Decizia civilă nr. 5622/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR.5622/2013

Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.

V. G. GREFIER: M. V. -G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant H. M. împotriva sentinței civile nr.10839 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- pârâtă C. de C. a J.

C., având ca obiect anulare act administrativ (Legea nr. 94/1992).

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentului- reclamant H. M., avocat Olah E. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și reprezentantul intimatei- pârâte C. de C. a J. C., consilier juridic M. Carolina O., lipsă fiind recurentul-reclamant.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.

Intimata- pârâtă C. de C. a J. C. a depus întâmpinare. Reprezentantul recurentului- reclamant H. M., avocat Olah E.

depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 7 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 159¹al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul recurentului- reclamant H. M., avocat Olah E. susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris și în esență solicită casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatei- pârâte C. de C. a J. C., consilier juridic M. Carolina O. dezvoltă pe larg considerentele inserate în întâmpinarea depusă la dosar și în esență solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 10839 din 19 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul H. M. in calitate de primar al COM.M. în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A J. C. împotriva Încheierii nr.1871/_ și a Deciziei nr. 33/2011 emise de pârât.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării punctului 2 din dispozitivul încheierii nr.1871/2011.

S-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut că în urma acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 desfășurat la Primăria comunei M. de o echipă de auditori publici externi ai Camerei de C. a J. C., s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate, iar pentru înlăturarea consecințelor acestora s-a emis Decizia nr. 33/_ (filele 74-86).

La punctul 8 al deciziei s-a constatat faptul că au fost efectuate plăți necuvenite reprezentând sporuri, prime, indemnizații și alte drepturi salariale, acordate angajaților entității, respectiv spor de fidelitate, indemnizație de dispozitiv, indemnizație pentru ținută, indemnizație de hrană, primă de vacanță, primă de Pași, la punctul 9 s-a constatat plata necuvenită reprezentând premiu anual acordat personalului care ocupă funcții de demnitate publică, la punctul 11 executarea unor plăți pentru lucrări neexecutate, la punctul 12 efectuarea de plăți nelegale din bugetul local în sumă de 75.700 lei către ADIMG, și s-a dispus în sarcina conducerii Unității administrativ-teritoriale M. obligația de a stabili, până la data de_, întinderea prejudiciului și de a dispune măsuri pentru recuperarea acestuia.

Reclamantul a formulat contestație împotriva acestei decizii, solicitând revocarea măsurii stabilite la punctele II1, II2, II5, II6, contestația cu privire la acestea fiind respinsă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României prin Încheierea nr.1871/_ (filele 55-64).

Pe cale de consecință, P. ul comunei M. a promovat prezenta acțiune, prin care solicită atât anularea încheierii anterior indicate și anularea în parte a deciziei, cât și suspendarea executării actelor administrative atacate.

Asupra plăților efectuate reprezentând sporuri, prime, indemnizații și alte drepturi salariale, acordate angajaților entității, respectiv spor de fidelitate, indemnizație de dispozitiv, indemnizație de ținută,indemnizație de hrană,primă de vacanță, primă de Paști,

în perioada 2009-2010 și indemnizația de hrană în anul 2011, instanța de fond a reținut că potrivit art.31 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în forma în vigoare în cursul anului 2009, pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare; funcționarii publici pot beneficia de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

De asemenea, art.72 din alin.1 același act normativ prevede că "Autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă;sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională;alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.";

Astfel, din dispozițiile legale menționate rezultă faptul că funcționarii publici pot beneficia doar de drepturile salariale prevăzute prin lege iar acordarea altor sume - fie că sunt denumite sporuri sau diverse indemnizații - nu poate face obiectul acordurilor încheiate la nivelul instituțiilor bugetare.

Examinând legalitatea acordării unor sporuri funcționarilor publici în anul 2009 (fiind imputate și sumele pentru anul 2009), instanța a reținut referitor la indemnizația pentru ținută, că art.31 din Legea nr.188/1999 prevede că

indemnizații în acest sens, motiv pentru care nu a putut reține argumentul reclamantului, formulat în justificarea acordării unor sume de bani..

În ceea ce privește personalul contractual din cadrul Primăriei M., instanța a reținut că potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, "sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative";; și salariații instituțiilor bugetare pot încheia contracte colective de muncă, prin care nu se pot, însă, negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale (art. 12 alin. 1 din Legea nr.130/1996).

Prin prisma acestor dispoziții legale, s-a verificat fiecare spor în parte și s-a apreciat măsura în care putea face obiectul negocierilor colective.

În ceea ce privește indemnizația de dispozitiv, conform art. 13 din Legea nr.138/1999, actualizată, "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe baza de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază";, instanța a reținut că, potrivit art.1 din această lege, dispozițiile se aplică personalului militar și civil din cadrul M. ui Apărării Naționale, M. ui de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și M. ui Justiției, iar conform art. 13 alin.1 din

O.U.G. nr. 30/2007, actualizată, se prevede că, "în domeniul administrației publice, instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea M. ui Administrației și Internelor sunt: Agenția Națională de cadastru și P. itate Imobiliară, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități P. e, Agenția Națională a Funcționarilor P. i, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Direcția Generală de Pașapoarte, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și Arhivele Naționale";.

