Decizia civilă nr. 4005/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.4005/2013
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
F. T.
GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-pârâtă C. DE C. A R., în nume propriu și pentru CAMERA DE CONTURI CLUJ, împotriva sentinței civile nr. 10942 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- reclamantă SC F. P. S.
, având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentelor-pârâte Curtea de Conturi a României, C. de C. C., consilier juridic M. O. Carolina, cu delegație la dosar și reprezentantul intimatei- reclamante SC F. P. SS, avocat Coroian A. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la al treilea termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost amânată față de lipsa dosarele nr._ al Curții de Apel C. care a fost înaintat Înaltei Curți de C. și Justiție și nr._ care a fost înaintat Tribunalului C., dosare care au fost restituite pentru acest termen de judecată.
Reprezentantul recurentelor-pârâte Curtea de Conturi a României, C. de
C. C., consilier juridic M. O. Carolina depune la dosar ca practică
judiciară sentința civilă nr.1477 pronunțată la data de 27 februarie 2012 în dosarul_ al Curții de Apel C. și sentința civilă nr. 148 pronunțată la data de 27 februarie 2012 în dosarul nr._ al Curții de Apel C. .
Reprezentantul intimatei-reclamante SC F. P. SS, avocat Coroian A. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a studia hotărârile depuse ca practică judiciară.
C. încuviințează cererea formulată de reprezentantul intimatei- reclamante și lasă cauza la a doua strigare, în vederea studierii înscrisurilor depuse în instanță.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul recurentelor-pârâte Curtea de Conturi a României, C. de C. C., consilier juridic M. O. Carolina, cu delegație la dosar și reprezentantul intimatei-reclamante SC F. P.
SS, avocat Coroian A. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, C. în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentelor-pârâte Curtea de Conturi a României, C. de
C. C., consilier juridic M. O. Carolina solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună modificarea sentinței recurate, cu consecința menținerii Deciziei nr. 41110 ianuarie 2011 a Curții de C. - C. de C. C. și a Încheierii nr. 111/109/16 noiembrie 2011 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a R. ca fiind temeinice și legale.
Susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris și în esență arată că prima instanță a interpretat și a aplicat greșit normele juridice incidente în speța de față și că reclamanta nu a făcut dovada existenței documentelor justificative pentru subvențiile încasate, nu a arhivat și păstrat taloanele care nu pot fi reconstituite, deși avea această obligație.
Reprezentantul intimatei-reclamante SC F. P. SS, avocat Coroian A. solicită respingerea recursului conform motivelor arătate prin întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că fapta reținută în sarcina intimatei-reclamante nu întrunește elementele constitutive ale unei abateri cauzatoare de prejudiciu prevăzută în Legea contabilității, ci o contravenție prev. și ped. de Legea nr.82/1991.
În ceea ce privește mecanismul de decontare arată că deconturile există la dosarul cauzei, nu au fost contestate de recurentă. Aceste deconturi au fost verificate de M. Transportului și M. Finanțelor și în opinia sa C. de
C. ar fi putut proceda la un control încrucișat, după care să efectueze un control la societate.
Mai arată că reclamanta a dovedit modul de îndeplinire a decontărilor pe baza taloanelor care au fost verificate și de Garda Financiară, precum și faptul că C. de C. ar fi trebuit să dovedească că societatea ar fi beneficiat de subvenții în mod nejustificat.
În ceea ce privește practica judiciară depusă de recurentă arată că aceasta nu poate fi luată în considerare, având în vedere că nu s-a făcut dovada caracterului irevocabil al hotărârilor.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10942 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. F. P. SSR.L. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și C. de C. a județului C. .
A fost anulată Încheierea nr. III/109/_ emisă de Comisia de Soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a R. .
A fost anulată Decizia nr. 41/_ emisă de C. de C. a județului C.
.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 41/_
emisă de C. de C. a județului C. (filele 12-14), s-a decis obligarea conducerii S.C. F. P. SSR.L. la a stabili prejudiciul integral cauzat bugetului de stat prin încasarea necuvenită, în lipsa documentelor justificative care să certifice realitatea și legalitatea sumelor încasate din prestații de transport efectuate către pensionari, beneficiari de reduceri acordate de stat pentru transportul intern, și la a lua măsuri de reparare a acestui prejudiciu, până la data de_ .
Motivele de fapt și de drept avute în vedere la emiterea acestui act sunt cele reținute prin Raportul de control întocmit la data de_, de către un auditor public extern (filele 15-21). În esență, s-a imputat reclamantei faptul că nu a putut justifica sumele solicitate și încasate de la bugetul de stat în cursul anului 2010, în cuantum de 1.713.177 lei, reprezentând contravaloarea biletelor speciale de călătorie gratuită/redusă utilizate, întrucât reclamanta nu deține documente justificative care să ateste realitatea și legalitatea acestor sume, cu consecința prejudicierii bugetului de stat. Prin această abatere au fost încălcate prevederile art. 6, al. 1 din Legea nr. 82/1991 (republicată) și ale art. 28 din HG nr.2403/2004, cu consecința prejudicierii bugetului de stat cu suma de
1.713.177 lei.
Cu respectarea pct. 204 din Hotărârea Curții de C. nr. 130/2010, reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii (filele 22-27), respinsă prin Încheierea nr. III/109/_ a Curții de C. a R. (filele 29-35), iar acum a solicitat în instanță anularea celor două acte administrative.
