Sentința civilă nr. 213/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 213/2013
Ședința publică din data de 19 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M.
B. prin primar
în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României
, având ca obiect litigii C. de C. (Legea nr.94/1992).
Cauza s-a judecat în fond la data de 05 februarie 2013 , concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr._ pe rolul Curții de Apel C., declinată prin sentința civilă nr.701/2012 ca urmare a admiterii excepției de necompetență materială, ulterior înregistrată la Tribunalului B. -Năsăud sub nr._, reclamantul M. B. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat suspendarea deciziei atacate până la soluționarea cauzei, în temeiul art.14 și 15 din Legea nr.554/2004; admiterea sesizării, admiterea contestației și, pe care de consecință, modificarea în parte a deciziei contestate în sensul eliminării pct.7 unde se constată ca abatere - acordarea indemnizației de dispozitiv salariaților din cadrul Poliției Comunitare și unor funcționari publici din cadrul Direcției patrimoniu; eliminarea pct.nr.2.1. unde se decide ce măsuri va dispune ordonatorul principal de credite al bugetului local al municipiului B. pentru stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului de la persoanele care au beneficiat de sporul de dispozitiv.
În motivarea acțiunii s-a relevat că în ceea ce privește cererea de suspendare a Deciziei nr. 8/_, referitor la pct. 7 și pct. 2.1., se solicită a se constata faptul că în cauză sunt întrunite condițiile legale privind suspendarea actului atacat. Potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat", iar potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului, administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond";.
Prin urmare, pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării unui act administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ, cazul bine justificat este definit ca fiind "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ";, iar paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții, care prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
În același sens sunt și normele europene, respectiv Recomandarea nr. R (89) 8 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ, potrivit căreia "măsurile de protecție provizorie pot fi îndeosebi acordate, dacă executarea actului administrativ este de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate și sub condiția existentei unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv".
În speță, prin Decizia nr. 8/_ a Camerei de C. B. -Năsăud, menținută prin încheierea nr. VI. 140/_ pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor constituită la nivelul Curții de C. a R. a cărei suspendare o solicită, s-a constatat ca abatere de la legalitate și regularitate acordarea indemnizației de dispozitiv salariaților din cadrul Poliției comunitare și s-a dispus ca ordonatorul principal de credite al bugetului local al municipiului B. să dispună măsuri pentru stabilirea exactă a prejudiciului, înregistrarea în evidențele contabile și asigurarea recuperării în totalitate acestuia de la persoanele care au beneficiat de sporul de dispozitiv de 25%, prin stabilirea răspunderii patrimoniale, până la data de_ .
Motivele care au stat la baza respingerii de către Comisia de soluționare a contestațiilor a Contestației formulate împotriva Deciziei nr.8/_ le reprezintă faptul că indemnizația de dispozitiv ar reprezenta un drept salarial care, până la data hotărârii în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, era reglementat prin lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, cu și pentru personalul consiliilor județene și al primăriilor. În acest sens mai este Invocată și Decizia nr.37/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, dată în recurs în interesul legii.
Prin această motivație a comisiei se arată faptul că acordarea în continuare a indemnizației de dispozitiv, invocându-se sentințele definitive și irevocabile de dinainte de 1 ianuarie 2010 este neîntemeiată, întrucât Legea cadru nr.330/2009 instituie un nou sistem de salarizare cu norme juridice noi, astfel încât toate actele juridice emise în baza legislației anterioare care nu își mai regăsesc temei în noua legislație, nu se mai aplică. Pe de altă parte, Comisia a mai constatat că acordarea în anul 2010 a indemnizației de dispozitiv a generat consecințe și la nivelul drepturilor salariale acordate în anul 2011 - cu eludarea cadrului legal aplicabil în anul 2011, respectiv Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Or, salariaților Poliției Comunitare a municipiului B. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de indemnizație de dispozitiv începând cu data încadrării ca funcționari publici în cadrul Serviciului public Poliția Comunitară a municipiului B. și pentru viitor, prin hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate în anii 2008 și 2009, respectiv anterior publicării Deciziei nr. 37/_ în Monitorul Oficial (de altfel anterior și pronunțării acestei decizii).
Acești salariați beneficiau de indemnizația de dispozitiv la data de_, astfel că această indemnizație, în mod corect și legal a fost inclusă la secțiunea sume compensatorii, raportat la prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, care a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2010, neputând fi anticipată în vreun mod soluția care urma să fie pronunțată în recursul dat în interesul legii, cum de altfel nu a putut fi anticipată nici de instanțe la pronunțarea hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost stabilită această indemnizație.
De altfel, potrivit prevederilor art. 330 ind.7 alin.(4) din codul de procedură civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei În Monitorul Oficial al R., Partea I". Decizia nr. 37/_, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr.23/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 217/_, doar de la această dată dezlegarea dată devenind obligatorie pentru instanțe, decizia neavând un efect retroactiv și putând fi aplicată numai pentru viitor, dispozițiile hotărârilor irevocabile anterior pronunțare neputând fi desființate, astfel cum încearcă pârâta.
În baza acestor concluzii, este cert faptul că nu au fost încălcate nici prevederile art. 10 din OUG nr. 1/2010, potrivit cărora: "în conformitate cu prevederile art.30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar Începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009", întrucât hotărârile judecătorești irevocabile nu pot fi apreciate în mod legal ca reprezentând acte administrative emise cu încălcarea normelor legale, pentru faptul că ulterior a fost pronunțat recursul în interesul legii.
Stabilirea salariilor pe anul 2011 s-a făcut în mod corect prin raportare la salariile lunii octombrie 2010, salarii în care era cuprins sporul de dispozitiv la secțiunea sume compensatorii, sporul reprezentând un drept câștigat în baza unor sentințe judecătorești individuale, definitive și irevocabile.
Potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.285/2010, s-a procedat la majorarea cu 15 % a salariilor aflate in plata la_: "(1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. "
Prin Procesul-verbal de constatare abaterea este constatată pentru anul 2011, ca o consecință a constatării acestei abateri și în anul 2010, motivându-se faptul că hotărârile judecătorești definitive și irevocabile nu-și au aplicabilitate întrucât drepturile de natura sporului de dispozitiv nu au fost cuprinse pentru personalul poliției comunitare/locale în Legea nr. 330/2009 și în Legea nr. 284/2010, aceste legi instituind un nou sistem de salarizare, cu norme juridice noi.
Acest raționament care a stat la baza constatării abaterii, este eronat întrucât legile privind salarizarea unică introduse începând cu 1 ianuarie 2010 prevăd o aplicare etapizată a noului sistem de salarizare, nefiind stabilite salariile prevăzute în anexele la aceste legi.
