Decizia civilă nr. 4344/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.4344/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. - A. M. JUDECĂTORI: S. -L. R.
L. U. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-reclamant R. V.
C. împotriva sentinței civile nr. 5784 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimatul- pârât O. de C. și P. I. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimatul- O. de C. și P. I. S. a depus întâmpinare. Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5784 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamantul R. V. -C., împotriva procesului verbal nr. 3165/15 mai 2012 emis de O. de C. și P. I. S. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin procesul verbal nr. 3165/15 mai 2012 emis de O. de C. și P. I. S. reclamantul R.
V. C., în calitate de persoană fizică autorizată pentru efectuarea lucrărilor de specialitate în domeniile cadastrului, geodeziei și cartografiei, a fost sancționat disciplinar pentru săvârșirea abaterii prevăzute de art. 24 alin. 1 lit. e din Regulamentul privind autorizarea sau recunoașterea autorizării persoanelor fizice și juridice române ale unui alt stat membru al UE, aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 107/2010. În fapt, în sarcina reclamantului R. V. C. s-a reținut că nu a prezentat registrul de lucrări în vederea verificării activității desfășurate.
Reclamantul R. V. C. a susținut în cuprinsul contestației formulate faptul că a expediat prin email situația solicitată, mai exact declarația prin care a învederat faptul că în perioada_ -_ nu a efectuat lucrări de
specialitate în domeniile cadastrului, geodeziei și cartografiei, însă dintr-o eroare tehnică aceasta nu a fost recepționată de OCPI S. (fila 18). Instanța a constatat că reclamantul nu a probat această susținere prin depunerea unor înscrisuri care să facă dovada expedierii mesajului în format electronic. La dosar a fost depusă de către reclamant copia declarației pe care a expediat-o prin fax către OCPI S. în data de 25 mai 2012, după ce a luat cunoștință că a fost sancționat. În aceste condiții, instanța a apreciat că starea de fapt a fost reținută în mod corect de către agenții constatatori, angajați ai OCPI S. .
Dispozițiile art. 24 lit. e din Regulamentul privind autorizarea sau recunoașterea autorizării persoanelor fizice și juridice române ale unui alt stat membru al UE, aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 107/2010, prevăd în sarcina persoanelor fizice autorizate obligația de a pune la dispoziția persoanelor împuternicite de ANCPI sau OCPI datele necesare pentru verificarea activității la categoriile de lucrări în care au fost autorizate, precum și registrele de evidență a lucrărilor realizate/verificate.
Modul de sancționare a persoanelor fizice autorizate este prevăzut de art.
41 și 42 din Regulamentul privind autorizarea sau recunoașterea autorizării persoanelor fizice și juridice române ale unui alt stat membru al UE, aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 107/2010. Art. 41 prevede că persoanele fizice și juridice autorizate sunt sancționate cu avertisment în cazul primei abateri, în situația în care nu se aplică sancțiunea suspendării sau a retragerii certificatului de autorizare.
Articolul 42 prevede următoarele: (1) Persoana fizică autorizată este sancționată cu amendă de la 50 lei la 500 lei inclusiv, în următoarele cazuri: a) după primul avertisment; b) pentru neîndeplinirea oricărei obligații prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a), d), g), j), l), m) și n); (2) "Persoana fizică autorizată este sancționată cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei inclusiv, după aplicarea amenzii prevăzute la alin. (1) sau pentru încălcări ale oricăror obligații prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. c), e), h), k) și o).";
Instanța a constatat că reclamantului i s-a aplicat sancțiunea avertismentului pentru nerespectarea dispozițiilor art. 23 alin. 2 din Regulament în data de 25 iunie 2003, așa cum rezultă din copia înscrisului depus la dosar de către pârât (fila 28). Pentru noua abatere săvârșită modul de sancționare este prevăzut de dispozițiile art. 42 din Regulament, însă nu de alineatul 1 așa cum pretinde reclamantul, ci de alineatul 2 în baza căruia limitele amenzii sunt cuprinse între 500 și 1000 lei. Instanța constată că dispozițiile alineatului 1 care prevăd limitele amenzii între 50 și 500 lei se aplică doar în cazul în care se constată încălcarea obligațiilor expres indicate, respectiv cele prevăzute de art. 24 alin. (1) lit. a), d), g), j), l), m) și n). Or, în prezenta cauză în sarcina reclamantului s-a reținut încălcarea obligației prevăzute de art. 24 lit. e, fiind incidente astfel dispozițiile art. 42 alin (2): "Persoana fizică autorizată este sancționată cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei inclusiv, după aplicarea amenzii prevăzute la alin. (1) sau pentru încălcări ale oricăror obligații prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. c), e), h), k) și o).";
În cuprinsul procesului verbal s-a strecurat o eroare materială, în sensul că s-a consemnat faptul că fapta se sancționează potrivit art. 42 alin. 1 din regulament, însă în redarea sancțiunii prevăzute de lege s-a menționat că "fapta constituie abatere disciplinară și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1000 lei inclusiv"; (fila 11). Această eroare nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal întocmit de pârât, atâta timp cât sancțiunea a fost aplicată în
baza textului legal corect identificat și redat în cuprinsul procesului verbal. Raportat la aceste aspecte, instanța a apreciat că sancțiunea a fost corect individualizată, reclamantului fiindu-i aplicată amenda în limita minimă prevăzută de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. V. C. s
olicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, în sensul admiterii plângerii (contestației) formulate împotriva procesului verbal nr.3165 din_ încheiat de agenții constatatori Ujfalvi Edita și Ember B., angajați ai OCPI S. .