Reclamanta a contestat în primul rând competența Curții de C. de a efectua controlul finalizat prin raportul de control, prin prisma faptului că S.C. F.
P. SSR.L nu are calitatea de persoană care utilizează fonduri publice.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 94/1992, "C. de C. poate hotărî desfășurarea activităților stabilite de lege și la alte persoane decât cele prevăzute la art. 23, care: (…) c) administrează și/sau utilizează fonduri publice, în sensul prezentei legi, verificările urmând a se efectua numai în legătură cu legalitatea administrării și/sau utilizării acestor fonduri";.
Tribunalul a apreciat că societatea reclamantă se încadrează în categoria persoanelor care utilizează fonduri publice, în ceea ce privește deconturile prestațiilor efectuate de reclamantă pentru călătoriile efectuate, cu mijloacele de transport proprii, de către pensionari, cu reducere de 50%, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 147/2000 și cele ale O.U.G. nr. 71/2004, acestea fiind sume încasate de la bugetul de stat.
Or, C. de C. are competențe exclusive de a efectua auditul public extern asupra întrebuințării fondurilor publice, astfel că are competența de a verifica legalitatea și regularitatea operațiunilor patrimoniale derulate de reclamantă, în ceea ce privește sumele provenite de la bugetul de stat.
Întrucât reclamanta nu a susținut și dovedit că auditul a vizat și alte sume decât cele decontate de stat, urmează că acest control a fost în mod legal derulat.
Pe fondul abaterii constatate, s-a reținut că în perioada_ -_ reclamanta a solicitat și încasat de la bugetul de stat suma de 1.713.177 lei reprezentând facilități de transport acordate unor categorii sociale de beneficiari, prevăzute de Legea nr.147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, actualizată, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit art. 1 din lege, pensionarii din sistemul public de pensii, precum și pensionarii din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale beneficiază anual de un număr de 6 călătorii simple, cu reducere de 50% din tariful stabilit pentru călătoriile pe calea ferată cu trenuri de persoane ori accelerate fără regim de rezervare clasa a II-a, cu mijloace auto sau cu navele de călători clasa a II-a, la transportul intern în comun, între localități.
În acest sens, operatorul de transport trebuie să întocmească deconturi lunare centralizatoare, pe care le transmite Direcției generale economice și buget din cadrul M. ui Transporturilor și Infrastructurii, o singură dată pe lună, până la data de 15 a fiecărei luni pentru luna expirată, în vederea decontării a 50% din valoarea serviciilor de transport prestate pensionarilor, beneficiari de călătorii cu reducere de 50%, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 147/2000 (art.
29 din H.G. nr. 2403/2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000).
Art. 28 din Hotărâre stabilește, de asemenea, următoarele: "Cupoanele- talon, respectiv cupoanele-anexă, vor rămâne la unitatea emitentă a legitimației de călătorie și pe baza lor se va recupera diferența de 50% din tarif (…). Cupoanele-talon, respectiv cupoanele-anexă, se vor arhiva de către operatorul de transport pe perioada unui an calendaristic care urmează anului în care a avut
loc călătoria";.
În speță, reclamanta nu a fost în măsură să pună la dispoziția echipei de auditori publici nici deconturile și nici cupoanele-talon, care reprezintă documente justificative privind efectuarea prestațiilor, motiv pentru care s-a apreciat că nu poate fi atestată realitatea și legalitatea sumelor încasate, impunându-se recuperarea prejudiciului.
Reclamanta a recunoscut că documentele justificative (cupoanele talon și deconturile lunare) au fost casate conform Procesului verbal nr. 28/_ . La solicitarea instanței, au fost depuse, însă, la dosarul cauzei deconturile comunicate de reclamantă M. ui Transporturilor și Infrastructurii - Direcția
G. ă Economică, care au fost verificate atât de acest minister cât și de Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 31 și urm. din H.G. nr.2403/2001, și acceptate la plată (filele 22-273 din vol. I, filele 1-168 din vol. II).
Astfel, există documente justificative pentru decontarea a 50% din valoarea serviciilor de transport prestate pensionarilor, iar acestea nu au fost denunțate drept false în cuprinsul prezentului proces.
Pe cale de consecință, trebuie determinată sancțiunea pe care o atrage neîndeplinirea de către S.C. F. P. SSR.L a obligației de arhivare a cupoanelor-talon și a cupoanelor-anexă pe perioada unui an calendaristic care urmează anului în care a avut loc călătoria.
Pârâtele însele au apreciat că prin această conduită au fost încălcate dispozițiile art. art. 6 alin.1 și art. 25 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, și art. 28 din Normele aprobate prin HG nr. 2403/2004.
Or, după cum a subliniat reclamanta, nerespectarea acestor norme legale întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2, lit. c din Legea nr.82/1991 și se sancționează exclusiv cu amendă contravențională, privarea agentului economic de sumele deja încasate nefiind prevăzută de lege.
Astfel, în lipsa unei dispoziții exprese a legii, nepăstrarea documentelor justificative nu poate fi extinsă de la o faptă contravențională la dovada incontestabilă a conduitei ilegale a societății, după cum au apreciat pârâtele. Astfel, "realitatea și legalitatea operațiunilor economice"; a fost atestată de borderourile existente la dosar, verificate și aprobate de instituțiile publice îndrituite, iar o prezumție de nelegalitate nu poate fi instituită prin nerespectarea obligației de arhivare a cupoanelor-talon.
