Decizia civilă nr. 4102/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4102/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta C. C. PENTRU S.
D. DIN C. A. N. PENTRU R. P. împotriva sentinței civile nr. 247 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj în contradictoriu cu intimații K. G., K. I., V. A., având ca obiect obligare emitere act administrativ titlu despăgubiri L.247/2005.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. B. Emil în reprezentarea intereselor intimaților, cu împuternicire avocațială aflată la fila 17 din dosar .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea recurentei- note de ședință. Un exemplar se comunică cu reprezentantul intimaților.
La data de_ se depune din partea intimaților întâmpinare, față de conținutul acesteia, instanța apreciază că nu este necesară amânarea judecării cauzei, întrucât nu se aduc în discuție elemente noi, soluționării cauzei.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.3 pct.3 alin.4 din C.pr. civilă din 1865, raportat la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, din oficiu invocă ca și motiv de ordine publică excepția prematurității acțiunii raportat la dispozițiile art.1 din OUG nr.4/2012 și a Legii nr.117/2012.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea excepției, relevând instanței că nu are nicio relevanță că procedura de soluționare a fost suspendată, norma nefiind imperativă, în atare situație se impune admiterea recursului și în rejudecare fixarea unui termen după data de 15 mai, dată până la care a fost suspendată procedura .
Curtea unește excepția prematurității acțiunii cu fondul și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. În susținere se arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală,neavând importanță suspendarea procedurilor în condițiile în care obiectul cauzei îl reprezintă obligația recurentei de a emite decizia de evaluare. Se mai arată că recurenta a încălcat prevederile art.6 din CEDO în sensul termenului rezonabil în care trebuie să se desfășoare
procedurile, dată fiind în acest caz și vârsta înaintată a intimaților și starea acestora de sănătate precum și că aceștia sunt persoane îndreptățite să obțină despăgubiri.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 247 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj
s-a admis acțiunea formulată de reclamanții K. G., K.
, V. A. în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D. DIN C. A. N. PENTRU R. P. .
C. C. pentru S. D. a fost obligată în conformitate cu art.18 din Legea 554/2004 și art.16 din Titlul VII al Legii 247/2005 la efectuarea procedurilor prevăzute de lege și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pe seama reclamanților pentru imobilul situat în municipiul B. M. ce a fost înscris în CF 5855 cu nr. top 1342 și 1343 în suprafață de 298 mp conform dispoziției nr.1250/_ emise de Primarul municipiului B. M. .
C. C. pentru S. D. din C. A. N. pentru R.
P. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei reprezentând onorar avocațial pentru reclamantul K. G. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin dispoziția 1250 din_ Primarul municipiului B. M. a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub forma de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital la valoarea de 578.227.606 lei reprezentând diferența între valoarea actuală a imobilului expropriat și valoarea încasată la momentul exproprierii petenților K. I. și V. A. . Dosarul a cuprins toate actele în baza cărora Primarul a ajuns la această concluzie respectiv acte de carte funciară, acte de stare civilă, dovada faptului că imobilul a fost demolat, iar terenul ce a fost trecut în proprietatea statului este ocupat actualmente de o stradă, raportul de evaluare precum și alte acte din care rezultă elementele pentru care CCSD a avut nelămuriri.
Din prevederile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 rezultă că în operațiunea de administrare, respectiv organizare, legiuitorul a stabilit anumite termene rezonabile. Ca urmare și în soluționarea cererii vizând analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității, transmiterea dosarului evaluatorului sau societății de evaluatori, implicit întocmirea raportului și emiterea deciziei, se impune soluționarea într-un termen rezonabil. În speță însă s-a constatat că de la solicitarea adresată autorității îndrituite au trecut șapte ani și cererea nu a fost rezolvată urmare a modului defectuos, și a justificărilor nerelevante. Ori, această modalitate defectuoasă de aplicare și rezolvare este mult peste termenul rezonabil, iar din această perspectivă refuzul nu poate să nu fie considerat nejustificat. A statua altfel și a admite teza indusă de pârâtă înseamnă a omite disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce statuează că "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil al cauzei sale de către o instanță imparțială instituită de lege care va hotărî și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil"; precum și disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție ce prevăd că
"orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale";. Ori, dreptul de creanță născut în favoarea reclamanților reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1, iar în acest context, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de
despăgubire, autoritatea administrativă încalcă reclamanților dreptul la respectarea bunurilor lor.