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în fapt, prin sentința civilă nr. 5784/2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, instanța a respins contestația formulată împotriva procesului verbal nr.3165 din_ emis de O. de C. și P. I. S., cu sediul în Z., str. C. C. nr. 31/ A, jud. S. .
Din considerentele sentinței rezultă că instanța a apreciat contestația ca fiind nefondată, iar procesul verbal, emis în mod legal și temeinic, numind încadrarea (greșită) a faptei "o eroare materială", care nu este de natura să atragă nulitatea procesului verbal întocmit de pârât.
Cu trimitere la prevederile art. 104 pct.9 critic sentința civilă nr. 5784/2012, în ceea ce privește respingerea contestației, considerând că această hotărâre a fost dată cu aplicarea greșită a legii, așa cum va arăta în cele ce urmează.
Cu privire la sancțiunea aplicată, așa cum a arătat și în cuprinsul contestației formulate, potrivit Ordinului nr.107/2010, 8.11.40 alin.(l) și alt.42 alin(l) în baza căruia a fost sancționat, amenda se aplică în cazul persoanelor fizice doar după aplicarea avertismentului. Cu toate acestea recurentul a fost direct amendat, motiv pentru care a încercat să lămurească acest aspect telefonic. În urma convorbirii telefonice cu reprezentanții OCPI S., a aflat că i-a fost aplicată o sancțiune cu "avertisment" în cursul anului 2003, luna iunie și astfel OCPI S. a considerat că poate fi luată în calcul ca primă formă de sancțiune, deși s-a produs în urmă cu 9 ani, (timp în care legislația a fost într-o permanentă modificare).
Mai mult decât atât, în cuprinsul procesului verbal, agenții constatatori invocă art.42 alin.(1) pentru stabilirea sancțiunii, potrivit căruia "persoana fizică autorizată este sancționată cu amendă de la 50-500 lei inclusiv ..... a) după primul avertisment" _ Cu toate acestea aplică sancțiunea prevăzută de art.42 alin.(2) potrivit căruia "persoana fizică autorizată este sancționată cu amendă de la 500-1000 lei".
Pe lângă faptul că agenții constatatori au greșit aplicarea sancțiunii, aplicând amenda în loc de avertisment, sunt într-o gravă eroare și în ceea ce privește cuantumul amenzii aplicare, având în vedere faptul că pentru persoanele fizice, potrivit art.40 alin.(l) lit. b) și art.42 alin.(1) cuantumul este între 50 -1000 lei, respectiv între 50-500 lei, deci amenda minimă ar fi trebuit să fie 50 lei și nu 500 lei.
În ceea ce privește cuantumul amenzii a fost afectat datorită faptului că, pentru a nu risca să plătească amenda integrală (situația financiară nu-i permite) și pentru a nu depăși termenele legale, a achitat jumătate din minimul amenzii, respectiv suma de 250 lei, când ar fi putut achita doar 25 lei, dacă procesul verbal ar fi fost încheiat corect, și în conformitate cu prevederile legale.
