Decizia civilă nr. 4358/2013. Obligare emitere act administrativ

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ *

DECIZIE CIVILĂ Nr. 4358/2013

Ședința publică de la 16 Aprilie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE DP

Judecător A. -I. A. Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta C. C. PENTRU S.

D. împotriva sentinței civile nr. 194 din 14 martie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. în contradictoriu cu intimatul C. G.

, având ca obiect

obligare emitere act administrativ L. 247/2005.

La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Se mai menționează că la data de 12 martie 2013, prin fax se înregistrează note de ședință din partea recurentei.

Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr. civilă coroborat cu Legea nr.2/2013 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 194 din 14 martie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C.

s-a respins excepția prematurității invocată de pârâtă.

S-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu C. C. PENTRU S. D. DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.

Pârâta a fost obligată la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în conformitate cu art. 16 alin. 7 din titlul VII din Lg. 247/2005, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 alin. 5 și 6 - titlul VII din LG 247/2005 pentru imobilele ce fac obiectul dosarului 36324/CC aflat în evidențele pârâtei.

Pârâta a fost obligată să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1116 lei.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția invocată că nu este întemeiată. În acest sens s-a reținut că în condițiile art.129 C.pr.civ. pentru lămurirea aspectelor privind restituirea și retransmiterea dosarului Curtea a dispus efectuarea unor adrese către entitățile obligate a transmite dosarele pârâtei în condițiile Legii nr.247/2005.

Prin răspunsul comunicat Municipiul învederează instanței că prin adresa nr.127235/452.1 din_ conform prevederilor art.16 alin.2 Titlul VII din Legea nr.247/2005 a transmis către Instituția Prefectului C. dosarul aferent dispoziției nr.2616 din_ privind modificarea dispoziției nr.5223 din_ sens în care este atașat și adresa/borderou înaintare.

Cât privește răspunsul Instituției Prefectului la dosar a fost depus procesul verbal înregistrat la pârâtă cu nr.6892/_ prin care la poziția 20 se atestă că dispoziția nr.2616 privind modificarea însoțită de întreaga documentație și referatul conținând avizul de legalitate a fost predat pârâtei.

S-a observat, așadar din acte că dosarul a fost restituit pârâtei încă din martie 2011, context în care excepția s-a vădit nefondată și a fost respinsă.

Trecând astfel și la reexaminarea susținerilor privind solicitarea formulată de reclamantă Curtea a reținut următoarele:

În condițiile Legii nr.10/2001 a fost emisă decizia nr.5223/_ pentru acordarea despăgubirilor în favoarea persoanelor îndreptățite. Ulterior dosarul cu documentația aferentă este înaintat autorității pârâte care în cursul anului 2010 îl transmite primăriei pentru emiterea unei decizii modificatoare. În iulie 2010 acesta din urmă entitate înaintează instituției prefectului dosarul cu noua dispoziție și documentația aferentă iar acesta la rândul său înaintează conform procesului verbal de predare primire pârâtei dosarul. În urma înaintării dosarului reclamantul se adresează autorității în sensul evaluării și emiterii titlului dar demersul a rămas fără rezultat. Ulterior în considerarea nesoluționării într-un termen rezonabil și refuzului nejustificat reclamantul se adresează instanței de contencios.

Din cele expuse s-a observat că obiectul cererii constă în verificarea legalității și temeiniciei refuzului soluționării dosarelor respectiv trimiterea către evaluator și emiterea deciziei prevăzute de Legea nr.247/2005.

Actul normativ invocat prin dispozițiile sale reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv statuând între altele că legea se aplică și despăgubirilor propuse în decizie motivată.

Același act în cuprinsul său reglementează și procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzând și un termen de predare a dosarelor de 60 de zile (art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005).