Pentru acestea, tribunalul a apreciat că Decizia nr. 41/2011 a Camerei de
C. a județului C. și Încheierea nr. III/109/_ a Curții de C. a R. sunt nelegale, sens în care, în temeiul art. 227 din Hotărârea Curții de C. nr. 130/2010 raportat la art. 18 din Legea nr.554/2004, s-a dispus anularea lor.
Văzând dispozițiile art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE C. A
R., în nume propriu și pentru CAMERA DE CONTURI CLUJ solicitând
admiterea recursului, și rejudecând cauza, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii petitului prin care a fost solicitată anularea Deciziei nr. 41110 ianuarie 2011 a Curții de C. - C. de C. C. și anularea Încheierii
nr. 111/109/16 noiembrie 2011 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a R. .
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în fapt, un auditor public extern al Camerei de C. C., a desfășurat, în perioada 02 septembrie 201l - 16 septembrie 201l, misiunea privind "Controlul utilizării fondurilor alocate de la bugetul de stat prin bugetul M. ui Transporturilor și Infrastructurii pentru acordarea de facilități de transport unor categorii sociale de beneficiari pentru perioada 2009 -2010", la S.C. F. P. SSR.L. din municipiul C. -N., în urma căreia au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, ce au fost consemnate în Raportul de control, înregistrat sub nr. 2580/16 septembrie 2011 la entitatea auditată, abateri care au determinat producerea unui prejudiciu important bugetului de stat.
Pentru valorificarea actelor de control a fost emisă Decizia Curții de C. - Camerei de C. C. nr. 41/10 octombrie 2011, prin care s-au dispus în sarcina conducerii societății comerciale auditate, îndeplinirea unei singure măsuri, pentru îndreptarea abaterilor de la legalitate și regularitate constatate.
Astfel, prin decizia contestată s-au dispus:
1). "Conducerea S.C. F. P. SSR.L. C. -N. va stabili prejudiciul integral cauzat bugetului de stat prin încasarea necuvenită, în lipsa documentelor justificative care să certifice realitatea și legalitatea sumelor încasate din prestații de transport efectuate către pensionari, beneficiari de reduceri acordate de stat pentru transportul intern și va lua măsuri de restituire a acestuia, în conformitate cu prevederile legale. Termen de realizare:_ ".
Prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat, în temeiul art. 7, 8, 11 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ atât anularea Deciziei nr. 41/10 octombrie 2011 a Curții de C. a R. - C. de C. C., cât și a Încheierii nr. III 109/16 noiembrie 2011 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a R., precum și suspendarea executării Încheierii nr. III 109/16 noiembrie 2011 și a Deciziei nr. 41/10 octombrie 2011.
Instanța investită cu soluționarea cauzei, C. de Apel C. prin încheierea civilă din data de 14 decembrie 201l, pronunțată în prezentul dosar, a admis capătul de cerere prin care s-a solicitat suspendarea executării actelor administrative anterior menționate, până soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare îndreptată împotriva acestora. În ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind anularea actelor administrative contestate, C. de Apel C. a declinat soluționarea fondului litigiului către Tribunalul Cluj, care prin sentința civilă nr. 10942/22 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr._, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă.
Consideră că sentința civilă recurată, pronunțată de Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, este netemeinică și nelegală, drept pentru care solicităm admiterea recursului și modificarea în tot a acesteia, pentru motivele pe care le va dezvolta în cele ce urmează.
În baza art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 312 din Codul de procedură civilă,
înțelege să critice soluția instanței de fond pentru motivele dezvoltate în cele ce succed.
1). În motivarea sentinței civile, instanța de fond a reținut faptul " ... trebuie determinată sancțiunea pe care o atrage neîndeplinirea de către S.C. F.
P. SSR.L. a obligației de arhivare a cupoanelor - talon și a cupoanelor - anexă pe perioada unui an calendaristic, care urmează anului în care a avut loc călătoria ... Or, după cum a subliniat reclamanta, nerespectarea acestor norme legale întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 41
pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991 și se sancționează exclusiv cu amendă contravențională, - privarea agentului economic de sumele deja încasate nefiind prevăzută de lege. Astfel, în lipsa unei dispoziții exprese a legii, ne păstrarea documentelor justificative nu poate fi extinsă de la o faptă contravențională la dovada incontestabilă a conduitei ilegale a societății, după cum apreciază pârâtele. Astfel, <<realitatea și legalitatea operațiunilor economice» este atestată de borderourilor existente la dosar, verificate li aprobate de instituțiile publice îndrituite, iar o prezumție de nelegalitate nu poate fi instituită prin nerespectarea obligației de arhivare a cupoanelor - talon".
2). Instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit normele juridice incidente la speța dedusă judecății.
Arătă faptul că reclamanta nu a făcut dovada deținerii, la momentul controlului, a unor documente justificative pentru subvențiile încasate, deși avea această obligație pentru anul 2010, casarea acestora fiind făcută cu nerespectarea neechivocă a dispozițiilor art. 28 din H.G. nr. 2403/2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern.
Astfel, potrivit art. 29 din H.G. nr. 2403/2004, operatorul de transport public de pasageri are obligația de a întocmi lunar decontul centralizator, pe care îl transmite M. ui Transporturilor, acesta verificând numai condiția de formă impusă de prevederile art. 29 din această hotărâre de Guvern, precum și corectitudinea calculului aritmetic, întrucât acestea sunt singurele informații ce sunt transmise M. ui Transporturilor prin decontul centralizator.
