Decizia civilă nr. 4011/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.4011/2013
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
F. T.
GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții- reclamanți C.
V., C. Decebal R. împotriva sentinței civile nr. 11181 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații- pârâți M. C. -N., P. M. C. -N., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurenților-reclamanții C. V., C. Decebal R., avocat Moisa V.
D. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenții- reclamanți
C. V., C. Decebal R. și intimații- pârâți M. C. -N., P.
M. C. -N. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Intimații- pârâți M. C. -N., P. M. C. -N. au depus întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.
Reprezentantul recurenților-reclamanții C. V., C. Decebal R.
, avocat Moisa V. D. învederează instanței faptul că pentru acest termen de judecată nu a fost citat recurentul-reclamant C. Decebal R. ca urmare a transmiterii calității procesuale de la reclamanta C. M. care a decedat în timpul procesului la fond, însă lipsa de procedură este acoperită prin prezența reprezentantului convențional.
Reprezentantul recurenților-reclamanții C. V., C. Decebal R.
, avocat Moisa V. D. depune la dosar copia autorizației pentru executarea de lucrări nr.73648/980 din 8 iulie 1067 emisă de Sfatul P. ular al orașului Regional C. și o schiță din care rezultă că construcția din litigiu nu este una provizorie, ci cu caracter permanent, garajul fiind construit pe fundații din beton, cu zidărie din cărămidă, stâlpi și grinzi din beton.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurenților-reclamanții C. V., C. Decebal R.
, avocat Moisa V. D. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris. Cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Arată că recurenții-reclamanți au solicitat pârâtei eliberarea certificatului de atestare a existenței construcției pentru a o putea întăbula în cartea funciară, cerere care a fost respinsă.
Apreciază că instanța de fond în mod eronat a reținut că prin specificul funcționării, prin boxă garaj se înțelege că construcția are un caracter provizoriu, așa cum este descrisă în Anexa la Legea 50/1991, având în vedere că construcția nu este o boxă garaj, ci un garaj pentru care s-a eliberat o autorizație de construire care nu intră sub incidența Legii 50/1991 care nu poate retroactiva asupra unei construcții edificate înainte, în condiții de legalitate.
Potrivit Legii 51/1991 construcțiile cu caracter provizoriu sunt chioșcurile, tonetele, cabine, spații de expunere, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine și pergole situate pe căile și spațiile publice, anexe gospodărești astfel că, garajul recurenților care este construit pe fundații din beton, cu zidărie din cărămidă, stâlpi și grinzi din beton este o construcție de sine stătătoare, cu caracter permanent și nu provizorie și demontabilă.
De asemenea, arată că susținerile pârâților în sensul că terenul de sub garaj ar fi solicitat la reconstruire în baza legilor speciale, sunt nefondate având în vedere că nu există nicio dovadă că terenul a fost revendicat. Din actele depuse de pârâtă la dosar rezultă că notificarea formulată de D. M. este pentru un imobil situat în C. -N., str. Iașilor, nr.1-3 și nu vizează terenul din litigiu.
În ceea ce privește al doilea petit al acțiunii solicită trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea audierii de martori cu care să dovedească că accesul la proprietate este obstrucționat pe servitutea de trecere instituită și înregistrată în cartea funciară, de mașinile parcate pe această cale de acces, așa cum rezultă și din fotografiile depuse la dosar.
În ceea ce privește ultimul petit solicită admiterea cererii de cumpărare a terenului pe care sunt edificate garajele, cerere care a fost respinsă de prima instanță, însă pe alte motive decât cele arătate prin întâmpinare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11181/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții C.
și C. DECEBAL R. și pe pârâții M. C. -N. și P. M.
C. -N., ca neîntemeiată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții C. V. și C. M. în contradictoriu cu pârâții M. C. -N. și P. M.
