Decizia civilă nr. 4753/2013. Obligare emitere act administrativ

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ *

DECIZIA CIVILĂ Nr. 4753/2013

Ședința publică din data de 24 Aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR M. S. GREFIER D. C.

Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta C. C. PENTRU S.

D. împotriva sentinței civile nr. 197 din data de_, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul K.

G., având ca obiect - obligare emitere act administrativ Legea nr. 247/2005.

Componența prezentului complet de judecată a fost modificată ca urmare a încuviințării declarației de incompatibilitate formulată de d-na judecător F.

T. .

La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Prin Încheierea civilă nr. 1324/2013, dosarul nr._ a fost scos de pe rolul Înaltei Curți de C. și Justiție și trimis la Curtea de Apel C., instanță devenită competentă să îl soluționeze, conform Legii nr. 2/2013.

Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.

Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, dispozițiile Legii nr. 247/2005 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 197 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. s-a respins excepția invocată de pârâtă.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul K. G. în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D. DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca

obiect obligare emitere act administrativ titlu de despăgubiri.

A fost obligată pârâta la emiterea în favoarea reclamantului a deciziei reprezentând titlu de despăgubire urmare a evaluării efectuate în conformitate cu dispozițiile Legii nr.247/2005 titlu VII.

S-a respins cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă). Fiind cel ce inițiază procesul reclamantul trebuie să justifice calitatea procesuală prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care își

întemeiază pretenția. Prin demersul său reclamantul a invocat faptul că deține o dispoziție prin care i-au fost acordate despăgubiri, dosarul cu privire la acestea a fost înaintat de entitatea obligată de lege pârâtei, însă aceasta refuză a proceda la efectuarea operațiunilor instituite de Legea nr.247/2005

Acest act normativ stabilește prin Titlul VII în sarcina pârâtei obligația după transmiterea și înregistrarea dosarului de a analiza, a evalua și a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire.

S-a observat așadar că reclamantul justifică calitatea cerută în promovarea demersului.

Susține însă pârâta că nu există acte care să ateste că este îndreptățit la despăgubiri întrucât s-ar fi cesionat drepturile.

Atare susțineri nu pot fi primite deoarece există procură specială în sensul mandațarii prin art.68 C.pr.civ., cât și împuternicire avocațială, cerută de lege. în plus pe lângă faptul că actul invocat - contract cesiune - nu se relevă a fi fost comunicat în condițiile normelor în materie, contine și o clauză prin care se precizează că în măsura în care prețul de cesiune nu va fi achitat la termenul stabilit contractul se reziliază de drept. Ori prin procura autentică emisă se atestă nu doar intervenția clauzei ci revenirea la situația anterioară încheierii actului. Așadar față de cele rezultate din acte și raportat la temeiul evocat în contextul căruia a fost inițiat demersul excepția lipsei calității procesuale active se vădește nefondată și a fost respinsă.

În condițiile Legii nr.10/2001 prin dispoziția nr.2904 emisă de Primarul municipiului C. la data de_ a fost propusă acordarea de despăgubiri. Dosarul a fost apoi înaintat pârâtei iar ulterior la solicitarea înaintării dosarului către evaluator a fost comunicat reclamantului că trebuie parcursă procedura ordinea fiind diferită în funcție de data înregistrării.

În soluționarea cererii vizând analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității, transmiterea dosarului evaluatorului sau societății de evaluatori, implicit întocmirea raportului și emiterea deciziei, se impune soluționarea într-un termen rezonabil. în speță însă s-a constatat că de la solicitarea adresată autorității îndrituite a trecut aproape un an și cererea nu a fost rezolvată urmare a modului defectuos, a justificărilor nerelevante fundamentate pe complexitate, număr de dosare. în speță însă s-a constatat că de la solicitarea adresată autorităților în despăgubire și apoi de la emiterea deciziei și înaintarea dosarului au trecut mai mulți ani iar cererea nu a fost rezolvată urmare a modului defectuos de găsire a mijloacelor corespunzătoare soluționării dosarelor. Ori, această modalitate defectuoasă de aplicare și rezolvare este mult peste termenul rezonabil, iar din această perspectivă refuzul nu poate să nu fie considerat nejustificat. A statua altfel și a admite teza indusă de pârâtă înseamnă a omite disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce statuează că "orice persoană are

dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil al cauzei sale de către o instanță imparțială instituită de lege care va hotărî și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil"; precum și disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție ce prevăd că "orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale";. Ori, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei prin emiterea deciziei reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1, iar în acest context, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, autoritatea administrativă încalcă reclamantului dreptul la respectarea bunurilor sale.

