Decizia civilă nr. 4514/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 4514/2013
Ședința publică din data de 22 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. | M. | C. |
JUDECĂTOR: M. | S. | |
JUDECĂTOR: G. | A. | N. |
GREFIER: V. | D. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN C.
PENTRU S. D., împotriva sentinței civile nr. 122 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu intimata C. I., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Completul a fost constituit potrivit procesului-verbal din data de_ atașat la fila 14 din dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_ s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei C. C. E., în calitate de unică moștenitore a intimatei C. I., prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.122 din_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. I., în contradictoriu cu S. Român prin C. C. PENTRU S. D. și obligat pârâtul să transmită dosarul nr.36591/CC la evaluatorul ce va fi desemnat pentru întocmirea raportului de evaluare.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Decizia nr.68/_ emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului s-a propus acordarea către reclamantă de măsuri reparatorii, în conformitate cu dispozițiile art.29 din Legea 10/2001, pentru terenul cu suprafața de 266 stp, înscris în CF 2949 B. M., nr. top.1207/9, nr.top.16209/2, teren ce face obiectul notificării nr.376/2001.
Dosarul a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S.
sub nr.36591/CC și nu a fost soluționat până în prezent, deși reclamanta a făcut demersuri în acest sens.
Instanța a reținut că de la data emiterii deciziei de propunere a acordării de despăgubiri (_ ) și până în prezent a trecut o perioadă de aproape 5 ani în
care reclamanta nu a obținut realizarea dreptului său recunoscut prin decizia menționată. De asemenea, de reținut este și perioada îndelungată de timp care a trecut de la data formulării notificării în temeiul Legii 10/2001 (10 ani).
Pârâtul a invocat în apărarea sa faptul că pentru a se trece la etapa evaluării, dosarul reclamantei trebuie completat cu situația despăgubirilor, precum și că trebuie respectată ordinea de înregistrare a dosarelor.
Instanța a apreciat însă că nu este necesară, la acest moment, obținerea situației despăgubirilor acordate la momentul exproprierii, întrucât evaluarea imobilului nu depinde de cuantumul acestor despăgubiri, care poate fi comunicat și dedus și ulterior. Comunicarea cuantumului despăgubirilor primite la momentul exproprierii este o condiție necesară a fi îndeplinită doar în cazul obligării la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
De asemenea, instanța a reținut că, deși obiectiv, respectarea ordinii de soluționare a dosarelor nu este un motiv temeinic pentru a justifica pasivitatea pârâtei, ca autoritate administrativă care avea obligația inerentă desfășurării activității sale de a soluționa dosarele în condiții de operativitate și cu respectarea unui termen rezonabil. În speță, însă, un termen de 5 ani de la data emiterii deciziei de propunere a acordării de despăgubiri nu poate fi considerat rezonabil raportat la stadiul actual de soluționare a dosarului reclamantei - nu s-a trecut la etapa evaluării.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.18 alin.1 și 6 din Legea 554/2004 raportat la dispozițiile Titlului VII al Legii 247/2005, curtea a admis cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin C. C. pentru S. D. și a obligat pârâtul să transmită dosarul nr.36591/CC la evaluatorul ce va fi desemnat pentru întocmirea raportului de evaluare.
Prin încheierea nr.859 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
în dosarul nr._, în temeiul art.153 alin.3 C.pr.civ. a fost preschimbat din oficiu, termenul de judecată la data de_ iar în temeiul disp. art.XXIII alin.2 și 3 din Legea nr.2/2013 a fost scoasă cauza de pe rol și trimis dosarul la Curtea de Apel Cluj - Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal instanță devenită competentă să îl soluționeze.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. C. pentru S.
D. și a solicitat admiterea recursului în temeiul art 304 pct9 și art 3041c pr civ șirespingerea cererii introductive de instanță formulată de reclamanți precum și plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiate.
Recurenta a învederat că în mod greșit prima instanță a
admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. I., în contradictoriu cu S. Român prin C. C. PENTRU S. D. și obligat pârâtul să transmită dosarul nr.36591/CC la evaluatorul ce va fi desemnat pentru întocmirea raportului de evaluare.
În motivare se arată că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005 cu modificările și completările ulterioare sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor; etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct. 26 din OUG nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul VI, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
Referitor la etapa evaluării, subliniază faptul că această etapă este condiționată de completarea dosarului cu informațiile mai sus menționate, precum și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815/_ a Comisiei Centrale pentru S. D. .
Adoptarea Deciziei nr. 2815/_, s-a impus ca urmare a practicii judiciare in materie și pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. încă de la înființare (2005). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar.
Recurenta susține că în mod greșit a reținut instanța ignorarea prevederilor Convenției cu privire la termenul rezonabil .
În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii, precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant, criterii ce susțin aprecierile noastre conform cărora nerespectarea termenului rezonabil de către C. C. referitor la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamanților sunt neîntemeiate.
Etapa evaluări este condiționată de expirarea termenului de suspendare prevăzut de OUG 4/2012.
