Sentința civilă nr. 7074/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7074
Ședința publică din_ Completul constituit din :
PREȘEDINTE: C. G. - judecător
G. ier: D. H.
Pe rol este pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de către reclamantul M. S. M., prin primar, cu sediul în
S. M., str. B. V., nr. 14, județul M., în contradictoriu cu pârâta
C. de C. M. - C. de C. R., cu sediul în B., str. Lev T., nr. 22-24, sector 2, având ca obiect Litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, când susținerile și concluziile părții prezente la dezbateri au fost consemnate în încheierea ședinței publice din acea zi, încheiere care face parte inițial pentru data de_, iar ulterior pentru data de azi.
În urma deliberării, tribunalul a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Prin cererea în contencios administrativ, înregistrată la instanță la data de_ sub nr. dosar_, reclamantul M. S. M. reprezentat prin primar în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și C. de C. M. a solicitat, în temeiul Legii 554/2004, anularea Deciziei nr. 54/_ emisă de C. de C. M., respectiv a încheierii nr. VI/161/_ pronunțată de Curtea de Conturi a României cu privire la contestația sa împotriva măsurii dispusă prin decizia de mai sus, dar și suspendarea acestora.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr.4548 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. s-a admis cererea formulată de către reclamantul M. S. M. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și s-a anulat în parte decizia nr. 43/_ a Camerei de C. M. din cadrul Curții de C. a R. cu privire la măsura dispusă la punctul 1 privind plata îndemnizației de dispozitiv.
Pârâta Curtea de Conturi a României, prin întâmpinare, a invocat excepția autorității de lucru judecat având în vedere faptul că, prin sentința civilă nr.4548 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. ,
urmarea acțiunii promovate de reclamant, s-a anulat în parte decizia nr. 43/_ a Camerei de C. M. din cadrul Curții de C. a R. cu privire la măsura dispusă la punctul 1 privind plata îndemnizației de dispozitiv, iar prin decizia civilă nr.4228/12 Aprilie 2013 pronunțată de C. de Apel C. s-a admis recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr. 4548/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o modifică în sensul respingerii acțiunii.
Astfel, în perioada 29 august 2011 - 21 octombrie 2011 la U.A.T.M. S. -
M. din județul M. s-a desfășurat misiunea de audit financiar asupra conturilor de executie bugetară pentru anul 2010 de către reprezentanții Curții de C. - C. de C. M., cu prilejul căreia s-au constatat nereguli și abateri de la legalitate și regularitate, în administrarea patrimoniului acestei unități administrativ - teritoriale, constând în acordarea sporului de dispozitiv angajaților acesteia atât funcționari publici, cât și personal contractual, ce au fost consemnate detaliat în procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr. 15.159/21 octombrie 2011 la entitatea verificată.
Pentru valorificarea procesului verbal, C. de C. M. a emis Decizia nr.43/10 noiembrie 2011, prin care a stabilit un număr de șase măsuri de remediere a deficiențelor, dintre care reclamanta a atacat numai măsura dispusă la punctul 1 din această decizie.
Entitatea auditată s-a adresat cu o contestație Curții de C. - C. de C.
M. . Comisia de soluționare a contestațiilor a Curții de C. a R. a respins contestația formulată de reclamantă, prin Încheierea nr. VI.10/30 ianuarie 2012. Ulterior, entitatea auditată s-a adresat instanței cu acțiune, în dosar nr._, prin care solicită anularea parțială a Deciziei nr. 43/1O noiembrie 2011, respectiv măsura dispusă la punctul nr. 1 din decizie, acțiunea fiind respinsă de C. de Apel C. care a admis recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr. 4548/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o modifică în sensul respingerii acțiunii.
