Decizia civilă nr. 4217/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4217/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE G. -A. N.
Judecător S. Al H. Judecător M. B. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU S.
D. împotriva sentinței civile nr. 17 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de apel C. ,, privind și pe intimat C. I., intimat I. S.
S., intimat POP M., intimat POP N. D., având ca obiect obligare emitere act administrativ L. 247/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 29 martie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare și o cerere de introducere în cauză a moștenitorilor intimatei decedate C. I., iar la 3 aprilie 2013 s-au înregistrat note de ședință formulate de recurent.
Curtea consideră că înscrisurile depuse de către intimați sunt de natură să ateste că se poate proceda la soluționarea cauzei, moștenitoarea defunctei reclamante având cunoștință de termen să exprimându-și poziția procesuală cu privire la recursul declarat.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor Legii nr.2/2013.
Cutea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin 2 C.pr.civ., pune în discuție motivul de ordine publică referitor la prematuritatea demersului promovat de reclamanți și reține cauza în pronunțare prin prisma acestei excepții.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 17 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de apel C. s-a admis acțiunea formulată de reclamanții C. I., I.
SS, POP M. și POP N. D. în contradictoriu cu pârâta S. ROMÂN PRIN C. C. PENTRU S. D. .
A fost obligată pârâta să desemneze un evaluator în dosarul 47131/CC. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Procedura administrativă prevăzută la Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, respectiv data de 25 iulie 2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind
acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
După primirea dosarelor, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale pentru S.
D. -secretariat asigurat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
Ulterior acestei analize, dosarele în care, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În baza raportului de evaluare C. C. va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Ulterior după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea D. în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.
Pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acorda potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit o autoritate administrativa distincta cu denumirea C. C. pentru S. D., care conform art. 13 alin.l lit. a si b are doua atributii principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despagubire si ia alte masuri legale necesare aplicării acestei legi.
TITLUL VII din Legea nr.247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv ,sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, rezultate din aplicarea Legii nr 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945
- 22 decembrie 1989, republicată.
Principiile de acordare a titlurilor de participare la fond sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională interna și internaționala având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de statul român.
Textele indicate confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării sumelor integral și actualizate având în vedere că acestea au fost determinate în raport de datele cunoscute la momentul stabilirii însă nu urmează a fi achitate în bani ,iar principiile de acordare a titlurilor de participare la fond au fost afirmate în acest sens .
Prin Decizia de propunere privind acordarea de despăgubiri i s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri în echivalent bănesc, iar fată de această împrejurare de fapt, este în posesia unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Reclamanta este în posesia unui drept de creanță, drept pe care jurisprudența CEDO îl califică ca un bun în sensul amintit .
Principiul subsidiarității în materia protecției internaționale a drepturilor omului, instituie în sarcina instanței de judecată obligația de a preveni încălcarea drepturilor.
Nu trebuie ignorat faptul că termenul ce implică durata de rezolvare a cererilor în procedura administrativă este considerat că face parte din proces, or,
dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenție impune soluționarea acestor cereri într- un termen rezonabil.
Justificarea autorității prin invocarea criteriilor introduse de comisie în vederea soluționării dosarelor nu apare ca fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit.
Condiționarea soluționării dosarelor de elementul ordinii înregistrării cererilor introdus de comisie, care implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu constituie o justificare pertinentă ce poate fi opusă astfel cu succes ca temei pentru nesoluționarea cererii având ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire.
Reclamanta a parcurs procedurile instituite în favoarea sa raportat la etapa de soluționare în care se află litigiul derulat.
Acțiunea apare ca fiind întemeiată în ceea ce privește solicitarea vizând la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr 247/2005 în dosarul /35684/CC.
Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Caracterul de plină jurisdicție consacrat de art 18 din Legea nr 554/2004 presupune că instanța de contencios administrativ este îndreptățită să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Instanța de contencios administrativ nu se subrogă autorității publice ci obligă autoritatea la emiterea actului administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, cum sunt cele reglementate de titlul VII al Legii nr 247/2005, între care și parcurgerea etapei evaluării ce nu poate fi suplinită în fața instanței.
