Decizia civilă nr. 4756/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr_ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4756/2013
Ședința publică din data de 24 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâta C. C. PENTRU S.
D. împotriva sentinței civile nr. 165 din data de_, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul G.
N., având ca obiect - obligare emitere act administrativ Legea nr. 247/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-reclamant prin avocat Bonyhai G. E., în substituirea d-lui avocat Valdman Istvan, care depune la dosar delegație de substituire, lipsind recurenta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Încheierea civilă nr. 1634/2013 dosarul nr._ a fost scos de pe rolul Înaltei Curți de C. și Justiție și trimis la Curtea de Apel Cluj, instanță devenită competentă să îl soluționeze, conform Legii nr. 2/2013.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ recurenta-pârâtă a depus la dosarul cauzei note de ședință, într-un singur exemplar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 11 și art. 20 din Legea nr. 554/2004, dispozițiile Legii 247/2005 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea excepției prematurității, invocată de către recurentă, raportat la prevederile legale incidente la data promovării acțiunii, iar în privința recursului, solicită respingerea acestuia, învederând că prin sentința civilă nr. 391/F/_ pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud și rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 112/A/_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost stabilit și cuantumul despăgubirilor cuvenite petentului, astfel încât excepția prematurității nu poate fi reținută în prezentul dosar.
Față de susținerile recurentei potrivit cărora nu s-a întrunit C. ca urmare a lipsei cvorumului necesar, se relevă că acest aspect nu ține de culpa intimatului-reclamant, care nu poate fi sancționat prin nepunerea în aplicare a unei hotărâri judecătorești rămasă irevocabilă de mai bine de trei ani.
Se mai susține că după 12 ani, cererea fiind depusă în anul 2001, reclamantul se află în situația în care nu beneficiază de măsurile reparatorii cuvenite.
De asemenea, cu titlu de practică judiciară se invocă Decizia nr. 52/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ .
În ce privește cheltuielile de judecată se arată că acestea nu sunt solicitate.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 165 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G. N. în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D. .
A fost obligată pârâta C. C. PENTRU S. D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru construcțiile demolate menționate în Dispoziția primarului comunei Silivașu de Câmpie nr. 218/_ emisă în baza sentinței civile nr. 391/F/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud modificată prin Decizia civilă nr. 112/A/2010 a Curții de Apel Cluj în dosarul nr._, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe, sub sancțiunea unei penalități de 30 lei pe zi de întârziere în caz de refuz, începând cu expirarea termenului de 30 zile, menționat anterior
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 218/_ a Primarului comunei Silivașu de Câmpie s- a luat act de sentința civilă nr. 391/F/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița- Năsăud în dosarul nr._ și de Decizia civilă nr. 112/A/2010 a Curții de Apel Cluj în dosarul nr._ prin care s-au acordat reclamantului G. N. măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 1.819.960 lei pentru construcțiile preluate fără titlu valabil și demolate în totalitate, situate în com.
Silivașu de Câmpie, identificate conform raportului de expertiză judiciară întocmit de experții Crucin E. și Butean R. .
Dosarul a fost înaintat pârâtei COMISIEI CENTRALE pentru S. D. la data de_ și înregistrat sub nr. 49743/CC.
Prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către Statul Român.
Curtea a constatat că pârâta C. C. PENTRU S. D. a justificat întârzierea înregistrată în finalizarea procedurii de emitere a titlului de despăgubire în favoarea reclamantului prin aceea că ședința membrilor comisiei convocată pentru data de_ nu a avut loc din lipsă de cvorum, dosarul reclamantului urmând a fi introdus pe ordinea de zi a următoarei ședințe.
Curtea a apreciat că deficiențe de ordin organizatoric de natura celor reliefate de pârâtă nu pot paraliza demersul reclamantului și nu explică în nici un caz întârzierea de 5 luni înregistrată în emiterea titlului de despăgubire în condițiile în care etapa evaluării nu se impunea a fi parcursă, construcțiile demolate fiind evaluate în etapa judiciară. Sub acest aspect trebuie subliniat faptul că prin Decizia civilă nr. 112/A/2010 din dosarul nr._, Curtea de Apel Cluj a validat cuantumul despăgubirilor la care este îndreptățit reclamantul pentru imobilele în litigiu.
Prin urmare, admiterea primului capăt de cerere al reclamantului s-a impus deoarece prin neemiterea titlului de despăgubire, deși bunurile au fost evaluate, se depășește termenul rezonabil de finalizare a procedurii administrative pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtei, C. C., îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative.