Ulterior, în procesul de verificare a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 43/1O noiembrie 2011, s-a constatat că reclamantul nu a îndeplinit în totalitate măsurile dispuse referitoare la indemnizația de dispozitiv, emițând astfel Decizia nr. 54/_ prin care s-au dispus luarea măsurilor operative de urmărire și de recuperare în întregime a prejudiciului constatat și virarea sumelor recuperate potrivit destinațiilor legale, astfel cum se dispusese prin Decizia nr. 43/2011 pronunțată în dosarul nr. 47/2011 de pârâta Curtea de Conturi a României - C. de C. M. care a constatat că în urma deficiențelor constatate prin raportul de audit financiar nr. 774/_ încheiat în urma misiunii de audit financiar a conturilor de execuție bugetară pe anul 2010 efectuată la M. S. M., s-au efectuat plăți nelegale în cuantum de 465.182 lei reprezentând îndemnizația de dispozitiv acordată necuvenit salariaților U.A.T. la care se adaugă obligațiile aferente angajatorului la bugetele publice în sumă de 127.925 lei, dispunându-se obligarea luării unor măsuri, respectiv stabilirea
întinderii prejudiciului cauzat bugetului local și luarea măsurilor operative de urmărire și recuperarea a prejudiciului.
Cum unica măsură dispusă prin Decizia nr. 54/_, atacată în speță, este identică cu măsura dispusă prin Decizia nr. 43/_, respectiv la punctul 1, ce a făcut obiectul dosarului nr._ al T. ui M., se impune a se constata autoritatea de lucru judecat, existând tripla identitate de părți, obiect, cauză. S-a solicitat respingerea cererii reclamantei de suspendare a Deciziei nr. 54/_ emisă de C. de C. M., respectiv a încheierii nr. VI/161/_ pronunțată de Curtea de Conturi a României, întrucât nu sunt întrunite cerințele din art.14 a Legii 554/2004 .
Pe fondul cauzei pârâta a cerut respingerea acțiunii, învederând următoarele: Temeiul acordării acestor drepturi salariale l-a constituit, în accepțiunea reclamantului, sentința civilă nr.22/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr_ prin care s-a admis acțiunea salariaților enumerați în sentință în contradictoriu cu pârâții P. ul municipiului S. M.
, Consiliul local al municipiului S. M., M. S. M. reprezentat prin primar, Serviciul Public-Direcția Venituri S. M. și Serviciul Public- Spațiul locativ S. M., și în consecință au fost obligați pârâții la alocarea, calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând "îndemnizația de dispozitiv"; lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv începând cu luna noiembrie a anului 2004 inclusiv și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a contractului de muncă, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței fiecăreia și până la data efectuării plății, au fost obligați pârâții de rândul 1 de a dispune serviciului competent consemnarea în carnetele de muncă ale funcționarilor publici și personalului contractual a
"indemnizației de dispozitiv"; retroactiv, începând cu luna noiembrie a anului 2004 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a contractului de muncă. Se arată că ulterior datelor de_ când a intrat în vigoare Legea nr.330/2009, acest act normativ nu mai permitea plata în continuare a îndemnizației de dispozitiv în temeiul sentinței civile nr.22/2008 a
T. ui.
Art.1 alin.2 din Legea-cadru nr. 330/2009 prevede că începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege, dispoziții legale în temeiul cărora s-a instituit un sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar, sector din care fac parte și salariații reclamantului. În temeiul acestor texte de lege personalul plătit din fonduri publice nu putea beneficia de alte sume de bani decât cele recunoscute prin Legea-cadru nr. 330/2009, iar determinarea drepturilor salariale se face conform art.30 alin.1,2 și 5 și art.22 din Legea-cadru nr. 330/2009, îndemnizația de dispozitiv neregăsindu-se printre drepturile salariale din Legea-cadru nr. 330/2009, odată cu intrarea în vigoare a cestui act normativ.