În situația în care salariile ar fi fost stabilite astfel cum sunt prevăzute în anexele la legea cadru, argumentele menționate în procesul-verbal contestat ar fi fost corecte, însă, Legea 330/2009 prevedea la art. 30 alin. (5) că: "În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009", iar între timp legea a fost abrogată fără a se mai ajunge la etapa în care intrau în vigoare salariile stabilite în anexe.
Or, în luna decembrie 2009, salariații Poliției Comunitare, actuala Poliție Locală, beneficiau de sporul de dispozitiv stabilit în baza unor hotărâri judecătorești definitive i irevocabile, astfel că aceste drepturi nu pot fi în mod legal excluse și lăsate fără efecte juridice hotărârile pronunțate. Nu este de acord cu precizarea din cuprinsul procesului verbal - de la pagina 30 prin care se arată că hotărârile judecătorești au fost emise în contextul legislației de salarizare valabile înainte de intrarea în vigoare a legilor unitare de salarizare, astfel că toate actele juridice emise în baza legislației anterioare care nu își mai regăsesc temei în noua legislație nu se mai aplică.
Legea nr. 285/2010 are în vedere același principiu la stabilirea salariilor, respectiv o aplicare etapizată, pentru anul 2011 salariile fiind stabilite prin raportare la salariile lunii octombrie 2010 și nicidecum nefiind aplicat noul sistem de salarizare prevăzut în anexele la lege. Mai mult, unul dintre principiile Legii salarizării unice în vigoare începând cu 1 ianuarie 2010, prevăzut la art. 3 lit. c asigura acordarea sporuri lor salariale anterior stabilite sau recunoscute: "S. ul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: ... c) luarea in considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, in salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare".
Constatarea abaterii pentru anul 2011 este motivată în principal de faptul că această abatere a fost constatată și în anul 2010 și de statuările Deciziei nr. 37/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 217/_, însă, la stabilirea abaterii pentru anul 2010 s-a invocat ca principală normă încălcată art. 10 din OUG nr. 1/2010, această prevedere fiind cea care interzicea cuprinderea unor drepturi în salariile personalului bugetar. Pe lângă faptul că aceste prevederi nu au fost Încălcate, cel mai relevant aspect este că la această dată, OUG nr. 1/2010 nu mai are aplicabilitate, fiind respinsă prin Legea nr. 30/2012.
Prin urmare, modalitatea de stabilire a salariilor angajaților din cadrul Poliției Locale a municipiului B. începând cu 1 ianuarie 2011 s-a efectuat tocmai cu aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, stabilirea salariilor pe anul 2011 fiind efectuată prin raportare la salariile lunii octombrie 2010, salarii care au fost stabilite în baza legilor aflate anterior în vigoare și fiind
respectate hotărârile judecătorești emise în baza aceleași legislații anterioare, reluată și în aplicarea etapizată a Legii nr.330/2009 și a actualei legi privind salarizarea.
Față de aceste aspecte, dintr-o analiză sumară a aparenței dreptului, reiese în mod clar faptul că indemnizația de dispozitiv, stabilită salariaților Serviciului Public Poliția Comunitară Începând cu data Încadrării și pe viitor prin hotărâri judecătorești irevocabile, În mod corect a fost acordată și Începând cu_ raportat la prevederile Legii nr. 330/2009, care a reglementat modalitatea de salarizare începând cu această dată.
Aceste prevederi au fost în sensul că: "art. 30 alin. (5): În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizație lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc În acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".
Față de toate aceste aspecte arătate, se consideră că prezumția de legalitate a actelor atacate este răsturnată de modalitatea în care a fost stabilită indemnizația de dispozitiv, prin hotărâri judecătorești irevocabile și de dispozițiile legii salarizării aplicabile începând cu_, fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât actele emise de pârâtă se bucura de prezumția de legalitate numai în măsura în care aceste acte au fost date fără a încălca la rândul lor legea și se bazează pe lege. De altfel, potrivit jurisprudenței Î., este "echitabil ca atâta timp cât judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați".
Or, prin actele atacate, scopul urmărit este acela de a lipsi de efecte juridice hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au acordat indemnizațiile de dispozitiv funcționarilor publici în cadrul Serviciului public Politia Comunitară a municipiului B., o astfel de măsură fiind nelegală, hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate fiind obligatoriu de executat. De asemenea, consideră că prin aducerea la îndeplinire a dispozițiilor pct. 2.1 din decizia contestată s-ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, prejudiciu constând pe de o parte în faptul că, punerea în aplicare a acestor dispoziții va avea ca efect diminuarea patrimoniului salariaților care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, provocându-le astfel un prejudiciu material viitor și previzibil.
Solicitarea de suspendare a actelor atacate are în vedere astfel, atât protejarea intereselor patrimoniale ale salariaților cărora li s-a recunoscut de către instanță indemnizația de dispozitiv, afectați de climatul de nesiguranță creat de prejudiciul material dat de reținerile lunare stabilite într- un procent mare, de diminuările salariale efectuate începând cu luna iulie 2010 în baza Legii nr. 118/2010, care le poate produce o pagubă iminentă și imposibilitatea asigurării mijloacelor de existență zilnică, cât și respectarea unei securități juridice privind dreptul la plata muncii prestate, evitându-se crearea unor situații juridice noi, care să facă anevoioasă repunerea părților în situația anterioară.
De altfel, punerea în aplicare a dispozițiilor pct. 2.1. din decizia contestată și chiar neacordarea în continuare a indemnizației de dispozitiv salariaților Poliției Locale, în condițiile În care prin Legea nr. 155/2010 au fost adăugate noi atribuții acestei structuri iar personalul angajat a fost diminuat, ar duce la afectarea desfășurării în bune condiții a serviciilor administrației publice locale, în condițiile în care, prin anularea actelor atacate administrația va fi obligată să restituie salariaților sumele reținute potrivit celor dispuse prin Decizia 23/2011.
Menționează faptul că unul din motivele pentru care salariații au solicitat, iar instanța a acordat indemnizația de dispozitiv o reprezintă faptul că salariații Poliției comunitare, actual Poliția Locală, încadrat ca funcționari publici prestează un serviciu public, presupune activități în afara programului normal de muncă, în ture de zi/noapte și în zilele de sâmbătă, duminică, în zilele considerate sărbători legale sau declarate nelucrătoare.
Față de toate aceste considerente, punerea în aplicare a deciziei atacate ar crea cu certitudine o grava perturbare a prestării serviciului public fiind periclitat interesul public, care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și Îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței
autorităților publice, fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, până la pronunțarea pe fondul cauzei în mod irevocabil, în actualul context de criză, considerăm că suspendarea deciziei constituie o soluție justă, echitabilă și legală, motiv pentru care, pentru toate cele arătate, solicita admiterea cererii de suspendare.