Dreptul la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, trebuie să fie prezent nu doar în cazul procedurii de contencios ci și în procedura prealabilă întrucât durata procedurii trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege. Reclamanții, utilizând posibilitățile oferite de normele interne, au întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului lor însă acest drept real s-a transformat într-un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul său nu poate fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisă în normele arătate. Această întârziere imputabilă autorității care se prevalează de numărul mare de dosare, fără a găsi în același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil, depășire contrară dispozițiilor Convenției și în cazul de față, când este vorba de durata unei proceduri administrative preliminare.
Curtea a obligat C. C. pentru S. D. în conformitate cu art.18 din Legea 554/2004 și art.16 din Titlul VII al Legii 247/2005 la efectuarea procedurilor prevăzute de lege și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pe seama reclamanților pentru imobilul situat în municipiul B. M. ce a fost înscris în CF 5855 cu nr. top 1342 și 1343 în suprafață de 298 mp conform dispoziției nr.1250/_ emise de Primarul municipiului B. M. .
În conformitate cu prevederile art.274 C. proc. civ., a obligat CCSD la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei reprezentând onorar avocațial pentru reclamantul K. G. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. C. PENTRU S. D. DIN C. A. N. PENTRU R. P. solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în temeiul art. 299 și urm. art. 304 pct. 9, art. 3041din codul de procedură civilă consideră sentința recurată ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit,sunt parcurse mai multe etape:
etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor,
etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale
etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. C. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O. U. G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, capitolul VI, Secțiunea 1 intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauza supusă judecății, subliniază faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 1250/2005, a fost transmis de Primăria Municipiului B.
M., Județul Maramureș, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 5836/CC.
Totodată dosarul amintit mai sus a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat faptul că din dosar lipsesc actele de stare civilă pentru domnul K. G. ,
lipsesc acte privind istoricul de arteră și de număr poștal, precum și o copie lizibilă a procesului verbal, încheiat în data de 8 septembrie 1965.
Astfel prin adresa nr. 5836/CC/_, pe care a atașat-o în copie, Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. a adus la cunoștință Primăriei Municipiului B. M., Județul Maramureș, faptul că din analiza documentației transmise, rezultă o neconcordantă de suprafețe în privința imobilului teren, astfel: din Decretul de expropriere nr. 597/1965 reiese că terenul din B. M., str. Eliberării, nr.44/a are o suprafață de 218 mp. care s-a evaluat la suma de 491 lei, deoarece se încadrează la 2,25 lei/mp.
Cartea funciară nr.5855
învederează faptul că imobilul pentru care s-au propus măsuri reparatorii, este înscris în nr. topo 1342 și 1343 și are o suprafață de 83 stânjeni, care echivalează cu 298,8 mp.
Având în vedere aspectele semnalate, precum și faptul că în dispoziția nr. 1250/2005 se stabilesc măsuri reparatorii pentru imobilul compus din teren în suprafață de 298 mp și imobilul teren notificat figurează cu diferite suprafețe, a adresat Primăriei Municipiului B. M. rugămintea de a le comunica în cel mai scurt timp punctul de vedere în ceea ce privește dispunerea acordării de despăgubiri pentru imobilul teren și construcție, specificând modalitatea preluării abuzive a diferenței de teren de 80 mp.
De asemenea, a adresat rugămintea de a completa dosarul cu următoarele
acte:
istoric de arteră și de număr poștal, dat fiind faptul că în actul de
preluare, apare imobilul situat în str. Eliberării, nr.44/a, dar, prin Dispoziția nr. 1250/_ se propun măsuri reparatorii pentru imobilul din str. Eliberării, fost nr.40.
acte de stare civilă pentru domnul K. G., certificatul de deces, dacă este cazul, certificatul de moștenitor-copie legalizată, dacă s-a dezbătut succesiunea după acesta.
Copie lizibilă a procesului verbal, încheiat în data de 8 septembrie 1965 cu ocazia evaluării imobilului din B. M., str. Eliberării, nr.44/a, expropriat prin Decretul de expropriere nr.597/1965.