Este incontestabil că soluționarea cererilor de acordarea despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen. De asemenea, odată ce beneficiarul dispoziției de acordare de măsuri reparatorii a fost înștiințat cu privire la transmiterea dosarului entității prevăzute de lege în vederea demarării procedurilor administrative de stabilirea despăgubirilor, acestuia i se creează convingerea și speranța legitimă că cererea sa va fi soluționată într-un termen rezonabil și previzibil.
Este bine cunoscut faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Cu privire la drepturile de creanță Curtea a decis cu valoare de principiu că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție.
În cauză, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului prin emiterea dispoziției de restituirea prin echivalent, reprezintă o valoare patrimonială și are caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privind titlul de despăgubire, autoritatea administrativă în cauză - C. C. PENTRU S.
D. - încalcă reclamantului dreptul la respectarea bunurilor sale iar în considerarea art. 6 din CEDO precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, autoritatea administrativă are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
În concluzie, datorită nerezolvării într-un termen rezonabil a cererii reclamantului de emitere a titlului de despăgubire, acesta a sesizat în condițiile art. 8 alin (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ, care a apreciat că reclamantul a fost vătămat într-un drept legitim, prin nesoluționarea în termen a unei cereri fiindu-i astfel încălcat interesul legitim privat, respectiv posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv, viitor și previzibil prefigurat așa cum acesta este definit de art. 2 lit. p din Legea nr. 554/2004.
Pentru cele mai sus arătate, Curtea în temeiul art. 8 alin (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 și art. 16 alin. 5 și 9 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a apreciat întemeiată acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei C. C. PENTRU S. D. și a admis-o.
Pe cale de consecință, Curtea a obligat pârâta C. C. PENTRU S.
să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru construcțiile demolate menționate în Dispoziția primarului comunei Silivașu de Câmpie nr. 218/_ emisă în baza sentinței civile nr. 391/F/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud modificată prin Decizia civilă nr. 112/A/2010 a Curții de Apel Cluj în dosarul nr._ .
Curtea, în temeiul art. 18 alin. 1 și alin. 6 partea introductivă din Legea nr. 554/2004 a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului titlul de despăgubire în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. C. PENTRU S. D.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a faptului că, notificarea a fost depusă acum 10 ani.
Față de cele reținute de către instanța de fond, face precizarea că, în cuprinsul art. 13 alin.1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă (. . .), se constituie (. . .) C. C. pentru S. D., denumită în continuare C. C., care are, în principal, următoarele atribuții:
dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi."
În acest context, precizează că Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului 1, modifică și completează Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, menționează că în cuprinsul art.1 alin.1 Titlul VII din Legea nr.247/2005 se arată că .prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001 ... ".
Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia C. C. pentru S. D. își exercită atribuțiile mai-sus amintite.
Această din urmă procedură administrativă (cea prevăzută la Cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise Înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
Adoptarea Legii nr. 247/2005 nu este lipsită de semnificație, Întrucât, adoptarea acestui act normativ a scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent (cu referire la despăgubiri) în două etape distincte, egal obligatorii:
cea prevăzută de Legea nr. 10/2001 al cărei punct final (În cazul în care s-a stabilit calitatea de persoană Îndreptățită și au fost excluse celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege - regula restituirii în natură și celelalte subsidiare și alternative, prin echivalent - compensare cu alte bunuri sau servicii), îl reprezintă decizia sau dispoziția motivată cu propunerea de acordare a despăgubirilor, emisă în procedura administrativă ori în cea judiciară și
procedura derulată sub imperiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de stabilire și plată, în condițiile acestui act normativ, a despăgubirilor ce urmează a se converti în titluri de despăgubire (dat fiind ca efectele OUG nr. 81/2007 sunt în prezent suspendate pentru o perioada de 2 ani prin OUG nr. 62/2010), cu efect pentru despăgubirile de până în 500.000 lei, dacă persoana îndreptățită optează pentru Încasarea unei sume în numerar, în aceasta limită.
Procedura administrativă reglementată în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este derulată Îndată ce procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 se finalizează prin emiterea dispoziției ori deciziei motivate, Însă nu Înainte de transmiterea acestora, Însoțite fiind de Întreaga documentație ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora, conform dispozițiilor art. 16 alin. 2 ind. 1 din Titlul VII.
