Decizia civilă nr. 4378/2013. Obligare emitere act administrativ

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ *

DECIZIA CIVILĂ Nr. 4378/2013

Ședința publică din data de 17 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.

JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.

Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN C.

C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 747 din data de_, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta K. I. și pârâta I. P. J. C., având ca obiect - obligare emitere act administrativ Legea nr. 247/2005.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul formulat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Prin Încheierea civilă nr. 2366/2013 dosarul nr._ a fost scos de pe rolul Înaltei Curți de C. și Justiție și trimis la Curtea de Apel C., instanță devenită competentă să îl soluționeze, conform Legii nr. 2/2013.

Prin Serviciul Registratură, la data de_ recurenta a depus la dosar note de ședință, însoțite de înscrisuri, într-un singur exemplar.

Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 coroborat cu dispozițiile Legii nr. 247/2005 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 747 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. s-au respins excepțiile invocate de pârâta I. P. J.

  1. și C. C. PENTRU S. D. .

    S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta K. I. în contradictoriu cu pârâții I. P. J. C. și C. C. PENTRU S.

  2. .

A fost obligată pârâta I. P. J. C. la înaintarea întregii documentații privind acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în C. -N.

, str. Fântânele, nr. 1, ap. 89, pârâtei C. C. PENTRU S. D., în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei.

A fost obligată pârâta C. C. PENTRU S. D. să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilului de mai sus, în termen de 30 de zile de la data primirii dosarului, sub sancțiunea aplicării unei penalități de 10 lei/zi de întârziere, începând cu data expirării termenului de executare și până la executarea obligației.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la_ de reclamanta K. I., în contradictoriu cu pârâții I. P. J. C. și C.

  1. PENTRU S. D., s-a solicitat obligarea pârâtei de randul 1 la înaintarea întregii documetatii de revendicare privind ap. 89, situat in C. N., str. Fantanele, nr . 1, jud . C., Comisiei Centrale, in conditiile Titlului VII al Legii 247/2005 și obligarea pârâtei de rând 2 la solutionarea dosarului reclamantei de despagubire, ce urmeaza a fi inaintat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D., prin acordarea despagubirilor cuvenite reclamantei, să fie obligate paratele la plata daunelor cominatorii in cuantum de 50 lei/zi de intarziere.

    Ca urmare a demersurilor întreprinse de instanță și conform celor relevate de părți, reclamanta este titulara dispoziției nr. 400/_ emisă de Primarul mun. C. N., prin care i-a fost recunoscut dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul în litigiu, aspect necontestat de către pârâte.

    Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta I. P. jud. C. a invocat excepțiile necompetenței materiale a Curții de Apel C. și cea a lipsei plângerii prealabile, care au fost respinse, pentru următoarele considerente:

    Deși este real că pârâta de rând 1 este o autoritate județeană, nu este mai puțin adevărat că pretenția concretă invocată și finalitatea demersului reclamantei constă în obținerea titlului de despăgubire, care să îi confere dreptul de a beneficia, efectiv, de măsurile reparatorii instituite în favoarea sa. Or, o astfel de atribuție revine pârâtei de rând 2, care este fără doar și poate o autoritate centrală, astfel încât pornind de la această calificare juridică a acțiunii și constatând că pretențiile care o vizează pe pârâta de rând 1 sunt doar modalitatea în care reclamanta se asigură că o eventuală soluție de admitere a cererii va putea fi pusă, efectiv, în executare, Curtea a statuat în sensul în care este competentă pentru a soluționa pricina.

    Excepția lipsei plângerii prealabile a fost respinsă cu luarea în considerare a faptului că reclamanta înțelege să invoce, în fapt, un refuz nejustificat al pârâtelor de a-și îndeplini atribuțiile legale, caz în care plângerea prealabilă nu este necesară, conform prev. art. 7 alin. 5 din LCA.

    În plus, s-a constatat că petenta a depus la dosar o bogată corespondență cu diferite autorități, în vederea rezolvării favorabile a cererii sale, rămasă însă fără rezultat.