C. -N., au solicitat obligarea pârâtului de rd.2 să elibereze certificatul de atestare a existenței construcției - garaj auto - edificate în baza autorizației de construire nr.73648/980/_, pe terenul înscris in CF 7954 C. -N., nr.top.764/1, în suprafață de 384 mp, situat in C. -N., P-ța M. V. nr.9A, proprietatea Statului Român ca urmare a refuzului nejustificat nr.267197/_ emis de pârâtul de rd.1. S-a mai solicitat obligarea pârâtului de rd.1 să procedeze la amenajarea terenului curte de la adresa susmenționată, precum și la regularizarea accesului la acest teren prin semne de circulație, gard sau barieră, drum acces la fiecare garaj prin
marcare cu vopsea, ca urmare a refuzului nejustificat nr.279024/441/_
. Totodată, s-a solicitat obligarea acestui pârât la înaintarea dosarului privind cumpărarea terenului cu destinație curte, situat la adresa susmenționată, comisiei competente de specialitate pentru procesarea dosarului, negocierea prețului și încheierea contractului de vânzare- cumpărare ca urmare a refuzului nejustificat nr. 267158/451/_ de pârât, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii garajului de la adresa susmenționată, deținând în acest sens contractul de închiriere nr.21014/_ aferent suprafeței de teren de 16,5 mp ocupat de garaj, precum și a unei suprafețe de 17,07 mp cu destinația cale de acces la garaj și că au solicitat eliberarea certificatului de atestare a existenței construcției pentru acest garaj în vederea întabulării în CF, dar au fost refuzați cu motivarea că autorizație de construire nr. 73648/980/_ este emisă în soluție provizorie și demontabilă.
Reclamanții au mai arătat că în speță nu este vorba despre un garaj autorizat temporar, ci despre o construcție edificată din beton, cu fundație și structură de grinzi, în soluție definitivă și irevocabilă, stipulată ca atare în cadrul autorizației de construire, astfel că refuzul primăriei de a emite actul solicitat îi prejudiciază în dreptul de proprietate.
De asemenea, au susținut că în mod repetat le este stânjenit accesul la garaj de către terțe persoane care parchează autoturismele inclusiv pe drumul de servitute, motiv pentru care s-a solicitat montarea unui gard, a unei bariere sau porți de intrare, însă primăria nu a dat curs acestei solicitări și i-a sugerat să achiziționeze terenul în cauză.
Reclamanții au învederat că deși au făcut demersuri pentru a achiziționa terenului în cauză, prin adresa nr. 267158/41/_ li s-a refuzat dreptul de a candida la cumpărarea acestui teren.
Pârâții M. C. -N. și P. M. C. -N., prin întâmpinarea formulată, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și au arătat că nu se poate reține caracterul abuziv al conduitei lor, deoarece refuzul este unul justificat, în sensul prevăzut de art.2 alin.2 lit. l din Legea nr. 554/2004, deoarece construcțiile au un regim provizoriu ce nu permite înscrierea în CF și că situația juridică incertă a terenului pune autoritatea publică în situația de a nu mai încheia acte de dispoziție asupra terenului.
În ceea ce privește amenajarea terenului și regularizarea căii de acces, pârâții au arătat că această cerere este inoportună, în condițiile în care terenul în cauză este revendicat în baza Legii nr.501/2002, iar autoritatea publică nu poate să utilizeze resursele financiare publice în lucrări de investiții pe terenuri care apoi vor fi retrocedate fostului proprietar. Pe de altă parte, amenajarea terenului în cauză, proprietatea privată a Statului Român, nu constituie în prezent o prioritate pentru municipalitate, astfel că nu au fost prevăzute nici un fel de lucrări în planul de investiții cu o astfel de destinație.
Cu privire la achiziționarea terenului în cauză, s-a arătat că acest teren este revendicat în baza Legii nr.501/2002, astfel că municipalitatea nu poate încheia acte de dispoziție juridică asupra acestuia.
Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de_, reclamanții au arătat că reclamanta C. M. a decedat și că solicită introducerea în cauză în calitate de moștenitor a fiului său, C. Decebal R. .
A mai reținut tribunalul că prin autorizația pentru executare de lucrări nr. 73648/980/_ emis de Sfatul P. ular al Orașului C. au fost autorizate executarea de lucrări de construire a unor boxe de garaj de către
mai mulți locatari, printre care și reclamantul, la adresa situată in C. -N., P-ța M. V. nr.9A.