În acest context, vă învederează că procedurile de transmitere Secretariatului Comisiei Centrale a dosarelor de către entitățile Învestite cu soluționarea notificărilor în procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, Însoțite de Întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completări le ulterioare, sunt parcurse mai multe etape:
etapa transmiterii și a Înregistrării dosarelor,
etapa analizării dosarelor,
etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod Întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea Întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către
C. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.u.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauza supusă judecății, subliniază faptul că etapa transmiterii și Înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 218/2011, a fost transmis de Primăria Comunei Silivașu de Cîmpie, în calitate de entitate notificată, fiind Înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 49743/CC.
Totodată, învederează că prin adresa nr. 5088/00/_ transmisă Secretariatului General al Guvernului, s-a solicitat inițierea demersurilor necesare în vederea emiterii deciziei prim-ministrului privind modificarea, în mod corespunzător a componenței nominale a Comisiei Centrale pentru S. D.
.
Prin Decizia nr. 132 din data de_ emisă de Primul Ministru a fost numită doamna D. D. escu, în funcția de Președinte al Comisiei Centrale pentru S. D. .
În data de 09 decembrie 2011, Prim-ministrul României a emis Decizia nr.
132 pentru modificarea Deciziei Primului-ministru nr. 382/2009 privind componenta Comisiei Centrale pentru S. D. . Prin aceasta, Președintele Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor, doamna D.
escu - Secretar de Stat. a fost numită în functia de Președinte al Comisiei Centrale pentru S. D. .
Imediat după emiterea deciziei sus-menționate, Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a convocat membrii Comisiei Centrale pentru S. D., în vederea participării la lucrările ședinței comisiei pentru data de 14 decembrie 2011, ora 11 :00.
Totodată, pe site-ul oficial al A.N.R.P. (http://www.anrp.gov.ro) s-a publicat comunicatul de presă cu privire la convocarea ședinței C.C.S.D. din data de_ în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru S. D. .
În vederea asigurării transparenței administrative, pe același site s-a publicat comunicatul de presă cu privire la agenda de lucru ce urma a fi supusă spre aprobare în ședința C.C.SD.
În data de_, când au fost convocați membrii Comisiei Centrale pentru
S. D. în vederea participării la lucrările ședinței comisiei, s-a constatat de către membrii prezenți la ședință și s-a consemnat în procesul- verbal Încheiat faptul că nu s-a Întrunit cvorumul cerut de lege, respectiv de art.
14 alin. (2), teza a II-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit căruia "C.
va lucra în ședință în prezența a minim 7 membri și va decide cu majoritatea de voturi a celor prezenți".
Menționează că dosarul soluționat prin emiterea Dispoziției nr. 218/_, potrivit Sentinței civile nr. 391/F/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, modificată în parte prin Decizia civilă nr. 112/A/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a fost Înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S.
sub nr. 49743/CC în data de_ (deci ulterior ultimei ședințe
C.C.S.D. ce a avut loc în data de_ ) și este introdus pe tabel pentru următoarea ședință a Comisiei Centrale Încă de la data Înregistrării dosarului la instituția pârâtă.
Prin urmare, solicită a se observa faptul că, nu a existat niciodată intenția de a se tergiversa soluționarea dosarului de despăgubire nr. 49743/CC și nici de a nesocoti Sentința civilă nr. 391/F/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, modificată în parte prin Decizia civilă nr. 112/A/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Nu în ultimul rând, precizează faptul că, în situații similare, instanțele judecătorești au apreciat faptul că emiterea titlului de despăgubire se face cu respectarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Cu titlu de exemplu, Sentința civilă nr. 379/_ pronunțată de Curtea de Apel Craiova și Sentința civilă nr. 178/_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Față de obligarea pârâtei să emită decizia care să conțină titlul de despăgubiri în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, face trimitere la OUG nr. 4/_ .
Prin urmare, apreciază că nu poate fi reținut termenul de 30 de zile, indicat de instanța de fond, în care pârâta C. C. pentru S. D. să emită decizia conținând titlul de despăgubire, de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței recurate.
Față de obligarea pârâtei de către instanța de fond la plata unei penalități de 30 lei pentru fiecare zi de Întârziere, până la momentul executării propriu-zise a obligației, semnalează faptul că în conformitate cu prevederile potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 262/2007 (Legea contenciosului administrativ), persoana vătămată Într-un drept recunoscut de lege sau Într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângere a prealabilă, sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. ti, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale (. . .). De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat Într-un drept sau interes legitim al său, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cererii, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea dreptului sau interesului legitim.