Instanța a constatat însă că unitățile administrativ-teritoriale nu se regăsesc printre organele de specialitate ale M. ui de Interne, de altfel, prin Decizia nr. 37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii promovat s-a stabilit că "Dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art.13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul M. ui Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne";, iar această decizie este obligatorie în temeiul art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Instanța a mai reținut că având în vedere toate prevederile legale, personalul contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale nu are dreptul la acordarea sporului de dispozitiv, iar extinderea prin contractul colectiv de muncă a unor prevederi legale care reglementează sporul de dispozitiv pentru alte categorii de salariați din sectorul bugetar s-a realizat cu încălcarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.

Cu privire la sporul de fidelitate, instanța a constatat că acesta este reglementat prin diverse acte normative speciale, însă doar pentru anumite categorii de personal.

În acest sens, art. 50 alin. 1 din Legea nr.128/1997, actualizată, statuează că "Personalul didactic cu o vechime neîntrerupta în învățământ de peste 10 ani beneficiază de un spor de stabilitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta";, iar prin art.12 alin.3 din O.U.G. nr.10/2004, actualizată, s-a stabilit în favoarea personalului vamal cu activitate în cadrul Autorității Naționale a Vămilor mai mare de 5 ani dreptul la un spor de stabilitate la salariul de bază, după cum urmează: între 5 ani - 10 ani, un spor de 3%, între 10 ani - 15 ani, 5%; între 15 ani - 20 de ani, 7%; peste 20 de ani, 10%.

Instanța a constatat că în condițiile în care sporul de fidelitate este determinat prin dispoziții legale - atât în privința domeniului de acordare cât și a cuantumului (prin indicarea modalității de calcul) -, rezultă că nici acest drept salarial nu mai poate face obiectul unor negocieri colective la nivelul unității administrativ-teritoriale.

Referitor la indemnizația de hrană, conform Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, republicată, salariații din sectorul bugetar puteau primi o alocație individuală de hrană numai sub forma tichetelor de masă, iar nu în forma unor sume de bani, în aceste condiții un astfel de spor nu putea fi acordat nici funcționarilor publici, nici personalului contractual din cadrul Primăriei M. .

Asupra argumentelor reclamantului constând în aceea că în stabilirea drepturilor salariale ale personalului care desfășoară activitate în cadrul Primăriei M. prevalează drepturile stabilite prin contractele colective de muncă, instanța a constatat că potrivit art.157 alin.2 din Legea nr. 53/2003 în forma în vigoare la momentul stabilirii drepturilor salariale în discuție, "sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative."; Or, în anul 2010, sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în

majoritate de la bugetul de stat este supus reglementării cuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009.

Potrivit dispozițiilor art. 10 din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, "în conformitate cu prevederile art.30 din Legea-cadru 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează Legii-cadru nr. 330/2009.";

Instanța a reținut că în acest context a fost emis OMMFPS nr. 32/2009 pentru monitorizarea și controlul aplicării Legii-cadru nr. 330/2009, în Anexa II stabilindu-se că în anul 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contracte colective de muncă sau alte acte, decât legi sau hotărâri ale Guvernului, concluzionând că întrucât sporurile și primele enumerate în Decizia contestată plătite angajaților primăriei în anul 2010 nu se regăsesc în cuprinsul Legii-cadru nr.330/2009, rezultă că acestea nu puteau fi în mod legal prevăzute.

Cu privire la acordarea premiului anual personalului care ocupă funcții de demnitate publică în temeiul contractului colectiv de muncă, instanța a constatat

că raportat la dispozițiile art.57 alin.5 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, aceasta apare ca nelegală.

Sub aspectul plăților efectuate către Asociația de Dezvoltare Intercomunitară M. -Geaca jud. C. (ADIMG), din proba cu înscrisuri administrată în cauză s-a constatat, contrar susținerilor reclamantului, faptul că cele trei plăți plățile în sumă de 75.700 nu au fost prevăzute în bugetul pentru anul 2010, ci doar în bugetul pentru anul 2011, prin HCL nr. 8/2011, nefiind astfel respectate dispozițiile art. 54 alin.6 din legea nr. 273/2006, de asemenea, din probele administrate în cauză nu a rezultat care sunt proiectele ce urmau a fi derulate în comun, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 25 și 35 alin. 3 din legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

Cu privire la acceptarea la plată și decontarea necuvenită a sumei de

15.000 lei către SC MCN CONS SRL reprezentând activități de dirigenție șantier neefectuate, s-a constatat că potrivit art.10.2 din contractul de servicii nr. 10A30/_, achizitorul s-a obligat să plătească prețul convenit către prestator, procentual funcție de lucrările prestate de către executant în favoarea beneficiarului, plata raportându-se la valoarea situațiilor de lucrări întocmite de către executant.

Astfel, pentru lucrările executate în anul 2009 au fost efectuate plăți în valoare de 10.000 RON, proporțional cu lucrările executate în anul 2009, iar cu privire la anul 2010 nu s-a făcut dovada executării de lucrări în temeiul contractului menționat.

Instanța de fond a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art.21 și urm din Legea nr. 94/1992 actualizată, Curtea de C. exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public iar în situațiile în care constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate care au determinat producerea unor prejudicii, are dreptul de a comunica conducerii entității publice audiate această stare de fapt, aspect ce s-a realizat în mod corect în cazul analizat, constatările făcute de organul de control fiin corecte, astfel tribunalul a apreciat că cererea este neîntemeiată și, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a respins-o.