3). După cum rezultă neechivoc din conținutul tipizatului prezentat în Anexa nr. 4 a Normelor metodologice, anexă ce face parte integrantă din Normele metodologice, așa cum rezultă limpede din prevederile art. 36 din H.G. nr. 2403/2004, acest decont al prestațiilor efectuate de operatorul de transport auto de pasageri se întocmește numai în baza cupoanelor - talon, ca singure documente care dovedesc realitatea prestațiilor.
4). Acesta este motivul pentru care art. 28 din H.G. nr. 2403/2004 impune ca aceste cupoane să rămână la unitate a emitentă a legitimației de călătorie, iar în baza acestora se va recupera diferența de 50% din tarif, de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 7112004 și se vor arhiva de către operatorul de transport public de pasageri pe durata unui an calendaristic, care urmează anului în care a avut loc călătoria, tocmai pentru a putea face obiectul unui control al Curții de C. aferent acestui interval de timp.
5). De asemenea, misiunea de control financiar a Curții de C. a constatat că drepturile de creanță, născute în temeiul Legii nr. 147/2000, nu au fost înregistrate în contabilitate la momentul efectuării operațiunii, ci numai în momentul încasării subvenției de la M. Transporturilor, astfel că evidența contabilă a reclamantei nu poate face dovada realității prestațiilor efectuate, ci reflectă numai sumele decontate de la bugetul de stat prin M. Transporturilor.
6). După cum se observă, reclamanta a recunoscut că nu a luat măsurile prevăzute de lege pentru a arhiva și a păstra în bune condiții cupoanele - talon, eludând dispozițiile imperative ale art. 28 din H.G. nr. 2403/2004.
Modul de îndeplinire a obligației de arhivare a acestor cupoane - talon, care sunt documente justificative, este prevăzut la pct. 56 din Ordinul ministrului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008, precum și la art. 12 din Legea nr. 16/1996, din aceste texte de lege rezultând că îi revine reclamantei, prin persoana responsabilă cu păstrarea documentelor, în speță administratorul statutar al societății, obligația de a păstra documentele, inclusiv cupoanele -
talon, în condiții corespunzătoare, asigurându-le împotriva distrugerii și degradării.
Mai mult decât atât, instanța de fond, dacă ar fi soluționat temeinic și legal speța dedusă judecății, ar fi trebuit să rețină faptul că, întrucât cupoanele - talon sunt documente nenominale, acestea nu pot fi reconstituite.
7). În conformitate cu prevederile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., cu modificările și completările ulterioare: "; în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate".
Or, speța de fată se circumscrie exact acestei dispoziții legale întrucât, în urma desfășurării misiunii de control financiar, efectuat la S.C. FANNY P. SSR.L., s-a constatat existența unor abateri de la legalitate și regularitate, a căror remediere s-a dispus prin decizia atacată, conducerii entității verificate revenindu-i obligația de a stabili întinderea prejudiciului, precum și luarea măsurilor legale pentru recuperarea acestuia. Solicită a se avea în vedere faptul că auditorii publici externi au analizat doar un eșantion al documentelor care evidențiază efectuarea unor astfel de plăți. Din acest motiv, prin decizie, s-a instituit, în sarcina conducerii entității auditate, obligația de a lua patru măsuri pentru îndreptarea deficiențelor, pe care reclamanta le-a contestat la instanța de contencios administrativ.
8). Lipsa la data controlului a cupoanelor talon, care au fost cuprinse în deconturile prestațiilor efectuate de reclamantă, pentru călătoriile efectuate, cu mijloacele de transport proprii, de către pensionari, cu reducere de 50%, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 147/2000 cu modificările ulterioare și O.U.G. nr. 7112004, întocmite în perioada 2009 și 2010, denotă că sumele încasate de la bugetul de stat nu îndeplinesc condițiile legale de încasare.
Până la data controlului, documentele aferente anului 2010, distruse în condițiile menționate mai sus, nu au fost reconstituite în conformitate cu prevederile legale, cele aferente anului 2009, fiind sub incidența art. 28 din H.G._ privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, cu modificările ulterioare și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 7112004 privind acordarea unor facilități familiilor de pensionari. Prin urmare, sumele încasate necuvenit de la bugetul de stat se referă la deconturile aferente anului 2010.
Având în vedere că reclamanta nu deține documente justificative, care să ateste realitatea și legalitatea sumelor încasate de la bugetul de stat, respectiv cupoane - talon, deconturile lunare întocmite în baza cupoanelor talon, aferente perioadei 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, rezultă că suma totală de
1.713.177 lei a fost încasată nejustificat.
9). Prin urmare, față de argumentele prezentate apare limpede faptul că instanța de fond a greșit atunci când a reținut în considerentele hotărârii judecătorești pronunțate că faptele săvârșite de reclamantă întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991 și se sancționează exclusiv cu amendă contravențională, privarea agentului economic de sumele deja încasate nefiind prevăzută de lege. O asemenea abordare nu poate fi primită și acceptată, reclamanta creându-și în mod nelegal o situație favorabilă și zădărnicind în mod deliberat controlul financiar exercitat de C. de C., singura autoritate publică, care are
competențele de a verifica realitatea prestațiilor reclamantei și legalitatea subvențiilor primite de la bugetul de stat prin M. Transporturilor.
