Sentința civilă nr. 7474/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
Sentința civilă nr.7474
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. F. - judecător
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Ț. V. V., cu domiciliul în Seini, str. M. Eminescu nr. 2 ap. 3, județul M. și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat Fericean Florin în B. M., str. N. Iorga nr. 6 sc. F et. 1 ap. 47, județul M. în contradictoriu cu pârâtul M. A. ȘI D. R., cu sediul în B., bd. C. nr. 2-4 sector 3, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea sentință.
T.
Deliberând asupra cererii de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de_ și înregistrată pe rolul instanței sub numărul_ reclamantul T. V. V. a solicitat suspendarea executării ordinului nr. 1163/_ emis de M. A. și Dezvlotării R. și obligarea acestuia la cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii de suspendare a executării actului administrativ, se apreciază pe deplin incidente în situația de față normele cu caracter de excepție prevăzute de art. 14 alin. l din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit cu care în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Se arată că reclamantul apreciază că actului administrativ unilateral individual prin care s-a dispus delegarea reclamantului pentru o perioadă de 60 zile la Direcția Inspecții de Stat din cadrul M. ui A. si D. R. ,
prezintă mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie evidente, de natură a ridica serioase îndoieli asupra valabilității acestuia.
Prin Ordinul nr.1163/_ - înregistrat la D.A.D.R. M. sub nr. 2787 din 22 octombrie 2013 și luat la cunoștință de reclamant la_ - având în vedere Adresa nr.21838/I_ a Cabinetului Secretarului de Stat D. D. Botanoiu înregistrată la Direcția Generală Managementul Resurselor Umane și Juridic sub nr.268505/2013 și Referatul de aprobare nr.255853/2013 și având în vedere prevederile art.87 alin.2 lit. a) și art.88 alin. l și 4 din Legea nr. 188/1999, prevederile Legii cadru nr.284/2010, art.6 alin.3 și art.7 alin.5 din
H.G. nr. 725/2010 - s-a dispus (sub art. 1) ca "... începând cu data emiterii Ordinului - respectiv_, n.n. - reclamantul Ț. V. V., Director executiv gradul II clasa de salarizare 80 în cadrul D.A. M. se deleagă la Direcția Inspecții de Stat din cadrul M. ui A. si D. R. pentru o perioadă de 60 zile calendaristice, în vederea îndeplinirii obiectivelor tematicilor și programelor de inspecții în domeniile specifice de activitate, atribuțiilor asumate prin Acordurile de delegare încheiate între Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Direcția Inspecții de Stat și a obligațiilor asumate prin protocoalele încheiate cu alte instituții ".
La data de 28 oct. 2013 reclamantul a înaintat M. ui A. și D.
R. o plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea ordinului pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, obligație impusă de prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Se apreciază că, în limitele permise de natura specială a procedurii instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța va putea constata pe deplin îndeplinită cerința legală a cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv dovedirea de către reclamant a unor "împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoiala serioasa în privința legalității actului administrativ."
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. Cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantului, dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoiala în ceea ce privește actele contestate, și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.
Se arată că potrivit art. 87 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici se realizează prin modificarea raportului de serviciu, fie pentru eficientizarea activității instituțiilor sau autorităților publice fie în interesul funcționarilor, una dintre modalitățile de modificarea a raporturilor de serviciu constituind-o și delegarea. În ce privește modul, condițiile și perioadele pentru care se poate dispune în mod legal delegarea funcționarului public, acestea sunt reglementate de prevederile art.87 și 88 din Legea nr.188/1999.
Se apreciază că în cazul de față această condiție a legalității măsurii delegării dispuse prin Ordinul nr.1163/_ nu este întrunită, fapt ce impune anularea actului administrativ.
Prin Ordinul suscitat nu se menționează motivele ce au determinat emiterea acestuia și implicit, luarea față de reclamant a unei măsuri de natură a conduce implicit la modificarea pe durata celor 60 zile calendaristice a locului de muncă și trimiterea acestuia, din chiar ziua emiterii lui, la o distanță de sute de kilometri de locuință. Niciun argument privind considerentele avute în vedere de organul emitent și care motivează în fapt decizia de delegare nu este prevăzut în cuprinsul Ordinului, după cum o atare condiție este expres indusă de reglementarea cuprinsă în art. 87 alin. l lit. a din Legea nr. 188/1999.