Având în vedere modalitatea de soluționare a fondului cauzei, s-a impus și respingerea cererii de suspendare a executării punctului 2 din dispozitivul încheierii nr. 1871/2011.

S-a luat act că pârâta nu a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul H. M.

solicitând admiterea recursului pentru motivele arătate de art. 304 pct. 8 și 9, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ promovată de noi, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

În motivarea recursului se arată că în fapt, prin Sentința Civilă nr. 10839/2012 Tribunalul Cluj a decis respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de către el în calitate de P., împotriva Deciziei nr. 33/2011 și respingerea ca neîntemeiate, precum și a cererii de suspendare a executării punctului 2 din dispozitivul încheierii nr.1871/2011.

Recurentul contestă legalitatea și temeinicia acestei sentințe pentru următoarele considerente punctuale:

în privința plăților efectuate de noi cu titlu de sporuri, prime, indemnizații și alte drepturi salariale, instanța de fond a neglijat a avea în vedere o serie de acte normative.
Astfel, se contestă dreptul funcționarilor publici încadrați la primăriile administrațiilor publice locale la plata sporului de fidelitate, indemnizației de dispozitiv, pentru ținută și hrană, prima de vacanță și de paști. Pentru a susține această decizie se invocă prevederile art.31 din Legea nr. 188/1999
privind statutul funcționarilor publici în vigoare în cursul anului 2009. în combaterea acestei susțineri invocă același text normativ și în special prevederile alin. (2) al art. 31 care prevăd expres că:
" Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. "
Se arată că, în cursul anului 2009 a fost în vigoare Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, deci această normă se impune a fi aplicată concomitent cu Legea nr.188/1999, iar potrivit art.12 din Legea nr. 130/1996
"(I) Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
(2) Contractele colective de muncă ale salariaților instituțiilor bugetare se pot încheia la nivelul unităților, la nivelul administrației sau al serviciilor publice locale, pentru instituțiile din subordinea acestora, și la nivel departamental, pentru instituțiile subordonate."
Sub acest aspect solicită a se observa faptul că CCM contestat acum de către Tribunalul Cluj a fost încheiat în spirtul art. 12 din Legea nr. 130/1996, iar potrivit art. 16 din Legea nr. 130/1996 este obligatorie pentru părțile semnatare.
Este de asemenea de observat faptul că acest CCM nu cuprinde prevederi contrare legilor în vigoare, or, prevederi care ar angaja aplicabilitatea art. 8 din Legea nr.130/1996, totodată se arată că, nici o clauză din CCM nu a fost constatată ca fiind nulă astfel încât obligativitatea aplicării acestui contract planează asupra părților semnatare.
Se mai susține că, în anumite cazuri administrațiile publice locale au fost obligate la plata cestor indemnizații și sporuri chiar de către instanțele care decid acum, fără a fi chemate să se pronunța asupra legalității unor prevederi din CCM, că aceste dispoziții contractuale nu sunt legale.
Recurentul precizează că în data de_ a intrat în vigoare Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fondurile publici, iar potrivit art. 1 din actul normativ mai sus-arătat legea este aplicabilă "contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente", astfel se apreciază că acest text normativ este pe deplin aplicabil și cazului dedus judecății, totodată, devin aplicabile și prevederile art. 2 din lege în sensul cărora se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de naturală salarială drept consecință ale constatărilor Curții de C. .
Recurentul susține că instanța în mod greșit a reținut că plățile efectuate către ADIMG (Asociația de Dezvoltare Intercomunitară M. -Geaca) nu sunt legale pentru că nu au fost prevăzute prin bugetul local pentru anul 2009 nu sunt pe deplin corecte. Se arată că, primele plăți efectuate au avut loc în anul 2010, însăși hotărârea de achiziționare a autovehiculului a fost luată în data de_ - așa cum rezultă și din hotărârea existentă la dosar. Sub acest aspect nu se poate reține obligativitatea de a prevede ca o poziție separată necesitatea efectuării acestei cheltuieli și în bugetul pentru anul 2010, astfel că în acord cu decizia luată în cadrul ADIMG a fost elaborată și ulterior adoptată și bugetul local pe anul 2010, prin HCL nr. 11/_, respectiv anul 2011, prin HCL nr. 8 din _
, iar de fiecare dată distinct au fost menționate sumele de bani care trebuie transferate către bugetul ADIMG în vederea executării hotărârii luate de către această entitate la data de_ .
Recurentul consideră că, aceste operațiuni sunt perfect legale, iar plățile către ADIMG au la bază documente justificative legale.
Referitor la plățile efectuate către SC MCN CONS SRL se arătă că baza legală pentru efectuarea acestor plăți a fost contractul de servicii nr.10A30 din data de_, respectiv factura nr.2008098/_ emisă în baza acestui contract.
Este de observat faptul că deși factura a fost emisă la data de_ contractul în baza căruia a fost emisă factura a fost perfectată la data de_, iar durata contractului a fost stabilit de comun acord ca fiind începând cu data de_ până la recepția finală a lucrărilor de execuție alimentare cu apă, lucrările pentru extindere alimentării cu apă pentru localitățile M., Chiriș și Chesău s-au derulat în baza contractului 6346/_, pe parcursul anilor 2007, 2008 și 2009, recepția lucrărilor avându-se loc la finalizarea acestor lucrări. Activitățile de dirigenție șantier nu s-au desfășurat în anul 2010 - momentul plății, așa cum în mod eronat a reținut inspectorii. în speță este vorba despre plăți efectuate în rate în favoarea prestatorului SC MCN CONS SRL.