    În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, invocată de către pârâta CCSD, Curtea a respins-o, pentru următoarele considerente:

    Pârâtele nu au contestat faptul că reclamanta este titulara dispoziției nr. 400/_ emisă de Primarul mun. C. N., prin care i-a fost recunoscut dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul în litigiu.

    Conform susținerilor cuprinse în întâmpinare, dosarul nr. 2647 aferent Dispoziției nr. 400/_ emisă de Primarului Municipiului C. -N., prin care se propune acordarea de despăgubiri pentru apartamentul nr. 89, din imobilul situat în municipiul C. -N., str. Fântânele nr. 1, a parcurs următorul traseu:

    1. a fost înaintat Instituției P. J. C. de către Primăria municipiului C. -N. prin adresa înregistrată sub nr. 5678 din_ ;

    2. I. P. J. C. a efectuat controlul de legalitate, conform art. 16 alin. 2" din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificat și completat prin O.U.G.

      nr. 81/2007, asupra Dispoziției mai sus menționate, prin care se propune acordarea de despăgubiri bănești în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubuirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, și a emis avizul de legalitate având nr. 5768/506/_ ;

    3. transmiterea dosarelor de despăgubire către Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. se face în baza unei proceduri stabilite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, respectiv a unei programări pentru fiecare instituție a prefectului din țară, programare ce are loc o dată la 3 luni, fiind impus și un număr maxim de 25 de dosare ce pot fi înaintate.

Date fiind aceste limitări, impuse de către ANRP, se arată că dosarul nu putut fi înaintat Comisiei Centrale, până la momentul actual.

Curtea a constatat că reclamanta este titulara unei dispoziții emise în urma pronunțării unei hotărâri judecătorești irevocabile, care stabilea atât dreptul său la reparații cât și modalitatea în care aceste reparații vor fi acordate, în speță, decizia civilă nr. 235/A/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. (f. 40-45), astfel încât, în mod evident, nu mai era necesară parcurgerea procedurii conform art. 16 alin. (21), alin. (3) și alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, întrucât toate verificările asupra dreptului invocat au fost făcute de instanțele de judecată care și stabilit în mod irevocabil modalitatea de despăgubire în echivalent.

Pe de altă parte, finalitatea Deciziei civile nr. 235/A/2008 a Curții de Apel

C. irevocabilă, este aceea de a se obține despăgubirile bănești, instanța apreciind că, în acest context, conduita celor două autorități încalcă dreptul de proprietate al reclamanților în sensul evocat de art., 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO "Neexecu tare a une i ho tăr âr i judec ătoreș ti c are r ecuno aș te drep tul l a

desp ăgub ire, ch iar d ac ă nu es te s tab il it ș i cu an tu mul, constitu ie o inger in tă in dreptul de proprietate în sensul primei fraze a primului alineat al articolul 1 dinProtocolul nr. 1 (D. si alții c. României, nr. 25862/03,

§§ 46-47, 3 martie 2009)"

[par. 182].

Parcurgerea procedurii instituite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, întrucât ea are drept fundament dispoziția Primarului mun. C. -N., căreia statul, în sens larg, prin autoritățile sale administrative, trebuie să i se conformeze.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește în mod constant în jurisprudența sa că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative.

Noțiunea de « bunuri » poate cuprinde atât « bunurile actuale » cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamanta poate pretinde că a avut cel puțin o « speranță legitimă » de a obține beneficierea efectivă de un drept de proprietate.

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945

- 22 decembrie 1989, republicată.

Principiile de acordare a despăgubirilor, în sens larg, sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica

jurisdicțională internă și internațională având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de S. Român; neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform prevederilor prezentei legi.

Reclamanta a parcurs procedurile instituite în favoarea ei și este doar culpa autorităților că nu se poate bucura de bunul de a cărui ocrotire ar trebui să se bucure, iar nerespectarea termenelor instituite prin actele normative anterior enunțate nu trebuie să producă prejudicii în patrimoniul reclamantei.

