Decizia civilă nr. 4349/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4349/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător A. -I. A. Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul M. A. ȘI D.
R. împotriva sentinței civile nr. 867 din 12 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj în contradictoriu cu intimații M. A. ȘI D. R., M. POP V. având ca obiect suspendare executare act administrativ .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 26 martie 2013 se înregistrează întâmpinare din partea intimatului-reclamant .
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr. civilă coroborat cu Legea nr.2/2013 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.867 din 12 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj
s-a admis cererea de suspendare a executării Ordinului nr.186/_ emis de M. A. ȘI D. R. și M. A. ȘI D. R. și în consecință:
S-a dispus suspendarea executării ordinului nr.186/_ emis de pârât.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta regula fiind executarea actului administrativ emis .
Legea contenciosului administrativ, pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță, prin dispozițiile art. 14 statuează că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței suspendarea executării actului administrativ";.
Paguba iminentă, este definită în art. 1 lit. ș, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prevederile legale enunțate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Suspendarea actului administrativ atacat se poate pronunța în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată .
Împrejurarea invocată de reclamant ca justificare pentru a se prevala de dispozițiile art.89 alin.3 lit. c și f din Legea nr.188/1999 respectiv starea de sănătate a reclamantului așa cum a fost aceasta evidențiată de adeverințele medicale aflate în copie la dosar (f.15-30) care evidențiază prezența unor afecțiuni care s-au manifestat pe o durată de timp îndelungată respectiv septembrie 2011 - septembrie 2012 fiind necesare repetate internări în spital a pacientului și care au generat recomandări medicale ce se impun a fi respectate în vederea însănătoșirii.
Documentele medicale prezentate evidențiază existența unei suferințe suficient de grave pentru a justifica internarea reclamantului în vederea realizării intervențiilor necesare ameliorării stării de sănătate a reclamantului precum și existența unor indicații de ordin medical incompatibile cu deplasarea reclamantului la distanțe precum cea care ar urma a fi parcursă la punerea în executare a Ordinului nr.280/_ .
Paguba iminentă este definită de disp. art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență, ceea ce în cauză s-a reținut ca fiind prezent întrucât apare ca fiind evident că în ipoteza nerespectării indicațiilor medicale evidențiate de documentele amintite ameliorarea ulterioară a sănătății reclamantului ar presupune chiar și un efort material superior celui încercat la acest moment.
Prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Cererea de suspendare poate fi introdusă și în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii, condiție îndeplinită prin declanșarea procedurii prealabile și în prezenta cauză existând dovada sesizării autorității cu plângerea prealabilă.
Paguba iminentă apare, așadar, în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, suspendarea trebuind admisă, pentru identitate de rațiune, și în cazul unui prejudiciu în derulare, consumat parțial.
Alegațiile pârâtei referitoare la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ și care permite punerea în executare acestuia nu pot fi contrazise cu argumente în această procedură însă aceste susțineri nu pot paraliza ab initio demersul reclamantului de suspendare a executării actului administrativ, întrucât chiar legiuitorul a pus la dispoziția persoanelor aflate într- o astfel de situație acest mijloc de apărare și prin aceasta a asigurat și accesul la o instanță care să analizeze în concret îndeplinirea condițiilor enunțate anterior.
Considerentele expuse au format convingerea instanței că suspendarea executării actului administrativ în discuție este de natură a asigura protecția intereselor private în raport cu autoritățile, astfel că în temeiul disp. art. 14 din Legea contenciosului administrativ a admis de cererea de suspendare a executării Ordinului nr. nr. 280/2012 privind detașarea pe funcția teritorială temporară vacantă, până la pronunțarea instanței de fond.
Ulterior s-a dispus din oficiu prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de_ îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr. 867/_ pronunțată în prezentul dosar în sensul menționării în dispozitiv a Ordinului nr. 280/2012 în loc de ordinul nr. 186/_ și a datei ședinței publice corecte de_ în loc de_ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. A. ȘI D.
R. solicitând în temeiul art. 304 pct.6, 7 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă, admiterea recursului, constatarea nulității sentinței civile nr. 867 din_ a Curții de Apel Cluj-Secția a -11- a Civilă, de Contencios administrativ și fiscal, casarea sentinței recurate având în vedere dispozitivul contradictoriu față de practicaua, considerente și motivarea acesteia,
în sensul menținerii Ordinului nr.280 din_ emis de MADR ca fiind legal și temeinic, în conformitate cu prevederile legale, cu consecința trimiterii spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că sentința este lovită de nulitate, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată este suspendarea Ordinului nr.280 din_ emis de MADR, instanța de fond, prin dispozitiv dispune suspendarea Ordinului nr.186 din_ care, susține acesta, că ar fi emis de MADR și M. agriculturii și dezvoltării rurale.
Învederează că nu există Ordinul nr.186 din_ emis de MADR și M. agriculturii și dezvoltării rurale.