Reclamantul, utilizând posibilitățile oferite de normele interne, a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului său însă acest drept real s-a transformat într-un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul său nu poate fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisă în normele arătate. Această întârziere imputabilă autorității care se prevalează de lipsa unui termen, de numărul mare de dosare, fără a găsi în același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil, depășire contrară dispozițiilor Convenției și în cazul de față, când este vorba de durata unei proceduri administrative preliminare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. C. PENTRU S. D.

solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

1. Instanța, în mod greșit, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

  1. Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a faptului că, notificarea a fost depusă acum 10 ani.

    Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului 1, modifică și completează Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, menționează că în cuprinsul art.1 alin.1 Titlul VII din Legea nr.247/2005 se arată că "prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001 ... ".

    Această din urmă procedură administrativă (cea prevăzută la Cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise Înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.

    Procedura administrativă reglementată în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este derulată Îndată ce procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 se finalizează prin emiterea dispoziției ori deciziei motivate, Însă nu înainte de transmiterea acestora, însoțite fiind de întreaga documentație ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora, conform dispozițiilor art. 16 alin. 21 din Titlul VII.

  2. Învederează că procedura administrativă prevăzută Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, presupune parcurgerea mai multor etape și anume:

-etapa transmiterii și a Înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin.1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin

      1. nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

        • etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării

        • etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizandu-se prin emiterea de către

C. C. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2001, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire" .

În cauza supusă judecății, subliniază faptul că etapa transmiterii și Înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 2904/2006, a fost transmis de Primăria Municipiului C. -

  1. , în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 29527/CC.

    Totodată, în urma analizării dosarului mai sus amintit, s-au constatat următoarele:

    • acesta trebuie completat cu acte care să descrie: suprafata imobilelor constructii demolate, materialele folosite la edificare, anul construirii, s.a.m.d.;

      Face precizarea că prezintă relevanță documentația întocmită la data demolării (fișa imobilului, proces verbal de preluare, proces verbal de demolare, proces verbal de evaluare, etc).

    • lipsesc actele ce au sta la baza stabilirii și plăților despăgubirilor pentru imobilul notificat, expropriat în baza Decretului nr. 274/1982;

    • declarație de notorietate din care să reiasă că domnul K. Miklos este una și aceeași persoană cu K. N. (astfel cum figurează trecut în CF nr. 15025);

    • o declarație de notorietate din care să reiasă că doamna K. Roza este una și aceeași persoană cu K. R. (astfel cum figurează trecută în CF nr. 15025).

În vederea obținerii informațiilor mai sus menționate s-a emis adresa nr.

29527/CC/_ .

Referitor la etapa evaluării, subliniază faptul că această etapă este condiționată de completarea dosarului cu informațiile precizate în adresa mai sus menționată, de retransmiterea dosarului Comisie Centrale, precum și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815/_ a Comisiei Centrale pentru S. D. .

Adoptarea Deciziei nr. 2815/_, la care a făcut referire mai sus, s-a impus ca urmare a practicii judiciare în materie și pentru a nu se Încălca principiul egalitătii în drepturi a persoanelor Îndreptătite care au dosare Înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. Încă de la Înființare (2005). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat principiul egalitătii ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar.

În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.

Curtea Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel Încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență.

Subliniază faptul că, ulterior efectuării raportului de evaluare, C. C. va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligația de a respecta anumite principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, Între care și cel al acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională (a se vedea în acest sens dispozițiile art. 4 Titlul VII din Legea nr. 247/2005), motiv pentru care apreciază solicitarea reclamantei Îndreptată Împotriva Comisiei Centrale pentru S. D. ca fiind neîntemeiată.

III. Totodată, Înțelege să critice sentința civilă mai sus menționată, și având în vedere următoarele aspecte:

Învederează că, prin Hotărârea de Guvern nr. 527/2006 a fost aprobat contractul-cadru si onorariile maximale acordate evaluatorilor autorizati, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform Titlului VII "Regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente.

În temeiul acestor dispoziții legale, sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau evaluatorii, precum și anexe al aceste contracte, anexe în care este indicat termenul de executare a evaluării, care variază în funcție de obiectul evaluării, respectiv teren, pentru care termenul este de 20 de zile cu mențiunea ca termenul indicat se calculează de la data primirii dosarelor.