Pentru a se pronunța în sensul temeiniciei cererii, instanța a luat în considerare și împrejurarea că în practica Curții de la Strasbourg s-a stabilit, în egală măsură, că noțiunea de termen rezonabil include și durata procedurilor administrative, care au fost demarate în cauză de către reclamantă prin depunerea notificării.

De la data rămânerii definitive a Dispoziției Primarului mun. C. -N., reclamanta a făcut nenumărate demersuri în vederea obținerii despăgubirilor. Curtea reține însă că nu a existat o colaborare corespunzătoare între instituțiile abilitate să soluționeze cererea reclamanților.

Așa fiind, se poate conchide în sensul în care procedura impusă de ANRP, respectiv programarea într-un ritm extrem de lent a dosarelor soluționate de autoritățile locale, fără a se face o diferențiere pentru dosarele deja soluționate de instanțele de judecată, nu respectă exigențele unei bune administrații și este de natură să încalce în mod grav drepturile legitime ale reclamantei.

Guvernul este autoritatea publica a puterii executive, care asigura realizarea politicii interne și externe a tarii și exercita conducerea generală a administrației publice.

In realizarea funcțiilor sale Guvernul îndeplinește/exercita conducerea generală a administrației publice;

Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și este garantul respectării legii.

C. centrală, ca structură a executivului, are drept atribuții în analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 .

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.

Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, prefecții, președinții consiliilor județene, primarii, entitățile implicate în acordarea de măsuri reparatorii stabilite de lege pentru imobilele preluate în mod abuziv, precum și celelalte instituții abilitate ale statului trebuie să coopereze pentru aducerea la îndeplinire a legilor privitoare la plata despăgubirilor.

Este de reținut faptul că statul trebuie să-și organizeze în așa fel serviciile oferite cetățenilor încât să le dea posibilitatea acestora să se bucure în mod real și concret de drepturile fundamentale ce le sunt recunoscute.

ANPR a solicitat reprezentantului Guvernului pe plan local, în disprețul celor statuate de art. 16 din titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 ca dosarele să fie înaintate Comisiei în ritm extrem de lent( pe baza unei programări care are loc o dată la 3 luni, fiind impus un număr de maxim 25 de dosare ce pot fi înaintate).

Fără îndoială că blocarea procedurii de înaintare a dosarelor la nivelul Instituției prefectului reprezintă un exces de putere în înțelesul dat de art. 2 alin.1 lit. m din Legea 554/2004.

Refuzul autoritățile publice implicate în procedura acordării despăgubirilor de a înainta/ prelua dosarele nu are un fundament legal, conduce pe cale indirectă la lipsirea de efecte juridice a actelor jurisdicționale intrate în puterea lucrului judecat și încalcă dreptul de proprietate al reclamantei.

În concluzie, luând în considerare intervalul scurs de la data notificării/emiterii dispoziției precum și faptul că reclamanta a fost lipsită de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului încă de la data preluării lui abuzive, iar dispoziția Primarului mun. C. -N. 400/2009 poate fi asimilată unui "bun"; în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu poate fi primită apărarea pârâtei C. C. pentru S. D. referitoare la prematuritatea/ în subsidiar netemeinicia acțiunii din perspectiva faptului că nu a fost urmată în totalitate procedura administrativă.

Curtea a apreciat că, dacă s-ar lua în considerare această poziție, s-ar ajunge în situația în care pârâtele s-ar prevala, cu succes, de propria culpă, ceea ce este inadmisibil din perspectiva principiilor care guvernează statul de drept.

Toate aceste considerente au format convingerea instanței în sensul în care refuzul Instituției P. de a înainta dosarul, refuzul Comisiei de a prelua acest dosar și de a emite decizia la care este îndreptățită reclamanta este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, dreptul de apreciere al autorității fiind exercitat abuziv.

Lentoarea parcurgerii etapelor administrative nu poate fi explicată în mod rezonabil de procedura de preluare a dosarelor instituită de autorități în disprețul celor statuate de art. 16 alin 2 teza finală din titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005.