Ulterior efectuării raportului de evaluare, C. C. va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligația de a respecta anumite principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, între care și cel al acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională motiv pentru care apreciază solicitarea reclamanților îndreptată împotriva Comisiei Centrale pentru S. D. ca fiind neîntemeiată.
Față de susținerile reclamanților privind nerespectarea în cauză a termenului rezonabil, se fac următoarele precizări:
Soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită. Altfel spus, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art. 16 alin. 1 și 2 din actul normativ amintit așa cum a fost modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007.
Astfel, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 2 alin.1 lit. h din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât prin cererea adresată instituției, reclamantul nu a solicitat un răspuns, care poate și trebuie comunicat în termenul de 30 de zile amintit mai sus, ci se solicită eliberarea unui anumit act administrativ, care poate fi emis numai în baza unei legi speciale - Legea nr. 247/2005, act normativ ce prevede mai multe etape legale prealabile și obligatorii emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire.
Mai mult, se arată că nu se poate reține existența unei tergiversări din partea Comisiei Centrale în privința emiterii deciziei reprezentând titlul de
despăgubire în favoarea reclamantului, atât timp cât, așa cum s-a precizat mai sus, o astfel de decizie este emisă numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, și nu la simpla cerere a persoanei îndreptățite.
Analiza recursului formulat în raport de motivele invocate relevă următoarele
Procedura administrativă prevăzută la Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, respectiv data de 25 iulie 2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
Pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acorda potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit o autoritate administrativa distincta cu denumirea C. C. pentru S. D., care conform art. 13 alin.l lit. a si b are doua atributii principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despagubire si ia alte masuri legale necesare aplicării acestei legi.
TITLUL VII din Legea nr.247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv ,sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, rezultate din aplicarea Legii nr 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată.
Principiile de acordare a titlurilor de participare la fond sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională interna și internaționala având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de statul român.
Textele indicate confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării sumelor integral și actualizate având în vedere că acestea au fost determinate în raport de datele cunoscute la momentul stabilirii însă nu urmează a fi achitate în bani ,iar principiile de acordare a titlurilor de participare la fond au fost afirmate în acest sens .
Prin Decizia de propunere privind acordarea de despăgubiri i s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri în echivalent bănesc, iar fată de această împrejurare de fapt, este în posesia unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Reclamanta este în posesia unui drept de creanță, drept pe care jurisprudența CEDO îl califică ca un bun în sensul amintit .
Principiul subsidiarității în materia protecției internaționale a drepturilor omului, instituie în sarcina instanței de judecată obligația de a preveni încălcarea drepturilor.
Nu trebuie ignorat faptul că termenul ce implică durata de rezolvare a cererilor în procedura administrativă este considerat că face parte din proces, or, dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenție impune soluționarea acestor cereri într- un termen rezonabil.
Justificarea autorității prin invocarea criteriilor introduse de comisie în vederea soluționării dosarelor nu apare ca fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit.
Condiționarea soluționării dosarelor de elementul ordinii înregistrării cererilor introdus de comisie, care implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu constituie o justificare pertinentă ce poate fi opusă astfel cu succes ca temei pentru nesoluționarea cererii având ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire.
Aserțiunile pârâtei referitoare la statuarea Curții Constituționale a României potrivit căreia principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență,sunt corecte dar nu pot fi reținute ca incidente în cauză întrucât reclamanta și celelalte persoane care au înregistrate dosare spre soluționare pe rolul acestei autorități nu sunt în situații diferite ci identice .
Chiar dacă se admite că instituirea unui criteriu în ordinea de soluționare prin raportare la dat investirii ar părea ca o măsură corectă totuși nu trebuie omis că și acesta este rezultatul respectării obligațiilor ce au fost instituite în sarcina altor autorități deci nu de al reclamantei .
Reclamanta, a parcurs procedurile instituite în favoarea sa raportat la etapa de soluționare în care se află litigiul derulat.
Acțiunea apare ca fiind întemeiată în ceea ce privește solicitarea vizând obligarea pârâtei C. C. PENTRU S. D. B. ,m să dispună parcurgerea etapei evaluării .
Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Recurenta a invocat incidența prevederilor ORDONANȚEI DE URGENȚĂ nr. 4 din 13 martie 2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Articolul unic al textului invocat statuează că, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de
titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și
justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
Acțiunea reclamantei a fost formulată la data de_, așadar anterior adoptării și intrării în vigoare a actului normativ invocat și vizează nerespectarea termenului rezonabil de către autoritatea pârâtă anterior momentului adoptării actului normativ invocat, astfel că și această apărare va fi înlăturată .
Caracterul de plină jurisdicție consacrat de art 18 din Legea nr 554/2004 presupune că instanța de contencios administrativ este îndreptățită să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Instanța de contencios administrativ nu se subrogă autorității publice ci obligă autoritatea la emiterea actului administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, cum sunt cele reglementate de titlul VII al Legii nr 247/2005, între care și parcurgerea etapei evaluării ce nu poate fi suplinită în fața instanței.
Considerentele evidențiate relevă că recursul este nefondat raportat la aspectele reținute anterior, astfel că în baza art 312 C pr civ, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 122 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 122 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
A. | M. C. | M. | S. | G. | A. | N. |
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