Din actul normativ enunțat rezultă că în operațiunea de administrare, respectiv organizare, legiuitorul a stabilit anumite termene rezonabile. Ca urmare și în soluționarea cererii vizând analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității, transmiterea dosarului evaluatorului sau societății de evaluatori, implicit întocmirea raportului și emiterea deciziei, se impune soluționarea într-un termen rezonabil. În speță însă s-a constatat că de la solicitarea adresată autorității îndrituite au trecut aproape cinci ani respectiv un an și jumătate de la decizia modificatoare și cererea nu a fost rezolvată urmare a modului defectuos, a justificărilor nerelevante. Ori, această modalitate defectuoasă de aplicare și rezolvare este mult peste termenul rezonabil, iar din această perspectivă refuzul nu poate să nu fie considerat nejustificat. A statua altfel și a admite teza indusă de pârâtă înseamnă a omite disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce statuează că "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil al cauzei sale de către o instanță imparțială instituită de lege care va hotărî și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil"; precum și disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție ce prevăd că "orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale";. Ori, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului prin emiterea deciziei reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul

art. 1, iar în acest context, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, autoritatea administrativă încalcă reclamantului dreptul la respectarea bunurilor sale.

Evident, se poate apăra autoritatea pârâtă prin aceea că nu este statuat un termen, însă omite a avea în vedere că nu doar în condițiile art. 6 din Convenție ci și în condițiile Legii nr. 247/2005 are abilitatea să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus analizării de către reclamant dar și obligația legală de a găsi mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare în cadrul legii date de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Refuzul acestei autorități pe ideea neprecizării unui termen al complexității încalcă dreptul reclamantei la respectarea bunului în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției și constituie un abuz ce nu poate fi acceptat din perspectiva termenului rezonabil. Dreptul la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, trebuie să fie prezent nu doar în cazul procedurii de contencios ci și în procedura prealabilă întrucât durata procedurii trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege. Reclamantul, utilizând posibilitățile oferite de normele interne, a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului său însă acest drept real s-a transformat într-un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul său nu poate fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisă în normele arătate. Această întârziere imputabilă autorității care se prevalează de numărul de dosare, fără a găsi în același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil, depășire contrară dispozițiilor Convenției și în cazul de față, când este vorba de durata unei proceduri administrative preliminare.

Prin urmare, plecând de la cele înscrise în convenție, susținerile reclamantului cu privire la nesoluționare în termen, la numire evaluator și emitere titlu au fost întemeiate și au fost admise.

Admise au fost și susținerile privind cheltuielile de judecată.

Principiul instituit de art.274 C.pr.civ. constă în culpa procesuală și dovedirea cu acte justificative a cheltuielilor efectuate. În cauză se relevă o atare întrunire a cerințelor context în care cererea s-a vădite întemeiată și a fost admisă.

Așadar față de cele arătate în baza art.18 din Legea nr.554/2004, Legea nr.247/2005, Curtea a admis acțiunea și a obligat autoritatea ca în termen de 30 de zile să înainteze dosarul evaluatorului și să emită titlu de despăgubire; iar în temeiul art. 274 C.pr.civ. a obligat pârâta și la cheltuieli ocazionate în sumă de 1116 lei onorariu apărător.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. C. PENTRU S.

D. solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că în fapt, prin cererea introductivă reclamantul Colda G., a chemat în judecată C. C. Pentru

  1. D. solicitând obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul compus din construcție și teren în suprafață de 1892 mp. înscrise în CF 1887 nr. top11833/ nr. top11859/2 și nr. top 11835, situate în C.

    -N., strada Lingurarilor nr.22 precum și pentru imobilul din CF 18939 C. nr. top 21656/2/ compus din teren în suprafață de 2405 mp și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.

    Împotriva cererii formulate de către reclamant, C. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.

    Curtea de Apel C., prin Sentința civilă nr. 194/2012, a respins excepția prematurității invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat C. C. pentru S. D. la emiterea Deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu art. 16 alin. 7 din Titlul VII din Legea 247/2005, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 alin. 5 și 6-Titlul VII din Legea 247/2005 pentru imobilele ce fac obiectul dosarului 36324/CC aflat în evidențele pârâtei.

    De asemenea, prin sentința menționată instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.116 lei.