C. avea toate pârghiile administrative pentru a intra rapid în posesia dosarului iar I. prefectului în calitatea de garant a respectării Constituției și legilor trebuia să vegheze la respectarea acestora și să exercite acele prerogative legale recunoscute de Legea 340/2004 și Legea contenciosului administrativ care puteau asigura realizarea acestui deziderat. Neexercitarea acestor atribuții lipsesc de legitimitate apărarea invocată de această autoritate.

Ca atare, în baza prev. art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta K. I., fiind obligată pârâta I. P.

  1. C. la înaintarea întregii documentații privind acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în C. -N., str. Fântânele, nr. 1, ap. 89, pârâtei C. C. PENTRU S. D., în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei.

    De asemenea, a fost obligată pârâta C. C. PENTRU S. D. să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilului de mai sus, în termen de 30 de zile de la data primirii dosarului, sub sancțiunea aplicării unei penalități de 10 lei/zi de întârziere, începând cu data expirării termenului de executare și până la executarea obligației, Curtea apreciind că acest cuantum este, în sine, suficient de constrângător pentru a determina pârâta să aducă la îndeplinire dispozițiile date, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce privește fondul problemei, respectiv îndreptățirea reclamantei la emiterea titlului de despăgubire nu a fost manifestată o opoziție tranșantă din partea acestei pârâte.

    Au fost respinse restul pretențiilor, referitoare la acordarea unor penalități în cuantum mai mare decât cel specificat anterior, constatându-se că nu poate fi

    validat, la acest moment, nici petitul privind acordarea efectivă a despăgubirilor, în măsura în care aceasta a fost pretenția concretă invocată, conform celor expuse în partea finală a petitului 2.

    Pentru a aprecia astfel, s-a reținut că reclamanta nu este în posesia unui titlu de plată, competența emiterii lui nerevenind niciuneia dintre cele două pârâte, găsindu-și aplicare în cauză și prev. art. 3 din Ordonanța de Urgență nr. 62/2010.

    Deși s-a solicitat de către reclamantă acordarea cheltuielilor de judecată, nu s-a făcut dovada plății unor sume cu acest titlu.

    Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. C. PENTRU S. D.

    solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

    1. Instanța de fond În mod netemeinic a respins excepția prematurității cererii introductive de instanță.

În susținerea excepției invocate, a subliniat faptul că, procedura administrativă prevăzută Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, presupune parcurgerea mai multor etape și anume:

În cuprinsul art. 13 alin. 1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma În domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă ..., se constituie ... C. C. pentru S. D., denumită În continuare C. C., care are, În principal, următoarele atribuții:

  1. dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;

  2. ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi. "

În acest context precizează că Legea nr. 247/2005, În cuprinsul Titlului 1, modifică și completează Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate În mod abuziv În perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar În cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate În mod abuziv. Totodată, menționează că În cuprinsul art.l alin.l Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se arată că "prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite În natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001. .. ".

Prin urmare, acesta este cadrul normativ În virtutea căruia C. C. pentru S. D. Își exercită atribuțiile mai-sus amintite.

Această din urmă procedură administrativă (cea prevăzută la Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite În temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii În echivalent, emise Înainte de intrarea În vigoare a Legii nr. 247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri În condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării În vigoare a actului normativ amintit.

În acest context, învederează că procedurile de transmitere Secretariatului Comisiei Centrale a dosarelor de către entitățile Învestite cu soluționarea notificărilor În procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, Însoțite de Întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute În cuprinsul art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

După primirea dosarelor, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale pentru S.

D. procedează la analizarea dosarelor În privința verificării legalității

respingerii cererii de restituire În natură. Ulterior acestei analize, dosarele, În care În mod Întemeiat cererea de restituire În natură a fost respinsă, vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate de către C. C.

, În vederea Întocmirii raportului de evaluare.

În baza raportului de evaluare C. C. va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Ulterior după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor Îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi Înaintat Depozitarului Central În termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, În vederea conversiei În acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea D. În Numerar În vederea efectuării operațiunilor de plată.

În cazul dedus judecății, dosarul reclamantei nu a fost trimis de I. P.

