile formulată împotriva Casei de A. de S.
C. .
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T. UL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.11.136/23 Mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul C. Ș. împotriva intimatei C. de
A. de S. a J. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că data de_ intimata a emis decizia de impunere din oficiu nr.317661/ pentru stabilirea contribuției aferent perioadei 2006-2011 și că a fost întocmită cu respectarea prevederilor legale in materie, astfel că îndeplinesc condițiile de a constitui titlu de creanță și au devenit titluri executorii prin neplata creanței la scadență.
Prima instanța a mai reținut că prin notificarea nr.28590/_, intimata i-a comunicat contestatorului faptul că a fost identificat în baza de date comunicată de ANAF cu venituri din activități independente aferent cărora îi revenea obligația de a plăti contribuția la FNUASS, iar întrucât obligațiile fiscale înscrise în declarațiile de impunere nu au fost achitate în termenul legal, în mod legal intimata a demarat procedura de executare silită.
În aceste condiții, judecătoria a apreciat că prezenta contestație la executare nu este întemeiată, motiv pentru care în baza art.208 alin.3 lit.e rap. la art.215 alin.3 și art.257 alin.2 lit.b și alin.3, art.259 alin.7 lit.b din Legea nr. 95/2006 combinat cu art.399 și urm. C.pr.civ. s-a dispus respingerea acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. Ș., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate împotriva intimatei.
În motivarea recursului, recurentul a susținut nelegalitatea art.35 din Ordinul nr.617/2007 emis de Președintele C.N.A.S. și că C.N.A.S. și casele teritoriale nu au competența stabilirii contribuției de asigurări sociale de sănătate și a majorărilor de întârziere, această competență revenind organelor fiscale expres indicate de art.17 alin.5 C.pr.fisc.
Recurentul a învederat că declarațiile fiscale depuse de contribuabili nu pot fi asimilate unor decizii de impunere și nu produc efecte juridice, în lipsa emiterii unor decizii de impunere, întrucât legea nu a prevăzut expres faptul că aceștia au obligația de calcul a contribuției de asigurări social de sănătate datorate.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. -N., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului și a arătat că
susținerea reclamantului conform căreia art.35 din Ordinul nr.617/2007 este nelegal, deoarece luând în considerare și prevederile Ordonanței nr.86/2003 precum și ale Protocolului încheiat între CNAS și ANAF nr.P5282/_ /95896/_, CNAS a aprobat de fapt norme privind desfășurarea activității de colectare a creanțelor datorate fondului de către persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, executarea silită fiind potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală una din modalitățile de stingere a creanțelor fiscale.
Intimata a mai arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, în cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate FNUASS, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea debitelor se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003 și OG nr.92/2003, cu modificările și completările ulterioare și normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată următoarele:
În primul rând tribunalul constată că sunt neîntemeiate argumentele recurentului referitoare la faptul că taxele și impozitele trebuie să fie stabilite printr-o decizie de impunere și la faptul că această decizie trebuie să fie comunicată.
Aceasta deoarece în speță s-a emis o decizie de impunere, respectiv decizia de impunere din oficiu nr. 317661/1 din data de_ pentru stabilirea contribuției aferente perioadei 2006-2011 (depusă la dosarul instanței de fond între filele 23-24); această decizie a fost comunicată contestatorului după cum rezultă din borderoul de prezentare a trimiterilor din data de_ (fila 22 din dosarul instanței de fond).
Argumentele reclamantului referitoare la competența intimatei de a emite decizii de impunere sunt de asemenea, neîntemeiate.
Aceasta deoarece competența acesteia izvorăște neechivoc din art. 257 și 258 al Legii nr. 95/2006, care prevede că în competența caselor de asigurări stabilirea obligațiilor de fond ale contribuabililor.
T. ul nu împărtășește opinia recurentului conform căreia această formulare este prea generală pentru a stabili competența intimatei de a emite decizii de impunere. După cum arată și recurentul regula în materie fiscală o reprezintă stabilirea obligațiilor fiscale prin decizie de impunere,
după cum rezultă din art. 85 din Codul de procedură fiscală. În consecință, în lipsa unei prevederi contrare stabilirea obligațiilor de fond de către casele de asigurări de sănătate nu se poate face decât potrivit regulii generale, respectiv prin decizii de impunere.
Având în vedere aspectele menționate, faptul că toate argumentele invocate în susținerea recursului sunt neîntemeiate și că nu există motive care să poată fi invocate din oficiu, tribunalul va respinge recursul formulat în cauză și va menține în integralitate sentința primei instanțe, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge recursul declarat de recurentul C. Ș. împotriva Sentinței civile nr.11.136/23 Mai 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 Martie 2013.
Președinte, Ion A. M. | Judecător, V. R. -M. | Judecător, Z. B. G. |
Grefier, B. A. -P. |
Red. BGZ/APB/MG, 2 ex. 09.04.13,
Judecător fond: R. E. G.
