Decizia civilă nr. 4103/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4103/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta C. C. PENTRU
S. D. împotriva sentinței civile nr. 210 din_ pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații
A. K. E., A. D., având ca obiect obligare emitere act administrativ titlu de despăgubiri L.247/2005.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Anja Mărginean în substituire și în reprezentarea intereselor intimaților, cu împuternicire avocațială aflată la fila 28 din dosar .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
La data de_ se depune din partea intimaților întâmpinare. Curtea, din oficiu, în temeiul art.3 pct.3 alin.4 din C.pr. civilă,
raportat la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea, din oficiu invocă ca și motiv de ordine publică excepția prematurității promovării acțiunii raportat la dispozițiile art.1 din OUG nr.4/2012 și a Legii nr.117/2012.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea excepției întrucât acțiunea a fost depusă la instanță înainte de intrarea în vigoare a OUG nr.4/2012, respectiv dispozițiile OUG nr.4/2012 nu-și au aplicabilitatea în cauză.
Curtea unește excepția prematurității formulării acțiunii cu fondul și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. În susținere se arată că, chiar dacă dreptul la despăgubiri a fost cesionat, intimații au calitate procesuală activă, intimații asumându-și obligația contractuală de a depune toate diligențele pentru soluționarea cererii de despăgubire. Noțiunea de termen rezonabil include și durata procedurii administrative, care au fost demarate în cauză începând cu anul
2011.C. își invocă propria culpă, intimații nu au solicitat niciodată să nu se parcurgă toate etapele necesare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A ,
Prin sentința civilă nr. 210 din_ pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost respinsă.
A fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții A. K. E. și A. D. dom.în C. -N., str.Plopilor nr.73, ap.7 prin mandatar BALAZS KAROLY ZSOLT, împotriva pârâtei C.
DE STABILIRE A D. .
A fost obligată pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în dosarul nr.12712/CC.
În considerente se reține că prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. K. E. și A. D. au chemat în judecată pe pârâta C. C. PENTRU S. D. B. solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în dosarul nr.12712/CC pentru dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului situat în C. -N., str.Plopilor nr.113, jud.C., înscris în CF nr.25399 nr.topo 11618 trecut în mod abuziv în proprietatea Statului Român.
Încă din anul 2001 reclamanții au formulat și înaintat către Primăria Municipiului C. -N. notificarea nr. 41157/3/452/_, cât și notificarea nr. 317/_ depusă prin executor judecătoresc Boloș Mircea, de solicitare a restituirii în echivalent a imobilului situat în mun. C. -N., str. Plopilor, nr. 113, jud. C., înscris în CF nr. 25399, nr. topo 11618, trecut în mod abuziv în proprietatea Statului Român. Au formulat acestea în calitate de persoane îndreptățite la acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, fiind foștii proprietari tabulari ai imobilului identificat mai sus.
În urma notificărilor formulate primarul municipiului C. -N. a emis Dispoziția nr. 1046/_ de propunere privind acordarea de despăgubiri. Având în vedere termenul de aproximativ 6 ani în care nu s-a procedat la continuarea procedurii legale în vederea acordării despăgubirilor în condițiile Legii nr. 247/2005, reclamanții au solicitat pârâtei să li se comunice care este stadiul procedurii. La data de_, Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul Autorității Nationale pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.) prin răspunsul nr. RG/_ /L 10/_ a relevat că dosarul nr. 12712/CC trebuie să parcurgă procedura prevăzută de Titlul VII al Legii 247/2005, respectiv să se analizeze legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, iar ulterior să se stabilească cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin, conform raportului de evaluare întocmit de către evaluatori desemnați de către C. C. .
Ordinea de soluționare a dosarelor este diferită în funcție de data înregistrării lor, cât și în funcție de data transmiterii acestora la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D., prin împărțirea acestora astfel: - dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru S. D. înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței 81/2007; și - dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru S.
după intrarea în vigoare a Ordonanței 81/2007. Din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele analizate și constatate a fi complete vor fi transmise evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare. Dosarul nr. 12712/CC nu a fost repartizat în vederea analizării și transmiterii acestuia la evaluator, pentru întocmirea procedurii
de specialitate. Doar ulterior acestor etape se va emite Decizia reprezentând Titlul de despăgubire.
Având în vedere termenul de mai mult de 6 ani în care nu s-a procedat la continuarea procedurii legale în materie consideră fondată solicitarea de urgentare a măsurilor luate în dosarul nr. 12712/CC în vederea finalizării sale având în vedere întârzierile nejustificate în acordarea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți potrivit legii. Termenul de 30 zile - prevăzut de art. 7 din Legea contenciosului administrativ - în care pârâta era obligată să comunice un răspuns motivat cu privire la cererea formulată s-a împlinit încă din data de_, iar răspunsul formulat de către aceasta a fost comunicat doar la data de_ .