    În temeiul art. 299 și urm. art. 304 pct. 9. art. 3041din Codul de procedură Civilă, consideră Sentința civilă nr. 194/2012 pronunțată în ședința publică din data de_ de către Curtea de Apel Pitești, ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

    1. Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Fată de cele reținute de către instanța de fond, face precizarea că, în cuprinsul art. 13 alin.1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă (. . .), se constituie (. .. ) C. C. pentru S. D., denumită în continuare C. C. care are, în principal următoarele atribuții:

  1. dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;

  2. ia alte măsuri; necesare aplicării prezentei legi. "

În acest context, precizează că Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului 1, modifică și completează Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, menționează că în cuprinsul art.1 alin.1 Titlul VII din Legea nr.247/2005 se arată că "prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001...".

Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia C. C. pentru S. D. își exercită atribuțiile mai-sus amintite.

Această din urmă procedură administrativă (cea prevăzută la Cap.v Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, fie C. C. pentru S. D. printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.

Adoptarea Legii nr. 247/2005 nu este lipsită de semnificație, întrucât, adoptarea acestui act normativa scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent (cu referire la despăgubiri) în două etape distincte, egal obligatorii:

  1. Cea prevăzută de Legea nr. 10/2001 al cărei punct final (în cazul în care s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită și au fost excluse celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege - regula restituirii în natură și celelalte subsidiare și alternative, prin echivalent - compensare cu alte bunuri sau servicii), îl reprezintă

    decizia sau dispoziția motivată cu propunerea de acordare a despăgubirilor, emisă în procedura administrativă ori În cea judiciară și

  2. procedura derulată sub imperiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de stabilire și plată, în condițiile acestui act normativ, a despăgubirilor ce urmează a se converti în titluri de despăgubire (dat fiind ca efectele OUG nr. 81/2007 sunt în prezent suspendate pentru o perioada de 2 ani prin OUG nr. 62/2010), cu efect pentru despăgubirile de până în 500.000 lei, dacă persoana îndreptățită optează pentru încasarea unei sume în numerar, în aceasta limită.

Procedura administrativă reglementată în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este derulată îndată ce procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 se finalizează prin emiterea dispoziției ori deciziei motivate, însă nu înainte de transmiterea acestora, însoțite fiind de întreaga documentație ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora, conform dispozițiilor art. 16 alin. 21 din Titlul VII.

În acest context, învederează că procedurile de transmitere Secretariatului Comisiei Centrale a dosarelor de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor în procedura administrativă prevăzută de Legea nr.l0/2001, însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin urmare nu se poate imputa Comisiei Centrale faptul că în marea majoritate a dosarelor de despăgubire acestea trenează la entitățile investite cu soluționarea notificărilor.

În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape:

  • etapa transmiterii și a Înregistrării dosarelor; către Secretariatul Comisiei Centrale,

  • etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării

  • etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. C. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul VI, Secțiunea 1 intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".

În cauza supusă judecății, subliniază faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 5223/_, a fost transmis de Primăria Municipiului C. -

  1. în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 36324/CC.

    Prin adresa nr.846, 846 A/452.1/_ și înregistrată la sediul instituției recurente sub nr. RG 20654/_, Primăria Municipiului C. -N. le-a solicitat transmiterea, în cel mai scurt timp posibil, a dosarului de despăgubire cuprinzând Dispoziția nr.5223/_, motivat de faptul că dispoziția mai sus menționată a fost contestată în instanță, iar prin Sentința civilă nr.328/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, se modifică dispoziția contestată, obligând Primăria Municipiului C. -N. să propună acordarea de despăgubiri și pentru imobilul din CF 18939 C. . nr. top 21656/2, reprezentând teren în suprafață de 2405 mp., noua dispoziție urmând a-l viza pe reclamantul C. Gheorahe în cotă de 1/1 parte.

    Având în vedere această solicitare a Primăriei Municipiului C. -N. de a remite dosarul de despăgubire nr.36324/CC în vederea emiterii unei noi dispoziții de soluționare, prin adresa nr. RG 20654/_ Secretariatul Comisiei Centrale

    pentru S. D. a procedat la restituirea, în original, a dosarului de despăgubire nr.36324/CC.