Pârâta invocă faptul că Legea-cadru nr.330/2009 instituie un nou sistem de salarizare, cu norme juridice noi, astfel încât toate actele juridice emise în baza legislației anterioare, care nu își mai regăsesc temei în noua legislație, nu
s-ar mai aplica, inclusiv hotărârile judecătorești pronunțate anterior. Se arată că în speță sunt incidente efectele Deciziei nr. 37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual, care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor, care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer dau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
În perioada 29 august 2011 - 21 octombrie 2011 la U.A.T.M. S. -M. din județul M. s-a desfășurat misiunea de audit financiar asupra conturilor de executie bugetară pentru anul 2010 de către reprezentanții Curții de C. -
C. de C. M., cu prilejul căreia s-au constatat nereguli și abateri de la legalitate și regularitate, în administrarea patrimoniului acestei unități administrativ - teritoriale, constând în acordarea sporului de dispozitiv angajaților acesteia atât funcționari publici, cât și personal contractual, ce au fost consemnate detaliat în procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr. 15.159/21 octombrie 2011 la entitatea verificată.
Pentru valorificarea procesului verbal, C. de C. M. a emis Decizia nr.43/10 noiembrie 2011, prin care a stabilit un număr de șase măsuri de remediere a deficiențelor, dintre care reclamanta a atacat numai măsura dispusă la punctul 1 din această decizie referitoare la acordarea sporului de dispozitiv, prin care s-a dispus obligarea luării unor măsuri, respectiv stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului local și luarea măsurilor operative de urmărire și recuperarea a prejudiciului
Entitatea auditată s-a adresat cu o contestație Curții de C. - C. de C.
M. . Comisia de soluționare a contestațiilor a Curții de C. a R. a respins contestația formulată de reclamantă, prin Încheierea nr. VI.10/30 ianuarie 2012.
Ulterior, entitatea auditată s-a adresat T. ui M. cu acțiune, în dosar nr._, prin care solicită anularea parțială a Deciziei nr. 43/1O noiembrie 2011, respectiv măsura dispusă la punctul nr. 1 din decizie.
Prin sentința civilă nr.4548 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., urmarea acțiunii promovate de reclamant, s-a anulat în parte decizia nr. 43/_ a Camerei de C. M. din cadrul Curții de C. a R. cu privire la măsura dispusă la punctul 1 privind plata îndemnizației de dispozitiv, iar prin decizia civilă nr.4228/12 Aprilie 2013 pronunțată de C. de Apel C. s-a admis recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr. 4548/_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M., sentință ce a fost modificată în sensul respingerii acțiunii, reținând că a admite că o hotărâre judecătorească poate produce efecte și după abrogarea actelor normative în temeiul și în aplicarea cărora a fost dată, ar echivala cu stabilirea de către instanță prin hotărâri judecătorești a unei alte
modalități de salarizare decât cea prevăzută de actele normative în vigoare, ceea ce reprezintă un exces de putere săvârșit de către aceasta prin îndeplinirea unor atribuții care revin exclusiv puterii legislative. Ori, efectele sentinței civile nr. 22/0_ pronunțată de Tribunalul Maramureș in dosar nr._, prin care au fost obligați la alocarea, calcularea și plata către angajați a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv începând cu luna noiembrie anului 2004 inclusiv și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, invocată ca temei al acordării, sunt limitate în timp până la o eventuală modificare legală ori convențională a raporturilor de muncă/de serviciu. O atare modificare legală a avut loc prin intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, care oferă criterii diferite de calcul al salariilor față de momentul pronunțării respectivei hotărâri judecătorești. Începând cu anul 2010, salarizarea personalului din instituțiile publice s-a efectuat în baza Legii-cadru nr. 330/2009, lege ce instituie un nou sistem de salarizare, cu norme juridice noi, astfel încât toate actele juridice emise anterior, care nu-și mai regăsesc temei în noua legislație, nu se mai aplică, și în consecință nici acordarea sporului de dispozitiv începând cu anul 2010 nu mai are temei legal.
