Decizia civilă nr. 4499/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4499/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de C. C. PENTRU S.
D., împotriva sentinței civile nr. 192/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., privind și pe intimat C. V., intimat C. I., intimat G. P., intimat G. M., intimat G. I., având ca obiect obligare emitere act administrativ despăgubire L. 247/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
La data de 16 aprilie 2013 s-au înregistrat note de ședință formulate de recurentă, iar la 17 aprilie 2013 intimații au depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. 2 și 4 al Legii nr. 2/2013.
Cutea, din oficiu, în temeiul prevederilor art. 316, 298 și 137 C.pr.civ., coroborat cu art. 306 C.pr.civ., invocă și pune în discuție excepția prematurității cererii introductive de instanță, din perspectiva incidenței prevederilor OUG nr. 4/2012 și rămâne în pronunțare prin prisma excepției de ordine publică invocate.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 192/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. s-a admis cererea formulată de reclamanții C. V., C. I., G. P., G. M., G. I. .
A fost obligată pârâta C. C. PENTRU S. D. să numească un expert evaluator să transmită dosarul nr. 33053/CC/2007 la evaluatorul acreditat de către ANRP în vederea întocmirii rapoartelor de evaluare, în conformitate cu dispozițiile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 prin care se vor stabili cuantumul despăgubirilor pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire sus menționat.
A fost obligată pârâta C.C.S.D. la soluționarea dosarului nr.33053/CC/2007 prin emiterea Titlului de Despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin notificarea nr. 548 din_ reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în C. -N. str. Actorului nr.27 cu suprafața de 1154 mp cu nr.top.4012/2.
Prin Dispoziția nr. 1524/_ (f.12), Primăria Municipiului C. -N., în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat.
Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 33053/CC/2007, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 1524/_, a fost transmis de Primăria Municipiului C. -N., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 33053/CC/2007.
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, executarea unei sentințe sau unei hotărâri, indiferent de la ce instanță ar proveni, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces în sensul în care a fost astfel calificat de Convenție.
Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă dispozițiile juridice interne ale unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Imobiliara Saffi împotriva Italiei ) sau să se bucure de efect parțial .
Curtea a admis că dreptul de acces la o instanță nu poate obliga un stat să execute fiecare sentință de natură civilă indiferent care ar fi ea și indiferent care ar fi împrejurările însă dacă administrația refuză sau omite să se conformeze, sau întârzie să o facă, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în timpul
fazei judiciare a procedurii pierd orice rațiune de a fi.
Parcurgerea procedurii instituite de TITLUL VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească .
Curtea a reținut astfel că reclamanții sunt în posesia unui bun în sensul art.1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru asigurarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr.30/1994.
Prin urmare, reclamanții pot invoca dreptul la respectarea proprietății așa cum rezultă din jurisprudența pertinentă a Curții Europene a Drepturilor Omului. In acest sens, conform art.11 și art.20 din Constituția României, Curtea are în vedere hotărârile de condamnare a României în cauzele Togănel și Grădinaru și Jujescu contra României, ca și cele din hotărâri anterioare pronunțate în cauzele Străin, Porteanu, Păduraru și Brumărescu, Curtea a reținut că este necesar a da eficiență acțiunii reclamanților prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești coercitivă pentru autoritatea administrativă în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp și eficient a atribuțiilor sale tocmai pentru a nu expune reclamantul arbitrariului și hazardului cu consecințe grave asupra drepturilor și intereselor legitime de care acesta se prevalează.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că reclamanții au fost lipsiți în mod arbitrar de atributele dreptului lor de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv de către Statul Român încă din perioada
comunistă, fiind necesară instituirea unei proceduri rapide și eficiente care să permită o reparație echitabilă.
De altfel, în cauza Belasin împotriva României, Curtea a statuat că O.U.G. nr. 81/2007 vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de stat dar cu toate acestea, până în prezent, Fondul Proprietatea nu funcționează încă într-o manieră susceptibilă a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor.
Deși speța nu era identică, instanța a apreciat că rațiunile pentru care Curtea a apreciat că se impune ca Statul Român să ia toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului suferit de cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, inclusiv prin obligația impusă de către instanțe autorităților competente de a respecta durata rezonabilă a procedurii, sunt prezente și în această cauză.
În consecință, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la dispozițiile de ansamblu ale Titlului VII al Legii nr.247/2005 a admis acțiunea reclamanților așa cum s-a regăsit în dispozitivul prezentei sentințe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. C. PENTRU S.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Adoptarea Legii nr. 247/2005 nu este lipsită de semnificație, întrucât, adoptarea acestui act normativa scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent (cu referire la despăgubiri) în două etape distincte, egal obligatorii:
cea prevăzută de Legea nr. 10/2001 al cărei punct final (în cazul în care s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită și au fost excluse celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege - regula restituirii în natură și celelalte subsidiare și alternative, prin echivalent - compensare cu alte bunuri sau servicii), îI reprezintă decizia sau dispoziția motivată cu propunerea de acordare a despăgubirilor, emisă În procedura administrativă ori în cea judiciară și
procedura derulată sub imperiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de stabilire și plată, În condițiile acestui act normativ, a despăgubirilor ce urmează a se converti În titluri de despăgubire (dat fiind ca efectele OUG nr. 81/2007 sunt În prezent suspendate pentru o perioada de 2 ani prin OUG nr. 62/2010), cu efect pentru despăgubirile de până în 500.000 lei, dacă persoana îndreptățită optează pentru încasarea unei sume în numerar, În aceasta limită.