    Ulterior, dosarul de despăgubire al reclamantului conținând Dispoziția Primarului Municipiului C. nr. 2616/_ privind modificarea Dispoziției nr. 5223/_ a fost retransmis de către Prefectura Județului C. .

    Menționează că dosarul de despăgubire al reclamanților a fost returnat prin procesul-verbal 16832/_, pentru completare.

    Astfel, s-a solicitat să se clarifice dacă au fost încasate despăgubiri la momentul exproprierii abuzive, iar în caz afirmativ să se precizeze care a fost cuantumul despăgubiri lor încasate și data încasării.

    În acest sens, s-a precizat că este necesar să se facă demersuri la

    instituțiile care ar putea deține informații referitoare la despăgubirile încasate la momentul preluării (arhivele naționale, consiliile locale, societățile care au avut în administrare aceste imobile).

    În situația în care aceste instituții nu dețin astfel de informații s-a menționat că dosarul de despăgubiri trebuie completat cu dovada demersurilor întreprinse și cu o declarație autentificată din partea tuturor persoanelor îndreptățite din care să reiasă dacă au fost încasate despăgubiri la momentul exproprierii (cu precizarea cuantumului și a datei încasării, în caz afirmativ).

    De asemenea, s-a menționat că este necesar să se clarifice situația despăgubirilor încasate pentru fiecare imobil pentru care s-a propus acordare de măsuri reparatorii prin Dispoziția 2616/_, și anume: construcția și terenul înscrise în CF 18877, cu nr. Top 11859/2, nr. Top 11835, precum și terenul în suprafață de 2405 mp înscris în CF 18939 C., nr.

    Top 21656/2.

    Menționează că dosarul de despăgubire nr. 36324/CC a fost remis instituției recurente și s-a constat că acesta a fost completat cu înscrisurile solicitate.

    Potrivit articolului unic din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/_ privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII al legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente, se suspendă pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri prevăzute de Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente.

    Deși, instanța a obligat C. C. la emiterea titlului de despăgubire, aceeași instanță de judecată a nesocotit aspectele menționate pe fondul cauzei, respectiv faptul că dosarul nu a fost remis instituției recurente până la data redactării prezentului recurs, iar emiterea titlului de despăgubire se face cu respectarea tuturor etapelor din procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, inclusiv cu respectarea ordinii de soluționare a dosarelor de despăgubire, ordine stabilită prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.

    II. Cât privește solicitarea reclamantului de a obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, solicită respingerea ca neîntemeiată în considerarea celor mai sus exprimate.

    În drept: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, OUG nr. 184/2002, OUG nr. 4/2012, art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041din Codul de Procedura Civilă.

    Pârâta C. C. pentru S. D., prin notele de ședință a arătat că își menține criticile aduse sentinței recurate

    .

    1. Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

    În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape:

    • etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin.1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

    • etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării.

    • etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare,

    • etapa emiterii de către C. C. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din

O.U.G nr.81/200l, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.24l/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".

În cauza supusă judecății, subliniază faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 2616/2010, a fost transmis de Primăria Municipiului C. -

  1. în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 36324/CC.

    Urmare a transmiterii adresei nr. 36324/CC/_ către Primăria Municipiului C. a precizat următoarele:

    • prin Sentința civilă nr. 328/2008, instanța de judecată, respectiv Tribunalul Cluj a admis acțiunea reclamantului C. G., a modificat dispoziția atacată nr. 5223/_ și a obligat pe pârâtă să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și pentru imobilul din CF 18939 C., nr. top, 21656/2, teren în suprafață de 2405mp,