Art. 2 lit. h din Legea 554/2004, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 11 lit. c din aceeași prevedere legală. prezenta acțiune a fost introdusă în interiorul termenului de 6 luni de la data expirarii termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii, și anume_ .
De asemenea, răspunsul venit tardiv de la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul A.N.R.P. nu argumentează în niciun fel din ce motiv timp aproximativ 6 ani nu s-au parcurs acele etape necesare a fi urmate de către aceasta în vederea emiterii Deciziei reprezentând Titlul de despăgubire. Mai mult, răspunsul s-a limitat doar la a prezenta modalitatea de efectuare a procedurii, iar conform celor susținute de către Secretariat, dosarul ar urma să fie analizat și transmis unui evaluator într- un termen inexplicabil de lung, cu toate că a stagnat deja aproximativ 6 ani, fapt care a dus la prejudicierea subsemnaților-reclamanți.
Având în vedere faptul că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen de soluționare a cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr.l0/2001, trebuie avută în vedere practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la acordarea despăgubirilor în ipoteza unei privări de proprietate. aceasta fiind necesar a fi realizată în așa fel încât să nu conducă la crearea unui alt prejudiciu sau, mai precis, la mărirea celui inițial.
Așa fiind, emiterea deciziilor reprezentând titlu de despăgubire în sensul Titlului VII din Legea 247/2005 trebuie efectuată cu respectarea unui termen rezonabil. noțiune impusă de art. 6.1. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale.
Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurii administrative preliminare cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare. iar Statul are obligația de a organiza funcționarea sistemului puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerinte pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată prin art. 6 din Convenție.
Dispoziția nr.1046 /_ Primarul municipiului C. -N. a propus acordarea despăgubirilor aferente și cuvenite reclamantilor imobilului situat în C. -N., str.Plopilor nr.113, jud.C., înscris în CF nr.25399 nr.topo 11618 trecut în mod abuziv în proprietatea Statului Român.
Ulterior emiterii deciziei prin contractul de cesiune, având încheierea de legalizare de semnătură nr. 7628/_ încheiat la S.C. Notarială N. Lex, cu sediul în Municipiul C. N. reclamanta A. K. E., în calitate de cedent, a cesionat lui Balazs Tibor, în calitate de cesionar toate drepturile legate de eventualele restituiri în natură, despăgubiri în bani sau
acțiuni, ce se vor acorda de Statul Român pentru imobilul teren și construcție, situat în C. -N., str. Plopilor nr. 113, înscris în CF nr. 25399
C., nr. top 11618, pentru care s-a emis Dispoziția nr. 1046/_ de către Primăria Cluj-Napoca. Prin Contractul de cesiune, având încheierea de legalizare de semnătură nr. 7629/_ încheiat la S.C. Notarială N. Lex, cu sediul reclamantul A. D. în calitate de cedent, a cesionat lui Balazs Tibor, în calitate de cesionar toate drepturile legate de eventualele restituiri în natură, despăgubiri în bani sau acțiuni, ce se vor acorda de Statul Român pentru imobilul teren și construcție, situat în C. -N., str. Plopi lor nr. 113, înscris în CF nr. 25399 C., nr. top 11618, pentru care s-a emis Dispoziția nr. 1046/_ de către Primăria Cluj-Napoca .Sub sancțiunea rezoluțiunii de plin drept prețul cesiunii trebuia să fie achitat în termen de 30 de zile de la data emiterii titlului de conversie dar nu mai târziu de_ . Emiterea titlului de conversie ori plata prețului cesiunii s- au realizat până la acest moment procesual, iar termenul suspensiv dat cesionarului pentru îndeplinirea obligației asumate nu s-a împlinit. Conform clauzelor stipulate în contractul de cesiune, cedenții si-au asumat obligația contractuală de a depune toate diligențele pentru soluționarea cererii de despăgubire și de a coopera cu bună credință pentru realizarea obiectului contractului. Reclamanții cedenți au înțeles să execute cu fidelitate angajamentele luate și asumându-și o obligație de mijloace au acționat " cu grija unui bun părinte de familie"; au încercat în mod loial să furnizeze prestația promisă. Prin urmare, reclamanții acționând pentru executarea acestui angajament contractual au calitate procesuală activă.
In momentul de față, dosarul se află în evidentele pârâtei CCSD în scopul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, in temeiul art. 16 alin. 7 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 fiind înregistrat sub nr.12712/CC.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea C. C. pentru S. D., care conform art. 13 alin. 1 lit. a și b are două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și la alte măsuri legale necesare aplicării acestei legi.