Se arată că motivele ce au condus la emiterea actului administrativ atacat sunt absolut străine reclamantului. În modalitatea în care s-a înțeles a se emite, nemotivat, un Ordin de delegare a reclamantului într-o altă instituție publică după ce anterior, reclamantul a fost detașat în mod absolut nejustificat pe un post similar din cadrul Direcției pentru Agricultură a Județului Suceava, apreciază că se dezvăluie cu elocvență caracterul abuziv, exclusiv punitiv al măsurilor dispuse fată de reclamant, disimulate în ordine de detașare și respectiv de delegare a acestuia, ordine care nu îndeplinesc însă condițiile de legalitate impuse de prevederile incidente pentru a putea produce efecte juridice.
Se arată că prin Ordinul nr.733/_ înregistrat la D.A.D.R. M. sub nr. 1851/_, având în vedere Referatul Direcției Generale Managementul Resurselor Umane și Juridic nr.267203/2013 (necomunicat) Ministrul A. și D. R. a dispus ca începând cu data emiterii Ordinului reclamantul, Director executiv gradul II clasa de salarizare 80 în cadrul D.A. a Județului M. a fost detașat pentru o perioadă de cel mult 6 luni la D.A. a Județului Suceava pe funcție publică similară, cu menținerea drepturilor salariate.
Se apreciază că prin acest prim Ordin (care deopotrivă nu precizează motivele ce justifică emiterea acestuia și implicit luarea față de reclamant a unei măsuri de natură a conduce la modificarea locului său de muncă) s-a urmărit exclusiv îndepărtarea reclamantului de locul său de muncă pentru a crea condițiile ocupării acestuia de către o altă persoană, actul administrativ urmărind în mod evident trimiterea reclamantului, din chiar ziua emiterii ordinului, la o altă instituție din subordinea MA.D.R. și părăsirea postului anterior ocupat. Nici acest prim ordin nu indica vreun argument privind necesitatea ori modalitatea în care s-ar realiza efîcientizarea activității instituției publice, după cum o atare condiție este expres indusă de reglementarea cuprinsă în art.87 alin. l lit. a din Legea nr.188/1999.
Se arată că prin sentința civilă nr. 5569/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamant privind suspendarea ordinului nr. 733/_ . Subsecvent soluției de admitere a cererii de suspendare a executării acestuia, reclamantul s-a prezentat la sediul D.A. M. pentru a relua atribuțiile specifice postului ocupat, însă acesta a fost împiedicat a executa dispoziția instanței de către
persoana care, cu deplina susținere din partea M. ui, ocupa în mod interimar funcția publică a reclamantului, numita ITU M. .
Starea de fapt a impus formularea de către reclamant, în chiar ziua de_, a unei cereri de executare către M. A., prin care reclamantul a solicitat întreprinderea tuturor demersurilor legale ce se impun în vederea punerii în executare a dispozițiilor hotărârii judecătorești susmenționate și asigurării efective a exercitării de către reclamant a tuturor prerogativelor funcției publice de Director executiv gradul II clasa de salarizare 80 în cadrul Direcției pentru Agricultură a Județului M., funcție ocupată de acesta până la momentul emiterii deciziei 733/2013. Conținutul acestei cereri a fost adusă la cunoștința M.A.D.R. prin fax, la data de_, orele 15,34.
Față de obligațiile impuse prin soluția instanței de admitere a cererii de suspendare a executării Ordinului nr.733/_, la data de_ M.A.D.R. emite Ordinul nr.1154/_ pe care îl înaintează prin fax la D.A. M. la orele 19,17 si prin care se arată că începând cu data de_ se suspendă Ordinul M.A.D.R. nr.733/_ privind detașarea domnului Ț. V. V. .