    • totodată, instanța a reținut în considerentele acestei sentințe următoarele

: în privința valorilor care trebuie avute în vedere pentru propunerea de acordare de despăgubiri, atât pentru imobilul din CF 1887C. cât și pentru imobilul din CF 18939C., instanța va reține că în cauză trebuie avute în vedere valorile indicate în cadrul raportului de expertiză efectuat în cauză de F. F. și Vescan L., care fac parte integrantă din prezenta. Se va reține că prin raportul de expertiză efectuat de expert Florea F. s-au indicat următoarele valori de circulație: pentru terenurile construibile cu nr. topo 21656(privit ca un întreg ), cu suprafața de 3299 și nr. top 11833, cu suprafața de 1108mp, în total 4337mp, s-a apreciat o valoare de 400euro/mp, rezultând astfel valoarea de 6._ lei, iar pentru terenul în suprafață de 565mp aferent nr. top 11835 s-a apreciat valoarea de circulație la_ lei, valoarea pe mp fiind de 100 euro acest teren fiind construibil. În ceea ce privește valoarea construcției demolate din CF 18887

C. se va reține că prin expertiza efectuată în cauză de expert Vescan L. ,

valoarea acesteia de circulație la momentul lunii februarie 2008 a fost stabilită la suma de 508. 820lei (139.502euro).

În acest context a învederat faptul că potrivit Deciziei Comisiei Centrale pentru S. despăgubirilor nr. 1651/_, în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001 a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de către aceasta.

Astfel, a precizat faptul că dacă se află în situația prezentă în decizia mai sus amintită dosarul reclamantului nu va mai parcurge procedura stabilită de către Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în ce privește evaluarea imobilelor ce fac obiectul notificării, ci se va emite titlul de despăgubire în cuantumul stabilit de către instanță.

Prin urmare, având în vedere contradicțiile existente între aspectele menționate, respectiv stabilirea unei sume de către o instanță de judecată și în același timp trimiterea la un act normativ ce presupune parcurgerea unei etape administrative de evaluare a imobilului ce cade în sarcina evaluatorilor desemnați de C. C. pentru S. D., a adresat rugămintea de a solicita instanței de judecată lămurirea dispozitivului acestei sentințe în virtutea acestui fapt și a calității Primăriei de parte în proces.

În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit în cauză, a subliniat faptul că documentația aferentă acestuia nu cuprinde și nr. top. 11859/2, motiv pentru solicitat să i se comunice situația juridică actuală precum și motivele care au stat la baza respingerii cererii de restituire în natură, iar în ceea ce privește suprafețele nr. top. 11833 și nr. top. 11835, a adresat rugămintea de a se reanaliza conținutul raportului de expertiză în privința suprafețelor de teren aferente acestora având în vedere situația de carte funciară la momentul exproprierii.

În ceea ce privește construcția demolată, a învederat faptul că în raportul de expertiză întocmit de domnul ing. L. Vescan sunt menționate suprafețele detaliat pe fiecare unitate componentă dar acestea nu corespund celor menționate în dispoziție. Analizând documentația, sub acest aspect s-a constatat faptul că detaliile constructive sunt în concordanță cu procesul verbal de evaluare întocmit cu ocazia exproprierii. În acest context, a solicitat comunicarea motivele care au stat la baza propunerii dumnealor de acordare de despăgubiri, în condițiile în care Dispoziția nr. 2616/2010 a fost emisă avându-se în vedere Sentința Civilă nr. 328/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. _

, dosar în care a fost întocmit și raportul de expertiză mai sus menționat.

De asemenea, a solicitat atașarea la dosar a Anexelor aferente Decretelor de expropriere nr. 362/_ ,490/1970, precum și Dispoziția nr.1607/2008 referitoare la nr. top. 21656/1.

Referitor la etapa evaluării, aceasta este condiționată de clarificarea aspectelor mai sus menționate, de completarea dosarului cu informațiile solicitate, de expirarea perioadei de suspendare prevăzută de O.U.G nr.4/2012 modificată și completată prin Legea nr.117/2012, precum și de respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. conform Deciziei nr.10299/_ .

Referitor la etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, menționează că în prezent această etapă este suspendată, în condițiile O.U.G.nr.4/_ privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubiri lor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

II. Instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire la expirarea termenului prevăzut de

      1. nr.4/2012.

        Astfel, prin Hotărârea de Guvern nr.527/2006 a fost aprobat contractul- cadru și onorariile maximale acordate evaluatorilor autorizați, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform Titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente.