Consideră de asemenea, că nu poate fi luată în considerare o sancțiune aplicată în urmă cu 9 ani, cu atât mai mult cu cât, dacă studiază cu atenție respectiva sancțiune. (adresa nr.1734/_ ) prin care s-a aplicat avertismentul se poate observa că nici măcar nu este invocat temeiul legal în baza căruia a fost
aplicată sancțiunea, fiind trecut doar un articol, fără a se arăta numărul Regulamentului sau Ordinul prin care acesta a fost aprobat, având în vedere faptul că de-a lungul celor 9 ani legislația a fost în continuă schimbare. Anumite acte normative au fost abrogate, altele modificate, etc., astfel încât era strict necesar să se precizeze temeiul legal clar. După cum se poate observa și, în prezentul proces verbal contestat sunt tot felul de erori, așa încât nu poți sancționa o persoană dând dovadă de superficialitate.
Deși a învederat instanței de fond acest aspect, instanța nu a luat în considerare nimic din ce a invocat, constatând doar că i s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
O altă neatenție, sau greșeală intenționată din partea OCPI S. se poate observa la finalul procesului verbal, unde agenții constatatori arată că procesul verbal poate fi contestat în termen de 15 zile, (fără a spune de când), la instanța de contencios administrativ competentă, (fără a preciza care este această instanță).
În primul rând, potrivit art.5l din Ordinul 107/2010, " împotriva deciziei de sancționare contestația se face în termen de 30 de zile de la comunicare", nicidecum în 15 zile, cum menționează OCPI, un alt aspect la care instanța de fond nu a făcut nici o referire.
În al doilea rând, lipsa precizării instanței în concret, conduce la tergiversarea proceselor, în sensul că, dacă nu este bine direcționată se declină competența de soluționare a cauzei respective, și efectul acestei declinări nu este altul decât întârzierea soluționării cauzelor, cu atât mai mult cu cât în momentul de față instanțele sunt mult prea aglomerate, având multe cauze pe rol.
Învederează instanței faptul că, pe când a obținut autorizația, respectiv din anul 2003 nu a efectuat lucrări de specialitate în domeniile cadastrului, geodeziei și cartografiei, datorită faptului că sunt în conflict de interese cu firma la care sunt încadrat cu contract individual de muncă. Deci nu beneficiază de nici un avantaj material de pe urma acestei autorizații, aspect cunoscut de OCPI din declarațiile periodice depuse până în prezent.
De asemenea, cu privire la severitatea sancțiunii aplicate, consideră că în fiecare caz concret este necesară respectarea unei proporționalități între fapta comisă și consecințele comiterii ei, respectiv sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența CEDO, în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi.
Intenția recurentului nu a fost aceea de a eluda dispozițiile legale în materie, aspect ce imprimă faptei un grad redus de pericol social, cu atât mai mult cu cât a depus declarația trimestrială, dar dintr-o eroare tehnică aceasta nu a ajuns în posesia OCPI. Totuși, după ce a aflat că nu au intrat în posesia ultimei declarații, a depus-o prin fax. Deși au văzut de fiecare dată că nu are activitate nu au avut nici o reținere în a-i aplica amenda maximă și aceea greșită. Pe lângă faptul că nu i-au aplicat sancțiunea "avertisment", deși aveau această posibilitate, nu i-au aplicat nici măcar amenda minimă de 50 lei, care achitată în
48 de ore ar fi fost 25 lei, mult mai ușor de suportat de către recurent, fiind îndreptățit în baza legii, așa cum a mai arătat.
Faptul că a fost obligat să achite eronat jumătate din minimul de 500 lei în loc de 50 lei, îl consideră un abuz din partea OCPI.
Prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond OCPI Să1aj, nu face altceva decât să reia (în mod eronat) cele înscrise în procesul verbal contestat, fără a răspunde acuzaților aduse de către recurent prin plângerea formulată împotriva procesului-verbal.
În primul rând, susține că a mai primit un avertisment pentru nerespectarea prevederilor art.23 alin.(2) din Regulament, fără să arate care este
abaterea disciplinară. După cum se poate observa din cuprinsul avertismentului pe care l-a anexat plângerii (adresa 1734/_ ) a fost sancționat întrucât nu și- a îndeplinit obligația de a confecționa parafa de autorizare și de a înainta OJCGC formatul acesteia împreună cu specimenul de semnătură, în termen de 3 O de zile de la data autorizării.