Prin specificul funcționării "boxă de garaj"; se înțelege că această construcție are un caracter provizoriu, așa cum este descrisă în Anexa la Legea nr. 50/1991.
Terenul pe care au fost edificate cele 5 boxe de garaje se află în prezent în proprietatea Statului Român, însă este revendicat în baza Legii nr.501/2002 de către Episcopia Catolică Alba Iulia.
Această împrejurare face ca situația juridică a terenului să fie incertă și justifică răspunsul negativ al autorității publice de a elibera vreun certificat de atestare a construcției sau de a dispune asupra terenului în favoarea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. V. și
C. Decebal R., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si, în principal, trimiterea cauzei instanței de fond spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea cererii de chemare în judecată împotriva M.
-N. și a P. M. C. -N., așa cum a fost formulată solicită cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
Recurenții consideră netemeinică și nelegală hotărârea pronunțată de instanța de fond, având în vedere următoarele:
Instanța deși a fost sesizată prin acțiunea introductivă cu trei petite, se pronunță și motivează respingerea doar a două din petitele formulate, petitul 2 prin care am solicitat obligarea pârâtului M. C. -N. să procedeze la amenajarea (betonarea, montarea de dale etc) terenului curte situat în C. -N., P-ța M. V. l, nr. 9A, precum și la regularizarea accesului la acest teren curte prin semne de circulație, gard sau barieră, drum acces la fiecare garaj prin marcare cu vopsea ca urmare a refuzului nejustificat nr. 279024/441/_ emis de M. C. -N., rămânând nesoluționat prin nemotivare.
Un alt aspect, tot al motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 7, este acela al nemotivării hotărârii (motivării incomplete/insuficiente, fără substanță), respectiv instanța de fond a respins petitele și 3 ale acțiunii noastre, pe motive străine atât fată de probațiunea administrată cât și față de motivele care au stat la baza refuzului autorităților (pârâților) de a ne soluționa cererile.
Motivarea unei hotărâri judecătorești trebuie să fie clară, convingătoare și pertinentă, pentru a fi o garanție în fața eventualului arbitrariu judecătoresc. Motivarea trebuie să cuprindă toate motivele de fapt și de drept care au condus la respectiva soluție.
Rezultă în mod clar din probațiunea administrată, respectiv răspunsul autorităților la cererile noastre, că motivele care au stat la baza respingerii solicitărilor noastre nu se regăsesc în motivele hotărârii judecătorești, mai mult decât atât instanța de fond reține că terenul în cauză este revendicat în baza Legii 501/2002 de către Arhiepiscopia Catolică Alba Iulia, fapt contrazis de întreaga probațiune administrată, de unde nu a rezultat deloc acest lucru.
Dimpotrivă, reclamanții au și dovedit acțiunea înregistrată, prin probațiunea administrată, respectiv înscrisuri: extras CF, autorizație de construire, procese verbale de recepție, că sunt proprietarii garajului situat în această curtea imobilului din C. -N., P-ța M. V. l, nr. 9A, iar pentru terenul de sub construcție și calea de acces dețin contract de închiriere.
Este dreptul reclamanților de a întabula această construcție definitivă în cartea funciară, iar pentru întocmirea dosarului de întabulare, au solicitat pârâților eliberarea certificatului de atestare a existenței construcției, dar le-a fost refuzat acest drept.
Nu se poate accepta motivarea instanței că prin specificul funcționării, prin boxă garaj se înțelege că această construcție are un caracter provizoriu, așa cum este descrisă în Anexa la Legea 50/1991. Această apreciere a instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât:
În primul rând nu este vorba de o boxă garaj, ci de un garaj, pentru care s-a eliberat Autorizația de construire nr. 73648/980/_, privind construirea a 5 garaje, pe terenul înscris în CF 7954 C. -N., nr. top. 764/1, în suprafață de 384 mp, situat în C. -N., P-ța M. V. l nr. 9A, proprietatea Statului Român.
Această construcție nu intră sub incidenta Legii 50/1991 întrucât, autorizația de construire s-a emis mult anterior, în anul 1967, iar legea 50/1991 nu poate retroactiva asupra unei construcții edificate cu 24 ani înainte, în condiții de totală legalitate.