        În temeiul acestor dispoziții legale, sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau evaluatorii, precum și anexe ale acestor contracte, anexe în care este indicat termenul de executare a evaluării, care este de 20 zile, cu mențiunea că termenul indicat se calculează de la data primirii dosarelor.

        Totodată, trebuie avut în vedere și faptul că între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei de către C. C. există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, acestea din urmă pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest răspuns atât persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale, cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventuale obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu Comisiei Centrale pentru S. D. .(a se vedea în acest sens dispozițiile art.16.13 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr.241/2005, aprobate prin H.G.nr.1095/2005).

        Învederează instanței faptul că, în cadrul etapei evaluării imobilelor ce formează obiectul dosarelor de despăgubire transmise Secretariatului CCSO, sunt parcurse următoarele operațiuni administrative care presupun:

        1. Întocmirea anexei ce va fi transmisă evaluatorului desemnat în mod aleatoriu de către CCSD, alături de întreaga documentație aferentă deciziei/dis poziției emise de entitatea investită cu soluționarea acesteia precum și cu întocmirea respectivului dosar de despăgubire;

        2. preluarea "documentației și întocmirea raportului de evaluare de către societatea de evaluatori, raport având ca obiect imobilul descris în anexa întocmită de Secretariatul CCSO;

        3. transmiterea raportului de evaluare, de către evaluatorul desemnat, Comisiei Centrale și persoanelor îndreptățite:

        4. verificarea raportului de evaluare de către Secretariatul CCSO sub aspectul respectării prevederilor pct. 16.13 din H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, în sensul stabilirii existenței oricărui înscris din care să rezulte faptul că, raportul de evaluare a fost comunicat persoanei îndreptățite, iar aceasta a luat cunoștință de valoarea estimată a imobilului (valoare specificată în cuprinsul raportului de evaluare) pentru care urmează a se acorda despăgubiri;

        5. verificarea raportului de evaluare de către Secretariatul CCSD - alături de documentația aferentă dosarului de despăgubire - pentru a se constata dacă, ulterior transmiterii raportului de evaluare persoanei îndreptățite, aceasta a formulat obiecțiuni față de acesta, caz în care urmează a se respecta procedura soluționării contestației la raportul de evaluare, astfel cum este prevăzută în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare;

        6. verificarea raportului de evaluare de către Secretariatul CCSD sub aspectul respectării Standardelor Internaționale de Evaluare, de către evaluatorul desemnat a întocmi lucrarea de specialitate;

          Învederează în acest sens, dispozițiile art.2 alin.1 lit. e Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care prevăd că: "stabilirea valorii de piață se face în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare".

          Standardele Internaționale de Evaluare sunt standardele editate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Evaluare (IVSC - Internațional Valuation Standards Committee) (a se vedea în acest sens art. 2 alin. 1 lit. e Titlul VII din Legea nr. 247/2005). Totodată, în conformitate cu art.3, lit. d Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, evaluator este persoana fizică sau juridică cu experiență semnificativă în domeniu, competență în evaluare pe piața proprietăților imobiliare, care cunoaște, înțelege și poate pune în aplicare în mod corect acele metode și tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări credibile în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, și care este membru al unei asociații naționale profesionale de evaluare recunoscute ca fiind de utilitate publică având calitatea de evaluator independent.

          Potrivit Standardelor Internaționale de Evaluare ediția a opta - IVS 1, pct.

          5.1.4 la întocmirea lucrării de specialitate "evaluatorul va prezenta informații suficiente pentru a permite celor care citesc și se bazează pe raportul de evaluare să înțeleagă informațiile din acesta, raționamentul, analizele și concluziile" și de asemenea "orice raport de evaluare trebuie să includă o descriere a informațiilor și datelor analizate, a analizelor de piață efectuate, a abordărilor și procedurilor de evaluare aplicate, ca și raționamentul care susține analizele, opiniile și concluziile din raport."

        7. Supunerea raportului de evaluare atenției Comisiei Centrale, în ședința acesteia, în vederea aprobării și emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Solicită a se avea în vedere aspectele anterior menționate (referitoare la complexitatea etapei evaluării, a cărei parcurgere, în totalitate, presupune inevitabil și un interval de timp corespunzător - interval pe care Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. l-a parcurs fără întârzieri nejustificate, în ceea ce privește dosarele reclamanților).