Parcurgerea procedurii instituite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, întrucât ea are drept fundament dispoziția Primarului mun.
C. -N., căreia statul, în sens larg, prin autoritățile sale administrative, trebuie să i se conformeze.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește în mod constant în
jurisprudența sa că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative.
Noțiunea de « bunuri » poate cuprinde atât « bunurile actuale » cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o « speranță legitimă » de a obține beneficierea efectivă de un drept de proprietate.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,sursele de
finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată.
Principiile de acordare a despăgubirilor, în sens larg, sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de Statul Român; neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform prevederilor prezentei legi.
Textele indicate confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării, într-un termen rezonabil, a sumelor actualizate, integral.
Reclamanții au parcurs procedurile instituite de lege și este doar culpa autorităților că acestea nu au fost finalizate. Nerespectarea termenelor instituite prin actele normative indicate de către pârâtă nu trebuie să producă prejudicii în patrimoniul reclamantilor, pentru care despăgubirea integrală semnifică doar acordarea unei sume real echivalente.
Pentru a se pronunța în sensul temeiniciei acțiunii, instanța a luat în considerare și împrejurarea că în practica Curții de la Strasbourg s-a stabilit, în egală măsură, că noțiunea de termen rezonabil include și durata procedurilor administrative, care au fost demarate în cauză de către reclamantă prin depunerea notificării în cursul anului 2001. De la data rămânerii definitive a Dispoziției Primarului mun. C. -N., reclamanții a făcut nenumărate demersuri în vederea obținerii despăgubirilor .
În concluzie, luând în considerare intervalul scurs de atunci precum și faptul că reclamanții au fost lipsiți de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat iar dispoziția Primarului mun. C. -N. nr.1046 /_ poate fi asimilată unui "bun"; în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu poate fi primită apărarea pârâtei referitoare la netemeinicia acțiunii din perspectiva faptului că nu a fost urmată în totalitate procedura administrativă.
Curtea a apreciat că, dacă s-ar lua în considerare această poziție, s-ar ajunge în situația în care pârâta s-ar prevala, cu succes, de propria culpă, ceea ce este inadmisibil din perspectiva principiilor care guvernează statul de drept.
Este de reținut faptul că statul trebuie să-și organizeze în așa fel serviciile oferite cetățenilor încât să le dea posibilitatea acestora să se bucure în mod real și concret de drepturile fundamentale ce le sunt recunoscute.
Toate aceste considerente au format convingerea instanței în sensul în care refuzul pârâtei de a emite decizia la care este îndreptățită reclamanta este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, dreptul de apreciere al autorității fiind exercitat abuziv. Lentoarea procedurii administrative nu poate fi explicată în mod rezonabil.
Așa fiind pârâta a fost obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în dosarul nr.12712/CC.
Împotriva sentinței a declarat recurs C. C. pentru S.
D.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului recurenta arată că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a faptului că, notificarea a fost depusă acum 10 ani.
Față de cele reținute de către instanța de fond, în cuprinsul art. 13 alin.1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă_ .), se constituie (. . .) C. C. pentru S. D., denumită în continuare C. C., care are, în principal, următoarele atribuții: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de
despăgubire; ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi."
În acest context, Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului 1, modifică și completează Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, în cuprinsul art.1 alin.1 Titlul VII din Legea nr.247/2005 se arată că "prezenta
lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr._ ... ",
Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia C. C. pentru S. D. își exercită atribuțiile mai-sus amintite.
Această din urmă procedură administrativă vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
Adoptarea Legii nr. 247/2005 nu este lipsită de semnificație, întrucât, adoptarea acestui act normativ a scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent (cu referire la despăgubiri) în două etape distincte, egal obligatorii: cea prevăzută de Legea nr. 10/2001 al cărei punct final (În cazul În care s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită și au fost excluse celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege - regula restituirii în natură și celelalte subsidiare și alternative, prin echivalent - compensare cu alte bunuri sau servicii), îl reprezintă decizia sau dispoziția motivată cu propunerea de acordare a despăgubirilor, emisă în procedura administrativă ori în cea judiciară și procedura derulată sub imperiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de stabilire și plată, în condițiile acestui act normativ, a despăgubirilor ce urmează a se converti în titluri de despăgubire (dat fiind ca efectele OUG nr. 81/2007 sunt în prezent suspendate pentru o perioada de
2 ani prin OUG nr. 62/2010), cu efect pentru despăgubirile de până în
500.000 lei, dacă persoana îndreptățită optează pentru încasarea unei sume în numerar, în aceasta limită.
