Decizia civilă nr. 427/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 427/2013
Ședința publică din data de 16 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta A. C. R. împotriva sentinței civile nr. 9354 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J.
C., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru de 4 lei, conform chitanței aflată la fila 3 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin serviciul registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, însoțite de înscrisuri.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 9.354 din 17 septembrie .2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins excepția de nelegalitate a Deciziilor de impunere din oficiu nr. 357655/1/_ și nr. 357655/2/_ emise de pârâta C. DE A. DE S. A J. C., excepție invocată de reclamanta A. C. -R., în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că începând cu anul 2006, reclamanta A. C. -R. a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamanta nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamantă și a emis pe seama acesteia Deciziile de impunere din oficiu nr. 357655/1/_ și nr.357655/2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2006-2011.
Referitor la susținerea reclamantei privind încălcare condițiilor de formă, instanța de fond a reținut că decizia contestată conține în mod clar și neechivoc obiectul său, respectiv stabilirea contribuției datorată la FNUASS de către reclamantă pe perioada 2006 - 2011.
Sunt indicate, arată instanța de fond, sumele aferente fiecărui an privind veniturile nete din profesii libere și comerciale realizate de către reclamantă.
Instanța de fond a stabilit că în mod legal au fost determinate și accesoriile aferente sumei solicitate.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. C. R. a declarat recurs
, solicitând instanței modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepția de nelegalitate a Deciziilor de impunere nr. 357655/1 și nr. 357655/2 din_ emise de C. de A. de S. a județului C. .
În motivarea recursului, reclamanta arătă că susține aspectele referitoare la viciile de fond și de formă ale emiterii actului fiscal.
De asemenea, reclamanta critică hotărârea instanței de fond sub aspectul faptului că nu s-a avut în vedere obligația pârâtei de a informa reclamanta cu privire la cuantumul sumei datorate, cu consecințe deci și asupra accesoriilor datorate.
Susține reclamanta că decizia de impunere a fost emisă în .lipsa oricărui raport juridic între părți cu nerespectarea normelor care stabilesc elementele actului administrativ-fiscal și cu calcularea de majorări și penalități fără a se aduce la cunoștința reclamantei a scadenței creanței stabilită de către pârâtă.
Pârâta C. DE A. DE S. A J. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului (f.11).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Obligațiile de plată ale reclamantei au fost stabilite în considerarea dispozițiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În concret pârâta a avut în vedere dispozițiile art. 257 al. 2 lit. a) din acest act normativ, care de la data intrării în vigoare a legii a suferit mai multe modificări.
Astfel la data intrării în vigoare a Legii nr. 95/2006, respectiv 1 mai 2006, art. 257 al. 2 lit. b) prevedea: " al.1.Persoana asigurata are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra:
veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
ven itur ilor impoz ab ile re al iz ate de perso ane c are desf ășo ar ă ac tiv ităț i
independen te c are s e supun imp oz itulu i pe ven it; d ac ă ace s t ven it es te s ingur ul
asupr a c ăru i a se c alcule az ă con tr ibuț ia, ace as ta nu po ate f i mai mic a dec ât ce a
c alcul ată l a un s al ar iu de b az a min im bru t pe ț ar a, lun ar ;…";
Din 30 iunie 2008 forma textului legal a fost:";al. 1.Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 213 alin. (1).
(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5%, care se aplica asupra:
2
veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitatiindependente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurulasupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat ceacalculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;
Din data de 30 decembrie 2010 și până în prezent textul incident are următoarea redactare: "Al.1.Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 213 alin. (1).
(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5%, care se aplica asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precu m ș i or ice al te ven itur i
re al iz ate d in desf ășu r are a une i ac tiv ităț i dependen te;";
Sub aspectul cuantumului Curtea reține că pârâta a avut în vedere toate aceste texte legale, aspect ce rezultă chiar din conținutul deciziei de impunere.
Cu privire la existența obligației de plată Curtea reține incidența dispozițiilor at. 208 al. 3 din Legea nr. 95/2006, ce indică obligativitatea asigurării iar art. 211 din legea nominalizează persoanele ce au obligația de a se asigura.
Asigurarea socială de sănătate fiind obligatorie, reclamantul nu poate invoca propria sa pasivitate.
În același context sunt de avut în vedere și dipozițiile art. 208 al. 4-6 din legea nr. 95/2006, unde se arată: "(4) Pot functiona si alte forme de asigurare a sanatatii in diferite situatii speciale. Aceste asigurari nu sunt obligatorii si pot fi oferite voluntar de organismele de asigurare autorizate conform legii.
Asigurarea voluntara complementara sau suplimentara de sanatate poate acoperi riscurile individuale in situatii speciale si/sau pe langa serviciile acoperite de asigurarile sociale de sanatate.
Asigurarea voluntara de sanatate nu exclude obligatia de a plati contributiapentru asigurarea sociala de sanatate.";
Al. 6 al art. 208 este deosebit de clar în privința obligațiilor de plată a contribuției la asigurările de sănătate a unui cetățean român, iar textul arată că nu este exclusă obligația de plată a contribuției, indiferent de existența și a unei asigurări voluntare.
În condițiile în care textele legale menționate stipulează obligația declarării venitului de suplimentar ce impune obligația de plată a contribuției de către contribuabil, deci de către reclamantă, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o, în mod firect aceeastă împrejurare a generat obligația de plată a accesorilor.
În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge recursul și se va menține în întregime sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta A. C. R. împotriva sentinței civile nr. 9.354 din 17 septembrie .2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
3
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A.G.C. .
4