De altfel, procedură administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este o procedură specială, căreia nu îi sunt aplicabile termenele și condițiile procedurale generale din legea contenciosului administrativ. Mai mult, dorește să sublinieze faptul că, prin raportare la natura evident complexă a procedurii stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv de către stat, n situația concretă a dosarului reclamanților nu s-a depășit un termen rezonabil de soluționare a acestuia.

Învederează că rapoartele de evaluare întocmite în dosare de despăgubire se aprobă numai în ședința Comisiei Centrale, potrivit dispozițiilor legale.

Astfel, are în vedere dispozițiile art. 16 alin. 6 și 7 Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Menționez că activitatea Comisiei Centrale se desfășoară în ședințe, la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, comisia amintită fiind o comisie interministerială compusă din 9 membrii, potrivit art. 13 Titlul VII din actul normativ amintit.

III Cât privește solicitarea reclamantului de a obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, solicită să fie respinsă ca neîntemeiată, în considerarea celor mai sus exprimate.

Pentru motivele arătate mal sus și considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal, invocând în acest sens art. 304 pct. 9 și art.

3041din Codul de Proceduri Civilă, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii promovate de către reclamantă.

În drept Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.241/2005, H.G nr.1095/2005, OUG nr. 184/2002, OUG nr. 4/2012, art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041din Codul de Procedura Civilă.

Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041Curtea reține următoarele:

Prin Dispoziția Primarului nr. 5223 emisă la data de_, modificată ulterior prin Dispoziția nr.2616 din_ s-a aprobat cererea reclamantului C.

G. privind acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele deținute de acesta, construcțiile expropriate și demolate în suprafață de 459,60 mp cu următoarea componență: clădire în suprafață de 337,52 mp având destinația de casă de locuit, prispă în suprafață de 18,48 mp și pivniță în suprafață de 103,60 mp precum și teren în suprafață totală de 1892 mp înscrise în CF 18877 cu nr. top 11833, nr. top. 11859/2 și nr. top 11835, situate în C. -N., str. Lingurarilor, nr. 22, precum și pentru imobilul din CF 18939 C., nr. top.21656/2, teren în suprafață de 2405 mp, care fac obiectul dosarului nr. 36324/CC, aflat în evidențele pârâtei (filele 10-13 ).

În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant este beneficiarul Dispozițiilor emise de către Primarul Municipiului C. -N., transmise, împreună cu dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr.247/2005.

Totodată, din actele și lucrările cauzei, Curtea constată că judecătorul fondului a reținut în mod corect că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamantului la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art.6 din CEDO, în condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea nu a fost analizată într-un termen rezonabil.

În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de C. și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Etapele și operațiunile premergătoare la care se referă recurenta nu au o existență de sine stătătoare ci ele sunt subsumate scopului final: emiterea deciziei.

În ceea ce privește criticile referitoare la intervalul de timp, în sensul că acesta este prea scurt pentru executare, se constată că acestea sunt fondate, având în vedere circumstanțele concrete ale pricinii, astfel că se exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, în raport cu prevederile OUG nr.4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.117/2012, potrivit cărora: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII

"Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin.1, personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi

dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite";.

În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr.247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art.725 din C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr.723/2012, nr.760/2012 și nr.802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește:

Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art.44 alin.(2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar.

De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența OUG nr.4/2012;

Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată;

Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;

Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr.60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytski împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în

condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;

OUG nr.4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.

Așa fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că acțiunea formulată va fi respinsă ca prematură.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU S. D.

B. împotriva sentinței civile nr.194 din 14 martie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o modifică în sensul că admite excepția prematurității și în consecință respinge ca prematură acțiunea reclamantului C.

G. .

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

DP A. -I. A. C. I.

GREFIER,

M. N. ȚÂR

Red.I.C./dact.V.R.

2ex/_

Jud.fond: F. T.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4358/2013. Obligare emitere act administrativ