Cu privire la fondul cererii
formulate, se arată următoarele:
C. de C. are atribuțiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 94/1992, cu modificările și completările ulterioare. Niciuna din aceste atribuții nu dau competențe Curții de C. să controleze și să stabilească prejudicii, fără ca actele juridice în temeiul cărora au fost acordate unele drepturi, respectiv hotărârile judecătorești irevocabile individuale prin care au fost stabilite indemnizațiile de dispozitiv, să fie anulate. Demersul controlului efectuat, de a lipsi de efecte juridice hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au acordat indemnizațiile de dispozitiv funcționarilor publici în cadrul Serviciului public Poliția Comunitară a municipiului B., nu este unul nelegal, hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate fiind obligatoriu de executat.
Astfel, conform art.3711 din Codul de procedura civilă "obligația stabilită prin hotărârea
unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie." Mai mult, în cazul neexecutării obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești de această natură, sunt stabilite sancțiuni prin art.261 din Legea nr.53/2003, Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, "neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată constituie infracțiune și se pedepsește cu Închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă" și prin art.24 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Față de actul de control întocmit, s-a arătat punctual prin obiecțiile formulate, motivele pentru care nu poate fi constatată în mod legal ca abatere acordarea indemnizației de dispozitiv salariaților din cadrul Politiei Comunitare, actual Poliția Locală. Mai precizează că în ceea ce privește constatarea acestei abateri și în anul 2010, situația este diferită, raportat la toate argumentele arătate mai sus, dar mai ales la faptul că OUG nr. 1/2010 nu mai are aplicabilitate, fiind respinsă prin Legea nr. 30/2012, iar așa cum s-a reținut și în procesul-verbal încheiat, actele încheiate de C. de C. au fost contestate, soluția pronunțată prin Sentința Civilă nr. 697/2011 de către C. de Apel C. în Dosarul nr._ nefiind definitivă, recursul promovat având termen de judecată la_ .
Până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile, s-a procedat și la recuperarea sumelor stabilite, rămânând doar o diferență care urmează a fi recuperata prin intermediul instanței de judecată de la persoanele care nu mai au calitatea de angajat al Politiei Locale. Deși în preambulul Deciziei nr.8/2012 se menționează obiecțiunile formulate, din conținutul deciziei rezultă faptul că, motivele pentru care constatările din Procesul-verbal de constatare Întocmit de Camera de
C. B. -Năsăud în data de 18 aprilie 2012 au fost contestate ca nelegale, nu au fost în vreun mod analizate.
Împotriva acestei decizii a fost formulată contestație, fiind reiterate aspectele arătate în obiecțiuni, aspecte și prevederi legale de care de asemenea nu s-a ținut cont la pronunțarea încheierii nr. VI. 140/_, Comisia de soluționare a contestațiilor rezumându-se să sintetizeze doar cele consemnate în procesul-verbal de constatare.
Or, cele constate prin actul de control, menținut prin decizia și încheierea atacate, urmare a faptului că nu au fost analizate temeinic obiecțiile și contestația formulate, sunt nelegale, fapt pentru care se reiterează motivele în baza cărora consideră că indemnizația de dispozitiv a fost corect stabilită și acordată salariaților din cadrul Politiei Comunitare la secțiunea sume compensatorii începând cu 1 ianuarie 2010.
Premisa de la care se pornește în procesul-verbal de constatare întocmit în urma controlului efectuat la reclamantă și în decizia și încheierea atacate o reprezintă faptul că indemnizația de dispozitiv este un drept salarial care până la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 era reglementat prin lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
În consecință, salariații din cadrul Politiei comunitare nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv, ceea ce înseamnă că măsura introducerii în salariul de bază a acestei indemnizații de dispozitiv este netemeinică". Aceste argumente concluzionate au fost formulate pornind de la
considerentele menționate în Decizia nr. 37/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 217/_ . Potrivit prevederilor art. 330 ind. 7 alin. (4) din Codul de Procedură Civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al R., Partea I". Decizia nr. 37/_, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 23/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 217/_, doar de la această dată dezlegarea dată devenind obligatorie, decizia neavând un efect Y retroactiv și putând fi aplicată numai pentru viitor, de către instanță.
Salariaților Poliției Comunitare a municipiului B. (actual Poliția Locală) li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de indemnizație de dispozitiv Începând cu data încadrării ca funcționari publici în cadrul Serviciului public Poliția Comunitară a municipiului B. și pentru viitor, prin hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate în anii 2008 și 2009, respectiv anterior publicării Deciziei nr. 37/_ în Monitorul Oficial.
Prin urmare, sporul de dispozitiv acordat salariaților Poliției Comunitare de la data încadrării ca funcționari publici în cadrul Serviciului public Poliția Comunitară a municipiului B.
, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în mod corect și legal a fost inclus la secțiunea sume compensatorii, raportat la prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, care a fost în vigoare începând cu 1 ianuarie 2010.
Astfel, prevederile legale aplicabile cu data de 1 ianuarie 2010 au fost în sensul că: "(5) în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, îndemnizație lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc În acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, îndemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".
La aceste dispoziții legale se adaugă celelalte prevederi cuprinse în Legea nr. 330/2009 care se coroborează și prevederile art. 4, art. 5 și art. OUG nr. 1/2010.
Mai mult, unul dintre principiile Legii salarizării unice în vigoare începând cu 1 ianuarie 2010, prevăzut la art. 3 lit. c asigura acordarea sporurilor salariale anterior stabilite sau recunoscute: "S. ul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: ... c) luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare.
Decizia nr. 37/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 217/_ se referă la situația personalului din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor și Direcției Generale de Pașapoarte, care a activat anterior în domeniul ordinii și siguranței publice din fostul Minister de Interne.
Or, hotărârile definitive și executorii prin care a fost acordat sporul de dispozitiv salariaților din cadrul Poliției Comunitare au ținut cont de faptul că acești funcționari desfășoară activități similare cu cele ale personalului din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, respectiv "atribuții cu privire la apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a proprietății publice și private, asigurarea ordinii publice, paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor și valorilor", aceste atribuții fiind stabilite prin lege, respectiv Legea nr. 371/2004 și actual prin Legea nr. 155/2010 a Poliției Locale.
Legalitatea cuprinderii sporului de dispozitiv în salariul stabilit cu ocazia reîncadrării de la
1 ianuarie 2010 funcționarilor publici din cadrul Serviciului public Poliția Comunitară a municipiului B. a fost recunoscută și de Instituția Prefectului județului B. -Năsăud la momentul efectuării controlului de legalitate a dispozițiilor de reîncadrare, Întrucât deși a fost
formulată o plângere prealabilă Împotriva acestor dispoziții, după comunicarea hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate, dispozițiile nu au mai fost atacate.