În cauza dedusă judecății, nu poate fi vorba de refuzul Comisiei Centrale pentru S. D. de a soluționa dosarul reclamantului astfel încât, solicitarea de plată a penalităților în cuantum de 30 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la momentul executării propriu-zise a obligației este neîntemeiată, neputându-se reține reaua credință sau culpa pârâtei.
Într-adevăr, prin art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 se prevede că "soluțiile prevăzute la alin. 1 și alin.4 lit. b și c pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de Întârziere" .
În același timp însă art. 18 alin.1 din Legea nr. 554/2004 face trimitere la art. 8 alin.1 din aceeași lege care face referire la nesoluționarea în termen și refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, ceea ce nu se poate invoca în cauza de față.
De asemenea, din formularea art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 se deduce faptul că, pentru acordarea de penalități trebuiesc îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și, având în vedere că instituției pârâte nu i se poate reține vreo culpă în soluționarea dosarului reclamanților, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în acest sens, respectiv dovada vinovăției, a faptei culpabile, a unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În același context, trebuie reținute și dispozițiile art. 580 ind. 2 și art. 580 ind. 3 din Codul de Procedură Civilă.
Prin urmare, raportat atât la textele lega le mai sus menționate, cât și la prevederile O.U.G. nr. 4/2012, învederează faptul că obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. la plata unei penalități de 30 lei/zi de Întârziere este neîntemeiată.
Cu privire la obligarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei Învederează următoarele:
C. C. a recunoscut implicit dreptul subiectiv al reclamantului și pretențiile acestuia, și, în consecință, capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată este neîntemeiat motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
În drept s-au invocat dispozițiile: Legea nr. 10/2001, republicată, O.U.G. nr. 4/2012, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, art. 299 și urm., art. 304 alin. 9, art. 304 ind. 1 din Codul de Procedura Civilă.
În cauză a depus concluzii scrise reclamantul intimat G. N.
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală - filele 13-14.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu constă în obligarea paratei C.C.S.D de a emite decizia cuprinzând titlul de despăgubire reglementat de titlul VII al Legii 247/2005 și a de îndeplini operațiunile administrative prealabile si necesare emiterii titlului de despăgubire si care nu au fost îndeplinite până în prezent din procedura administrativă reglementata de cap.V din titlul VII al Legii 247/2005.
Pana la introducerea acțiunii pârâta nu a soluționat aceasta cerere respectiv nu a îndeplinit operațiunile administrative necesare pentru emiterea titlului de despăgubire.
In aceasta materie se apreciază cu valoare de principiu ca procedura de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, conform Legii nr.10/2001 se realizează într-un termen rezonabil.
În privința acestui tip de cerere nu sunt incidente dispozițiile art.2 alin.(1) lit.g) din Legea nr.554/2004 referitoare la termenul legal de 30 de zile pentru
soluționarea cererii. Din această soluție de principiu rezultă că în îndeplinirea obligațiilor prevăzute de titlul VII al Legii 247/2005 debitorul respectiv parata beneficiază de un termen pentru îndeplinirea acestor obligații .
Rezultă așadar că în speță se poate vorbi de nesoluționarea unei cereri doar daca îndeplinirea operațiunilor administrative și emiterea titlului de despăgubire nu se realizează într-un termen rezonabil. Caracterul rezonabil al acestui termen se apreciază de la caz la caz, la momentul soluționării acțiunii. Totodată, fiind vorba de o situație continuă în timp această cerere si caracterul rezonabil al termenului se soluționează respectiv se apreciază în raport cu legislația in vigoare la data soluționării de către instanța a acțiunii.
Raportat la aceste considerente rezultă ca în speță pe lângă prevederile cuprinse in cap. V al titlului VII al Legii 247/2005 sunt aplicabile si prevederile adoptate în această materie respectiv prevederile cuprinse in OUG 4/2012 conform cărora:,, La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.,,
In baza acestor prevederi legale rezulta ca in speță chiar daca s-ar putea retine ca la data pronunțării soluției recurate a trecut un termen rezonabil in care parata avea posibilitatea reala de a emite titlul de despăgubire, obligația paratei la emiterea acestui titlu și la îndeplinirea operațiunilor administrative nu a devenit exigibilă întrucât termenul de îndeplinire a obligațiilor prevăzute de titlul VII al Legi 247/2005 s-a prelungit prin voința legiuitorului exprimată în actul normativ sus menționat, act normativ care urmărește implementarea hotărârii din cauza pilot M. Athanasiu și alții împotriva României .