Recurentul apreciază că, plata s-a efectuat pentru servicii ce au fost deja executate, doar plata acestor servicii s-a prelungit și pe anul 2010. în caz de plată eșalonată nu trebuie să justificăm executarea serviciilor în momentul plății, aceste servicii trebuie prestate pe perioada derulării contractului, astfel sub acest aspect concluziile inspectorilor fiscali în sensul că aceste plăți nu sunt valabile, fiind făcute pentru lucrări care nu au fost executate, sunt total eronate și nu corespund realității faptice.
În cauză nu poate fi vorba despre vre-un prejudiciu pe care Comuna M. ar fi suferit serviciile la care se referă contractul nr. 10A30/_ fiind executate în favoarea ei în condiții foarte favorabile, care permit și eșalonarea plăților, singura prejudiciată este SC MCN CONS SRL, care nu își vede drepturile pecuniare executată în timp.
In ceea ce privește cererea de suspendare se apreciază că aceasta îndeplinește prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ - respectiv prevederile art. 14 și 15 din această lege.
În acest sens, Tribunalul Cluj trebuie să aibă în considerare atât interesul unității administrativ teritoriale M., împreună cu interesul locuitorului acestei localității, interesul funcționarilor publici din cadrul instituției, dar și interesul autorității emitente a deciziei de sancționare, adică a Curții de C. a României, susținându-se că în cazul punerii în executare a decizie nr. 33/2011, UAT M. ar fi obligată la încălcarea drepturilor garantate prin lege funcționarilor publici - de a-și negocia direct contractele colective de muncă - și implicit UAT M. ar situa pe o poziție contrară practicii juridice consacrate materiei.
Se apreciază că și cea de a doua condiție - respectiv iminența producerii unei pagube iminente este îndeplinită în această cauză. La analiza îndeplinirii acestei condiții instanța trebuie să se raporteze atât la paguba pe care ar suferi UAT M., cât și la pagubele produse funcționarilor publici care vor fi obligați la restituirea unor sume de bani câștigate - dealtfel - numai datorită faptului că Curtea de Conturi a României nu respectă deciziile instanțelor din România.
De altfel iminența procedurii unor pagube însemnate prin executarea deciziilor Curții de C. a României - la modul general - a fost recunoscută și prin art. 210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități aprobată prin Hotărârea nr. 130/2010, care prevede suspendarea acestor acte administrative pe durata soluționării contestațiilor - plângerilor prealabile.
Sub acest aspect, se apreciază că toate condițiile legale pentru suspendarea actelor deduse judecății sunt îndeplinite în această cauză.
Intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI
prin întâmpinarea depusă la fila 17 solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat în cauză și
menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, expunând pe larg starea de fapt și criticile aduse de recurent soluției instanței de fond, răspunzând punctual la toate acele critici, apreciind corecte și legale, aspectele consemnate în Procesul-verbal de constatare, înregistrat sub nr. 3782/29 iulie 2011 la entitatea controlată, abateri care au determinat producerea unui prejudiciu important bugetului unității administrativ-teritoriale verificate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10839 din 19 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul H. M. in calitate de primar al COM.M. în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A J. C. împotriva Încheierii nr.1871/_ și a Deciziei nr. 33/2011 emise de pârât.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării punctului 2 din dispozitivul încheierii nr.1871/2011.
S-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut corect starea de fapt, respectiv că în urma acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 desfășurat la Primăria comunei M. de o echipă de auditori publici externi ai Camerei de C. a J. C., s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate, iar pentru înlăturarea consecințelor acestora s-a emis Decizia nr. 33/_ (filele 74-86).
În urma controlului au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, ce au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare, înregistrat sub nr.3782/29 iulie 2011 la entitatea controlată, abateri care au determinat producerea unui prejudiciu important bugetului unității administrativ-teritoriale verificate.
Pentru valorificarea actelor de control a fost emisă Decizia nr.33/24 august 2011 de către Curtea de Conturi a României - C. de C. C., prin care s-au dispus, în sarcina conducerii U.A.T.C. M., mai multe măsuri dintre care reclamanții au atacat prin prezenta acțiune, numai măsurile stabilite la punctele III, 112, 115 și 116 din decizia sus menționată, și anume:
"1. Conducerea U.A.T.C. M. va stabili întinderea prejudiciului urmare plății unor indemnizații, sporuri și alte drepturi în bani care exced cadrul legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare și va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, în condițiile legii.
Se vor calcula, înregistra în evidența contabilă și regulariza cu bugetele publice contribuțiile aferente drepturilor acordate necuvenit.
Conducerea U.A.T.C. M. va stabili întinderea prejudiciului urmare plății unor indemnizații care exced cadrul legal reglementat privind salarizarea persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică (primar și viceprimar) și va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, în condițiile legii.

Se vor calcula, înregistra în evidența contabilă și regulariza cu bugetele publice contribuțiile aferente drepturilor acordate necuvenit.