Î. Curte de C. și Justiție a reținut, într-o decizie că prima instanță în mod eronat a admis excepția prematurității acțiunii deși atitudinea autorității pârâte nu corespunde exigențelor principiului operativității, ca principiu ce trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice.
Considerentele evidențiate au relevat că acțiunea este întemeiată, sens în care în temeiul dispozițiilor art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 acțiunea a fost admisă în parte și a obligat pârâta la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 în dosarul 47131/CC.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. C. PENTRU S.
D.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție.
Adoptarea Legii nr. 247/2005 nu este lipsită de semnificație întrucât adoptarea acestui act normativ a scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent (cu referire la despăgubiri) în două etape distincte, egal obligatorii.
Procedura administrativă reglementată în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este derulată îndată ce procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 se finalizează prin emiterea dispoziției ori deciziei motivate, însă nu înainte de transmiterea acestora, însoțite fiind de întreaga documentație ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora, conform dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Titlul VII.
În acest context, învederează că procedurile de transmitere Secretariatului Comisiei Centrale a dosarelor de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin urmare nu se poate imputa Comisiei Centrale faptul că, în marea majoritate a dosarelor de despăgubire, acestea trenează la entitățile Investite cu soluționarea notificărilor.
În cauza supusă judecății, subliniază faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 182/2010 ce abrogă Dispoziția nr. 2709/2009, a fost transmis de Primăria Municipiului B. M., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 47131/CC.
Față de susținerile reclamanților privind nerespectarea în cauză a termenului rezonabil, face următoarele precizări:
Dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamanți și s-a constatat faptul că, acesta trebuie completat cu următoarele informații:
situația despăgubirilor de la momentul preluării abuzive, cu precizarea sumei și a datei încasării în cazul în care au fost acordate/încasate despăgubiri;
anul întocmirii fișei imobilului precum și entitatea ce a întocmit-o, având în vedere că din anexa Decretului de expropriere nr. 117/1977 reiese că suprafața construcției expropriate este de 6 m.p., iar din fișa imobilului rezultă că imobilul casă are o suprafață desfășurată de 126 m.p. și anexe cu suprafață desfășurată de 270 m.p.;
copiile actelor de identitate, valabile la zi, ale domnilor Pop M. și Pop N.
D. .
Având în vedere că obligativitatea completării dosarului intră în sarcina unității emitente, respectiv Primăriei Municipiului B. M., nesoluționarea dosarului nr. 47131/CC nu este culpa Comisiei Centrale pentru S. D.
.
Referitor la etapa evaluării, subliniază faptul că această etapă este condiționată de completarea dosarului cu informațiile mai sus menționate, precum și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815/_ a Comisiei Centrale pentru S. D. .
Adoptarea Deciziei nr. 2815/_, la care a făcut referire mai sus, s-a impus ca urmare a practicii judiciare în materie și pentru a nu se încălca principiul egalitătii în drepturi a persoanelor îndreptătite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. Încă de la Înființare (2005). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar.
Menționează și faptul că, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii, precum complexitatea cauzei, conduita reclamanților și cea a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant, criterii ce susțin aprecierile pârâtei conform cărora nerespectarea termenului rezonabil de către C. C. referitor la emiterea deciziei conținea titlul de despăgubire în favoarea reclamanților sunt neîntemeiate.
Subliniază faptul că, ulterior efectuării raportului de evaluare, C. C. va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligația de a respecta anumite principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, între care și cel al
acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională (a se vedea în acest sens dispozițiile art. 4 Titlul VII din Legea nr. 247/2005), motiv pentru care apreciază solicitarea reclamanților îndreptată împotriva Comisiei Centrale pentru S. D. ca fiind neîntemeiată.
Analizând recursul prin prisma excepției de ordine publică invocate din oficiu la acest termen de judecată, în acord cu prev. art. 306 alin. 2 C.pr.civ., referitoare la prematuritatea demersului reclamanților, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții C.