J. C., la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. .

Învederează că procedura administrativă specială de acordare a despăgubirilor, care se finalizează cu emiterea deciziei ce reprezintă titlu de despăgubire nu se poate declanșa În lipsa transmiterii de către entitatea Investită cu soluționarea notificării a dosarului de despăgubire, completat cu actele solicitate, așa cum prevăd dispozițiile legale mai sus arătate.

Precizează că la data redactării prezentei. dosarul nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru S. D. .

Pentru aceste considerente solicită să se admită excepția prematurității cererii de chemare În judecată.

II. În ceea ce privește emiterea deciziei În termen de 30 de zile de la data primirii dosarului Învederează următoarele:

Asimilarea termenului de 30 de zile, unui termen În care C. C. pentru S. D. să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, fiind inclusă și parcurgerea etapei evaluării, așa cum este prevăzut la art.2 lit.h din Legea nr.554/2004 este total greșită.

Învederează că potrivit art.2 alin.1 lit.g din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea.

Prin urmare, pentru a putea vorbi de un refuz nejustificat, trebuie să existe o comunicare expresă a poziției autorității publice, În speță a Comisiei Centrale pentru S. D., căreia i s-a adresat cererea, iar refuzul de a soluționa favorabil cererea să se bazeze pe un exces de putere.

Or, răspunsul formulat către reclamantă, nu conține un refuz întemeiat pe un exces de putere, care apare atunci când autoritatea respectivă are dreptul de apreciere, când legea Îi Îngăduie să adopte o soluție din mai multe posibile.

Nesoluționarea În termenul legal al unei cereri sau refuzul nejustificat, definite de legea contenciosului administrativ, determină nașterea dreptului la investirea instanței de contencios administrativ, Însă În speța de față învederează că nu poate fi vorba de un refuz al pârâtei Comisii.

Interpretarea dispozițiilor legale referitoare la nesoluționarea În termen și refuzul nejustificat de a soluționa o cerere relevă faptul că nu orice refuz de a soluționa o cerere adresată autorității se poate califica drept refuz nejustificat, ci doar acel refuz care se fundamentează pe un exces de putere.

Refuzul de a soluționa favorabil o cerere de către autoritatea publică presupune exprimarea neechivocă a poziției de către aceasta urmare a unei solicitări exprese, cu depășirea limitelor dreptului de apreciere cu care a fost investită autoritatea.

Mai mult decât atât, procedura administrativă nu se declanșează la simpla cerere a persoanei Îndreptătite. ci prin transmiterea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. și prin parcurgerea etapelor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 până la finalizarea acesteia prin emiterea deci iei ce constituie titlu de despăgubire.

Soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face În virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr.247/2005 și nu În baza unei cereri exprimate de persoana Îndreptătită. Altfel spus, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art.16 alin 1 și 2 din actul normativ amintit, așa cum a fost modificat și completat prin O.U.G.nr.81/2007.

Nu În ultimul rând, precizează că, prin Hotărârea de Guvern nr.527/2006 a fost aprobat contractul-cadru si onorariile maximale acordate evaluatorilor autorizati, persoane fizice sau juridice, În vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform Titlului VII "Regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente.

În temeiul acestor dispoziții legale, sunt Încheiate contracte pe prestări servicii cu societățile de evaluatori sau evaluatorii, precum și anexe ale acestor contracte, anexe În care este indicat termenul de executare a evaluării, care este de 20 zile, cu mentiunea că termenul indicat se calculează de la data primirii dosarelor.

Tototdată, trebuie avut În vedere și faptul că Între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei de către C. C. există o perioadă În care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, acestea din urmă pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest răspus atât persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale, cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventuale obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu Comisiei Centrale pentru

S. D. .(A se vedea În acest sens dispozițiile art.16.13 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr.241/2005, aprobate prin H.G.nr.1095/2005)

În drept s-au invocat dispozițiile: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, art. 299 și urm., art. 304 alin.9, art. 304 ind. 1 din Codul de Procedura Civilă.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu constă în obligarea paratei C.C.S.D de a emite decizia cuprinzând titlul de despăgubire reglementat de titlul VII al Legii 247/2005 și a de îndeplini operațiunile administrative prealabile si necesare emiterii titlului de despăgubire si care nu au fost îndeplinite până în prezent din procedura administrativă reglementata de cap.V din titlul VII al Legii 247/2005 respectiv procedura de evaluare .