Conducerea U.A.T.C. M. va stabili întinderea prejudiciului cauzat entității urmare plăților efectuate către Asociația de Dezvoltare Inter comunitară
1. -Geaca, județul C. fără documente justificative și va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, în condițiile legii.
Conducerea U.A.T.C. M. va stabili întinderea prejudiciului cauzat entității urmare plăților efectuate către S.C. MCN CONS S.R.L. din C. N. reprezentând dirigenție de șantier pentru lucrări neexecutate și va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, în condițiile legii".

Instanța de fond a constatat că, entitatea auditată a contestat Decizia Curții de C. a României - C. de C. C. nr. 33/24 august 2011 și, în urma analizării acesteia, Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. - C. de C. C. a emis încheierea nr. 1871/19 octombrie 2011 prin care a respins contestația.

Ulterior, H. M. în calitate de P. al localității M. s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând:

anularea parțială a încheierii nr.1871/19 octombrie 2011 în privința punctului 2 din dispozitiv ca fiind fără temei legal și fără fundamentare de facto și admiterea contestației subsemnatului și cu privire la măsurile stabilite prin Decizia nr. 33/2011 la punctele 111,112,115 și 116;
suspendarea executării punctului 2 din dispozitivul Încheierii nr. 1871/2011 pentru soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 33/2011 până la soluționarea prezentei cereri.

Tribunalul Cluj, investit pentru soluționarea în primă instanță a litigiului, prin Sentința civilă nr.10839/19 octombrie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamantul H. M., primarul comunei M. ca fiind neîntemeiată.

S-a reținut de către instanța de fond că, asupra plăților efectuate reprezentând sporuri, prime, indemnizații și alte drepturi salariale, acordate angajaților entității, respectiv spor de fidelitate, indemnizație de dispozitiv, indemnizație de ținută,indemnizație de hrană,primă de vacanță, primă de Paști,

în perioada 2009-2010 și indemnizația de hrană în anul 2011, că potrivit art.31 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în forma în vigoare în cursul anului 2009, pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare; funcționarii publici pot beneficia de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

"Funcționarii publici care, potrivit legii, sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului o primesc gratuit";, fiind, vorba despre obligația instituției de a le pune la dispoziție uniformele propriu-zise și nicidecum despre acordarea unei indemnizații în acest sens, motiv pentru care nu a putut reține argumentul reclamantului, formulat în justificarea acordării unor sume de bani..

referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale

(art. 12 alin. 1 din Legea nr.130/1996).

Prin prisma acestor dispoziții legale, s-a verificat fiecare spor în parte și s-a apreciat măsura în care putea face obiectul negocierilor colective.

O.U.G. nr. 30/2007, actualizată, se prevede că, "în domeniul administrației publice, instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea M. ui Administrației și Internelor sunt: Agenția Națională de Cadastru și P. itate Imobiliară, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități P. e, Agenția Națională a Funcționarilor P. i, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Direcția Generală de Pașapoarte, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și Arhivele Naționale";.

Cu privire la sporul de fidelitate, instanța a constatat că acesta este reglementat prin diverse acte normative speciale, însă doar pentru anumite categorii de personal.

majoritate de la bugetul de stat este supus reglementării cuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009.

Cu privire la acordarea premiului anual personalului care ocupă funcții de demnitate publică în temeiul contractului colectiv de muncă, instanța a constatat că raportat la dispozițiile art.57 alin.5 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, aceasta apare ca nelegală.

Cu privire la acceptarea la plată și decontarea necuvenită a sumei de

Având în vedere modalitatea de soluționare a fondului cauzei, s-a impus și respingerea cererii de suspendare a executării punctului 2 din dispozitivul încheierii nr. 1871/2011.

S-a luat act că pârâta nu a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat recursul ce face obiectul prezentului dosar, prin care a solicitat instanței admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ.

Intimata apreciază că recursul promovat în prezenta cauză este nefundat, solicitând a fi respins, expunând pe larg punctul de vedere al acesteia față de recursul declarat.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:

Legat de criticile formulate de recurentă referitoare la plata către angajații și persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică din cadrul U.A.T.C. M. a sporurilor de natură salariate, Curtea reține că acestea se referă, în esență, la faptul că la nivelul U.A.T.C. M., în cursul anului 2010, s-au acordat anumite

"drepturi bănești", funcționarilor publici, personalului contractual și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, primarul și viceprimarul comunei, sporuri care exced cadrului legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare.

Cu ocazia controlului s-a constat o pagubă importantă adusă patrimoniului comunei M. prin plata nelegală a sumei de 5.185 lei, persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, respectiv primarului și viceprimarului, și a sumei de 441.800 lei, constând în sporuri, prime, indemnizații și alte drepturi salariale acordate angajaților entității.

Recurenta consideră că acele sporuri acordate au avut la bază CCM precum și dispozițiile art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999 și art.12 din Legea nr.130/1996, nicio clauză din contract nefiind nulă, astfel că exista obligativitatea respectării clauzelor CCM.