Astfel că, măsurile, dispuse de C. de C. - C. de C. C. prin Decizia nr. 41110 octombrie 2011, sunt în conformitate dispozițiile Legii nr. 94/1992, cu modificările și completările ulterioare, instituția recurentă având competențe de a verifica legalitatea, realitatea și regularitatea utilizării fondurilor publice, iar conducerea reclamantei este ținută să stabilească prejudiciul integral produs bugetului de stat, prin încasarea necuvenită, în lipsa documentelor justificative care să certifice realitatea și legalitatea sumelor încasate din prestații de transport efectuate către pensionari, beneficiari de reduceri acordate de stat pentru transportul intern și restituirea acestuia în conformitate cu prevederile lega le în vigoare.
10). Concluzionând, arătă că, raportat la speța dedusă judecății, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ pentru admiterea acțiunii introductive vizând anularea actelor administrative contestate, astfel că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală.
Față de cele ce preced, vă solicită admiterea recursului,si rejudecând cauza, modificarea în tot a sentinței civile recurate, în sensul respingerii petitului prin care a fost solicitată anularea Deciziei nr. 41110 ianuarie 2011 a Curții de C. -
de C. C. și anularea nr. 111/109/16 noiembrie 2011 a Comisiei de soluționare a contestatiilor din cadrul Curții de C. a R. .
Intimata C. O. a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursului ca nefondat
.
În motivare a arătat că în fapt prin sentința recurată a fost admisă acțiunea în contencios administrativ dedusă judecății cu consecința anulării Încheierii nr. 111/109/_ emise de Comisia de soluționare a contestațiilor constituită la nivelul Curții de C. a R. și a Deciziei nr. 41/_ emise de C. de C. a județului C. . Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că fapta reținută în sarcina intimatei întrunește elementele constitutive ale unei contravenții susceptibile de a fi sancționată cu amendă.
Prin recursul promovat, recurenta critică sentința primei instanțe arătând în esență că abaterea există, nu a fost contestată de intimată și că nu există documente justificative care să ateste realitatea și legalitatea sumelor pe care le-a încasat de la bugetul de stat.
Recursul este nefondat și se impune respingerea sa ca atare.
Fapta reținută nu întrunește elementele constitutive ale "unei abateri cauzatoare de prejudiciu în sensul Legii nr. 94/1992 (republicată ci ale unei contravenții prevăzute și sancționate de Legea nr. 82/1991 (republicată):
După cum rezultă din înscrisurile existente la dosar și după cum corect a reținut prima instanță, abaterea constatată consta în aceea că SC F. P. S.
S. nu mai deținea o serie de documente pe baza cărora au fost solicitate și obținute sume de la bugetul de stat. După cum rezultă din cuprinsul Deciziei și al Încheierii, prin abaterea constatată s-au încălcat prevederile art. 6, al. 1 din Legea nr. 82/1991 (republicată și cele art. 28 din Normele aprobate prin HG nr.2403/2004.
Nerespectarea normelor reținute ca fiind încălcate (art. 6, al. 1 din Legea nr. 82/1991 (republicată) și art. 28 din Normele aprobate prin HG nr. 2403/2004) întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 41, pct. 2. lit. c din Legea nr. 82/1991 (republicată.
Conform acestui text legal, constituie contravenție "nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității ..., cu privire la ... întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile
efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse".
Competența de verificare sub aspectul respectării prevederilor art. 6, al. 1 din Legea nr. 82/1991 (republicată) și de constatare a eventualei încălcări a legii revine persoanelor cu atribuții de inspecție fiscală și control financiar, precum și personalului altor direcții din cadrul M. ui Finanțelor P. e, stabilit prin ordin al ministrului finanțelor publice 1 și nu Curții de C. .
De altfel, după cum a susținut și a probat, verificarea modului de întocmire și de utilizare a documentelor justificative aferente activității de transport, inclusiv transportul unor anumite categorii de persoane (pensionari, veterani de război, persoane cu handicap), a făcut obiectul unui control al Gărzii Financiare - Secția C., control în urma căruia nu s-au constatat deficiențe sub acest aspect (procesul verbal seria H, nr. 0284178/_ ).
Sancțiunea prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina SC F. P.
S. :
Conform dispozițiilor art. 42, al. 1 din Legea nr. 82/1991 (republicată), contravenția prevăzută de art. 41, pct. 2, lit. c din același act normativ se sancționează exclusiv cu amendă contravențională între limitele speciale de 300 lei - 4.000 lei.
Competența de aplicare a sancțiunii contravenționale pentru săvârșirea faptei reținute în sarcina SC F. P. SS revine tot persoanelor competente a constata fapta, respectiv tot persoanelor cu atribuții de inspecție fiscală și control financiar, precum și de personalul altor direcții din cadrul M. ui Finanțelor P. e, stabilit prin ordin al ministrului finanțelor publice și nu Curții de C. .
Conform dispozițiilor pct. 23 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, în cazul constatării de către auditorii publici externi a unor abateri care, potrivit reglementărilor legale, constituie contravenții, ale căror constatare și sancționare intră în competența altor autorități/instituții publice decât C. de
C., aceștia au obligația de a sesiza respectivele autorități/instituții publice în vederea constatării contravenției și aplicării sancțiunii.