Aceeași este situația și în cazul Agenției Județene pentru Prestații Sociale B. -Năsăud care nu a contestat în vreun mod reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Serviciului public Poliția Comunitară a municipiului B. după înaintarea Adresei nr.27544/_ prin care se preciza faptul că sporul de dispozitiv este acordat în baza sentințelor judecătorești pronunțate. Aceste aspecte au fost menționate în procesul-verbal încheiat, însă nu au fost avute în vedere la întocmirea constatărilor.
La emiterea Deciziei contestate nu s-au avut în vedere obiecțiunile formulate de conducerea instituției la Procesul-verbal de constatare, Notele de relații și răspunsurile persoanelor cu atribuții în domeniul în care s-au constatat deficiențele.
Astfel, se menționează că echipa de audit nu-și însușește justificările din conținutul notelor de relații formulate de către persoanele cu atribuții de aprobare și acordare a acestor drepturi salariale și își menține punctul de vedere în sensul că acordarea acestor drepturi bănești nu se justifică.
Or, potrivit pct.100 din Anexa nr. 1 la HGR nr. 130/2010, la redactarea formei finale a raportului de control se tine cont atât de eventualele probe noi prezentate cât și de punctul de vedere al conducerii/reprezentanților legali ai entități verificate asupra constatărilor auditorilor publici externi.
În ceea ce privește măsurile dispuse prin decizia contestată, cu privire la stabilirea prejudiciului prin plata nelegală a indemnizației de dispozitiv, înregistrarea prejudiciului în evidența contabilă și asigurarea recuperării acestuia, nu s-a luat în considerare faptul că Poliția Locală a municipiului B. - care este o instituție - - publică cu personalitate juridică distinctă, având buget propriu și contabilitate proprie. Astfel, urmare a înființării Poliție Locale prin HCL nr. 12/_ și a preluării personalului cu începere din luna martie 2011, prin Decizia nr. 4/_ a directorului executiv, salariile și implicit sporul de dispozitiv au fost plătite din bugetul acestei instituții. Acest aspect nu a fost avut în vedere la emiterea deciziei, astfel că nu a fost evidențiată nici o responsabilitate a Poliției Locale în ceea ce privește aplicarea măsurilor de recuperare a prejudiciului.
Aceeași este situația, în cazul obiecțiilor formulate fată de Procesul-verbal de constatare, care nu au fost analizate în vreun mod, precum și în cazul contestației formulate împotriva Deciziei nr. 8/2012, care au fost menționate doar formal în încheierea atacată, fiind astfel încălcate dispozițiile HGR nr. 130/2010.
În ceea ce privește personalul mutat definitiv de la Politia comunitară a municipiului B. la Direcția Patrimoniu în cursului anului 2010, se arată faptul că sporul de dispozitiv stabilit prin hotărârile judecătorești definitive si irevocabile a fost cuprins în sumele compensatorii începând cu data reîncadrării, pentru aceleași argumente mai sus arătate. La data mutării salariaților la Direcția Patrimoniu nu exista nici un temei legal prin care să le fie diminuat salariul stabilit începând cu data de 1 ianuarie 2010 și care a cuprins și drepturile stabilite prin hotărâri judecătorești, întrucât atribuțiile de serviciu ale acestor salariați au rămas neschimbate, după cum rezultă din Fișele posturilor anterioare și ulterioare mutării.
Prin Procesul-verbal de constatare se concluzionează faptul că ar fi fost greșit interpretate și aplicate prevederile: art.6 (4), art. 33(1 ) din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice; art. 1 (1), (2), (3), (4), (5) și art. 4 (3) din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice OMFPS/OMFP nr._ privind aplicarea normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice; Decizia nr. 37/_ a Înaltei Curta de Casație si Justiție, art. 14 alin. (3) și art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
În Decizia nr.8/2012, sunt indicate prevederile considerate ca fiind încălcate, fiind menționate doar Legea nr. 330/2009 și art. 10 din OUG nr. 1/2010.
Prin încheierea nr. VI 140/_ se face referire la prevederile Legii nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, și la Decizia nr. 37/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu aprecierea retroactivității aplicării acesteia.
Modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor publici din cadrul Poliției Comunitare a municipiului B. începând cu 1 ianuarie 2010, s-a efectuat tocmai cu aplicarea prevederilor Legii nr. 330/2009, inclusiv cele menționate în Procesul-verbal de constatare și în Decizia și încheierea contestate, coroborat însă și cu celelalte prevederi ale legii și a OUG nr. 1/2010, stabilirea salariilor pe anul 2010 fiind efectuată prin raportare la salariile lunii decembrie 2009, salarii care au fost stabilite În baza legilor aflate anterior în vigoare și fiind respectate hotărârile judecătorești emise În baza aceleași legislații anterioare, reluată și în aplicarea etapizată a Legii nr.330/2009. Prin urmare, sporul de dispozitiv acordat salariaților Poliției Comunitare de la data încadrării ca funcționari publici în cadrul Serviciului public Poliția Comunitară a municipiului B., în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în mod corect și legal a fost inclus la secțiunea sume compensatorii, raportat la prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, care a fost în vigoare începând cu 1 ianuarie 2010 și a stat la baza stabilirii salariilor în baza Legilor nr. 284 și nr. 285 din 2010, Întrucât beneficiau de acest drept în luna octombrie 2010.
Pentru aceleași considerente de aplicare etapizată a legii salarizării unice, nu se poate pune în discuție faptul că prin Legea nr. 330/2009 au fost abrogate actele normative anterioare de stabilire a salarizării, întrucât începând cu 1 ianuarie 2010 nu s-au acordat exclusiv salariile prevăzute în anexele la lege, așa cum am arătat salariile fiind stabilite prin raportarea la salariul aferent lunii decembrie 2009.
Ca o consecință a corectei aplicări a prevederilor Legii nr. 330/2009 și OUG nr.1/2010, precum și a Ordinului nr._ al Ministerului muncii, familiei și protecției sociale și Ministerului finanțelor publice, în vigoare la acea dată, rezultă faptul că nu au fost încălcate nici prevederile Legii nr. 273/2006, aspect care a fost recunoscut prin decizia și încheierea atacate, aceste prevederi nemaifiind menționate ca încălcate.
De altfel, Decizia nr.37/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 217/_ se referă la situația personalului din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor și Direcției Generale de Pașapoarte, care a activat anterior în domeniul ordinii și siguranței publice din fostul Minister de Interne.
Or, hotărârile definitive și executorii prin care a fost acordat sporul de dispozitiv salariaților din cadrul Polițiilor Comunitare au ținut cont de faptul că acești funcționari desfășoară activități similare cu cele ale personalului din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, respectiv "atribuții cu privire la apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a proprietății publice și private, asigurarea ordinii publice, paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor și valorilor, aceste atribuții fiind stabilite prin lege, respectiv Legea nr. 371/2004.
Prin modalitatea solicitată de stabilire a salariilor fără a fi cuprins sporul de dispozitiv acordat prin sentințe judecătorești, s-ar lipsi de efecte juridice hotărâri definitive și irevocabile pronunțare, o astfel de măsură fiind nelegală.