Referitor la etapa evaluării, și implicit etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire subliniază faptul că aceste etape sunt condiționate de transmiterea informațiilor solicitate prin adresa mai sus amintită. Face precizarea că lipsa punctului de vedere al Primăriei Municipiului B. M. în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren și construcție, în speță lipsa dovezilor privind modalitatea de preluare abuzivă a diferenței de teren în suprafață de 80 mp, face imposibilă transmiterea la evaluare a imobilului în cauză și, implicit întocmirea raportului de evaluare.
Totodată, învederează că, până la data întocmirii prezentei dosarul mai sus menționat nu a fost completat cu actele solicitate, prin adresa nr. 5836/CC/_
.
Față de aceste aspecte, învederează că solicitarea reclamantului privind obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. la emiterea titlului de despăgubire este neîntemeiată.
Subliniază faptul că, ulterior efectuării raportului de evaluare, C. C. va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligația de a respecta anumite principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, între care și cel al acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională (a se vedea în acest sens dispozițiile art.4 Titlul VII din Legea nr.247/2005), motiv pentru care apreciază solicitarea reclamantei
îndreptată împotriva Comisiei Centrale pentru S. D. ca fiind neîntemeiată.
Nu în ultimul rând învederează faptul că, potrivit articolului unic din OUG nr. 4/_ privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII " Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII " Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În contextul în care trimiterea la evaluare și emiterea titlului de despăgubire a fost suspendată perioada amintită, C. C. nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat, motiv pentru care solicit ca, în soluționarea prezentei cauze, să aibă în vedere aceste aspecte.
În acest sens, în situația în care se va stabili în sarcina Comisiei Centrale
pentru S. despăgubirilor obligația de soluționare a dosarului de despăgubire prin emiterea unei decizii reprezentând titlul de desp ăgubire, î n temeiul
dispozițiilor art. 262 Cod de pro cedură c ivilă, raportat la dispozițiile O.U.G. nr. 4.
solicită acordarea unui termen de gratie de 6 luni de pentru punerea în executare
a hotărârii.
Instanța de fond a obligat în mod netemeinic direct la emiterea deciziei.
Precizează că a admite că poate fi primită acțiunea în obligare direct de emitere a deciziei cuprinzând cuantumul despăgubirilor, cu trecerea peste etapele administrative, este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce și la conjuncturi juridice anormale, și anume, se poate stabili o obligație într-un litigiu de contencios administrativ printr-un titlu executoriu în sensul art. 22 din Legea nr. 2004, obligație ce ar trebui să poată fi adusă la îndeplinire de către autoritatea contractantă în mod voluntar, în caz contrar devenind aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.
Altfel spus, s-ar ajunge în situația acceptată ca pârâta C. C. pentru
S. D. să fie obligată să emită decizia de despăgubire în cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, deși executarea obligației nu mai depinde în totalitate de această entitate, ci și de evaluator și, așa cum rezultă din prev. art. 16 ale Titlului VII al Legii nr.247/2005, respectiv,
16.12 - 16.14 din Norme metodologice și astfel cum s-a conturat în practica însăși a Înaltei Curți de C. și Justiție ";Procedurile administrative stabilite de Legea nr.247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art.2 lit. h din Legea nr.554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ"; (decizia nr.518/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ ) așadar, nefiind posibilă executarea obligației într-un termen de 30 de zile.
III. Cu strictă referire la admiterea capătului de cerere privitor la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, consideră că instanța în mod netemeinic i-a obligat la plata sumei de 2.000 lei.
Cu privire la acest aspect, învederează următoarele:
La art. 274 alin 3 din Cod proc. civ. se reglementează faptul că "Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele
prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau mari, fată de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat";.
În drept: Legea nr. 10/2001 rep., Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 1095/2005, O.U.G. nr. 184/2002, O.U.G. nr.4/2012, art.299 și urm., art.304 pct.9, art. 3041din C. proc.civ.
Pârâta C. C. Pentru S. D. prin notele de ședință a arătat că își menține punctul de vedere exprimat în recursul formulat împotriva sentinței recurate.
În cauza suspusă judecății, subliniază faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 1250/2005, a fost transmis de Primăria Municipiului B.
M., județul Maramureș, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 5836/CC.