În speță, auditorul Camerei de C. C. a constatat o faptă ce întrunește elementele constitutive ale unei contravenții prevăzute de Legea nr. 82/1991 (republicată) și, în loc să procedeze conform dispozițiilor legale și să sesizeze organul competent, a stabilit că fapta în discuție este o abatere producătoare de prejudiciu și a recomandat măsuri de recuperare a acestui "prejudiciu".
or răspunderii:
Conform definiției de la pct. 5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, prejudiciul este o pierdere provocată patrimoniului public al statului ca urmare a acțiunii ori inacțiunii contrare legii a unei persoane cu atribuții în administrarea patrimoniului, care este declanșată de fapta ilicită a acesteia și care urmează să fie reparată integral prin acoperirea pagubei, precum și a beneficiilor nerealizate (dobânzi, penalități).
În lipsa unor stipulații contrare, din textul legal mai sus enunțat rezultă că se găsesc în prezența unei răspunderi delictuale. Chiar dacă fapta ilicită există, pentru antrenarea acestei răspunderi recurentele erau ținute să dovedească existenta prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Pentru a se putea dispune repararea sa, prejudiciul trebuie să fie cert, adică sigur în privința existentei sale. Intimatele se rezumă la a susține că existența prejudiciului rezultă din nedeținerea de către intimată a unor cupoane ce reprezintă, de fapt, "documente justificative ale unor documente justificative".
După cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 29 - 32 din Normele aprobate prin HG nr. 2403/2004, documentul justificativ în temeiul căruia SC F.
P. SS a încasat de la bugetul de stat suma de 1.713.177 lei este decontul prevăzut de aceste texte legale. Existența acestor deconturi nu a fost contestată niciodată, ele fiind depuse și la dosarul cauzei.
Poziția recurentelor este aceea că lipsa cupoanelor determină automat concluzia că suma de 1.713.177 lei nu este reală și plata sa de la buget nu a fost
legală. Între lipsa cupoanelor și un prejudiciu cert în cuantum de 1.713.177 lei nu există nicio legătură de cauzalitate, nici dovedită de recurente, nici prezumată de lege.
O poziție precum cea a recurentelor nu poate fi reținută întrucât se întemeiază pe o prezumție clară de vinovăție și de rea-credință în ceea ce o privește. Or, sumele încasate sunt prezumate a fi legal dobândite și recurentele nu au făcut dovada contrară. În acest context, subliniază faptul că sarcina de a proba că suma de 1.713.177 lei nu este reală și plata sa de la buget nu a fost legală revenea recurentelor întrucât actele atacate sunt acte administrative iar motivarea lor este obligatorie.
A admite poziția recurentelor ar însemna că, în perioada 01.01 -_: - fie SC F. P. SS nu a transportat niciun pensionar beneficiar al Legii nr. 147/2000, - fie niciunul dintre pensionarii transportați în respectiva perioadă nu a beneficiat în mod legal de reducerea tarifului călătoriei.
O asemenea poziție este absurdă, recurentele nu o dovedesc și nici nu o pot dovedi.
Nu trebuie omis nici faptul că deconturile întocmite de intimată au fost verificate atât de către direcția de specialitate din cadrul M. ui Transporturilor cât și de către Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu dispozițiile art. 31 din Normele aprobate prin HG nr. 2403/2004. Realitatea acestor verificări și legalitatea constatărilor rezultate din ele nu au fost contestate expres de către recurente.Constatările și concluziile recurentelor sunt, în mod evident, în contradicție cu cele ale M. ui Transporturilor și M. ui Finanțelor P. e dar o verificare a acestor constatări și concluzii nu s-a realizat niciodată. A susținut permanent că se impunea realizarea unei verificări încrucișate care ar fi lămurit pe deplin situația și ar fi demonstrat faptul că nu există probleme cu privire la realitatea și legalitatea sumei de 1.713.177 lei. Verificarea încrucișată este permisă de Regulamentul aprobat prin Hotărârea plenului nr.130/2010 și realizarea ei ar fi contribuit în mod esențial la realizarea unei constatări corecte, complete și temeinic fundamentate.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate C. apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente
:
Așa cum a reținut și prima instanță prin Decizia nr. 41/_ emisă de C. de C. a județului C. (filele 12-14 dosar fond ), s-a stabilit de catre parata de rândul 2 obligarea conducerii S.C. F. P. SSR.L. la a stabili prejudiciul integral cauzat bugetului de stat prin încasarea necuvenită, în lipsa documentelor justificative care să certifice realitatea și legalitatea sumelor încasate din prestații de transport efectuate către pensionari, beneficiari de reduceri acordate de stat pentru transportul intern, și la a lua măsuri de reparare a acestui prejudiciu, până la data de_ .
Motivele de fapt și de drept avute în vedere la emiterea acestui act au fost cele reținute prin Raportul de control întocmit la data de_, de către un auditor public extern (filele 15-21 dosar fond ).
În esență, s-a imputat reclamantei faptul că nu a putut justifica sumele încasate de la bugetul de stat pentru anul 2010, în cuantum de 1.713.177 lei, reprezentând contravaloarea biletelor speciale de călătorie gratuită/redusă
utilizate, întrucât reclamanta nu deține documente justificative care să ateste realitatea și legalitatea acestor sume, cu consecința prejudicierii bugetului de stat.
Prin această abatere au fost încălcate prevederile art. 6, al. 1 din Legea nr. 82/1991 (republicată) și ale art. 28 din HG nr.2403/2004, cu consecința prejudicierii bugetului de stat cu suma de 1.713.177 lei.
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii (filele 22- 27dosar fond ), respinsă prin Încheierea nr. III/109/_ a Curții de C. a R. (filele 29-35) dosar fond, solicitând în instanță anularea celor două acte .