Curtea, analizând aceste susțineri, reține că, la nivelul U.A.T.C. M., în anul 2008, s-au încheiat Contractul colectiv de muncă nr.4006/13 septembrie 2007, înregistrat la D.M.P.S. C. - Compartimentul Dialog social, legislație, salarizare, conflicte și contracte colective de muncă, sub nr.378/03 decembrie

2007, respectiv Acordul colectiv nr.4542/16 octombrie 2009, documente ce s-au încheiat între Primăria M., reprezentată de primar în calitate de ordonator principal de credite și salariații aparatului de specialitate al primarului reprezentați de către Sindicatul "CIVITAS" în baza următoarelor acte normative: Legea nr. 130/1996, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, Constituția României (art. 41 alin. 5), Legea nr. 215/2001, Legea nr.195/2006, Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare (art. 59).

Curtea, având în vedere prevederile legale în materie care au fost corect reținute în actul de control și de către instanța de fond, legat de faptul că, Contractul și Acordul Colectiv de Muncă, în discuție, cuprind prevederi care încalcă actele normative în vigoare privind drepturile salariale de care pot beneficia funcționarii publici și personalul contractual din instituțiile bugetare

În acest sens se poate aminti, includerea în salariul de bază a sporului de fidelitate și loialitate față de instituție și a indemnizației de dispozitiv, a condus la acordarea necuvenită de drepturi bănești care conform datelor cuprinse în

"Situația sporului de fidelitate și a indemnizației de dispozitiv incluse în salariul de bază a personalului de execuție în anul 2010" sunt în sumă brută de 14.438 lei, din care 4.888 lei spor fidelitate, 9.550 lei indemnizație de dispozitiv.

In contextul verificării reîncadrării s-a constatat corect că sporul pentru fidelitate față de instituție și indemnizația de dispozitiv s-a acordat și pentru anul 2009, suma brută acordată nelegal fiind de 81.999 lei, din care 25.127 lei spor fidelitate, 56.872 lei indemnizație de dispozitiv.

Curtea mai constată că, în mod corect organul de control și instanța de judecată au reținut că în anul 2010 s-a acordat nelegal personalului de execuție al unității administrative M. sume în bani pentru procurare ținută în echivalent cu salariu mediu brut pe economie pentru fiecare trimestru al anului, plata făcându-se conform art. 31 alin. 14 din contractul colectiv de muncă, art. 28 alin. 10 din acordul colectiv, indemnizații pentru hrană, plata făcându-se conform art. 31 alin. 13 din contractul colectiv de muncă, art. 28 alin. 8 din acordul colectiv, în valoare brută de 102.446 lei, din care 34.884 lei pentru ținută, 67.562 lei indemnizație pentru hrană.

Totodată în mod corect s-a mai reținut de instanța de fond și organul de control că, aceste drepturi bănești s-au acordat nelegal personalului de execuție și în anul 2009, suma brută a acestora fiind de 169.297 de lei, din care 99.712 de lei ținuta, 69.585 de lei indemnizație de hrană, plata acestora fiind evidențiată în contul de execuție la Titlul I "Cheltuieli de personal", iar pentru anul 2011 s-a acordat indemnizație de hrană în sumă de 31.152 lei, plătită de la Titlul II

"Cheltuieli cu bunuri și servicii.

Referitor la primele de vacanță acordate în anul 2009 și 2010, instanța de fond a apreciat corect că acestea s-au acordat nelegal personalului contractual în sumă brută de 4.4.10 lei, respectiv 4.018 de lei, iar în anul 2009 s-a acordat nelegal primă pentru Paști în sumă brută 34.040 lei pentru personalul de execuție, contractual și funcționari publici.

Deși recurenta susține că a fost nevoită să acorde acele drepturi salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv care era în vigoare, organul de control și instanța de fond au reținut corect că recurenta nu a luat în considerare aspectele sesizate și recomandările formulate de către Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie C. -N., prin adresa nr.9010/07 decembrie 2007, adresă prin care s-a comunicat faptul că, prin contactele colective de muncă "nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale", făcându-se recomandări privind recunoașterea voluntară a nulității clauzelor contractului de muncă/acordului colectiv negociate cu încălcarea art. 8 din Legea nr. 130/1996, apreciindu-se că unele dintre

clauzele cuprinse în aceste contracte încalcă reglementările legale, iar plățile ordonanțate din bugetul U.A.T.C. M. au fost efectuate cu încălcate flagrantă a Legii finanțelor publice locale.

În mod corect instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii pronunțate faptul că primele, sporurile și alte drepturi bănești acordate angajaților comunei M., în perioada 2009 - 2010 și indemnizația de hrană, acordată în cursul anului 2011, trebuiau să se circumscrie dispozițiilor art.31 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în forma în vigoare în cursul anului 2009, care prevede că, pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un venituri salariale compuse din salariul de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar funcționarii publici pot beneficia de prime și alte drepturi salariale numai în condițiile legii.

Nu se poate omite faptul că, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. 1 din același act normativ, autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanți ai funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de muncă, perfecționarea profesională, text de lege trebuie coroborat și cu prevederile art. 22 din H.G. nr. 833/2007, prevederi legale din care rezultă faptul că funcționarii publici pot beneficia doar de drepturile salariale, prevăzute de lege, iar acordarea altor sume de bani, fie că sunt denumite sporuri, îndemnizații, prime, nu pot face obiectul acordurilor încheiate la nivelul instituțiilor bugetare.

Recurenta a susținut în recursul declarat că, pentru stabilirea drepturilor de natură salarială ale personalului ce își desfășoară activitatea la M., ar prevala drepturile stabilite prin contracte/acordurile colective, susținere care vine în contradicție cu prevederile art.157 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în forma acesteia în vigoare la data stabilirii drepturilor de natură salarială menționate mai sus, prevederi care arată că: "sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".