Totodată, instanța de fond a obligat C. C. la emiterea directă a deciziei conținând titlul de despăgubire, fără a lua în considerare că impunerea unei astfel de obligații, cu trecerea peste etapele administrative, este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce și la conjuncturi juridice anormale, și anume, existența unei hotărâri judecătorești irevocabile, care nu poate fi pus în executare.
Altfel spus, s-ar ajunge în situația acceptată ca C. C. pentru S.
D. să fie obligată să emită decizia de despăgubire într-un anumit timp de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, deși executarea obligației nu mai depinde în totalitate de această entitate, ci de evaluatori.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 527/2006 a fost aprobat contractul- cadru si onorariile maximale acordate evaluatorilor autorizati, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform Titlului VII "Regimul stabilirii si plății despăgubiri lor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente.
În temeiul acestor dispoziții legale, sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sat evaluatorii, precum și anexe al aceste contracte, anexe în care este indicat termenul de executare a evaluării, care variază în funcție de obiectul evaluării, respectiv teren, pentru care termenul este de 20 de zile cu mențiunea ca termenul indicat se calculează de la data primirii dosarelor.
De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei de către C. C. există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, acestea din urmă pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest răspuns atât persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale, cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventuale obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu Comisiei Centrale pentru S. D. . De remarcat și opinia conturată în practica Înaltei Curți de C. și Justiție, conform căreia "procedurile administrative stabilite de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entități, astfel că în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ" (decizia nr. 518/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție În dosarul nr._ ).
Este în curs de desfășurare procesul de adoptare a unei noi legislații privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, legislație prin care să fie puse în aplicare dispozițiile hotărârii - pilot pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României.
Totodată, a fost supus dezbaterii publice un proiect de act normativ privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, act normativ care ar permite continuarea procesului de acordare a unor astfel de despăgubiri, în condițiile În care, prin hotărârea pilot, la care a făcut referire mai sus, se cere instituirea unor măsuri legislative și instituționale, menite să permită persoanelor îndreptățite să beneficieze de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Așadar, s-a constatat ineficiența sistemului actual de acordare a despăgubirilor, inclusiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care se depun eforturi susținute în vederea creării unui cadru legislativ, avându-se în vedere și obligativitatea menținerii echilibrului bugetar și, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar.
În contextul în care trimiterea la evaluare și emiterea titlului de despăgubire a fost suspendată pe perioada amintită, C. C. nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat, motiv pentru care solicită instanței, să aibă în vedere aceste aspecte.
În acest sens, în situația în care se va stabili în sarcina Comisiei Centrale pentru S. D. obligația de soluționare a dosarului de despăgubire prin emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul dispozițiilor art. 262 Cod de procedură civilă, raportat la dispozițiile
O.U.G. nr. 4/2012, solicită acordarea unui termen de gratie de 6 luni de zile pentru punerea în executare a hotărârii.
Intimații prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului, arătând că recurenta a nesocotit termenul reglementat de art. 6 din C.E.D.O., ceea ce a produs un prejudiciu în patrimoniul intimaților.
Examinând recursul, instanța reține următoarele
:
Prin Dispoziția Primarului nr. 1046 emisă la data de_ s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților A. K. E. și A. D. privind acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele deținute de aceștia, situate în C. -N. și înscrise in CF nr. 25399, nr. topo 11618.
În cauză, este necontestat că intimații-reclamanți sunt beneficiarii Dispoziției emisă de către Primarul Municipiului C. -N., transmisă, împreună cu dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Totodată, din actele și lucrările cauzei, Curtea constată că judecătorul fondului a reținut în mod corect că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamanților la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art.6 din CEDO, în condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea nu a fost analizată într-un termen rezonabil.
În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de C. și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.
Etapele și operațiunile premergătoare la care se referă recurenta nu au o existență de sine stătătoare ci ele sunt subsumate scopului final: emiterea deciziei.
În ceea ce privește criticile referitoare la intervalul de timp, în sensul că acesta este prea scurt pentru executare, se constată că acestea sunt fondate, având în vedere circumstanțele concrete ale pricinii, astfel că se exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, în raport cu prevederile OUG nr.4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.117/2012, potrivit cărora: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legea nr.247/2005 privind
reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin.1, personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de
despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite";.
În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr.247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art.725 din C.proc.civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr.723/2012, nr.760/2012 și nr.802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește:
Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art.44 alin.(2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar.
De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența OUG nr.4/2012;
Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată;
Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr.60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002
în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytski împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;
OUG nr.4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii- pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza
M. Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.
Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.
Așa fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că acțiunea formulată va fi respinsă ca prematură.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 210 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o modifică în sensul că admite excepția prematurității și în consecință respinge cererea de chemare în judecată ca fiind prematur formulată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
C. | I. DP | A. | I. | A. M. N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: S.Allhajar