În cursul aceleași zile însă, M.A.D.R a emis reclamantului un al doilea ordin prin care se realizează o nouă disponibilizare a funcției publice ocupate de acesta și prin care, pentru considerente deopotrivă omise a fi precizate, s-a delegat reclamantul pentru o perioadă 60 zile în cadrul unei alte direcții din cadrul M.A.D.R., fără ca o atare măsură să fie justificată de alte interese decât cele vizând asigurarea condițiilor de ocupare a funcției publice a reclamantului de o altă persoană, numita Itu M., care și în prezent este menținută prin ordin al M.A.D.R. M. la conducerea D.A. M. .
Se apreciază că lipsa oricărei justificări în emiterea noului Ordin de delegare relevă pe deplin că măsura dispusă de M.A.D.R reprezintă în mod neechivoc o nouă încercare a M. ui A. de îndepărtare a reclamantului de pe funcția publică ce o ocupă în mod legal, sub aparența necesității executării unui alt ordin, de această dată un Ordin de delegare nemotivat faptic și nejustificat pe considerente de ordin legal, așa cum acestea sunt impuse de prevederile Legii nr.188/1999. De asemenea însuși legiuitorul a prevăzut în cuprinsul alin.2 al art.88 din Legea nr.188/1999 și dreptul funcționarului public vizat nemijlocit prin ordinul de delegare de a refuza măsura dispusă de instituția publică, în condițiile în care se află într-una din situațiile enumerate expres și limitativ în cuprinsul textului legal, iar funcționarul public este în măsura a face o atare dovadă.
Se consideră că starea de sănătate actuală a reclamantului se circumscrie pe deplin celei reglementate de prevederile art. 88 alin. 2 lit. c din Legea nr. 188/1999, condiții în care prin plângerea depusă la MA.D.R. s-a solicitat să se ia act de refuzul justificat al reclamantului de a da curs Ordinului de delegare nr. 1163/_ - concomitent cu solicitarea de revocare a actului administrativ individual ce îl vizează - motivat de împrejurarea că "starea sănătății acestuia, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea reclamantul suferind de polidiscopatie lombară (discuri lombare degenerate, hernie discală varamediană dreaptă L2-L3, protruzii discale etajate mediene paramediene
drepte L2-L3. L4-L5 si L5-S1), afecțiuni preexistente si dovedite cu prisosință prin multiplele acte medicale eliberate reclamantului de medici specialiști.
Se apreciază că aceste afecțiuni reale de care suferă reclamantul contraindică delegarea acestuia pentru o perioadă de 60 zile ori chiar pentru perioade mai scurte care să implice deplasări repetate și prelungite, expunerea la frig ori umezeală, la curenții de aer, ortostatism prelungit, schimbarea condițiilor de muncă și de dormit, fiind cert ca impunerea unei delegări la o unitate aflată la mai mult de 500 km. de locuința acestuia ce implică o navetă periodică, în prag de iarnă, pentru efectuarea de către reclamant a unei activități de control - cu tot ce poate implica această activitate (cu atât mai mult cu cât aceasta este absolut nejustificată din punctul de vedere al necesității), constituie un factor de risc maior de natură a agrava, cu certitudine, starea de sănătate a reclamantului, cu atât mai mult cu cât actele medicale prezentate relevă caracterul repetitiv al afecțiunilor reclamantului cu preponderență în prag de toamnă/iarnă, cunoscut fiind că factorii de mediu sunt responsabili în cea mai mare măsură de reapariția simptomelor proprii afecțiunilor reumatice degenerative.
Se invocă Decizia nr. 3678/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ .
Se apreciază că cererea de suspendare formulată de reclamant este întemeiată și pentru considerentul prevenirii unei pagube iminente, astfel cum termenul de pagubă iminentă a fost definit în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Se invocă Decizia nr. 1189/2008 a Curții Constituționale care a statuat sensul juridic al verbului "a afecta" în sensul că acesta cuprinde mai multe nuanțe, precum pe cel de "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vătăma", "a leza" sau "a antrena consecințe negative". Se arată că s-ar afecta în mod grav drepturi și libertăți fundamentale reglementate de Cap.II al Constituției, dreptul reclamantului la ocrotirea sănătății, dreptul la viață și integritate fizică și psihică, etc, prin măsura delegării" dispusă nelegal și cu efecte imediate, executorii, reclamantul fiind expus unor prejudicii materiale viitoare, certe și previzibile după cum și unor prejudicii morale considerabile.