În speță, reclamanta a solicitat, in temeiul Legii 10/2001, masuri reparatorii pentru ap. 89, situat in C. N., str. Fantanele, nr . 1, jud. C., imobil ce a fost înstrăinat, fiind imposibila restituirea in natura, reclamanta fiind titulara dispoziției nr. 400/_ emisă de Primarul mun. C. N., prin care i-a fost recunoscut dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul în

litigiu, aspect necontestat de către pârâte.

Pana la introducerea acțiunii pârâta nu a soluționat aceasta cerere respectiv nu a îndeplinit operațiunile administrative necesare pentru emiterea titlului de despăgubire.

In aceasta materie se apreciază cu valoare de principiu ca procedura de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, conform Legii nr.10/2001 se realizează într-un termen rezonabil.

În privința acestui tip de cerere nu sunt incidente dispozițiile art.2 alin.(1) lit.g) din Legea nr.554/2004 referitoare la termenul legal de 30 de zile pentru soluționarea cererii. Din această soluție de principiu rezultă că în îndeplinirea obligațiilor prevăzute de titlul VII al Legii 247/2005 debitorul respectiv parata beneficiază de un termen pentru îndeplinirea acestor obligații .

Rezultă așadar că în speță se poate vorbi de nesoluționarea unei cereri doar daca îndeplinirea operațiunilor administrative și emiterea titlului de despăgubire nu se realizează într-un termen rezonabil. Caracterul rezonabil al acestui termen se apreciază de la caz la caz, la momentul soluționării acțiunii. Totodată, fiind vorba de o situație continuă în timp această cerere si caracterul rezonabil al termenului se soluționează respectiv se apreciază în raport cu legislația in vigoare la data soluționării de către instanța a acțiunii.

Raportat la aceste considerente rezultă ca în speță pe lângă prevederile cuprinse in cap. V al titlului VII al Legii 247/2005 sunt aplicabile si prevederile adoptate în această materie respectiv prevederile cuprinse in OUG 4/2012 conform cărora:,, La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.,,

In baza acestor prevederi legale rezulta ca in speță chiar daca s-ar putea retine ca la data pronunțării soluției recurate a trecut un termen rezonabil in care parata avea posibilitatea reala de a emite titlul de despăgubire, obligația paratei la emiterea acestui titlu și la îndeplinirea operațiunilor administrative nu a devenit exigibilă întrucât termenul de îndeplinire a obligațiilor prevăzute de titlul VII al Legi 247/2005 s-a prelungit prin voința legiuitorului exprimată în actul normativ sus menționat, act normativ care urmărește implementarea hotărârii din cauza pilot M. Athanasiu și alții împotriva României .

Astfel, așa cum rezultă din expunerea de motive a acestui act normativ, suspendarea procedurilor de evaluare și de emitere a titlului de despăgubire urmărește implementarea hotărârii sus menționate și a fost determinată și de imposibilitatea corelării momentului epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.

Prin aceasta suspendare nu s-a urmărit așadar doar amânarea momentului la care se vor realiza evaluarea imobilelor respectiv emiterea titlurilor de despăgubiri ci prin această suspendare s-a urmărit blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar pe de o parte pentru reformarea legislației în acest domeniu și pe de altă parte pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.