De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei de către C. C. există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, acestea din urmă pot

formula obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest răspuns atât persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale, cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventuale obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu Comisiei Centrale pentru S. D. .(A se vedea în acest sens dispozițiile art.16.13 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, aprobate prin H.G.nr.1095/2005). De remarcat și opinia conturată în practica Înaltei Curți de

C. și Justiție, conform căreia "procedurile administrative stabilite de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implica te mai multe entități, astfel Încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ" (decizia nr. 518/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ ).

Astfel, următoarele etape ale procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 urmează a fi demarate ulterior încetării aplicabilității prevederilor articolului unic din O.U.G. nr. 4/_ .

În acest sens, în situația în care emiterea titlurilor de despăgubire a fost suspendată pe perioada amintită, C. C. nu poate acționa în afara cadrului

legal mai sus menționat, motiv pentru care solicită ca, în soluționarea prezentei cauze, să aibă în vedere aceste aspecte.

În aceste condiții, având în vedere prevederile O.U.G. nr. 4/2012, C. C. pentru S. D. se află în imposibilitatea de a emite titlul de despăgubire, și, în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 262 Cod de procedură civilă, raportat la dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, solicită, acordarea unui termen de grație de 6 luni de zile pentru punerea în executare a hotărârii, tocmai în vederea respectării termenului de 6 luni de suspendare prevăzut expres de legiuitor.

Pentru toate aceste considerente, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se admită prezentul recurs, așa cum a fost formulat, și să se modifice Sentința Civilă nr. 197/2012 pronunțată de către Curtea de Apel C., Secția a II a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosar nr._, în senul admiterii excepției invocate și respingerea acțiunii formulate ca fiind neîntemeiată.

În drept s-au invocat dispozițiile: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr. 1095/2005, OUG nr. 184/2002, OUG nr. 4/2012, art. 299

și urm., art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 din Codul de Procedura Civilă.

Reclamantul intimat K. G. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, cu consecința menținerii sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată - filele 24-26.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:

Reclamantul K. G., prin mandatar, a învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni vizând obligarea CCSD la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri în dosarul nr. 29527/CC cu privire la imobilul situat în C. -N., str. Călan nr. 25, jud. C. .

La cererea de chemare în judecată formulată de K. G. a fost atașat contractul de cesiune având încheierea de legalizare de semnătură nr. 9803/_ de S.C. Notarială ,, N. Lex,, prin care K. G., în calitate de cedent, a cesionat lui Balazs Karoly - Zsolt și lui Deak Albert, în calitate de cesionari, toate drepturile legate de eventualele restituiri în natură, despăgubiri în bani sau acțiuni, ce se vor acorda de Statul Român pentru imobilul teren și construcție, situat în C. -N., str. Călan nr. 25, înscris în CF nr. 15025 C., nr. top 6281 și 6283, pentru care s-a emis Dispoziția nr. 2904/_ de către Primăria Cluj- Napoca, act administrativ ce face obiectul prezentei cauze.

Prin urmare, la momentul promovării acțiunii, reclamantul nu mai era titularul vreunui drept de creanță cu privire la imobilul ce face obiectul Dispoziției nr. 2904/_ emisă de primarul mun. C. -N. astfel încât nu are calitate procesuală activă în acest litigiu.

Curtea achiesează susținerilor recurentei potrivit cărora aspectele reținute de instanța de fond cu privire la intervenția clauzei stipulate în contract precum și revenirea la situația anterioară sunt neîntemeiate întrucât contractul de vânzare cumpărare conține și o clauză prin care scadența de plată a fost prelungită, contractul rezoluționându-se doar în condițiile în care prețul cesiunii nu este achitat la termenele stabilite.

În ceea ce privește procura specială dată de K. G. în favoarea lui Balasz Karoly Zsolt la data de_, Curtea constată că ea este ulterioară cesiunii de creanță din_, reclamantul din prezenta cauză nemaifiind titularul dreptului cedat și implicit nemaiputând face acte de administrare/conservare cu privire la el.

Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU S. D. B. împotriva sentinței civile nr. 197 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o va modifica în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului K. G. și în consecință va respinge acțiunea.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

B.

Admite recursul declarat de pârâta C. împotriva sentinței civile nr. 197 din _

C. PENTRU S. D. pronunțată în dosarul nr. _

al Curții de Apel C. pe care o modifică în sensul că admite excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului K. acțiunea.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din _

.

G.

și în consecință respinge

Președinte,

M. H.

Judecător,

D. M.

Judecător,

M. S.

Grefier,

D. C.

Red.M.H./dact.L.C.C.

2 ex./_ Jud.fond: F. T.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4753/2013. Obligare emitere act administrativ