Se susține că actul administrativ a cărui suspendare se solicită contravine în mod evident principiilor ce stau la baza exercitării funcției publice, astfel cum acestea sunt reglementate de prevederile art.3 din Legea nr.188/1999 și cum au fost garantate reclamantului la momentul numirii sale în conducerea
D.A. M., în speță legalitate, imparțialitate, obiectivitate, transparență, eficiență și eficacitate, responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale ori stabilitate în exercitarea funcției publice, actul administrativ atacat fiind apt a produce un important prejudiciu reclamantului și care se impune a fi evitat prin suspendarea executării acestuia. Se invocă Decizia nr. 961/_ pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Se apreciază că suspendarea executării actului administrativ unilateral individual ar fi în deplin acord cu Recomandarea nr. R(89)8 adoptată la data de
13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă.
În susținerea cererii sale reclamantul a depus copii de Ordinul M.A.D.R. nr. 1163/_, Ordinul M.A.D.R. nr.1154/_, actele medicale, certificatul de concediu medical, Ordinul M.A.D.R. nr.733/_, copia minutei de suspendare a executării acestuia, actul de identitate al petentului, decizii din practica judiciară a înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea prealabilă și dovada comunicării acesteia cu M.A.D.R.
La data de_ pârâtul M. A. și D. R. a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se apreciază că condițiile care trebuiesc a fi îndeplinite pentru a solicita suspendarea unui act administrativ prevăzute de Legea nr. 554/2004, în speță, nu sunt îndeplinite. Se arată că referitor la dovada unei vătămări produse reclamantului prin executarea actului administrativ a cărui suspendare o solicită reclamantul nu a adus nici o dovada în acest sens. Reclamantul critică actul administrativ, motivându-și cererea pe faptul că actul nu conține motivele ce au determinai emiterea acestuia și implicit, luarea măsurii de modificare a raporturilor de serviciu pentru o durată de 60 de zile calendaristice.
Prin Ordinul nr. 1163/_ emis de către M.A.D.R. reclamantul a fost delegat pentru a exercita o funcție publică de același grad, pentru o perioadă temporară de 60 de zile respectiv aceea de director, începând cu data de_ . Se apreciază că aceasta delegare s-a dispus cu respectarea prevederilor art. 87 alin 2 lit. a) și art. 88 alin. 1 și 4 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Se apreciază faptul că persoana care are competenta numirii în funcția publică poate dispune delegarea temporară a funcționarului public, cât și încetarea acestei măsuri. Or, atât timp cât legiuitorul a specificat faptul ca delegarea se poate face pe o perioadă de maxim 60 de zile calendaristice, măsura s-a dispus cu respectarea prevederilor legale în vigoare, astfel că Ordinul nr. 1163/_ întrunește condițiile de legalitate cu privire la delegarea funcționarilor publice.
Se arată că față de ordinul contestat reclamantul n-a relevat instanței împrejurări de natură a arunca o umbră de îndoiala asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ atacat pentru a constitui cazul bine justificat prevăzut de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Se solicită instanței să se constate faptul că reclamantul nu face dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor stabilite în mod concret de către legiuitor pentru a putea solicita suspendarea actului administrativ atacat. Mai mult, acest act administrativ este suspendat de drept pe toată perioada în care reclamantul beneficiază de concediu medical, urmând ca actul administrativ privind delegarea să producă efecte anterior refacerii capacității de muncă a reclamantului și prezentării acestuia la locul de muncă stabilit prin ordinul de delegare.
Pentru a se dispune suspendarea executării, care este o măsură de excepție de la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie dovedită iminența producerii prejudiciului material, iar în cauza nu s-a făcut o asemenea dovadă.
Pe de altă parte, existenta unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Se face precizarea că în urma acestor refuzuri succesive ale reclamantului în calitatea sa de funcționar public de conducere de a îndeplinii atribuțiile dispuse de către angajator, pot atrage și cercetări administrative.