Mai mult decât atât, nu există nici în actele depuse de reclamantul M. Pop V. Ordinul nr.186 din_ și nici nu se cere a fi suspendat sau anulat. Obiectul dosarului, așa cum a învederat mai sus este suspendarea Ordinului nr.280 din_ emis de MADR, fapt reținut de altfel și de către instanța de fond, atât în practicaua cât și în considerente dar, instanța prin dispozitiv dispune suspendarea Ordinul nr.186 din_ și, mai mult decât atât, se menționează că sentința a fost: "Pronunțată în ședința publică din _
", dată la care nici Ordinul contestat nr.280 din_ nu era emis.
Consideră totuși, că acest dispozitiv este o eroare materială a instanței de fond, dar aceasta nu absolvă sentința civilă recurată de nulitate.
Cum partea din hotărâre care se executa este dispozitivul acesteia, din care rezultă că instanța de fond s-a pronunțat asupra unei cereri de suspendare a unui ordin ce nu a făcut obiectul acțiunii, respectiv considerentele pe de alta parte, exista o neconcordanta între acestea, asupra căreia instanța de control judiciar se poate pronunța, întrucât nu rezultă care este soluția reala, pronunțată de instanța de fond.
Solicită instanței de recurs să verifice în temeiul art. 3041Cod procedură civilă, sentința civilă recurată sub toate aspectele, să constate că motivele de recurs sunt întemeiate și motivate, că potrivit pct.6 art.304 Cod procedură civilă
instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, că potrivit pct.7 al aceluiași articol hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ordinul suspendat fiind străin de ceea ce a fost solicitat și că, potrivit și pct. 9 referitor la același articol, hotărârea este dată cu aplicarea greșita a legii.
Față de cele ce preced, solicită admiterea recursului, constatarea nulității sentinței civile nr. 867 din_ a Curții de Apel Cluj - Secția a -11- a Civilă, de Contencios administrativ și fiscal, casarea sentinței recurate având în vedere
dispozitivul contradictoriu față de practicaua, considerente și motivarea acesteia, în sensul menținerii Ordinului nr.280 din_ emis de MADR ca fiind legal și temeinic, în conformitate cu prevederile legale, cu consecința trimiterii spre rejudecare.
În drept, art. 304 pct. 6, 7 si 9, art. 3041raportat la art.312 Cod procedură
civilă.
Intimatul M. POP V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat
r
espingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041Curtea reține următoarele:
Singura critică de nelegalitate a hotărârii primei instanțe se referă la faptul că aceasta este lovită de nulitate deoarece există contradicție între obiectul cererii de chemare de judecată și dispozitivul hotărârii. În concret se susține că obiectul cererii de chemare în judecată este suspendarea Ordinului nr. 280/_ emis de pârâta recurentă în timp ce instanța de fond prin dispozitivul hotărârii dispune suspendarea Ordinului nr.186/_ . Așa fiind recurenta arată că acest ordin nu există el fiind emis de M. A. și D. R. și prin urmare nu se putea cere a fi suspendat.
Din cuprinsul cererii introductive rezultă faptul că reclamantul intimat a solicitat instanței suspendarea executării unui act administrativ, în speță Ordinul nr. 280/_ emis de pârâta recurentă MADR. Totodată în dosarul cauzei a fost depus atât Ordinul atacat cât și toate actele care au stat la baza emiterii acestuia. Din cuprinsul minutei hotărârii rezultă fără putință de tăgadă că instanța a dispus suspendarea Ordinului nr. 280/_ . Rațiunea care a stat la baza suspendării acestuia a fost expusă pe larg în considerentele hotărârii unde se face referire expresă la acest ordin. Cu toate acestea în dispozitivul sentinței s-a indicat Ordinul nr. 186/_ emis de pârât. Ulterior însă instanța a constatat existenta erorii materiale și a dispus la data de_ îndreptarea acesteia în sensul indicării corecte în dispozitiv a Ordinului nr. 280/2012. Împotriva acestei încheieri niciuna din părți nu a exercitat calea de atac a recursului, deși a fost comunicată părților încă cu data de_ .
Așa fiind, este evident că în speță ne aflăm în prezența unei erori materiale așa cum este ea definită de prev. art. 281 C. pr. civ și nicidecum în prezența motivului de recurs prev. de art. 304 pct.6 C. pr. civ., respectiv instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut și nici în prezenta motivului de recurs prev. de art. 304 pct.
7 C. proc.civ., în sensul că hotărârea primei instanțe să cuprindă motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Acesta fiind motivul de legalitate invocat, Curtea constată că este neîntemeiat, el fiind de altfel remediat pe cale îndreptării erorii materiale.
Pentru toate considerente mai sus expuse în temeiul disp. art. 312 alin 1 C. proc. civ. recursul declarat de pârâtul M. A. și D. R. urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâtul M. A. ȘI D. R. împotriva sentinței civile nr.867 din 12 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
DP A. -I. A. C. I.
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red.I.C./dact.V.R.
2ex/_
Jud.fond: A. M. C.