Art. 3 alin (1) lit. h) al Legii 50/1991 definește ca fiind lucrări de construcții cu caracter provizoriu: chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine și pergole situate pe căile și spațiile publice, anexe gospodărești, precum și anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole situate în extravilan; Este evident că garajul reclamanților construit pe fundații din beton, cu zidărie din cărămidă, cu stâlpi și grinzi din beton, nu se încadrează în prevederile legale de mai sus care definesc construcțiile provizorii.
De asemenea în anexa 2 a Legii 50/1991, prin construcții cu caracter provizoriu, se înțeleg construcțiile autorizate ca atare, care au o durata de existenta limitata, precizata si prin autorizația de construire. De regula, construcțiile cu caracter provizoriu se realizează din materiale si alcătuiri care permit demontarea rapida in vederea aducerii terenului la starea inițiala (confecții metalice, piese de cherestea, materiale plastice ori altele asemenea) si sunt de dimensiuni reduse.
Din categoria construcțiilor cu caracter provizoriu fac parte: chioșcuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe căile si in spatiile publice, corpuri si panouri de afișaj, firme si reclame, copertine, pergole ori altele asemenea. Nu este cazul situației în speță.
Această autorizație nu a fost emisă în soluție provizorie și demontabilă, întrucât:
nu este specificată în cuprinsul autorizației recurenților nici o mențiune că se emite pentru o construcție provizorie și demonta bilă,
construcția recurenților - garajul din beton, este exceptată construcțiilor provizorii prevăzute de Anexa 2 din Legea 50/1991, nefiind o construcție demontabilă, fiind construită pe fundație din beton, cu grinzi, stâlpi din cărămidă, ziduri din cărămidă, cu tencuieli interioare, beton armat, tavan din beton așa cum rezultă din procesele verbale de recepție
De altfel, în cauză nu este vorba de o boxă de garaj așa cum reține în mod greșit instanța de fond.
Dimpotrivă este vorba de o construcție de sine stătătoare, ca anexă gospodărească la apartamentul recurenților, așa cum apare și în certificatul de atestare fiscală nr. 338707/_, poziția a v-a, reprezentând clădire în str. M. V. l, nr. 9A. ap. 14, valoare de impunere 5006, suprafața construită desfășurată anexe: 16,28 mp. Însăși Legea 50/1991 definește
garajele ca făcând parte din anexele gospodărești și nu în alt fel cum în mod greșit a interpretat instanța de fond.
Se face o regretabilă eroare de către instanța de fond, o confuzie între garaje propriu zise cum este și al recurenților și acele copertine care într- adevăr constituie construcții provizorii în sensul Legii 50/1991.
Nici apărările pârâților intimați din prezenta cauză, respectiv faptul că terenul de sub garaj ar fi solicitat la reconstituire în baza legilor speciale, nu pot fi luate în considerare, întrucât la toate solicitările pe care le-au făcut, niciodată pârâții nu au făcut vreo referire că terenul ar fi revendicat, și refuzul acestora de a ne soluționa cererile niciodată nu a fost justificat de faptul că terenul ar fi revendicat. De altfel, din actele anexate răspunsului la interogatoriu, situația este confuză, se atașează o notificare formulată de D.
M. pentru un imobil din C. -N., str. lașilor, nr. 1-3 și totodată o adresă de completare a dosarului expediată către Parohia Reformată nr. 4.
Recurenții consideră că indiferent cine este proprietarul terenului, dreptul de proprietate asupra construcție este clar, recurenții fiind deplin îndreptățiți la a solicita și primi Certificat de Atestare a Existenței Construcției pentru a o putea întabula în cartea funciară.
Cel de-al doilea petit al acțiunii, pe care instanța l-a respins fără a motiva hotărârea în niciun fel cu privire la această respingere, este pe deplin dovedit. Recurenții au atașat la dosarul cauzei fotografii făcute aleator în diverse zile și la diverse ore, din care a rezultat clar că accesul recurenților la proprietate, pe servitutea de trecere instituită și înregistrată în cartea funciară, le este stânjenit de diversele mașini care sunt parcate zilnic pe această cale de acces.
