Sentința civilă nr. 16899/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 16899/2013
Ședința publică de la 30 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Grefier G. B. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC U. C.
și pe pârât D. J. PENTRU A. SI O. V. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți. Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată:
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 16 decembrie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23 decembrie 2013 si mai apoi la data de 30 decembrie 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC U. C. S. în contradictoriu cu pârâta D. J. PENTRU A. SI O. V. C., a solicitat suspendarea deciziei de impunere J-CJ 3/2013 până la soluționarea pe fond a cauzei, având ca obiect anularea actului administrativ-fiscal contestat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma deciziei de impunere susmenționate și a raportului de inspecție fiscală au fost stabilite în sarcina sa următoarele sume: 38.815 lei, accize aferente perioadei_ -_, 11.899 lei reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferentă perioadei _
-_, 5.822 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei_ -_ și că aceste sume sunt nelegale, deoarece organul fiscal în mod eronat a interpretat prevederile art.2961alin.1 lit.b producerea de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut la Titlul VII în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.
Reclamanta a mai arătat că toate temeiurile de drept invocate în cadrul deciziei de impunere, și anume cele cuprinse in Codul fiscal sunt abrogate prin intrarea în vigoare a OUG nr.109/2009, începând cu data de_ și că producția de produse accizabile nu a avut un caracter fraudulos, aspect reținut în raportul de inspecție fiscală, precum și faptul că nu s-a produs nici un prejudiciu bugetului de stat din moment ce reclamanta a achitat accizele pe materia primă care a stat la baza producerii tincturii de propolis - alcoolul etilic în concentrație alcoolică de minim 96%, împrejurare statuată in cadrul aceluiași raport de inspecție fiscală.
Reclamanta a apreciat că in speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004 privind admiterea cererii de suspendare, și anume declanșarea procedurii prealabile, respectiv condiția existenței cazului bine justificat și cea a prevenirii unei pagube iminente, iar în ceea ce privește plata cauțiunii, s-a solicitat stabilirea cuantumului cauțiunii pentru ca aceasta să poată fi consemnată la dispoziția instanței.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D. Generală Regională a Finanțelor Publice C. -N., a arătat că se subrogă în toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale a Vămilor și ale direcțiilor
generale ale finanțelor publice și dobândesc calitatea procesuală a acestora în baza prevederilor art.11 alin.3 din OUG nr.74/2013.
Pe fondul cererii, pârâta a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, nefondată și neprobată, arătând că reclamanta nu a dovedit existența unei îndoieli puternice asupra legalității actului administrativ-fiscal emis de autoritatea vamală, care să se poată constitui într-o justificare suficientă pentru a înlătura principiul caracterului executoriu "ope legis"; al acestuia.
Pârâta a mai arătat că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind existența cazului bine justificat și pagubei iminente iar în ceea ce privește stabilirea cauțiunii, s-a solicitat ca in cazul admiterii cererii să se dispună consemnarea unei cauțiuni într-un cuantum care să ia în considerare drepturile și interesele legitime ale creditorului fiscal.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr.J-CJ 3/_ emisă de ANAF - D.J.A.O.V. C. au fost stabilite în sarcina reclamantei SC U. C. S. următoarele sume: 38.815 lei, accize aferente perioadei_ -_, 11.899 lei reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferentă perioadei_ -_, 5.822 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei_ -_ .
Cu privire la cererea de suspendare, potrivit prev. art. 14 pct. 1 din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond";.
Din prevederile legale menționate rezultă că suspendarea executării actului se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cu privire la prima condiție -cazuri bine justificate- legea nu cuprinde reglementări dar este evident că existența unui caz bine justificat impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acestuia.
Apărarea formulată de reclamantă în sensul susținerii nelegalității actului administrativ a cărui suspendare o solicită, și ca o consecință existența unui caz bine justificat, se referă la faptul că organul de control a interprtat eronat dispozițiile art. 296 ind 1 lit b) din Codul fiscal în legatura cu acciza aferentă alcolului etilic achiziționat de reclamantă.
Pentru ipoteza în care actul administrativ a fost emis prin încălcarea unei norme de drept imperative sau prohibitive constatarea nulității acestuia presupune o analiză a acestora de către instanța judecătorească.
Astfel, cu privire la îndeplinirea primei condiții, prin Decizia 3316/2006 a I.C.C.J. - Secția contencios administrativ fiscal în care s-a reținut că "prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu; a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput; suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine cu legea o prevede - în limitele și condițiile anume reglementate";.
De asemenea, prin Decizia nr. 257/_, Curtea Constituțională a reținut că " suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate";.
În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt și/sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ sau modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Or, analiza de legalitate a actelor contestate presupun o cercetare în fond a cauzei, care este competența instanței învestite cu acțiunea în anulare, iar nu de către instanța învestită în procedura cererii de suspendare a executării reglementată de art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004.
Astfel fiind, Tribunalul constată că nu este îndeplinita condiția referitoare la cazul bine justificat prev. de art.14 alin.1 rap. la art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004.
Potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 "paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public";.
Paguba iminentă astfel cum aceasta este definită prin prevederile legale menționate presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire, le-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Astfel, Î.C.C.J. - Secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr.2537/_ a statuat că "Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ-fiscal, care se bucură de prezumția de legalitate, nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art.2, alin.1, lit. s din Legea nr. 554/2004. Într- adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului";.
Insă, împrejurarea că prima condiție nu este îndeplinită, face de prisos analiza cele de-a a doua, știut fiind faptul că cele doua trebuie să coexiste pentru a face posibilă suspendarea actului administrativ.
Față de cele expuse, tribunalul apreciază că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, motiv pentru care urmează a dispune respingerea cererii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a deciziei de impunere nr. J-CJ 3/2013, formulată de reclamanta SC U. C. S., CUI 2872146, nr. ORC J_, cu sediul în C. -N., str. P. R. nr.6, jud.C. în contradictoriu cu pârâta D. Generală Regională a Finanțelor Publice C. -N., cu sediul în C. -N., P-ța Avram Iancu nr.19, jud.C. .
Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 30 Decembrie 2013.
Președinte,
R.
Grefier,
G. B. P.
Red.AR/tehn.MG 4 ex. 24.01.14