Conform art.371ind.1 din Codul de procedura civila, "obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie."
Mai mult, în cazul neexecutării obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești de această natură, sunt stabilite sancțiuni prin art.261 din Legea nr.53/2003, Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, "neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive privind plata salariilor În termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă" și prin art.24 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, se invocă prevederile legale menționate în cuprinsul sesizării.
Pârâta Curtea de Conturi a României
a depus la dosar întâmpinare, în nume propriu și pentru pârâta Camera de C. B. -Năsăud,
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ, în condițiile art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, la o primă analiză, se observă că, în cuprinsul deciziei nr.8/_ au fost dispuse măsuri prin care se urmărește înlăturarea unor abateri de la legalitate și regularitate de către entitatea verificată, care nu pot fundamenta o acțiune de suspendare.
Totodată, reclamanta nu face dovada întrunirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr.
554/2004 privind contenciosul administrativ.
O primă precizare care se impune a fi făcută este aceea că Legea nr.262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 a indicat în mod expres că suspendarea executării unui act administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, în condițiile art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, pentru motivele prevăzute la art. 14 din acest act normativ. In acest caz sunt incidente toate considerațiile teoretice referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă;
Pentru a se asigura unitatea regimului juridic al suspendării executării actelor administrative unilaterale, art.15 alin. (2) din Legea 554/2004, face trimitere la dispozițiile art. 14 alin. (2)-(7), care se aplică în mod corespunzător;
Astfel, este adevărat că art. 14 din Legea Contenciosului Administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește suspendarea executării unui act administrativ, prevede la alin. (1) că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competentă să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
In doctrină se apreciază că instanța care este chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ.
Cât privește noțiunea de "pagubă iminentă", se reține că în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice, după caz a unui serviciu public.
Se înțelege că, într-o acțiune care are ca temei încălcarea unui drept subiectiv, reclamanta poate invoca ideea de perturbare doar dacă se află într-o legătură cauzală cu paguba.
Textul de lege cere reclamantei ca pe lângă "iminența pagubei" să înfățișeze instanței și alte împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, împrejurări care să fie de natură a argumenta faptul că este vorba de ,,un caz bine justificat"".
Legea prevede că suspendarea se poate cere "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente".
Acestea sunt, așa cum s-a conturat în doctrină, dar și în practică, două condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.
Actul administrativ, după cum se cunoaște, se bucură de prezumția de legalitate, prezumție care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul emană de la cine se spune că emană ) și pe prezumția de veridicitate ( actul exprimă ceea ce în mod real a decis organul emitent). De aici, rezultă principiul executării din oficiu (execuție ex officio), întrucât actul administrativ unilateral este el însuși executoriu. Cu alte cuvinte a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională.
Tocmai de aceea, suspendarea actelor administrative este considerată ca o situație de excepție. In doctrină se vorbește despre principiul revocabilității actului administrativ, dar nu și despre principiul suspendării, suspendarea fiind o excepție de la regula executării din oficiu.
Măsurile dispuse prin Decizia nr. 8/_ au suport legal, deci se bucură de o aparență de legalitate, care urmează a fi analizată și menținută sau anulată în speța având ca obiect fondul cauzei, astfel că nu se poate reține ca fiind îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat.
In cauza de față nu putem vorbi de o pagubă, și cu atât mai puțin iminentă, care ar putea să afecteze reclamanta, întrucât, Decizia nr. 8/_ a Camerei de C. B. Năsăud se referă la recuperarea unor drepturi salariate acordate fără a avea temei legal.
Deci, nu recuperarea prejudiciului înregistrat prin plata nelegală a unor drepturi de natură salarială poate fi considerată o pagubă pentru reclamantă, ci chiar nerecuperarea acestui prejudiciu,
fapt ce ar priva bugetele care administrează sumele respective, sume care ar putea să aibă o destinație legală.
Cu alte cuvinte, recomandarea făcută prin decizia emisă de Camera de C. B. - Năsăud privind luarea măsurilor de recuperare a sumelor achitate fără suport legal, nu este de natură a crea un prejudiciu bugetului administrației publice locale care să justifice cererea de suspendare a executării actului contestat, ci, dimpotrivă, prin această recomandare s-a urmărit recuperarea prejudiciului cauzat acestei instituții.
Referitor la paguba iminentă, se arată că nu este dovedită, susținerile reclamantei fiind simple afirmații nedovedite, întrucât însăși executarea actului nu poate fi considerată o pagubă.
Paguba efectivă ar trebui să constea într-o consecință a executării care s-ar produce asupra bugetului sau activității persoanei în cauză. Or, recuperarea sumelor nu ar trebui să se facă din bugetul local, ci de la persoanele care ar fi beneficiat de sume din acest buget.
Așadar, a admite acțiunea reclamantei și a dispune suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia mai sus amintită, instanța nu ar face altceva decât să înlesnească întreruperea procedurii de luare a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a României și de executare efectivă a acestor măsuri, un timp nedeterminat, inclusiv nerecuperarea banilor publici cheltuiți nelegal o perioadă nedeterminată, dar îndelungată de timp, ceea ce poate determina perpetuarea unor astfel de acte și în viitor.
În ceea ce privește analiza pe fond a Deciziei nr. 8/_ , emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de C. B. Năsăud și a încheierii nr. VI.140/_ a Comisiei de soluționare a contestațiilor din Cadrul Curții de C. a R., se arătă că aceste acte administrative sunt temeinice și legale.
In ceea ce privește caracterul ilegal al "indemnizației de dispozitiv" acordată funcționarilor publici din cadrul Serviciului Public Poliția Comunitară a M. ui B., se arată următoarele:
Poliția comunitară a M. ui B. s-a înființat în temeiul Legii nr. 371/2004, prin H.C.L. nr. 157/2005, ca serviciu public fără personalitate juridică, aflat în structura Primăriei, subordonat P. ului.
În anul 2011, în baza Legii nr. 155/2010, prin H.C.L. nr. 12/_ s-a înființat Poliția locală a M. ui B. ca instituție publică de interes local cu personalitate juridică, prin reorganizarea Poliției comunitare a M. ui B. .
Conform H.C.L. nr.12/2011, personalul instituției nou create a fost preluat de la Poliția comunitară a M. ui B. .
Prin Dispoziția nr.215/_, ordonatorul principal de credite a dispus reîncadrarea personalului din cadrul aparatului propriu și al serviciilor publice de interes local începând cu data de_, drepturile salariale pe fiecare salariat în parte regăsindu-se în anexa nr.3 la dispoziție.