Deși instanța din oficiu, la interogator, a solicitat pârâților să le comunice modul în care vor reglementa pe viitor această situație, pârâții nu au dat curs solicitării, limitându-se doar la a menționa că situația prezentată în poze este întâmplătoare.
Nu pot fi acceptate astfel de apărări ale intimatei care nu întreprinde nici o măsură de împiedicare a blocării accesului la proprietatea recurenților, rezultă clar din fotografii că acest acces nu este marcat, nu este împrejmuit, nu există indicatoare de oprire și staționare interzisă, nu există montată barieră pentru a împiedica accesul altor persoane.
Și solicitarea de a se amenaja terenul curte prin betonare sau dale de beton este justă, întrucât recurenții plătesc chirie pentru acest teren, dorind să îl folosească în mod civilizat, într-un oraș european fără să fie nevoiți să care cu roțile autoturismului noroiul pe străzile din centrul C. ului. Această suprafață a fost asfaltată la origine în anul 1962, dar a fost decopertată tot de primărie în jurul anului 1965 sub motivul că se rănesc copii când se joacă. Desigur copiii nu s-au jucat niciodată în curte din cauza noroiului și deoarece deranjau vecinii în orele de odihnă.
Mai mult decât atât, recurenții au solicitat instanței de fond proba cu martori, a cărei teză probatorie era exact dovedirea acestei stări de fapt că le este împiedicat accesul la proprietate, dar în mod netemeinic instanța de fond a refuzat această probă.
Proba testimonială este utilă soluționării cauzei, recurenții solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare cu completarea probațiunii și audierea martorilor solicitați.
În ce privește cea de-a treia solicitare a recurenților, respectiv cumpărarea terenului curte, se arată că însăși pârâții, prin adresa nr. 279024/_, sugerează ca recurenții să cumpere acest teren, dar când au făcut solicitare de cumpărare în conformitate cu HCL nr. 406/2007
modificată prin HCL nr. 339/2009 modificata ulterior prin HCL 550/2009, și înaintarea dosarului comisiei competente de specialitate pentru procesarea dosarului, negocierea prețului si încheierea contractului de vânzare cumpărare, li s-a refuzat dreptul de a candida la cumpărarea acestui teren curte. Oferta recurenților este o dovadă de curtoazie și bună credință față de proprietar, mai ales în condițiile în care proprietatea recurenților beneficiază de servituțile prevăzute de Codul Civil (construcția garajului fiind finalizată în anul 1968).
În data de_, intimatul M. C. -N. reprezentat prin Primar și P. municipiului C. -N. au formulat întâmpinare (f. 12-14), prin care au solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat cu consecința menținerii sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, motivat pe următoarele considerente:
1. Referitor la motivarea insuficientă a sentinței instanței de fond reclamată de recurenți, se apreciază ca motivarea instanței de fond ca fiind suficientă și în concordanță cu dispozitivul hotărârii atacate. Instanța de fond s-a pronunțat implicit asupra tuturor capetelor de cerere formulate de recurenți prin respingerea acțiunii în integralitatea ei.
. Referitor la problema eliberării certificatului de atestare a existentei Construcțiilor.
În baza autorizației pentru executare de lucrări nr. 73648/_ 67
au fost edificate 5 boxe de garaj pe terenul aflat în proprietatea Statului Român din C. -N., P-ța M. V. l nr. 9A.
Prin cererea înregistrată cu nr._ recurenții au solicitat eliberarea certificatului de atestare a edificării construcției autorizate prin Autorizația de construire nr. 73648/980/08.07 .l967. Direcția Urbanism le-a comunicat recurenților faptul că, în speță, construcțiile pentru care au solicitat eliberarea certificatului de atestare sunt edificate pe terenul proprietatea Statului Român, în soluție provizorie și demontabilă. În aceste condiții, solicitarea formulată nu a putut fi soluționată favorabil.