În procesul de verificare a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 43/10 noiembrie 2011, s-a constatat că reclamantul nu a îndeplinit în totalitate măsurile dispuse referitoare la indemnizația de dispozitiv, emițând astfel Decizia nr. 54/_ prin care s-au dispus luarea măsurilor operative de urmărire și de recuperare în întregime a prejudiciului constatat și virarea sumelor recuperate potrivit destinațiilor legale, astfel cum se dispusese anterior prin Decizia nr. 43/2011 pronunțată în dosarul nr. 47/2011 de pârâta Curtea de Conturi a României - C. de C. M. .
Potrivit încheierii nr. VI/161/_ pronunțată de Curtea de Conturi a României s-a respins contestația reclamantei împotriva măsurii dispusă prin decizia de mai sus, înlăturând apărarea potrivit căreia prin sentința civilă nr.4548 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., s-a anulat în parte decizia nr. 43/_ a Camerei de C. M. din cadrul Curții de C. a R. cu privire la măsura dispusă la punctul 1 privind plata îndemnizației de dispozitiv, cu motivarea că această hotărâre nu a rămas irevocabilă.
Instanța apreciază că în speță nu operează autoritatea de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr.4548 din_ pronunțată în dosarul nr._, având în vedere faptul că Decizia nr. 54/_, atacată în speță, a fost emisă de pârâtă în procesul de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 43/2011, în timp ce această din urmă decizie, ce a făcut obiectul dosarului nr._, a fost emisă în urma misiunii de audit financiar asupra conturilor de executie bugetară pentru anul 2010 cu prilejul căreia s-au constatat nereguli și abateri de la legalitate și regularitate, în administrarea patrimoniului acestei unități administrativ - teritoriale, constând în acordarea sporului de dispozitiv angajaților acesteia.
Astfel cauza acțiunii este diferită, obiectul prezentei acțiuni fiind diferit de obiectul dosarului nr._ al T. ui M., neexistând tripla identitate
de părți, obiect și cauză cerută de dispozițiile art.1201 cod civ raportat la art.166 cod pr.civ.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, de principiu, actul administrativ individual își produce efecte juridice și intra în circuitul juridic civil de la data comunicării acestuia subiectului de drept căruia i se adresează, iar actul administrativ normativ din momentul publicării, obligația de executare a actului existând din momentul în care a fost adus la cunoștința subiectelor de drept cărora le revine această obligația.
Hotărârile judecătorești prin care se statuează nulitatea unui act administrativ nu sunt titluri executorii, nefiind prin natura lor susceptibile de executare silită, anularea producând efecte directe numai în temeiul hotărârii irevocabile prin care se stabilește o modificare în ordinea juridică a raporturilor administrative. Dacă se dispune anularea unui act emis de autoritatea publică, nu se poate reține o modalitate de executare silită pentru aducerea la îndeplinire a dispozitivului, nefiind vorba despre obligația de a face mențiunile necesare în registre, de a emite actele necesare pentru constatarea nulității, aceasta producându-se în virtutea hotărârii judecătorești.
Deși, potrivit art.20 din Legea nr.554/2004, recursul este calea de atac în contencios administrativ și are caracterul suspensiv de executare, numai efectul imediat al pronunțării deciziei din recurs atrage stoparea tuturor demersurilor prin care se pune în aplicare actul administrativ anulat.
În aceste condiții, Decizia nr. 54/_ emisă C. de C. M. în procesul de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia emisă anterior nr. 43/2011- punctul nr. 1, este legală, deși, la data emiterii ei (_ ), prin sentința civilă nr.4548 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ se dispusese anularea în parte a Deciziei nr. 43/_ a Camerei de C. M. din cadrul Curții de C. a
R. cu privire la măsura dispusă la punctul 1 privind plata îndemnizației de dispozitiv, însă această hotărâre nu era irevocabilă.
De altfel, prin decizia civilă nr.4228/12 Aprilie 2013 pronunțată de C. de Apel C. s-a admis recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr. 4548/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., care a fost modificată în sensul respingerii acțiunii.
