Sentința civilă nr. 408/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
SENTINȚA CIVILĂ NR. 408/2013
Ședința publică din data de 02 septembrie 2013 Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, invocată de reclamantul C. D. în dosarul nr._ al Tribunalul Cluj, cauza privind și pe pârâții C. N. DE A. DE S. și C. DE A. DE S. A J. C. .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei C. N. DE A. DE S.
, prin care s-a solicitat să se mențină ca legale și temeinice dispozițiile Ordinului Președintelui CNAS nr. 617/2007, respectiv ale art. 35 din Normele metodologice și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 4 ale Legii nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză și apreciind că la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin excepția de nelegalitate a art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, reclamantul C. D. invocă faptul că acesta nu constituie o prevedere normativă pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 95/2006, ci reprezintă o modificare a cadrului stabilit prin lege, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a acestei prevederi s-a pronunțat și Curtea de Apel C., prin sentința definitivă irevocabilă, pronunțată în data de_, în dosar nr._, ca urmare a invocării din oficiu, de către Tribunalul Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a excepției de nelegalitate a prevederile. art. 35 din Ordinul nr. 617/2007.
Astfel, conform prevederilor legale la care am făcut referire și având în vedere nelegalitatea dispozițiilor art. 35 din Ordinul nr. 617/29007, C. N. de A. de S. și casele județene de asigurări de sănătate nu au competența materială pentru a stabili contribuțiile de asigurări sociale de sănătate și eventualele obligații fiscale accesorii aferente acestora, competența lor fiind limitată doar la faza executării silite a obligațiilor de acest tip. Legea nr. 95/2006 nu prevede o procedură de stabilire a contribuției de asigurări sociale de
sănătate, nici explicit și nici prin trimitere la procedura generală de stabilire a impozitelor, taxelor și contribuțiilor prevăzută de Codul de procedură fiscală. în conformitate cu art. 261 alin. (2) și (4) din Legea nr. 95/2006, C. N. de A. de S. este împuternicită să elaboreze doar norme pentru executarea silită a creanțelor reprezentând contribuții de asigurări de sănătate și obligații fiscale accesorii și să procedeze la executarea silită, conform Codului de procedură fiscală.
Organul ce soluționare a contestației formulate de subscrisa împotriva deciziilor de impunere face referire in conținutul decizii nr. E572/_ la stabilirea prin hotărâre de Guvern a competenței speciale de administrare a creanțelor fiscale aferente contribuțiilor sociale, subliniind astfel inaplicabilitatea prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 617, prevedere invocată însă în deciziile de
impunere ce fac obiectul prezentei acțiuni, pentru a justifica competența organului emitent. Așadar, chiar CAS C., în calitate de organ de soluționare al contestației recunoaște implicit inaplicabilitatea prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 617, având în vedere caracterul nelegal al acestei prevederi. Totuși, prin decizia de soluționare a contestației a fost respins în mod greșit motivul de nulitate absolută a deciziilor de impunere pentru necompetenta materială a CAS
C. de a emite decizii de impunere a obligațiilor fiscale privind contribuțiile la FNUASS; respingerea acestui motiv de nulitate a fost motivată prin invocarea prevederilor art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, care stabilesc obligația contribuabililor de a depune la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile față de fond. Astfel, s-a considerat, în temeiul art. 215 alin. (3), că depunerea declarațiilor nu poate avea alt scop decât cel al stabilirii contribuției la FNUASS, urmând ca în baza declarațiilor depuse să se efectueze colectarea contribuțiilor declarate. Considerăm că invocarea acestei prevederi legale pentru justificarea competenței materiale a caselor de asigurări de a emite decizii de impunere este neavenită, interpretarea prevederilor art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 în sensul stabilirii unei competențe fiind cel puțin deplasată, neexistând nici un element care să atribuie caselor de asigurări calitatea de organ abilitat să stabilească obligații de plată a contribuțiilor la FNUASS prin emiterea unor decizii de impunere. Mai mult această interpretare nu este în concordanța cu legislația fiscală, având în vedere că art. 85 alin. (1) Cod procedură fiscală contribuțiile se stabilesc fie prin declarație fiscală, fie prin decizie de impunere emisă de organul fiscal. In concluzie, formularea declarațiilor fiscale și emiterea deciziilor de impunere sunt două modalități distincte de stabilire a obligațiilor fiscale, astfel că este absurdă interpretarea potrivit căreia prin stipularea în art. 215 alin. (3) Legea nr. 95/20006 a obligației de a depune declarații privind contribuțiile sociale este stabilită și o competență de a emite decizii de impunere, a caselor de asigurări. Mai mult, ca regulă competența de a emite decizii de impunere aparține
doar organelor fiscale și doar prin excepție, potrivit art. 32 Cod pr. fiscală, aceasta poate fi atribuită în mod expres altor organe, printr-un act normativ ce are cel puțin forța juridică a unei hotărâri de guvern; în consecință casele de asigurări ar fi putut emite decizii de impunere pentru stabilirea de obligații de plată la FNUASS doar dacă ar fi existat o prevedere expresă care să prevadă în mod explicit, și nu prin interpretare, competența materială de a stabili obligații fiscale reprezentând contribuții la FNUASS. Nu există însă o astfel de prevedere
legislativă, motiv pentru care orice decizie de impunere emisă de CAS este lovită de nulitate absolută, pentru lipsa competenței materiale de emitere a acestor acte administrativ fiscalii.