Această stare de fapt nu a fost contestată nici în recurs astfel ca analiza instanței de recurs va avea în vedere cele mai sus expuse.
Reclamanta a invocat un motiv de nelegalitate a actelor atacate decurgând din necompetența Curții de C. de a efectua controlul finalizat prin raportul de control, prin prisma faptului că S.C. F. P. SSR.L nu are calitatea de persoană care utilizează fonduri publice.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 94/1992, "C. de C. poate hotărî desfășurarea activităților stabilite de lege și la alte persoane decât cele prevăzute la art. 23, care: (…) c) administrează și/sau utilizează fonduri publice, în sensul prezentei legi, verificările urmând a se efectua numai în legătură cu legalitatea administrării și/sau utilizării acestor fonduri";.
In mod corect tribunalul a apreciat că societatea reclamantă se încadrează în categoria persoanelor care utilizează fonduri publice, în ceea ce privește deconturile prestațiilor efectuate de reclamantă pentru călătoriile efectuate, cu mijloacele de transport proprii, de către pensionari, cu reducere de 50%, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 147/2000 și cele ale O.U.G. nr. 71/2004, acestea fiind sume încasate de la bugetul de stat.
C. de C. are competențe exclusive de a efectua auditul public extern asupra întrebuințării fondurilor publice, astfel că are competența de a verifica legalitatea și regularitatea operațiunilor patrimoniale derulate de reclamantă, în ceea ce privește sumele provenite de la bugetul de stat.
Așa cum s-a arătat deja în anul 2010 reclamanta a solicitat și încasat de la bugetul de stat suma de 1.713.177 lei reprezentând facilități de transport acordate unor categorii sociale de beneficiari, prevăzute de Legea nr.147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, actualizată, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 28 din HG 2303/2004 cupoanele-talon, respectiv cupoanele- anexă, vor rămâne la unitatea emitentă a legitimației de călătorie și pe baza lor se va recupera diferența de 50% din tarif, de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2004. Cupoanele-talon, respectiv cupoanele-anexă, se vor arhiva de către operatorul de transport pe perioada unui an calendaristic care urmează anului în care a avut loc călătoria.
Din acest text de lege rezultă ca aceste cupoane talon respectiv cupoane - anexă sunt documentele ce stau la baza recuperării diferenței de 50% din tarif de la bugetul de stat .
Totodată operatorul de transport are obligația arhivării acestor cupoane pe perioada unui an calendaristic care urmează anului în care a avut loc călătoria. In plus conform art. 30 din HG 2303/2004 operatorul de transport răspunde de realitatea, oportunitatea și de exactitatea datelor prezentate la decontare.
Conform art. 29,31,32 din același act normativ operatorul de transport va întocmi deconturi lunare centralizatoare, pe care le va transmite Direcției generale economice și buget din cadrul M. ui Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, o singură dată pe lună, până la data de 15 a fiecărei luni pentru luna expirată.
După verificarea deconturilor până la data de 20 a lunii în care au fost primite, M. Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - Direcția generală economică și buget va întocmi documentația pentru solicitarea și obținerea vizei controlorului delegat al M. ui Finanțelor P. e, în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente.
După aprobarea finanțării și primirii creditelor bugetare de la Ministerul Finanțelor Publice, Direcția generală economică și buget din cadrul M. ui Transporturilor, Construcțiilor și Turismului va efectua viramente către operatorii de transport feroviar, rutier sau naval, cu încadrarea în limitele aprobate pentru această destinație prin bugetul de stat al M. ui Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
Din textele de lege sus menționate rezultă ca pentru a primi efectiv sumele respective se întocmesc lunar deconturi centralizatoare care se înaintează M. ui Transportului fără ca cupoanele sus menționate să fie și ele anexate la aceste deconturi .M. Transporturilor verifică aceste deconturi si întocmește documentația pentru a obține viza controlorului delegat al M. ui Finanțelor
P. e, în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente.Dupa aprobarea finanțării si primirea creditelor bugetare se face plata efectiva .
Din interpretarea coroborată a tuturor acestor texte de lege rezultă ca singurele acte care justifică primirea de la bugetul de stat a cotei de 50% din tarif sunt cupoanele sus menționate .Chiar dacă legea prevede o procedură prin care are loc încasarea efectivă de la bugetul de stat a sumelor reprezentând 50% din tarif, actele ce se întocmesc în cadrul acestei proceduri respectiv deconturile centralizatoare nu sunt propriu zis actele justificative ce stau la baza recuperării acestor sume .
Astfel art. 28 din HG 2303/2004 prevede în mod neechivoc că doar cupoanele stau la baza recuperării a 50% din tarif nu și deconturile centralizatoare .Întocmirea lor este necesară pentru a exista si o evidență scrisă a acestora ce rămâne si dupa expirarea termenului de păstrare a cupoanelor si a ușura recuperarea sumelor sus mentionate de la bugetul de stat .
La verificarea centralizatoarelor de catre M. Transporturilor nu se verifică realitatea datelor înscrise în primul rănd întrucât o asemenea verificare nu este posibilă deconturile neavând atașate si aceste cupoane și în al doilea rând pentru ca art 30 din HG 2303/2004 prevede că operatorul de transport răspunde de realitatea, oportunitatea și de exactitatea datelor prezentate la decontare.Asadar verificarea ce se face este una formală ,de calcul matematic și nu vizează realitatea sumelor inscrise în ele .