In ce privește găsirea resurselor financiare așa cum rezultă și din nota de fundamentare cât și din expunerea de motive a OUG 4/2012, resursele

financiare prevăzute de Legea 247/2005 cu modificările ulterioare pentru plata acestor despăgubiri nu mai exista in prezent. Fondul Proprietatea s-a epuizat intr-o proporție de peste 99% iar plata în numerar a fost sistată timp de 2 ani datorita lipsei fondurilor necesare în acest sens. În aceste condiții, emiterea titlurilor de despăgubire nu ar avea o acoperire fiind necesară găsirea altor resurse financiare care să asigure plata acestor despăgubiri. Pentru plata despăgubirilor în numerar, ca urmare a suspendării plătii acestora timp de 2 ani prin OUG 62/2010 practica judiciară a statuat cu caracter de principiu ca emiterea titlurilor de plată apare ca prematură până la expirarea acestui termen astfel ca pentru identitate de rațiune aceasta soluție poate fi aplicată și în spețe de genul celei de față pentru emiterea titlului de despăgubire ca urmare a adoptării OUG 4/2012.

Pe de altă parte, prin hotărârea pronunțată în cauza pilot M. Athanasiu împotriva României s-a recomandat o reformare a legislației în domeniu atât în privința despăgubirii propriu zise cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.

Așa cum rezultă din nota de fundamentare a OUG 4/2010 și din expunerea sa de motive, în acest interval de timp urmează a fi adoptat un act normativ in acest sens. Și din această perspectivă, se impune oprirea procedurilor de despăgubire pentru a putea avea o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubirile, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente în acest sens și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real așa cum recomandă hotărârea CEDO sus menționată. Stoparea acestor proceduri ar urmări așadar să asigure tuturor persoanelor îndreptățite și deci aflate în aceeași situație plata unei despăgubiri .

În aceste condiții, Curtea apreciază ca nu ar fi posibilă în speță admiterea recursului și implicit a acțiunii cu stabilirea îndeplinirii obligației după 15 mai 2013 întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu astfel că o hotărâre de admitere ar fi în discordanță cu această intenție exprimată în OUG 4/2012.

Totodată, prin instituirea acestui termen, obligațiile prevăzute de titlul VII al Legii 247/2005 în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de către reclamantă ca și condiție de exercitare a acțiunii civile sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare .Atât sub imperiul vechiului cod civil cât și sub imperiul noului cod civil creditorul ce are un drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului respectiv executarea obligației corelative acestui drept înainte de împlinirea termenului. Singura posibilitate legală pentru a obține admiterea unei acțiuni privind o un drept afectat de un termen suspensiv este aceea de a exercita o acțiune preventivă așa cum ea este reglementată de art. 110 C.pr.civ dar, în speță, ipotezele de excepție ale acestui text de lege nu sunt îndeplinite raportat la rațiunile adoptării OUG 4/2012 mai sus expuse și la împrejurarea că, în speță, admiterea acțiunii nu este necesară pentru a preîntâmpina o pagubă iminentă pe care reclamanta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului întrucât ea, indiferent de momentul efectiv al plătii, vor obține despăgubirea stabilită de lege, suspendarea urmărind tocmai acest scop de a asigura plata acestor despăgubiri legale .

În ceea ce privește I. prefectului jud C., reținându-se faptul că dosarul reclamantei a fost trimis la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. despăgubirilor la_, fiind înregistrat sub nr. 50700, pretențiile formulate împotriva acestei pârâte apar ca lipsite de interes.

Având in vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proced. civilă, reținând și incidenta în speță a OUG 4/2012, se va admite recursul declarat de C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 747 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. care va fi modificat în parte în sensul că se va respinge ca prematură acțiunea formulată de reclamanta K. I. în contradictoriu cu C. C. PENTRU S. D. și ca lipsită de interes în contradictoriu cu I. P. J. C. .

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate în ceea ce privește soluțiile date excepțiilor necompetenței și lipsei procedurii prealabile, acordării de despăgubiri și penalități.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de C.

C. PENTRU S.

D.

împotriva sentinței civile nr. 747 din _

, pronunțată în dosarul nr. _

al

Curții de Apel C. pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca prematură acțiunea formulată de reclamanta K. I. în contradictoriu cu C. C. PENTRU S. D. și ca lipsită de interes în contradictoriu cu I. P.

J. C. .

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte,

F. T.

Judecător,

M. H.

Judecător,

D. M.

Grefier,

D. C.

Red.M.H./dact.L.C.C.

2 ex./_ Jud.fond: M. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4378/2013. Obligare emitere act administrativ