În susținerea caracterului justificat al refuzului instituției pârâte de eliberare a certificatului de atestare a edificării construcției, se arată următoarele:
Din conținutul actelor ce au stat la baza emiterii autorizației pentru executare de lucrări nr. 73648/980/_ rezultă faptul că garajele au fost edificate în soluție provizorie și demontabilă. Potrivit Anexei 2 a Legii nr. 50/1991, prin construcții cu caracter provizoriu se înțeleg:
"Construcțiile autorizate ca atare, indiferent de natura materialelor utilizate, care, prin specificul funcțiunii adăpostite ori datorita cerințelor urbanistice impuse de autoritatea publica, au o durata de existenta limitata, precizata si prin autorizația de construire. "
De regulă, construcțiile cu caracter provizoriu se realizează din materiale și alcătuiri care permit demontarea rapidă în vederea aducerii terenului la starea inițială (confecții metalice, piese de cherestea, materiale plastice ori altele asemenea) si sunt de dimensiuni reduse. Din categoria construcțiilor cu caracter provizoriu fac parte: chioșcuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe căile și în spațiile publice, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine, pergole ori altele asemenea. În sensul prezentei legi realizarea construcțiilor provizorii se autorizează in aceleași condiții in care se autorizează construcțiile definitive."
Enumerarea prevăzută de textul legal enunțat mai sus nu este limitativă, așa încât, se poate concluziona că garajele ce fac obiectul prezentului litigiu au caracter provizoriu.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 55 din Legea nr. 7/1996, art. 2 si art. 17 din Ordinul nr. 634/2006, rezultă că pot face obiectul înscrierii în CF numai construcțiile definitive, nu și cele edificate în regim provizoriu și demontabil.
Terenul pe care au fost edificate cele 5 boxe de garaje se afla în prezent în proprietatea Statului Român, însa este revendicat în baza OUG nr. 94/2000 de către Episcopia Catolică de Alba Iulia.
Ca urmare în mod corect a reținut instanța de fond caracterul justificat al refuzului de eliberare a certificatului de atestare a edificării construcției, respectiva celor 5 garaje.
Referitor la problema obligării M. C. -N. la amenajarea terenului - curte situat în C. -N., P-ta M. V. l nr. 9A, precum și la regularizarea accesului la acest teren prin semne de circulație, gard sau barieră, drum acces la fiecare garaj prin marcare cu vopsea.
Cererea de amenajare a terenului și de regularizare a căii de acces este nerealizabilă în momentul de față, în condițiile în care terenul ce face obiectul prezentului litigiu este revendicat în baza OUG nr. 94/2000 (Dosar nr. 6363/_ aflat in instrumentarea Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România - mai multe detalii se pot obține de la autoritatea investită cu soluționarea cererii), iar autoritatea publica nu poate utiliza resursele financiare publice în lucrări de investiții pe terenuri care sunt susceptibile a fi retrocedate fostului proprietar.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat în fața instanței de fond, amenajarea terenurilor - curți aflate în proprietatea privată a Statului Român, închiriate proprietarilor apartamentelor cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995, nu constituie, în acest moment, o prioritate pentru municipalitate, motiv pentru care astfel de lucrări nici nu au fost prevăzute în planul de investiții și nici nu au fost prevăzute sume în buget cu o astfel de destinație. Mai mult, planurile de investiții sunt aprobate prin hotărâri de consiliu local, ori acest pârât nu a fost împrocesuat în prezentul litigiu, astfel că nu s-ar putea pronunța o hotărâre favorabilă în acest sens.
Cât privește amplasarea unui gard sau a unei bariere în scopul interzicerii accesului altor deținători de autoturisme, aceasta se poate realiza de către proprietarii imobilului, pe cheltuiala acestora, însă condiționat de parcurgerea prealabilă a procedurilor de autorizare prevăzute de dispozițiile Legii nr. 50/1991.
III. În ceea ce privește problema obligării M. C. -N. la înaintarea dosarului privind cumpărarea terenului cu destinația de curte, situat în C. -N., P-ta M. V. l nr. 9A, comisiei competente, negocierea prețului și încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Potrivit dispozițiilor Hotărârii nr. 406/2007 a Consiliului Local al municipiului C. -N., astfel cum au fost modificate prin Hotărârea nr. 339/2009, pot face obiectul vânzării terenurile-curți aflate în proprietatea privată a M. C. -N., cu excepția celor aflate în procedura de revendicare administrativă sau judiciară.