În acest context trebuie interpretată obligația instituită de art. 28 din HG 2303/2004 privind obligația arhivării acestor cupoane pe perioada unui an calendaristic care urmează anului în care a avut loc călătoria.
Privită in contextul sus expus este neechivoc că instituirea acestei obligații urmărește să asigure posibilitatea ca intr-un termen rezonabil să se poată verifica realitatea acestor cupoane si astfel îndreptățirea de a recupera de la bugetul de stat 50% din tarif .Dupa expirarea perioadei de păstrare legiuitorul prezumă existența lor si astfel se apreciază ca sumele plătite sunt legal recuperate de la bugetul de stat .
În măsura în care în cursul perioadei legale de păstrare persoana verificată nu poate prezenta aceste cupoane concluzia care se impune in mod logic prin prisma art. 28 din HG 2303/2004 -care prevede că aceste cupoane stau la baza recuperării a 50% din tarif -este ca această recuperare s-a realiyat fără a exista la bază actul prevăzut de lege pentru o asemenea recuperare .
Doar existența deconturilor centralizatoare nu este suficientă întrucât așa cum s-a arătat deja ele nu stau la baza recuperării acestei sume ci au doar rolul
de a reprezenta o evidență scrisă a acestor cupoane și a facilita procesul de încasare a sumelor de la bugetul de stat fără a certifica si realitatea prestatiei în cauză respectiv că operatorul de transport a trasportat un pasager ce beneficia de reducere la tarif si ca astfel acest operator este indreptațit să recupereze diferența de tarif de la bugetul de stat .
Așa cum s-a reținut si de către prima instanță reclamanta a recunoscut că in speță cupoanele talon și deconturile lunare aferente anului 2010 au fost casate conform procesului verbal nr. 28/_ adică înainte de expirarea termenului legal de păstrare care se incheia la_ .
La solicitarea instanței, au fost depuse, la dosarul cauzei deconturile comunicate de reclamantă M. ui Transporturilor și Infrastructurii - Direcția
G. ă Economică, care au fost verificate atât de acest minister cât și de Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 31 și urm. din H.G. nr.2403/2001, și acceptate la plată (filele 22-273 din vol. I, filele 1-168 din vol. II dosar fond )dar aceste deconturi doar singure nu reprezintă actele care conform art. 28 din HG 2303/2004 dau dreptul operatorului de transport sa recupereze 50% din tarif de la bugetul de stat .
Chiar dacă nerespectarea normelor legale indicate a fi încălcate în cauză pot întruni și elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2, lit. c din Legea nr.82/1991 angajarea acestei raspunderi contravenționale nu înlatură concluziile mai sus expuse fiind bine stiut ca raspunderea contravențională poate coexista cu o forma de raspundere civila materială.
Nu se poate reține în speță doar existența unei simple contravenții întrucât interpretarea sistematică a textelor de lege mai sus expuse conduc la concluzia că operatorul de transport din speță nu detine acele documente care confom legii justifică plata a 50% din tarif din bugetul de stat si în baya cărora a încasat
1.731.177 lei .Nu este așadar vorba de o simplă prezumție ci de o certitudine .
Astfel câtă vreme legea obligă operatorul de transport să pastreze aceste cupoane un anumit interval de timp ,instituie in sarcina sa răaspunderea pentru realitatea, oportunitatea și exactitatea datelor prezentate la decontare si arată ca recuperarea sumei se face în baza acestor cupoane este evident ca atunci când operatorul de transport nu poate prezenta aceste cupoane în termenul legal de pastrare acesta o obținut sume de bani de la bugetul de stat fără a deține singurele documente care îl indrituiau la o asemenea încasare .
Ceea ce a verificat pârâta nu este existența documentelor justificative ci modul in care au fost utilizați banii din bugetul de stat concluzionând ca există o
încasare nelegală din bugetul de stat in favoarea operatorului de transport .
Procesul verbal de contravenție intocmit de Garda Financiara si indicat de reclamanta intimată in întimpinarea la recurs se referă exclusiv la verficarea modului de întocmire a deconturilor lunare fără ca acest organ să verifice si realitatea datelor înscrise în aceste deconturi respectiv a verifica dacă în realitate în arhiva operatorului de transport există toate cupoanele indicate în fiecare decont lunar (f. 36-38 dosar fond vol I).Ori așa cum s-a arătat deja doar aceste deconturi nu pot sta la baza incasării de la bugetul de stat a 50% din tarifele de călătorie .
In speță există prejudiciul așa cum el este definit la pct. 5 din Hotarârea 130/2010 si el constă în sumele încasate aferente anului 2010 de la bugetul de stat si pentru care nu exista actele prevazute de lege pentru încasarea lor respecitv suma de 1.731.177 lei .
Având în vedere considerentele mai sus expuse C. în temeiul art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 304 pct. 9 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admite recursul declarat de catre pârâte si va modifica în întregime sentința recurată în sensul respingerii acțiunii .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtele C. DE C. A R. și CAMERA DE CONTURI CLUJ, împotriva sentinței civile nr.10942 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea formulată de C. O. în calitate de director general al SC
F. P. SS în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A R. și C. DE C. A JUDEȚULUI C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, S. L. R. | Judecător, A. A. M. | Judecător, F. T. |
Grefier, M. V. -G. |
Red.A.A.M./dact.V.R.
2 ex./1_
Jud.fond: A. G. C.