Or, art. 23 alin.(2 )din Regulament, invocat de pârâtă în întâmpinare se referă la anumite drepturi ale persoanelor fizice autorizate și nu la obligații ale acestora.
Mai mult decât atât, OCPI S. susține că la stabilirea cuantumului amenzii s-au avut în vedere prevederile art.42 alin. (2), deși în procesul verbal, agenții constatatori invocă art.40 alin. (l) lit.b) și art.42 alin.(l) din regulament, stabilind amenda de 500 lei.
Potrivit art.42. alin. (2) invocat în întâmpinare "persoana fizică autorizată este sancționată cu amendă de la 500-1000 lei".
Potrivit art.40 alin.(l) lit. b și art.42 alin.(l) din procesul verbal "sancțiunile aplicate persoanelor fizice și juridice sunt: avertismentul; amendă de la 50 lei la 1000 lei inclusiv, respectiv amendă între 50 - 500 lei.
Deci, se poate observa foarte clar că una susțin în procesul verbal și altceva în întâmpinarea depusă la dosar, ceea ce demonstrează că își recunosc greșeala.
Deși este evident faptul că procesul verbal este încheiat cu încălcarea prevederilor legale în materie, având atât vicii de formă cât și vicii de fond, aspect ce se poate observa din actele depuse în probațiune, prin întâmpinarea depusă OCPI S. aceștia "consideră că procesul verbal de constatare a contravenției a fost în tocmit cu respectarea prevederilor legale în vigoare, atât în ceea ce privește încadrarea faptei cât și stabilirea cuantumului amenzii".
Față de considerentele de mai sus, solicită instanței de judecată admiterea recursului, și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii, anularea procesului verbal nr. 3165 din_, restituirea sumei de 250 lei achitata în data de_, reprezentând amendă.
În situația în care se va considera că-i sunt aplicabile prevederile art.40 lit.
b) și ale art.42 alin.(l), prin care sancțiunea prevăzută este amenda, solicită instanței să constate că încadrarea este de la 50-1000 lei, respectiv de la 50- 500 lei, situație în care jumătate din minim este de 25 lei. În această situație solicită să i se restituie diferența achitată în plus, respectiv 225 lei.
În subsidiar solicit reindividualizarea sancțiunii aplicate prin procesul verbal de mai sus, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Pârâtul O. de cadastru și P. I. S. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea în tot a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciază ca acesta este nefondat pentru următoarele considerente
:
Prin procesul verbal nr. 3165/15 mai 2012 emis de O. de C. și P.
I. S. (f. 11 dosar fond )reclamantul recurent R. V. C., în calitate de persoană fizică autorizată pentru efectuarea lucrărilor de specialitate în domeniile cadastrului, geodeziei și cartografiei, a fost sancționat disciplinar pentru săvârșirea abaterii prevăzute de art. 24 alin. 1 lit. e din Regulamentul privind autorizarea sau recunoașterea autorizării persoanelor fizice și juridice române ale unui alt stat membru al UE, aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 107/2010.
În fapt, în sarcina reclamantului R. V. C. s-a reținut că nu a prezentat în termenul solicitat respectiv la data de_ registrul de lucrări în vederea verificării activității desfășurate.
În cuprinsul procesului verbal se arată ca fapta sus mentionată este abatere disciplinară și se sanctionează cu amendă de la 500 lei la 1000 lei inclusiv potrivit art. 40 alin. 1 lit. b si art. 42 alin. 1 din regulamentul sus mentionat aplicăndu-se în concret o amendă în cuantum de 500 lei .
Conform art. 40 alin. 1 din Ordinul 107/2010 sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate persoanele fizice și juridice sunt a) avertisment;b) amendă de la 50 lei la 1.000 lei inclusiv;c) suspendarea certificatului de autorizare pe o perioadă de la o lună la 3 luni; d) retragerea certificatului de autorizare.
Acest text de lege prevede așadar cu titlu general sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate, iar în ce privește sancțiunea amenzii se prevăd limitele generale ale acesteia ,limite în care trebuie să se încadreze fiecare sancțiune aplicată în concret .