Terenul ce face obiectul prezentului litigiu fiind revendicat în baza OUG nr. 94/2000, municipalitatea nu poate încheia acte de dispoziție juridică asupra acestuia (art. 7 alin. 1).
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Cu privire la pretinsa nemotivare a hotărârii atacate, Curtea reține că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de
conținut, și că aceasta trebuie să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.
Motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Sub acest aspect, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse (Helle v. Finlanda, 1997).
Din această perspectivă, tribunalul s-a oprit la o chestiune cu privire la care a considerat că atrage prin ea însăși respingerea acțiunii, iar analizarea restului motivelor nu putea schimba soluția generată de elementul identificat ca hotărâtor.
Se mai invocă nesoluționarea unui petit prin nemotivare, respectiv petitul 2 prin care s-a solicitat obligarea pârâtului M. C. -N. să procedeze la amenajarea (betonarea, montarea de dale etc.) terenului curte situat în C. -N., P-ța M. V. l, nr. 9A, precum și la regularizarea accesului la acest teren curte prin semne de circulație, gard sau barieră, drum acces la fiecare garaj prin marcare cu vopsea ca urmare a refuzului nejustificat nr. 279024/441/_ emis de M. C. -N. . În privința acestui petit nesoluționat, art. 2822aC. pr. civ. prevede inadmisibilitatea căii de atac și remedierea sa exclusivă prin cererea de completare a hotărârii, cu respectarea termenului pentru formularea acesteia.
Pe fond, Curtea reține că în baza autorizației pentru executare de lucrări nr. 73648/_ 67 au fost edificate 5 boxe de garaj pe terenul aflat în proprietatea Statului Român din C. -N., P-ța M. V. l nr. 9A.
Prin cererea înregistrată cu nr._ recurenții au solicitat eliberarea certificatului de atestare a edificării construcției autorizate prin Autorizația de construire nr. 73648/980/08.07.l967.
Răspunsul comunicat recurenților de Direcția Urbanism arăta că, în speță, construcțiile pentru care au solicitat eliberarea certificatului de atestare sunt edificate pe terenul proprietatea Statului Român, în soluție provizorie și demontabilă, solicitarea formulată neputând fi soluționată favorabil.
Caracterul provizoriu al construcțiilor autorizate prin autorizația pentru executare de lucrări nr. 73648/980/_ au fost încuviințate și edificate în soluție provizorie și demontabilă, iar potrivit art. 55 din Legea nr. 7/1996, art. 2 și art. 17 din Ordinul nr. 634/2006, rezultă că pot face obiectul înscrierii în CF numai construcțiile definitive, nu și cele edificate în regim provizoriu și demontabil.
Tribunalul a reținut, așadar, în mod corect că prin specificul funcționării, "boxă de garaj"; semnifică o construcție care are un caracter provizoriu, așa cum este descrisă în Anexa la Legea nr. 50/1991.
Nici nu putea fi altfel, din moment ce terenul pe care au fost edificate cele 5 boxe de garaje nu se afla în proprietatea beneficiarilor boxelor și se găsește și în prezent în proprietatea Statului Român, revendicat de către Episcopia Catolică Alba Iulia.
În plus, între legile sub care reclamantul a obținut autorizația și cea sub care încearcă să obțină certificatul de atestare există o diferență în timp, iar reclamantul nu s-a folosit de dispozițiile noii legi care cârmuiesc acest conflict și de procedura prescrisă.
Cu privire la petitul de obligare a pârâtei la vinderea către reclamant a terenului aferent garajului, Curtea reține că nu există nici un temei de drept invocat de reclamant care să instituie în sarcina proprietarului obligația de vânzare către chiriaș, cu atât mai mult terenul în discuție este revendicat.
Ca o concluzie rezumativă a celor ce preced, aspectele de formă și de fond învederate de reclamant prin recurs nu sunt reținute de Curte, motivele deja prezentate adresându-le în integralitate pe cele pertinente, iar cu privire la aspectele nerelevante liniei de argumentație reținută, Curtea este dispensată de analiza lor.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții C. V. și C. DECEBAL R. împotriva sentinței civile nr. 11181 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. F. T.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.Rădulescu