Urmare a înființării Poliției locale și intrării în vigoare a H.C.L. nr.12/2011 începând cu data de_, prin Decizia nr.4/_ emisă de directorul executiv al acestei instituții s-a decis preluarea personalului de la Poliția comunitară la Poliția locală și s-au stabilit drepturile salariale pe fiecare salariat în parte, acestea regăsindu-se în Anexa nr.2 la decizie.
Din analiza drepturilor salariale cuprinse în anexele la Dispoziția de reîncadrare și în Decizia de preluare a personalului, anterior amintite, a rezultat ca în salariul de bază al polițiștilor a fost cuprinsă și acordată, nelegal, indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25%.
Totodată, indemnizația s-a stabilit si s-a acordat si unui număr de 3 funcționari publici din cadrul Direcției Patrimoniu, care au fost mutați definitiv de la Politia comunitară la această direcție în anul 2010.
Aceasta acordare este nelegală întrucât indemnizația de dispozitiv nu a fost prevăzută a fi acordată ca și drept salarial stabilit prin legi sau hotărâri ale guvernului pentru personalul din cadrul administrației publice locale, iar în acest context includerea ei în salariul de bază încalcă dispozițiile legale.
Din verificarea statelor de plata a rezultat că indemnizația de dispozitiv a fost inclusă în salariul de bază și acordată salariaților din cadrul Poliției comunitare/locale și celor trei funcționari publici în perioada ianuarie-septembrie 2011.
Abaterile prezentate mai sus se continuă din anul 2010 și au fost consemnate în Procesul verbal încheiat cu ocazia auditului contului anual de execuție pe anul 2010, înregistrat la entitate sub nr. 47266/_ și la Camera de C. B. -Năsăud sub nr.748/_ .
La verificarea efectuată pe anul 2010, auditorii publici externi au constatat că indemnizația de dispozitiv a fost introdusă în salariul de bază persoanelor în cauză în baza Sentințelor judecătorești individuale, definitive și irevocabile pronunțate înainte de data intrării în vigoare a Legii-cadru nr.330/2009, de către Tribunalul B., Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Astfel, instanța a admis ca angajaților Poliției comunitare B. le sunt aplicabile dispozițiile art.13 din Legea nr. 138/1999, pct.9.2 și pct.31.1 din Ordinul M.A.I. nr.275/2002, modificat și completat prin Ordinul M.A.I. nr.496/2003, cu toate că poliția comunitară nu se încadra și nu făcea parte din categoriile de personal ale M.A.I. care beneficiau de indemnizația de dispozitiv prevăzută de aceste acte normative.
Potrivit sentințelor, Primăria Bistrița a fost obligată la plata către reclamanți a indemnizației de dispozitiv lunară, în cuantum de 25% din salariu de bază, retroactiv precum și pentru viitor, în condițiile legii.
Includerea indemnizației de dispozitiv în salariul de bază este nelegală din următoarele motive:
a). Așa cum a menționat mai sus, abaterile prezentate se continuă din anul 2010 și au fost consemnate în Procesul verbal încheiat cu ocazia auditului contului anual de execuție pe anul 2010.
Față de cele constatate, entitatea auditată a formulat obiecțiuni iar în urma analizei s-a emis Decizia nr.23/2011 prin care s-a decis ca ordonatorul de credite să dispună măsuri pentru evaluarea exactă a prejudiciului estimat prin procesul verbal de constatare și recuperare în totalitate a acestuia de la persoanele care au beneficiat de sporul de dispozitiv prin stabilirea răspunderii patrimoniale.
Față de măsurile dispuse prin Decizie, unitatea verificată a formulat contestație, care a fost respinsă prin încheierea nr. VI/_ a Curții de C. - Comisia de Soluționare a Contestațiilor, în considerarea că indemnizația de dispozitiv instituită pentru personalul Poliției Comunitare B., în baza hotărârilor judecătorești, nu mai poate fi acordată începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, ca extindere a domeniului de aplicare a prevederilor art.13 din Legea nr. 138/1999 la unitățile administrativ teritoriale și entitățile subordonate, iar Legea nr.330/2009 instituie un nou sistem de salarizare și astfel actele emise în baza legislației anterioare care nu își mai regăsesc temei în noua legislație nu se mai aplică.
Împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor entitatea verificată a sesizat Secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel C., care prin Sentința Civilă nr.697/2011 a respins acțiunea formulată (Anexa nr.41)
Față de soluția instanței, U.A.T.M. B. a formulat recurs la I.C.C.J. având ca termen _
.
Pentru anul 2011, nivelul salariilor a fost reglementat prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și de O.M.F.P.S./O.M.F.P. nr._ privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010.
Conform acestor acte normative, începând cu 1 ianuarie 2011, unitățile bugetare efectuează reîncadrarea personalului pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de Legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010, iar în conformitate cu Legea nr. 285/2010, se majorează cu 15% cuantumul brut al salariilor de bază și al indemnizațiilor de încadrare, față de cele acordate pentru luna octombrie 2010.