Astfel, așa cum rezultă din expunerea de motive a acestui act normativ, suspendarea procedurilor de evaluare și de emitere a titlului de despăgubire urmărește implementarea hotărârii sus menționate și a fost determinată și de
imposibilitatea corelării momentului epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin aceasta suspendare nu s-a urmărit așadar doar amânarea momentului la care se vor realiza evaluarea imobilelor respectiv emiterea titlurilor de despăgubiri ci prin această suspendare s-a urmărit blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar pe de o parte pentru reformarea legislației în acest domeniu și pe de altă parte pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
In ce privește găsirea resurselor financiare așa cum rezultă și din nota de fundamentare cât și din expunerea de motive a OUG 4/2012, resursele
financiare prevăzute de Legea 247/2005 cu modificările ulterioare pentru plata acestor despăgubiri nu mai exista in prezent. Fondul Proprietatea s-a epuizat intr-o proporție de peste 99% iar plata în numerar a fost sistată timp de 2 ani datorita lipsei fondurilor necesare în acest sens. În aceste condiții, emiterea titlurilor de despăgubire nu ar avea o acoperire fiind necesară găsirea altor resurse financiare care să asigure plata acestor despăgubiri. Pentru plata despăgubirilor în numerar, ca urmare a suspendării plătii acestora timp de 2 ani prin OUG 62/2010 practica judiciară a statuat cu caracter de principiu ca emiterea titlurilor de plată apare ca prematură până la expirarea acestui termen
astfel ca pentru identitate de rațiune aceasta soluție poate fi aplicată și în spețe de genul celei de față pentru emiterea titlului de despăgubire ca urmare a adoptării OUG 4/2012.
Pe de altă parte, prin hotărârea pronunțată în cauza pilot M. Athanasiu împotriva României s-a recomandat o reformare a legislației în domeniu atât în privința despăgubirii propriu zise cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
Așa cum rezultă din nota de fundamentare a OUG 4/2010 și din expunerea sa de motive, în acest interval de timp urmează a fi adoptat un act normativ in acest sens. Și din această perspectivă, se impune oprirea procedurilor de despăgubire pentru a putea avea o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubirile, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente în acest sens și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real așa cum recomandă hotărârea CEDO sus menționată. Stoparea acestor proceduri ar urmări așadar să asigure tuturor persoanelor îndreptățite și deci aflate în aceeași situație plata unei despăgubiri .
În aceste condiții, Curtea apreciază ca nu ar fi posibilă în speță admiterea recursului și implicit a acțiunii cu stabilirea îndeplinirii obligației după 15 mai 2013 întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu astfel că o hotărâre de admitere ar fi în discordanță cu această intenție exprimată în OUG 4/2012.
Totodată, prin instituirea acestui termen, obligațiile prevăzute de titlul VII al Legii 247/2005 în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de către reclamant ca și condiție de exercitare a acțiunii civile sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare .Atât sub imperiul vechiului cod civil cât și sub imperiul noului cod civil creditorul ce are un drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului respectiv executarea obligației corelative acestui drept înainte de împlinirea termenului. Singura posibilitate legală pentru a obține admiterea unei acțiuni privind o un drept afectat de un termen suspensiv este aceea de a exercita o acțiune preventivă așa cum ea este reglementată de art. 110 C.pr.civ dar, în speță, ipotezele de excepție ale acestui text de lege nu sunt îndeplinite raportat la rațiunile adoptării OUG 4/2012 mai sus expuse și la
împrejurarea că, în speță, admiterea acțiunii nu este necesară pentru a preîntâmpina o pagubă iminentă pe care reclamant ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului întrucât ea, indiferent de momentul efectiv al plătii, vor obține despăgubirea stabilită de lege, suspendarea urmărind tocmai acest scop de a asigura plata acestor despăgubiri legale .
Având in vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proced. civilă, reținând și incidenta în speță a OUG 4/2012, se va admite recursul declarat de C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 165 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o va modifica în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind prematură.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 165 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
Curții de Apel Cluj pe care o modifică în sensul că respinge cererea de chemare în judecată ca fiind prematură.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. H. | Judecător, D. M. | Judecător, F. T. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: M. I. I.