I., I. SS, POP M. și POP N. D. în contradictoriu cu pârâta S. ROMÂN PRIN C. C. PENTRU S. D. s-a solicitat obligarea pârâtei C. C. pentru S. D., ca în timp scurt, să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în dosarul Municipiului B.
M., ce a stat la baza emiterii Dispoziției cu nr.182/_, vizând acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul (demolat) casa în suprafața de 126 m.p. si anexe in suprafața de 270 m.p., care au fost situate în localitatea B.
M., str.B. Sprie nr.154, identificat in CF 224 Bai M., nr.topo 1216.
În motivare s-a indicat că reclamanții, în urma apariției Legii nr.l0/2001, s- au adresat cu o notificare înregistrata sub nr.343/2001 la Biroul Executorului Judecătoresc S. Attila din B. M., prin care au solicitat să li se recunoască calitatea de persoane îndreptățite la masuri reparatorii pentru imobilul în suprafața de 128 m.p., înscris în CF 224 B. M., nr.topo 1216/1, aflat în prezent în patrimoniul S.C.RAMIRA S.A B. M. .
Acest imobil a aparținut antecesorilor reclamanților POP N. si POP M., proprietari tabulari de la care în perioada regimului comunist, terenul a fost expropriat si construcțiile demolate si acesta, ulterior s-a construit obiectivul Întreprinderea de Mașini Unelte si A. orii - Ramira, B. M. .
Prin Dispoziția cu nr.182/_, Municipiul B. M., prin Primar, a propus acordarea de masuri reparatorii, in conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005, cu modificări.
Prin aceeași dispoziție, conform art.l s-a abrogat Dispoziția Primarului Municipiului B. M. cu nr.2.709/_, act ce a avut cam același conținut si s- a referit la aceeași notificare.
Acest dosar, împreuna cu înscrisurile depuse de reclamanți a fost înaintat spre soluționare, către parata Comisie C. pentru S. D. B. . De la data primirii acestei dispoziții a trecut mai bine de un an, iar în acest context, reclamanții s-au considerat îndreptățiți să solicite obligarea paratei sa urgenteze procedura administrativa prevăzuta de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Curtea de Apel C., prin Sentința civilă nr. 17/2012, a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta C. C. pentru S.
D., în sensul că a obligat-o să desemneze un evaluator în dosarul de despăgubire nr. 47131/CC.
Fiind sesizată cu soluționarea recursului declarat de pârâtă, în baza prev. art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013, Curtea constată că în cauză, este necontestat că intimații-reclamanți sunt beneficiari ai Dispoziției emisă de către Primăria Municipiului B. M., transmisă, împreună cu dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Totodată, din actele și lucrările cauzei, Curtea constată că judecătorul fondului a reținut că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamanților la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art.6 din CEDO, în condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea nu a fost analizată într-un termen rezonabil.
Deși aceste rețineri nu pot fi apreciate ca lipsite de orice substanță, Curtea a apreciat că prioritate în analiza cauzei trebuie să primească modificările legislative intervenite pe parcursul soluționării cauzei, urmare a intrării în vigoare a OUG nr.4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.117/2012, potrivit cărora: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin.1, personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire,
înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite";.
În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr.247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art.725 din C.proc.civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr.723/2012, nr.760/2012 și nr.802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește:
Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art.44 alin.(2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar.
De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a titlurilor ce cad sub incidența OUG nr.4/2012;
Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată;
Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a procedurii de restituire declanșate de reclamanți și nici o încălcare a dreptului de proprietate, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr.60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytski împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;
OUG nr.4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.
Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.
Așa fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că acțiunea formulată va fi respinsă ca prematură, fiind astfel de prisos a se proceda la analiza motivelor de nelegalitate invocate de pârâta-recurentă, care privesc aspectele de fond ale cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 17 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de apel C., pe care o modifică în sensul că respinge ca prematură cererea formulată de reclamanții I. SS, POP M., POP N. D. și COSTIN
C. E., în calitate de moștenitoare a defunctei C. I. . Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, G. -A. N. | Judecător, S. Al H. | Judecător, M. B. |
Grefier, A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. M. C.