Pe de altă parte, Legea nr. 554/2004 reglementează și procedura de suspendare a actelor administrative, aceasta constând în operațiunea juridică care determină încetarea temporară, vremelnică a efectelor juridice ale actelor administrative de autoritate. Astfel, art. 14 din Legea nr. 554/2004 instituie posibilitatea părții vătămate prin actul administrativ de a solicita instanței competente suspendarea executării actului, în cadrul procedurii prealabile prevăzute la art. 7, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității și temeiniciei acestuia. Suspendarea prin hotărâre judecătorească a executării actului administrativ, reglementată prin textul de lege arătat, reprezintă o excepție de la principiul executării din oficiu a actelor administrative unilaterale și se acordă, potrivit art. 14, doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. După parcurgerea procedurii prealabile și
fiind sesizată potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța de judecată va putea menține măsura suspendării executării actului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei sau, dacă o asemenea măsură nu a fost solicitată anterior în temeiul art. 14, reclamantul o poate cere fie o dată cu acțiunea principală, fie prin acțiune separată, dar până la momentul soluționării acțiunii în fond.
În speță, nu s-a făcut dovada obținerii suspendării executării Deciziei nr. 43/_ a Camerei de C. M. din cadrul Curții de C. a R. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce a format obiectul dosarului nr._ al T. ui M. .
Întrucât termenul de_ indicat în prima decizie până la care conducătorul entității verificate trebuia să aducă la îndeplinire măsura dispusă la punctul 1 al Deciziei nr. 43/_ a Camerei de C. M. privind plata îndemnizației de dispozitiv, expirase, iar aceste măsuri nu erau anulate irevocabil de către instanță, constatându-se că reclamantul nu a îndeplinit în totalitate măsurile dispuse referitoare la indemnizația de dispozitiv, C. de C.
M. în mod legal, în temeiul atribuțiilor conferite de Legea nr.94/2002 și Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (Hotărârea Curții de C. nr. 130/2010), a emis cea de-a doua Decizie nr. 54/_ prin care s-au dispus luarea măsurilor operative de urmărire și de recuperare în întregime a prejudiciului constatat și virarea sumelor recuperate potrivit destinațiilor legale.
Față de aceste considerente și în temeiul dispozițiilor legale invocate, instanța a respins acțiunea formulată
În ceea ce privește cererea de suspendare, instanța reține următoarele:
Din interpretarea dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004 rezultă că situația de excepție a suspendării executării actului administrativ presupune cu necesitate îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Simpla solicitare de suspendare a executării actului administrativ nu este suficientă pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. 2 alin.(1) lit.t) și ș) din Legea nr.554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar pagubă iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Se reține deci că admiterea cererii de suspendare este condiționată de dovedirea unor motive bine justificate și a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniul reclamantei sau ar perturba grav funcționarea unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, ele determinându-se reciproc, logic neputându-se vorbi despre caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei și invers nu poate fi vorba despre iminența pagubei când cazul nu este bine justificat, ori în speță nu s-a probat, dar nici invocat existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, instanța va respinge cererea de suspendare a deciziei nr. 54/_ a Camerei de C. M. din cadrul Curții de C. a R., respectiv a încheierii nr. VI. 161/_ Curții de C. a R., cerere formulată de către reclamantul M. S. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Curtea de Conturi a României.
Respinge cererea de suspendare a deciziei nr. 54/_ a Camerei de C.
M. din cadrul Curții de C. a R., respectiv a încheierii nr. VI. 161/_ a Departamentului de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ teritoriale din cadrul Curții de C. a R., cerere formulată de către reclamantul M. S. M. .
Respinge cererea formulată de către reclamantul M. S. M., cu sediul în S. M., str. B. V., nr. 14, în contradictoriu cu pârâta C. de
C. R., cu sediul în B., sectorul 2, str. Lev T., nr. 22-24. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte G. ier
C. G. D. H.
Red./ Tehnored. - G.C. _
ex.5