În lipsa competenței Casei Naționale de A. de S. și a caselor teritoriale de a stabili obligațiile fiscale principale și accesorii către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, solicităm instanței să constate că
deciziile de impunere din oficiu prin care s-au stabilit contribuțiile de asigurări sociale de sănătate și eventualele obligații fiscale accesorii aferente acestora sunt nule absolut, întrucât obligațiile fiscale nu pot fi în mod legal stabilite decât prin decizii de impunere emise de "organe fiscale" în sensul art. 17 alin. (5) Cod de procedură fiscală sau de organe cărora le-a fost conferită în mod expres această competență, printr-un act normativ ce are cel puțin forța juridică a unei hotărâri de Guvern, așa cum stabilește imperativ art. 32 alin. (2) Cod pr. fiscală.
C. N. DE A. DE S. prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea excepției de nelegalitate invocată de reclamant și menținerea ca legale și temeinice a dispozițiilor Ordinului
Președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat.
Analizând excepția de nelegalitate invocată de către reclamant prin prisma motivelor invocate, Curtea a apreciat-o ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Obiectul excepției de nelegalitate îl constituie dispozițiile art. 35 din Normele Metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C. N. de A. de S., text care are următorul cuprins:
În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Sub aspectul criticilor de nelegalitate aduse Curtea constată că prin textul precitat nu se adaugă la lege, în sensul că nu se extinde competența CAS privind emiterea de decizii de impunere care la scadență au valoarea de titlu executoriu în baza cărora se poate declanșa urmărirea silită și care atrage astfel procedurile și mecanismele de executare ale statului.
Astfel, conform art. 2 alin. 9 din Legea nr. 95/2006, asistenta de sănătate publica este garantata de stat si finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.
Din economia dispozițiilor art. 216 rezultă că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția N. de Administrare Fiscala, denumita in continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere in condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că C. N. de A. de S. este abilitată de Legea nr. 95/2006 să aibă calitate de organ emitent al deciziei de impunere pentru creanțele cu titlu de contribuții la Fondul
național unic de asigurări de sănătate și, totodată, de organ execuțional, respectiv de a proceda la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere în condițiile prevăzute de legea procesual fiscală.
Prin urmare, teza de la care pornește autorul sesizării, conform căreia pârâta nu are recunoscută posibilitatea de a invoca prevederile art. 83 alin. 4 din Codul de procedură fiscală pentru a stabili din oficiu a obligațiilor datorate la fond și a emite decizii de impunere, este nelegală.
Măsurile de executare silită pentru care este abilitată C. conform art. 216 din Legea nr. 95/2006 se pot întreprinde doar dacă există un titlu executoriu formal valabil și în fond temeinic.
Ca atare, prevederea din textul art. 35 din Normele Metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C. N. de A. de S. conform căreia C. este abilitată să emită decizii de imputare care la scadență au valoare de titlu executoriu nu modifică dispozițiile legale mai sus analizate ci doar explicitează modalitatea concretă de realizare și drept urmare este legală.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr.554/2004, Curtea va aprecia excepția invocată ca fiind nefondată și ca atare urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamantul C. D. domiciliat în C. -N., A. Detunara, nr.5, ap.58 în dosarul nr._ al Tribunalul Cluj, în cauza privind și pe pârâții C. N. DE A. DE S. cu sediul în B., C. C. nr.248, bl.S19, sector 3 și C. DE A. DE S. A J. C. cu sediul în C. -N., str.C. nr.5, jud.C. .
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 2 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. S. V. D.
red.M.S./A.C.
5 ex. - _