Procedura administrativă reglementată În Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este derulată de îndată ce procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 se finalizează prin emiterea dispoziției ori deciziei motivate, însă nu înainte de transmiterea acestora, însoțite fiind de întreaga documentație ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora, conform dispozițiilor art. 16 alin. 21 din Titlul VII.
În acest context, învederează că procedurile de transmitere Secretariatului Comisiei Centrale a dosarelor de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor în procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute În cuprinsul art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În cauza supusă judecății, subliniază faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarului a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 1524/_, a fost transmis de Primăria Municipiului C. -
N., în calitate de entitate notificată, fiind Înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 33053/CC.
Totodată dosarul amintit mai sus a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat că prin dispoziția mai sus amintită s-a propus acordarea de măsuri reparatorii domnilor C. V., C. I., G. P., G. M. și G. I. pentru imobilul teren în suprafață de 1154mp situat în Municipiul C. -N., str Actorului, nr. 26, înscris În CF 13160, nr. top. 4012/2.
Însă, din cuprinsul documentelor existente în dosar nu reiese foarte clar situația juridică actuală a imobilului pentru care s-a dispus acordarea beneficiu lui Legii nr. 10/2001.
Mai mult decât atât, din cuprinsul procesului verbal nr. 41893/2001 reiese faptul că o suprafață de aprox. 320 mp din terenul notificat este ocupată de garaje.
Pe cale de consecință prin adresa nr. 33053/CC/_, pe care o atașează în copie, având în vedere competentele stabilite în sarcina Secretariatului Comisiei Centrale pentru S. D. prin dispozitiile art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr.247/200S potrivit cărora, pe baza situatiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privinta verificării legalitătii respingerii cererii de restituire în natură, s-a solicitat Primăriei Municipiului C. -N., atât comunicarea situației juridice actuale, detaliate, a terenului notificat, cât și motivul nerestituirii în natură a suprafeței de aprox. 320 mp mai sus-menționată.
Cu privire la această suprafață face precizarea că, potrivit prevederilor pct.
10.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 "Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii În natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie constructii, indiferent de destinatia acestora, fie constructii ușoare sau demontabile.
Referitor la etapa evaluării, și implicit etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire subliniază faptul că aceste etape sunt condiționate de lămurirea aspectelor semnalate în contextul în care trimiterea la evaluare și emiterea titlului de despăgubire a fost suspendată pe perioada amintită, C. C. nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat, motiv pentru care solicită ca, în soluționarea prezentei cauze, să se aibă în vedere aceste aspecte.
În acest sens, în situatia în care se va stabili în sarcina Comisiei Centrale pentru S. D. obligatia de solutionare a dosarului de despăgubire prin emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul dispozitiilor art. 262 Cod de procedură civilă, raportat la dispozitiile O.U.G. nr. 4/2012, solicită acordarea unui termen de gratie de 6 luni de zile pentru punerea în executare a hotărârii.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții C. V., C. I., G.
P., G. M., G. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D., obligarea acesteia ca in termen de maximum 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii sa procedeze la numirea unui expert evaluator si transmiterea dosarului nr. 33053/CC/2007 la evaluatorul acreditat de către A.N.R.P. în vederea întocmirii rapoartelor de evaluare; soluționarea dosarului nr. 33053/CC/2007 prin emiterea Titlului de Despăgubire in cuantumul stabilit prin raportul de evaluare.
În motivarea acțiunii a arătat că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, si ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, Primăria
Municipiului C. -N. a emis Dispoziția nr. 1524/_, in favoarea reclamanților, propunând acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1154 mp situat în C. -N., având nr. top 4012/2. Urmare a acestui fapt, pârâta avea obligația să soluționeze dosarul de despăgubire înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea D. sub nr. 33053/CC încă din anul 2007, adică de peste 5 ani.
Prin sentința atacată, acțiunea reclamanților a fost admisă astfel cum a fost formulată.
Fiind sesizată cu soluționarea recursului declarat de pârâtă, în baza prev. art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013, Curtea constată că în cauză, este necontestat că intimații-reclamanți sunt beneficiari ai Dispoziției emise de către Primăria Municipiului C. N., transmisă, împreună cu dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Totodată, din actele și lucrările cauzei, Curtea constată că judecătorul fondului a reținut că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamanților la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art.6 din CEDO, în condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea nu a fost analizată într-un termen rezonabil.
Deși aceste rețineri nu pot fi apreciate ca lipsite de orice substanță, Curtea a apreciat că prioritate în analiza cauzei trebuie să primească modificările legislative intervenite pe parcursul soluționării dosarului, urmare a intrării în vigoare a OUG nr.4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.117/2012, potrivit cărora: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII
"Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin.1, personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite";.
În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr.247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art.725 din C.proc.civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr.723/2012, nr.760/2012 și nr.802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește:
Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art.44 alin.(2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar.
De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a titlurilor ce cad sub incidența OUG nr.4/2012;
Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată;
Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a procedurii de restituire declanșate de reclamanți și nici o încălcare a dreptului de proprietate, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr.60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytski împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;
OUG nr.4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.
Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.
Așa fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că acțiunea formulată va fi respinsă ca prematură, fiind astfel de prisos a se proceda la analiza motivelor de nelegalitate invocate de pârâta-recurentă, care privesc aspectele de fond ale cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 192/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., pe care o modifică în sensul că admite excepția prematurității invocată din oficiu de instanța de judecată și în consecință respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. V., C. I., G. P. ,
G. M., G. I. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, S. Al H. | Judecător, M. B. | Judecător, G. -A. N. |
Grefier, A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: C. I.