Conform art. 42 din acelasi act normativ persoana fizică autorizată este sancționată cu amendă de la 50 lei la 500 lei inclusiv, în următoarele cazuri:a) după primul avertisment;b) pentru neîndeplinirea oricărei obligații prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a), d), g), j), l), m) și n).Persoana fizică autorizată este sancționată cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei inclusiv, după aplicarea amenzii prevăzute la alin. (1) sau pentru încălcări ale oricăror obligații prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. c), e), h), k) și o).
Din interpretarea art. 42 rezultă ca pentru abaterea disciplinară reglementată de art. 24 alin. 1 lit e de la prima abatere se aplică sancțiunea amenzii si că limitele acesteia sunt de la 500 la 1.000 lei .
Astfel pentru orice abatere disciplinara principial așa cum rezultă din art. 42 se aplică prima data sanctiunea avertismentului, excepție facând neîndeplinirea obligațiilor indicate în mod expres în alineatul 1 si 2 al art. 42 .Pentru abaterile expres prevăzute la alineatul 1 se poate aplica de la început amenda de la 50 la 500 lei ,iar dupa aplicarea acestei amenzi (fie de la început ,fie după avertisment
)se poate aplica amenda prevazută alineatul 2. Însa pentru neindeplinirea obligațiilor expres prevăzute in alineatul 2 printre care se numară si abaterea disciplinară din spetă nu este necesară parcurgerea acestor etape de sancționare ci legea prevede că se aplică direct sanctiunea amenzii între 500 si 1000 lei .
În consecință în speta pârâta nu trebuia să verifice daca mai există sau nu o altă sancțiune disciplinară pârâta putând aplica direct sancțiunea amenzii .In aceste condiții analizarea restului motivelor de recurs vizând sancțiunea avertismentului aplicat anterior este inutilă a fi realizată în cauză.
Totodată în speță reclamantului reclamant i s-a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege pentru această abatere disciplinară .Ca atare la aplicarea acestei sancțiuni s-a avut în vedere gradul de pericol social redus al faptei, sancțiunea aplicată egală cu minimul prevazut de lege fiind proporțională cu acest grad de pericol social .În plus obligația prezentării registrului sus mentionat există indiferent dacă persoana fizică autorizată desfasoară sau nu o activitate concretă într-un anumnit interval de timp legea nefacând distincție sub acest aspect .
În speță nu era posibil așa cum s-a arătat mai sus aplicarea sanctiunii avertismentului pentru această abatere disciplinară ,iar îndeplinirea obligației prevazute de art. 24 lit e dupa expirarea termenului stabilit în acest sens nu înlatură existența abaterii disciplinare.
Indicarea eronată a art. 42 alin. 1 din Ordinul 107/2010 si nu a art. 42 alin. 2 din acelasi act normativ nu poate atrage nulitatea actului de sanctionare
.Astfel fapta a fost corect descrisă si incadrată juridic .Sanctiunea aplicată respectă limitele legale prevăzute de lege pentru această abatere disciplinară astfel ca indicarea altui alineat din art. 42 decât cel corect nu impietează asupra legalității, fapta fiind abatere disciplinară iar sancțiunea aplicată în limitele legale
Indicarea gresită a termenului de 15 zile pentru exercitarea caii de atac în loc de 30 de zile la instanța de contencios competentă fară indicarea ei in concret sunt nulități de ordin procedural ce trebuie să respecte exigențele art. 105 C.pr.civ pentru a atrage nulitatea actului atacat .In speta indicarea gresită a termenului de exercitare a căii de atac si neindicarea în concret a instantei competente nu are nici un efect juridic în cauză întrucit interesele reclamantului recurent nu au fost cu nimic vătămate prin aceste aspecte el formulând acțiunea din speță în termenul legal și la o instanță care s-a considerat competentă a soluționa acțiunea.
Având în vedere aceste considerente Curtea apreciaza ca fapta retinută în spetă în mod corect a fost retinuta a fi abatere disciplinară reglementată de art.
24 lit. e din Ordinul 107/2010 ,ca în speta s-a aplicat sancțiunea minimă prevazută de lege pentru abaterea disciplinară retinută astfel că în temeiul art.
304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va respinge recursul ca nefondat si va menține sentința recurată ca fiind legală si temeinică .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul R. V. C. împotriva sentinței civile nr. 5784 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. A. M. S. L. R. L. U.
GREFIER,
M. V. -G.
Red. A.A.M./dact. V.R.
2 ex._
Jud. fond: P. Ancuța