Totodată dosarul amintit mai sus a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat faptul că din dosar lipsesc actele de stare civilă pentru domnul K. G., lipsesc acte privind istoricul de arteră și de număr poștal, precum și o copie
lizibilă a Procesului verbal, încheiat în data de 8 septembrie 1965.
Astfel prin Adresa nr. 5836/CC/_, Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. a adus la cunoștință Primăriei Municipiului B. M., Județul Maramureș, faptul că din analiza documentației transmise, rezultă o neconcordantă de suprafețe în privința imobilului teren, astfel:
din Decretul de expropriere nr.597/1965 reiese că terenul din B. M., str. Eliberării, nr.44/a are o suprafață de 218 mp, care s-a evaluat la suma de 491 lei, deoarece se încadrează la 2,25 lei/mp.
Cartea funciară nr.5855 învederează faptul că imobilul pentru care s-au propus măsuri reparatorii, este înscris în nr. topo 1342 și 1343 și are o suprafață de 83 stânjeni, care echivalează cu 298,8 mp.
Având în vedere aspectele semnalate, precum și faptul că în dispoziția nr. 1250/2005 se stabilesc măsuri reparatorii pentru imobilul compus din teren în suprafață de 298 mp și construcție demolată, iar în actele de mai sus imobilul teren notificat figurează cu diferite suprafețe, a adresat Primăriei Municipiului B.
M. rugămintea de a le comunica în cel mai scurt timp punctul de vedere în ceea ce privește dispunerea acordării de despăgubiri pentru imobilul teren și construcție, specificând modalitatea preluării abuzive a diferenței de teren de 80 mp.
acte:
De asemenea, a adresat rugămintea de a completa dosarul cu următoarele
istoric de arteră și de număr poștal, dat fiind faptul că în actul de
preluare, apare imobilul situat în str. Eliberării, nr.44/a, dar, prin Dispoziția nr. 1250/_ se propun măsuri reparatorii pentru imobilul din str. Eliberării, fost nr.40 .
acte de stare civilă pentru domnul K. G., certificatul de deces, dacă este cazul, certificatul de moștenitor-copie legalizată, dacă s-a dezbătut succesiunea după acesta.
Copie lizibilă a Procesului Verbal, încheiat în data de 8 septembrie 1965 cu ocazia evaluării imobilului din B. M., str. Eliberării, nr.44/a, expropriat prin Decretul de expropriere nr.597/1965.
Învederează că până la data prezentelor note Primăria Municipiului B. M. nu a formulat răspuns la cele mai sus precizate.
De asemenea, învederează că este în curs de desfășurare procesul de adoptare a unei noi legislații privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, legislație prin care să fie puse în aplicare dispozițiile hotărârii - pilot pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza
M. Atanasiu și alții împotriva României.
În acest sens, a fost adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/_
, potrivit căruia, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În contextul în care procedura evaluării și emiterea titlului de despăgubire a fost suspendată pe perioada amintită, C. C. nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat, motiv pentru care solicită ca, în soluționarea prezentei cauze, să se aibă în vedere aceste aspecte.
Totodată, solicită a se observa că este incertă situația reglementării cuprinse în Titlul VII din Legea nr.247/2005, la încetarea efectelor O.U.G. nr.4/2012, față de intenția de a reforma legislația în domeniu, respectiv mecanismul de acordare a despăgubirilor, după cum a arătat mai sus.
De reținut că, în Monitorul Oficial nr.456/_, a fost publicată Legea nr.117/2012 privind aprobarea OUG nr.4/2012 și OUG nr.62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de_ .
Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se vor emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
În privința resurselor financiare pentru plata despăgubirilor, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, acestea nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012.
Astfel, noul act normativ trebuie să se întemeieze pe o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită.
Așa cum se prevede și în Nota de fundamentare măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, ci prevăd acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a măsurilor necesare pentru continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, în contextul epuizării Fondului Proprietatea și în vederea corelării cu momentul adoptării proiectului de act normativ privind implementarea hotărârii pilot pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care va reglementa și modalitatea în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
O asemenea măsură nu contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului și Protocolului adițional nr. 1, pentru că statul român a aplicat același principiu tuturor celor aflați în situații identice și s-a încadrat în limitele de apreciere ale impactului economic al măsurilor asupra ansamblului statului, astfel încât măsura legislativă este temeinic justificată.