În conformitate cu art.1 alin.(5) din Legea-cadru nr.284/2010 în salariul de bază, aferent lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009, făceau parte din salariul de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010, iar sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariate, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Așa cum s-a consemnat în Procesul verbal încheiat cu ocazia auditului contului anual de execuție pe anul 2010, salariile de bază aferente anului 2010 nu au fost stabilite conform reglementărilor legale. În notele din anexele la Legea-cadru nr.330/2009, indemnizația de dispozitiv
nu se regăsește ca drept salariat care se acordă poliției comunitare, iar până la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr.330/2009, acest drept a fost reglementat prin lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Legea nr.138/1999 stabilește modalitatea de salarizare și acordare a altor drepturi numai pentru personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. în conformitate cu art.1 din Legea nr. 138/1999 "Dispozițiile prezentei legi se aplica personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției; "
Art. 13 din Legea nr.138/1999 prevede: "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază". Potrivit prevederilor art. 47 din legea menționată, numai personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1 beneficiază pe lângă drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi prevăzute de acest act normativ, iar conform art. 49, "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate ";
Dispozițiile legale sus menționate conțin o enumerare limitativă și sunt aplicabile personalului militar și civil din instituțiile menționate la art. 1 din lege, astfel că nu există nici un temei pentru ca drepturile salariale suplimentare constând în indemnizația de dispozitiv lunară de 25
% din salariul de bază să poată fi recunoscute și acordate tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală;
Aceste dispoziții legale nu au devenit aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală nici după ce Ministerului Administrației și Internelor i- au fost stabilite unele atribuții în domeniul administrației publice, căci stabilirea respectivelor atribuții nu semnifică includerea administrației publice locale în structurile acestui minister, pentru a se putea considera că O.M.A.I. nr. 496/2003 ar fi privit și aceste categorii profesionale;
Prin urmare, prevederile din Legea nr. 138/1999 și din O.M.A.I. nr. 496/2003 referitoare la indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază nu sunt aplicabile și altor categorii de funcționari publici și personal angajat pe bază de contract care își desfășoară activitatea în administrația publică locală, Ministerul Administrației și Internelor, neavând nicio atribuție în privința salarizării acestor categorii profesionale, întrucât administrația publică locală nu a făcut parte din structurile Ministerului de Interne;
Conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. a) și lit. b) din OUG nr. 63/2003, Ministerul Administrației și Internelor, rezultat prin comasarea fostului Minister de Interne cu fostul Minister al Administrației i s-au stabilit atribuții atât în domeniul administrației publice, cât și în cel al ordinii și siguranței publice, iar potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (2) și (3) din același act normativ, personalul Ministerului de Interne și cel al Ministerului Administrației a fost transferat în interesul serviciului și numit pe funcții la Ministerul Administrației și Internelor, în condițiile legii, beneficiind de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională;
Personalul din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor și Direcției generale de Pașapoarte, care a activat anterior în domeniul ordinii și siguranței publice din fostul Minister de Interne, a fost transferat în domeniul administrației publice centrale din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 63/2003;
In urma reorganizării Ministerului Internelor și Reformei Administrative dispuse prin art. 1 din O.U.G. nr. 221/2008, a avut loc din nou înființarea Ministerului Administrației si Internelor, iar conform art. 21 din ordonanță, acesta a preluat personalul ministerului reorganizat, personal care și- a menținut nivelul salarizării prevăzut prin actele normative în vigoare, așa cum se arată în art. 22 alin. (7) din același act normativ;
Se observă că prin ordonanțele de urgență susmenționate se stabilește că funcționarii publici și personalul contractual care au beneficiat de indemnizație de dispozitiv lunară cât timp au fost încadrați la Ministerul Administrației și Internelor, vor continua să aibă respectivul drept și după transferul lor în structurile administrației publice centrale din subordinea acestui minister;
Pe parcursul acestor reorganizări succesive a fost emis Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 pentru aplicarea prevederilor referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul de Interne. Potrivit pct. 9.2 din ordin: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct. 31.1 se definește "personalul civil" ca fiind "funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor". Așadar, prin dispozițiile acestui ordin nu s-a acordat dreptul salarial constând în indemnizația de dispozitiv altui personal civil (personal contractual și funcționari publici) din domeniul administrației publice, decât cel transferat din subordinea Ministerului de Interne;
Nici din perspectiva Ordinului nr. 496/2003 nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv alte categorii de funcționari publici și personal contractual decât cei care la un moment dat au avut beneficiul acestui drept salarial, în considerarea faptului că au făcut parte din structuri ale Ministerului Administrației și Internelor, și care în prezent se mai încadrează între ipotezele juridice menționate;
Se menționează de asemenea, că indemnizația de dispozitiv nu se regăsește ca drept salarial care se acordă poliției comunitare/locale, nici în legislația aferentă pentru anul 2011.
In consecință, salariații din cadrul Poliției comunitare/locale nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv, ceea ce înseamnă că măsura introducerii în salariul de bază a acestei indemnizații de dispozitiv, este nelegală.
Referitor la aplicabilitatea în continuare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile având ca obiect acordarea personalului bugetar a unor drepturi salariale suplimentare, necuprinse în Legea-cadru nr.330/2009 și în Legea-cadru nr.284/2010, apreciază că legile menționate instituie un nou sistem de salarizare, cu norme juridice noi, astfel încât toate actele juridice emise în baza legislației anterioare care nu își mai regăsesc temei în noua legislație nu se mai aplică. Potrivit art.1 alin.(2) din Legea-cadru nr.330/2009 și din Legea-cadru nr.284/2010, începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte a acestora, drepturile salariale ale personalului sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de aceste legi.
Prevederile art.30 alin.(l) și alin.(2) din Legea nr.330/2009 stipulează fără echivoc faptul că începând cu 1 ianuarie 2010 numai sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale guvernului (și nu prin alte acte administrative sau hotărâri judecătorești), care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, prevăzute în notele din anexele la legea-cadru, se introduc în salariul de bază corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009.
Precizările art. 10 din O.U.G. nr.1/2010 care stabilesc că în conformitate cu dispozițiile art.30 din Legea-cadru nr.330/2009, anterior enunțate, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin acte administrative emise cu încălcarea normelor legale în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr.330/2009, au avut aplicabilitate la reîncadrările personalului pentru anii 2010-2011, actul normativ fiind respins prin Legea nr. 30 din data de_ .
Relevantă în acest sens este Decizia nr.37/2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin care s-a admis recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.13 raportat la art.47 din Legea nr.138/1999. în sensul normelor, prin decizie s-a statuat că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază prevăzut de art.13 din actul normativ se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.
Cu privire la Decizia nr.37/2009 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, se învederează următoarele argumente:
Decizia nr. 37/14 decembrie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite este general obligatorie și are putere numai pentru viitor, dar ea are în vedere interpretarea unei
problematici de drept preexistente, și nu aplicarea în timp și spațiu a unor norme juridice. Prin decizia anterior menționată, Î.C.C.J. a dezlegat o problemă de drept cu privire la interpretarea corectă a dispozițiilor legale în materie, referitoare la acordarea unor drepturi salariale, și nu cu privire la aplicarea în timp a acestor dispoziții, astfel că decizia nr. 37/2009 a Î.C.C.J. nu poate fi ignorată;
R. nea acestei căi de atac este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii. Promovarea recursului în interesul legii este condiționată de existența mai multor hotărâri contradictorii generate de aplicarea și interpretarea neunitară a legii;
Art. 329 Cod proc. civ. prevede în mod expres: "Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, colegiul de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești".
Față de dispozițiile art. 329 Cod proc. civ., se poate trage concluzia că deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii se apropie de actele normative, fiindcă au un caracter general abstract și un caracter obligatoriu. Doctrina juridică este unanimă în a aprecia că deciziile pronunțate în recursul în interesul legii sunt izvoare de drept;
Art. 330 ind.7 alin. (2) și alin. (4) Cod proc. civ. prevede în mod expres: "(2)Decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. (3)Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al R., Partea I"; Dispoziția legală anterior menționată își găsește aplicarea în cauzele aflate în curs de soluționare în primă instanță, precum și situațiilor viitoare. In esență este vorba de hotărâri
judecătorești nedefinitive, care nu au intrat în puterea lucrului judecat;
În concluzie, scopul căii de atac a recursului în interesul legii nu este de a crea norme de drept, ci interpretarea și aplicarea unitară a legii și deci art. 330 Cod proc. civ. stabilește numai forța interpretării judecătorești pe care înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul unei căi de atac, o dă unor texte de lege. Chiar dacă obligația executării Deciziei nr. 37/2009 nu poate reactiva, conform art. 329 Cod proc. civ., aceasta nu înseamnă că anterior datei publicării deciziei în Monitorul Oficial în anul 2010, acordarea sporului era legală. Raționamentul care a stat la baza soluției Î.C.C.J. este perfect valabil și aplicabil situației în litigiu, chiar dacă acordarea sporului de dispozitiv a fost pentru anul 2008.