Se consideră că motivarea refuzului reclamantului prin aceea că acesta invocă în fața instanței afecțiunile de care suferă și pe care nici o instituție, publica nu le renegă, nu reprezintă o motivație plauzibilă pentru a se formula un refuz din partea reclamantului de a își îndeplinii atribuțiile dispuse de către angajator, în speța de față o instituție publică, în conformitate cu prevederile art. 88 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 188/1999. S-a avut în vedere în primul rând nevoia și interesul instituției, considerente prin care a fost necesar realizarea unei acțiuni de eficientizare a activității instituției pentru care s-a dispus delegarea, pentru o perioadă de cel mult 60 de zile, a reclamantului - funcționar public pe o funcție similară în cadrul unui compartiment al ministerului.
Se apreciază că afirmațiile reclamantului, prin care acesta susține că se urmărește "înlăturarea" sa din funcția deținută sunt nejustificare și nedovedite, iar faptul că în prezent a fost numită o alta persoana la conducerea Direcției pentru Agricultura a județului M., s-a realizat pentru o perioadă determinată pentru buna desfășurare a activității în condițiile în care conducătorul acesteia este suspendat de drept pentru incapacitate de muncă.
Totodată, trebuie avut în vedere că suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu material prav sau imposibil de înlăturat, în speță reclamantul fiind detașat doar temporar, astfel încât niciun prejudiciu nu poate fi identificat.
Se solicită a se constata că nici una din cele 3 condiții nu a fost îndeplinită, motiv pentru care se solicită instanței respingerea prezentei cererii prin care reclamantul solicită suspendarea actului administrativ prin care s-a dispus delegarea sa.
Analizând actele și lucrările dosarul instanța reține următoarele.
Pronunțându-se cu prioritate asupra excepției de necompetență materială, instanța reține următoarele:
În prezenta cauză se solicită suspendarea unui ordin emis de către M.
A. și D. R. .
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Pe de altă parte, potrivit art. 109 din Legea 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de
contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
În acest sens, având în vedere dispozițiile legale enunțate și ținând cont de practica judiciară adoptată în materie de către Curțile de Apel, instanța va respinge excepția de necompetență materială a T. ui M. .
Asupra cauzei, se rețin următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond; în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Prima condiție, respectiv formularea plângerii prealabile, în temeiul art. 7 din Legea 554/2004 este îndeplinită, dovada introducerii acesteia aflându-se la filele 13-21.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 cazurile bine justificate sunt definite ca fiind acele împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Se reține că prin ordinul a cărui suspendare se solicită, se dispune delegarea reclamantului, funcționar public, la Direcția Inspecții de Stat din cadrul M. ui A. și D. R. pe o perioadă de 60 de zile.
Deși unul dintre principiile care caracterizează cariera funcționarului public este acela al mobilității, potrivit art. 89 alin.3 lit. f din Legea nr.188/1999, funcționarul public poate refuza detașarea dacă justificarea refuzului său constă în existența unor motive familiale temeinice.
Reclamantul a invocat și a dovedit o stare de fapt personală, legată de familia sa, care ar putea, în urma unei analize pe fond a cauzei să conducă la concluzia îndeplinirii condițiilor existenței unui refuz justificat.
De precizat că justificarea refuzului reclamantului nu poate fi analizată în prezentul dosar.
În ceea ce privește paguba iminentă definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, instanța apreciază că și această condiție este îndeplinită.
Astfel, în situația în care s-ar reține că refuzul reclamantului este unul întemeiat, și ținând cont de motivele invocate de acesta, imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor sale de familie, ar fi de natură să conducă la crearea unui prejudiciu în sarcina reclamantului.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite cererea reclamantului conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
:
Respinge excepția de necompetență materială.
Admite acțiunea formulată de către reclamantul Ț. V. V., cu domiciliul procesual ales în B. M., str. N. Iorga nr. 6 sc. F et. 1 ap. 47, județul
M. la cabinet avocat Fericean Florin, împotriva pârâtului M. A. ȘI D. R., cu sediul în B., bd. C. nr. 2-4 sector 3.
Dispune suspendarea Ordinului nr. 1163 din_ emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
V. F. | E. -A. | I. C. |
Red. F.V./_
Tehnored. E.A.I.C./ _