În mod corect organul de control a reținut că la stabilirea drepturilor salariale menționate mai sus, au fost nesocotite și dispozițiile art.10 din O.U.G nr.1/2010 și art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, care prevăd că, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009". în acest context a fost emis O.M.M.F.P.S. nr. 32/2009 pentru monitorizarea și controlul aplicării Legii-cadru nr. 330/2009, în Anexa nr. II s-a stabilit că în anul 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contracte colective de muncă sau prin alte acte, decât cele prevăzute prin

legi sau prin hotărâri ale Guvernului.

Instanța de fond a constatat corect că, sporurile, primele și indemnizațiile vizate în decizia de măsuri, emisă de Curtea de C. - C. de C. C., care au fost plătite angajaților primăriei M. nu se regăsesc în cuprinsul Legii-cadru nr. 330/2009, astfel că acestea au fost acordate și plătite nelegal.

Examinând legalitatea acordării unor sporuri funcționarilor publici în anul 2009 (fiind imputate și sumele pentru anul 2009), instanța de fond a reținut corect că, indemnizația pentru ținută, stipulată de art. 31 din Legea nr. 188/1999

prevede că "Funcționarii publici care, potrivit legii, sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului o primesc gratuit";, fiind., deci, vorba despre obligația instituției de a le pune la dispoziție uniformele propriu-zise și nicidecum despre acordarea unei indemnizații în acest sens, motiv pentru care nu poate fi reținut de către Curte, argumentul reclamantului recurent prin care justifică plata acelor sume de bani..

Recurenta a depus în susținerea recursului declarat, jurisprudența în materie, exemplificată prin Sentința civilă nr. 2831/06 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr._, prin care a fost obligată la plata unor drepturi salariale unor angajați, sentință pe care ulterior Curtea de Apel C. a admis recursul primarului U.A.T.C. M. și a modificat în tot hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii pretențiilor de ordin salarial, soluție care vine să susțină temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse de Curtea de C. cu privire la stabilirea drepturilor salariale la care avea dreptul personalul bugetar în anul 2010, în conformitate cu dispozițiile Legii-cadru nr. 330/2009.

Legat de acordarea, în baza contractului colectiv de muncă, a premiului anual primarului și viceprimarului comunei M., Curtea constată că au fost invocate în recurs dispozițiile Legii nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile din natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, apreciind că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cercetarea legalității actelor administrative emise în regim de putere publică de către Curtea de C., iar dispozițiile legi menționate mai sus, prin care au fost iertați de la plata prejudiciilor constate de misiunile de audit financiar, desfășurate de Curtea de C.

, au incidență în ceea ce privește lipsirea de caracterul executoriu al măsurilor dispuse de către ordonatorii de credite în sarcina angajaților ce au beneficiat de sporuri de natură salarială fără bază legală.

Față de aspectele arătate, Curtea apreciază că, Tribunalul Cluj a soluționat corect petitul acțiunii reclamantului prin care se cerea anularea Deciziei nr. 33/24 august 2011 a Curții de C. - C. de C. C., privitoare la drepturile de natură salarială, acordate fără bază legală angajaților și demnitarilor din cadrul U.A.T.C. M., soluția instanței de fond fiind temeinică și fondată pe lege, astfel că nu pot fi primite criticile formulate de recurentă.

Referitor la aspectele invocate de recurentă legat de plata către Asociația de Dezvoltare Intercomunitară M. - Greaca (A.D.I.M.G.), Curtea reține că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă cele trei plăți în sumă de 75.700 de lei nu au fost prevăzute în bugetul pentru anul 2010, ci doar în bugetul aferent anul 2011, prin H.C.L. nr. 8/2011, nefiind astfel respectate dispozițiile art. 54 alin. 6 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, plățile efectuate către Asociația de Dezvoltare Intercomunitară M. - Geaca din județul C., s-au făcut în afara unui angajament bugetar sau legal.

Astfel, la data de 24 martie 2010, 15 noiembrie 2010 și 22 noiembrie 2010 cu ordinele de plată nr. 238, 877 și 878, au fost făcute plăți în sumă de 52.000 lei către Asociația de Dezvoltare Intercomunitară M. - Geaca din județul C., fără însă a avea la bază documente justificative, aceeași situație regăsindu-se și în anul 2011, plățile fiind în sumă de 23.700 lei, conform extraselor de cont din data de 28 februarie 2011, 24 martie 2011, 26 aprilie 2011, 24 mai 2011 și 08

iulie 2011.

În mod corect organul de control și instanța de fond au constatat că, nu există nici o aprobare din partea Consiliului local M. pentru participarea la nici un proiect sau acțiune în scopul pentru care a fost constituită asociația, asociere aprobată prin Hotărârea de Consiliu local nr. 8/28 ianuarie 2009 și care să justifice plățile în cauză către Asociația de Dezvoltare Intercomunitară M. - Geaca.

Legat de criticile formulate de recurentă referitoare la plata către S.C. MCN CONS S.R.L. din C. -N., reprezentând activități de dirigenție de șantier neefectuate, Curtea reține că în conformitate cu prevederile art. 10.2 din Contractul de servicii nr.10A30/25 mai 2009, achizitorul se obligase să achite prețul convenit către prestator, procentual, în funcție de lucrările prestate de către executant în favoarea beneficiarului, plata raportându-se la valoarea situațiilor de lucrări întocmite de executant.