Tot în cuprinsul deciziei s-a menționat că "dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală, ar fi prevăzut în mod expres această posibilitate "
În ceea ce privește personalul din cadrul Poliției comunitare, nu s-a dovedit că acesta a intrat în categoria celor transferați pentru a se susține că pot beneficia de indemnizație.
Valoarea totală estimativă a prejudiciului este de 93.723 lei (49.120 lei, drepturi salariale nete + 22.596 lei, contribuții achitate în plus de angajat + 19.711 lei, contribuții achitate în plus de angajator + 2.296 lei, beneficii nerealizate.)
Cauzele și împrejurările acordării indemnizației de dispozitiv constau, în principal, în modul de interpretare și aplicare de către conducerea instituției a prevederilor legilor unitare de salarizare și, în special, de modul în care s-a interpretat punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești individuale definitive și irevocabile emise de Tribunalul B. -Năsăud, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 din Codul de procedură civilă, cât și pe celelalte acte normative la care s-a făcut referire în cuprinsul prezentei întâmpinări.
La primul termen de judecată reprezentanta reclamantului a precizat că, în condițiile în care deciziile de imputare au fost emise, nu se mai insistă în petitul de suspendare a executării actului administrativ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr.8/_ a Camerei de C. B. -Năsăud, menținută prin încheierea nr. VI/140/_ pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor constituită la nivelul Curții de
C. a R. s-a constatat, la pct.7, ca abatere de la legalitate și regularitate acordarea
indemnizației de dispozitiv salariaților din cadrul Poliției Comunitare și unor funcționari publici din cadrul Direcției Patrimoniu, dispunându-se ca ordonatorul principal de credite al bugetului local al municipiului B. să ia măsuri pentru stabilirea exactă a prejudiciului, înregistrarea în evidențele contabile și asigurarea recuperării în totalitate a acestuia de la persoanele care au beneficiat de sporul de dispozitiv de 25%, prin stabilirea răspunderii patrimoniale, până la data de_, în esență relevându-se faptul că indemnizația de dispozitiv reprezintă un drept salarial care, până la data hotărârii în vigoare a Legii-cadru nr.330/2009, era reglementat prin lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, nu și pentru personalul primăriilor, invocată fiind și Decizia nr.37/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, dată în recurs în interesul legii. Apoi, acordarea în continuare a indemnizației de dispozitiv, invocându-se sentințele definitive și irevocabile de dinainte de 1 ianuarie 2010 este neîntemeiată, întrucât Legea cadru nr.330/2009 instituie un nou sistem de salarizare cu norme juridice noi, astfel acordarea în anul 2010 a indemnizației de dispozitiv a generat consecințe și la nivelul drepturilor salariale acordate în anul 2011(auditul financiar vizând perioada_ -_ ), cu eludarea cadrului legal aplicabil în anul 2011, respectiv Legea cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, respectiv OMFPS/OMFP nr._ .
Analizând decizia contestată prin prisma dispozițiilor invocate în cuprinsul acesteia și în procesul-verbal de constatare din_, precum și a legislației din domeniul salarizării funcționarilor publici, instanța constată că aceasta este legală, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, în anul 2010 salarizarea a fost guvernată de prevederilor Legii-cadru nr.330/2009, care la art.1alin.(2) menționa că"; începând cu data intrării in vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.1(adică personalul din sectorul bugetar) sunt și rămân in mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege, însă în primul an de aplicare a acestui act normativ, modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar a fost reglementat de OUG nr.1/2010, care la art.10 menționa că ";In conformitate cu prevederile art.
30 din Legea cadru nr.330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor in vigoare la data emiterii lor si care excedează prevederilor Legii-cadru nr.330/2009";.
Conform art. 4 alin.1 din această ordonanță " Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art.2 alin.(1) și (3) din Legea-cadru nr.330/2009 va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009";..
Sporul de dispozitiv nu se regăsește în anexa nr. III a Legii nr.330/2009
";Salarii de bază pentru funcții publice locale, stabilite și avizate potrivit legii în cadrul aparatului de specialitate al primarilor municipiilor, orașelor și comunelor și al instituțiilor înființate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea consiliilor locale"; - "Funcții publice de conducere";, respectiv "Funcții publice de execuție";, iar efectele hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate în anii 2008, 2009
, se întind până la data de_
, când a intrat în vigoare Legea nr.330/2009; apoi, faptul că în luna decembrie 2009 angajații beneficiau pe lângă sporurile prevăzute de legislația privind salarizarea (vechime, noapte, etc.) și de sporul menționat, nu determină în mod necesar concluzia perpetuării acestora prin includerea în salariul de bază, în condițiile în care art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009 prevedea clar că "În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege";, doar sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului,
și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc in salariul de bază
, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare
corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere";, date fiind dispozițiile alin.1 al aceluiași articol.
Este adevărat că OUG nr.1/2010 a fost abrogată expres de art.39 lit. x din Legea nr.284/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 877 din 28 decembrie 2010, iar ulterior prin Legea nr.30/2012 publicată în MO nr.30/2012 a fost respinsă această ordonanță de urgență, dar dispozițiile sale în anul de aplicare - 2010 până la abrogare produc efecte juridice.
În mod similar, începând cu anul 2011 nu se puteau acorda alte drepturi de natură salarială decât cele prevăzute în legea de salarizare (art.20 alin.1 din Legea nr. 284/2010: "Sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele nr. I - VIII"; cu referire anexa I, capitolul I), art.1 alin.2 din această lege fiind clar ";Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege";
, iar art. 3 menționa că "S. ul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: a) caracterul unitar, în sensul că reglementează salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, prin luarea în considerare a drepturilor de natură salarială stabilite prin acte normative speciale în sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege; b) supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii";,
considerente pentru care, raportat și la cele statuate prin Decizia nr.37/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin care s-a admis recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.13 raportat la art.47 din Legea nr.138/1999 - indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază prevăzut de art.13 din actul normativ se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne, dezlegare obligatorie conform art.330 ind.7 alin.4 C.pr.civ., nefiind dovedit că persoanele beneficiare au intrat în categoria celor transferați pentru a se susține că li se cuvine de indemnizația de dispozitiv, tribunalul apreciază ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal, ulterior precizată, formulată de reclamantul
M. B. prin primar în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în temeiul disp.art.10 și urm. din Legea nr.554/2004, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal, ulterior precizată, formulată de reclamantul M. B. prin primar, cu sediul în B., str. P. C., nr. 6, jud. B. - Năsăud în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B., str. Lev T.
, nr. 22-24, sector 1, ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA/_ / 4 ex