Amintește, totodată, faptul că însăși Curtea Constituțională, sesizată fiind cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic al O.U.G. nr. 4/2012, s-a pronunțat prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012 în sensul
constituționalității acestui act normativ, în totalitate, iar în considerentele acestei decizii au fost analizate prevederile ordonanței prin raportare și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor omului, instanța de contencios constituțional statuând asupra proporționalității măsurilor dispuse prin ordonanță.
Citează, în acest sens, câteva paragrafe din motivarea Curții Constituționale, în strânsă legătură cu soluționarea prezentei cauze:
"(. . .) Curtea observă că Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 4/2012 constituie o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța.
Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticate, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.
De pildă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând Cererea nr.
60.8. și pronunțând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare. Totodată, în cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare.
Or, în cauza de față, guvernul român nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci suspendă, pentru o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.
În concluzie, Curtea constată că o atare măsură, având caracter temporar, nu este contrară dispozițiilor art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătorești în conformitate cu dreptul comun în materie, adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgență nr. 4/2012 fiind motivată și de dificultățile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătorești în această materie, din cauza inexistenței, în prezent, a unui mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor.
În acest context, Curtea reține că nu pot fi primite nici susținerile potrivit cărora, prin adoptarea actului normativ criticat, Guvernul a intervenit în atribuțiile puterii judecătorești, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat.
Art. 1 alin. (4) din Constituție instituie principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, ceea ce presupune, pe de o parte, că niciuna dintre cele trei puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar pe de altă parte, presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte. Adoptarea unei ordonanțe de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații, care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a unor soluții
financiare privind continuarea procesului de acordare a despăgubirilor justifică adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012, fără ca prin aceasta să se aducă atingere art. 1 alin. (4) din Constituție."
Având în vedere aspectele prezentate, precum și modificările aduse cadrului legislativ privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea Sentinței civilă nr. 247/_ pronunțată de către Curtea de Apel Cluj - Secția a-II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal în sensul respingerii, ca fiind neîntemeiată, solicitarea de emitere a titlului de despăgubire, solicitare formulată de către reclamanții K. Gzorgz, K. I. și V. A. .
Reclamanții intimați K. G., K. I., V. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat
în temeiul art. 312 alin.1 teza 1Cod proc. civ., respingerea recursului formulat de recurenta împotriva Sentinței civile nr.247, pronunțată la data de_ de către Curtea de Apel Cluj în dosar cu numărul_ și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
În temeiul art.274 Cod proc. civ. solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu purtarea prezentului litigiu, reprezentând onorar avocațial în cuantumul ce îl va preciza odată cu dezbaterea în fond a cauzei.
În motivare au arătat că prin sentința atacată, instanța de fond în mod corect a admis acțiunea formulată de către intimați prin care au solicitat să se dispună obligarea recurentei la emiterea deciziei care reprezintă titlu de despăgubire conform dispoziției Primarului Municipiului B. M. nr.1250 din _
, reprezentând contravaloarea terenului înscris în C.F. nr.5855 B. M. cu nr. topo 1342 și nr. topo 1343 în suprafață de 298 mp, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța o atare hotărâre, instanța de fond, contrar susținerilor recurentei, a administrat probe, iar pe baza acestor probe a admis acțiunea intimaților.
Apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Consideră că, deși recurenta afirma fără temei că " ... instanța de fond în mod greșit a reținut că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului". prin însăși motivele de recurs formulate aceasta probează netemeinicia susținerilor sale.
Criticile formulate de către recurentă prin cererea de recurs depusă nu au un suport real, aspect ce rezulta fără putință de tăgadă din corespondenta pe care intimații au purtat-o cu aceasta de la momentul parcurgerii etapei transmiterii și înregistrării dosarelor către C. C. pentru S. D. și până la data promovării acțiunii în justiție.
Așadar, așa cum a susținut și prin acțiunea introductivă de instanță, intimații au efectuat toate demersurile legale impuse de prevederile Legii nr.l0/2001, așa cum a fost modificata de Legea nr._ . Pe cale de consecință dosarul-acestora a fost înaintat Comisiei Centrale pentru S. D. și înregistrat sub nr. 5836/ CC, în vederea emiterii unei decizii cu privire la acordarea titlurilor de despăgubire, în urmă cu șapte ani, respectiv imediat după emiterea Dispoziției Primarului nr.1250/_ .
Solicită a se reține în acest sens că la dosarul cauzei există depuse dovezile privind completările depuse de către intimați conform solicitărilor recurentei. Este deopotrivă bizară și nelegală maniera în care recurenta înțelege să se prevaleze de un înscris - Adresa nr.5836/CC/_ - în condițiile în care la momentul transmiterii și înregistrării dosarului privindu-i pe intimați acesta era complet, sens în care solicită a avea în vedere Adresa nr.4.552/_ emis către Primăria Municipiului B. M., prin care se avizează favorabil acordarea de
măsuri reparatorii prin echivalent în forma de acțiuni în sumă de 578.227.606 lei.
Mai mult decât atât, față de solicitarea intimaților de a li se comunicat un termen în care urmează a fi soluționat dosarul înregistrat sub nr. 5836/ CC, recurenta a răspuns în sensul că acesta se află în lucru, fără însă a preciza care este și termenul până la care vor fi îndeplinite demersurile legale necesare emiterii deciziei. Acest răspuns al recurentei echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare al cererii privind acordarea despăgubirilor cuvenite pentru imobilul cu privire la care s-a făcut dovada dreptului de proprietate, precum și a preluării acestuia în mod abuziv în perioada comunistă.
Conform art.18 alin.5 lit. c) din Normele Metodologice "drepturile bănești ... se achită beneficiarilor 0… eșalonat în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, astfel: 40 % în primul an și 60 % în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei", iar conform art.18, alin.6 din Normele Metodologice "suma achitată beneficiarilor în cea de a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a preturilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de Statistică, fată de luna decembrie a anului anterior".
Acest articol se coroborează cu art.l0 alin.2 din Legea nr.290/2003 care prevede că "despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de 1 an de la comunicarea hotărârii comisiei județene, plata lor se face și în rate în maximum 2 ani ... ".
Or, în cauza pendinte dreptul de a primi despăgubiri și cuantumul acestora a fost stabilit prin Dispoziția Primarului nr.1250/_ . Mai mult, Dispoziția Primarului, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în valoare de 578.227.606 lei, nu a fost contestată de nicio parte a raportului juridic. Astfel, apreciază că refuzul Comisiei Centrale pentru S. D. de a acorda despăgubirile în cuantumul deja stabilit, este nejustificat, iar împrejurarea că această autoritate administrativă nu a luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acesteia și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului intimaților. Prin neîndeplinirea obligației de a emite titlurile de despăgubire, autoritatea recurentă aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Acest aspect fiind în mod just reținut și de către instanța de fond, în speță, prin comportamentul recurentei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, motiv pentru care se apreciază că
absența totală a despăgubirilor creează intimaților o sarcină excesivă, incomparabilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Mai mult, apreciază că procedând în aceasta maniera recurenta a încălcat prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul în care procedurile administrative coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare într-un termen rezonabil.
Or, raportat la complexitatea cauzei, conduita intimaților, cea a autorităților competente și importanța litigiului pentru intimați consideră că decizia reprezentând titlul de despăgubire nu a fost emisă într-un termen rezonabil.
Sub aspectul invocării de recurentă a prevederilor O.U.G nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma
în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial nr. 169 din 15 martie 2012, apreciază că judecarea recursului este relativ independentă (ca procedură de judecată) de aceste prevederi legale.
Astfel, obiectul litigiului dedus judecății îl reprezintă obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul A. N. pentru
R. P. de a evalua bunul și a emite decizia de despăgubire.
Termenul de grație, de 1 an și 6 luni de la definitivare, acordat de CEDO în procedura - pilot împotriva României - (hotărârile au devenit definitive la 12 ianuarie 2011) a expirat, iar Statul prin măsura adoptată a încercat aparent, să rezolve problemele legate de Fondul Proprietatea. Mai mult decât atât, în temeiul
O.U.G. nr. 4/2012 nu se face decât să se suspende, pe o perioada de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acorda despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, așa cum reiese din norma de drept.
Astfel, în mod normal, o simplă suspendare a procedurilor, datorată contextului amintit nu poate avea consecință asupra judecării unui recurs pe obligația de a face - evaluare, emitere decizie.
Apreciază legală și temeinică și soluția adoptată de către instanța de fond în legătură cu capătul accesoriu privind cheltuielile de judecată, în sensul acordării onorariului avocațial în suma de 2.000 lei, solicitat și dovedit cu chitanța depusă la dosarul de fond.
Sub acest aspect, având în vedere și criticile formulate de către recurentă prin prisma motivelor de recurs, este de precizat că potrivit art. 133 alin. (1) din Statutul Profesiei de Avocat "onorariile se stabilesc liber între avocat și client, în limitele legii și ale statutului profesiei, fiind interzisă fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei, de către formele de exercitare a profesiei de avocat sau de către avocați ".
Pe cale de consecință, dreptul judecătorilor de a micșora onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, nu mai este actual, raportat la dispozițiile mai sus amintite. Pe de altă parte, valoarea pricinii este una relativ ridicată, iar raportat la înscrisurile redactate de avocat la dosarul cauzei, nu se poate retine faptul că această cauză nu comportă suficiente discuții, toate ipotezele posibile fiind analizate prin acțiunea introductivă, precizarea de acțiune și concluziile orale formulate înaintea instanței de fond.
În acest context instanța de fond, în mod corect, a apreciat că în cauza pendinte nu sunt incidente prevederile art.274 alin.3 Cod procedură civilă, dispunând obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul A.
N. pentru R. P. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de
2.000 lei.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursului formulat de recurentă împotriva Sentinței civile nr. 247, pronunțată la data de_ de
către Curtea de Apel Cluj în dosar cu numărul_, menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, iar în temeiul art.274 Cod proc. civ. solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu purtarea prezentului litigiu, reprezentând onorar avocațial.
În drept, și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art.115 și art.274 Cod procedură civilă.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041Curtea reține următoarele:
Prin Dispoziția Primarului nr. 1250 emisă la data de_ s-a aprobat cererea reclamanților K. G., K. I. și V. A. privind acordarea
măsurilor reparatorii pentru imobilele deținute de aceștia, situate în B. M. și înscrise în CF nr. 5855 B. M., nr. topo 1342 și 1343, teren în suprafață de 298 mp și s-a dispus acordarea în favoarea acestora a unor despăgubiri în valoare totală de 578.227606 lei (filele 5).
În cauză, este necontestat că intimații-reclamanți sunt beneficiarii Dispoziției emisă de către Primarul Municipiului B. M., transmisă, împreună cu dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Totodată, din actele și lucrările cauzei, Curtea constată că judecătorul fondului a reținut în mod corect că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamanților la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art.6 din CEDO, în condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea nu a fost analizată într-un termen rezonabil.
În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de C. și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.
Etapele și operațiunile premergătoare la care se referă recurenta nu au o existență de sine stătătoare ci ele sunt subsumate scopului final: emiterea deciziei.
În ceea ce privește criticile referitoare la intervalul de timp, în sensul că acesta este prea scurt pentru executare, se constată că acestea sunt fondate, având în vedere circumstanțele concrete ale pricinii, astfel că se exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, în raport cu prevederile OUG nr.4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.117/2012, potrivit cărora: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII
"Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin.1, personalul din cadrul A. N. pentru R. P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele
îndreptățite";.
În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr.247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art.725 din C.proc.civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr.723/2012, nr.760/2012 și nr.802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește:
Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai
degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art.44 alin.(2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar.
De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența OUG nr.4/2012;
Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată;
Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr.60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytski împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;
OUG nr.4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.
Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.
Așa fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că acțiunea formulată va fi respinsă ca prematură.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de C. | C. | PENTRU S. D. DIN C. | |
A. | N. PENTRU R. P. | împotriva sentinței civile nr. 247 din |
_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o modifică în sensul că admite excepția prematurității și respinge ca prematură, acțiunea formulată de intimații K. G., K. I. și V. A. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
C. | I. | D. | P. | A. | -I. | A. |
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red.I.C./dact.V.R.
2ex/_
Jud.fond: R. -R. D.