În consecință, corect s-a reținut în acul de control și de către instanța de fond că, pentru lucrările ce au fost executate în cursul anului 2009, au fost efectuate plăți în cuantum de 10.000 de lei, proporțional cu lucrările executate în acel an, iar cu privire la anul 2010 nu s-a făcut dovada executării lucrării în temeiul contractului anterior menționat.

Astfel, din verificările efectuate, s-a stabilit corect că, s-a plătit către S.C. MCN CONS S.R.L. din C. -N., în data de 24 martie 2010, cu ordinul de plată nr. 236 suma de 15.000 lei, aferentă facturii nr. 2008098/15 martie 2010, a cărei specificație este "prestări activități dirigenție de șantier aferent investiției « alimentare cu apă comuna M. » CC nr. 10A30/_ ", în condițiile în care în anul 2010 pentru obiectivul în cauză nu s-a executat nici o lucrare, plata fiind făcută din fondul de rulment.

Așa cum s-a arătat mai sus, contractul încheiat cu S.C. MCN CONS S.R.L. din C. -N., având ca obiect dirigenție de șantier, la pct.10.2 se stipula că, - Achizitorul se obligă să plătească prețul convenit către prestator (procentual funcție de lucrările prestate către executant în favoarea beneficiarului, plata

raportându-se la valoarea situațiilor de lucrări întocmite de către executant- astfel că nu se poate accepta susținerile reclamantei privind existența unei plăți eșalonate, întrucât plățile trebuiau efectuate procentual, în funcție de lucrările executate de constructor, cuprinse în situațiile de lucrări.

Curtea mai constată că, prin contractul nr. 10A30/25 mai 2009, încheiat între Primăria C. M. în calitate de achizitor, pe de-o parte, și S.C MCN CONS

S.R.L. din C. -N., în calitate de prestator, pe de altă parte, s-a stabilit ca prestatorul să presteze activități de dirigenție de șantier în sumă de 49.240 lei la care se adaugă T.V.A., specificându-se faptul că durata contractului se întinde pe durata execuției lucrărilor începând de la data de 25 mai 2009, iar în condițiile în care la obiectivul în cauză, în anul 2010 nu au fost executate lucrări, recurentul- reclamant a procedat nejustificat la plata serviciilor de dirigenție de șantier.

Nu poate fi reținută ca și corectă susținerea recurentei privind plata în cursul anului 2010 a sumei de 15.000 de lei către S.C. MCN CONS S.R.L., reprezentând activități de dirigenție aferentă serviciilor prestate în anul 2009, întrucât din probele dosarului și din verificările făcute de organul de control a rezultat că, în anul 2009 au fost facturate și plătite cheltuieli cu dirigenția de șantier în sumă 10.000 de Iei, aferente lucrărilor executate de S.C. CRIDIDOV

S.R.L. în sumă de 201.362 de lei,, cheltuiala cu dirigenția de șantier reprezentând 4.96% din valoarea lucrărilor (inclusiv T.V.A.), față de cota de 4,56

% dirigenție de șantier din valoarea lucrărilor, inclusiv T.V.A., calculat prin raportarea valorii contractului de dirigenție de șantier la valoarea contractului de lucrări pentru extinderea rețelei apă, ce a fost încheiat cu constructorul.

În concluzie, rezultă că, valoarea dirigenției de șantier aferentă anului 2009 a fost decontată integral și proporțional cu lucrările efectuate, iar plata de 15.000 lei din anul 2010 este nelegală, fiind încălcate prevederile art. 54 alin.(5) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, în care se precizează că, - Instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor, executarea serviciilor și altele asemenea, conform angajamentelor legale

încheiate. Instrumentele de plată se semnează de către contabil și șeful compartimentului financiar-contabil.-

Referitor la cererea de suspendare a executării punctului 2 din dispozitivul Încheierii nr.1871/2011 pentru soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 33/2011, până la soluționarea prezentei cereri, se constată că în mod corect instanța de fond a respins o asemenea cerere, avându-se în vedere soluția dată de aceasta prin care a respins contestația reclamantului, apreciind că nu se justifică admiterea unei cereri de suspendare.

Pentru considerentele arătate mai sus, Curtea constată că, că instanța de fond a soluționat temeinic și legal petitul acțiunii introductive prin care se cerea anularea Deciziei nr. 33/24 august 2011 a Curții de C. - C. de C. C., privitoare la plățile efectuate în favoarea prestatorului S.C MCN CONS S.R.L. din

C. -N., respingând acțiunea reclamantului și cu privire la petitele accesorii, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă va respinge recursul declarat de H. M. împotriva sentinței civile nr.10839 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de H. M. împotriva sentinței civile nr.10839 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte		Judecător			Judecător
A. A.	S.	L. R.	V.	G.

fiind in CO semnează pentru cei doi magistrați, Președintele Curții de Apel C.

Judecător V. M.

Grefier

M. V. -G.

fiind în CO semnează Grefier șef

M. LENA T.

Red.V.G./M.N.

2 ex

Jud.fond.-R. M. V.

Decizia civilă nr. 5622/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 5622/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi