Decizia civilă nr. 6133/3013. Obligare emitere act administrativ

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *

DECIZIA CIVILĂ NR. 6133/3013

Ședința publică din data de 27 mai 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: DP GREFIER: V. D.

S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâta G.

I., împotriva sentinței civile nr. 330 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., în contradictoriu cu intimații C. C. PENTRU S.

D. și A. N. PENTRU R. P., având ca obiect obligare emitere act administrativ titlu de despăgubire.

Constituirea completului s-a făcut potrivit procesului-verbal din data de_ ( f.15).

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 mai 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 330 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta G. I. împotriva pârâtei C. C. PENTRU S.

D. ca prematură.

În considerente se reține că obiectul prezentului litigiu consta in obligarea paratei C. C. PENTRU S. D. de a emite decizia cuprinzând titlul de despăgubire reglementat de titlul VII al Legii 247/2005 si a de îndeplini operațiunile administrative prealabile si necesare emiterii titlului de despăgubire si care nu au fost îndeplinite pana in prezent din procedura administrativa reglementata de cap.V din titlul VII al Legii 247/2005 respectiv procedura de evaluare .

In speța la data de_, reclamanta s-a adresat paratei cu o cerere în sensul de a i se soluționa dosarul de despăgubire prin îndeplinirea operațiunilor administrative sus indicate si emiterea titlului de despăgubire. In răspunsul adresat de către parata nu se neaga îndreptățirea reclamantului la emiterea titlului de despăgubire si se exprima voința de a soluționa cererea reclamantului fără insa a se putea preciza termenul in care aceasta cerere urmează a fi soluționata. Ca atare în speță nu se poate vorbi de un refuz al paratei de a soluționa cererea de emitere a titlului de despagubire ci de o nesolutionare a acestei cereri in termenul legal. Pana la introducerea actiunii parata nu a solutionat aceasta cerere respectiv nu a indeplinit operatiunile administrative sus mentionate si nici nu a emis titlul de despagubire.

In aceasta materie s-a apreciat cu valoare de principiu ca procedura de emitere a deciziei reprezentând titlu de despagubire pentru imobilele care nu pot fi restituite în natura, conform Legii nr.10/2001 se realizeaza într-un termen rezonabil. În privinta acestui tip de cerere nu sunt incidente dispozitiile art.2 alin.(1) lit.g) din Legea nr.554/2004 referitoare la termenul legal de 30 de zile pentru solutionarea cererii. Din aceasta solutie de principiu rezulta ca in indeplinirea obligatiilor prevazute de titlul VII al Legii 247/2005 debitorul respectiv parata beneficiaza de un termen pentru indeplinirea acestor obligatii.

Rezulta asadar ca in speta se poate vorbi de nesolutionarea unei cereri doar daca indeplinirea operatiunilor administrative si emiterea titlului de despagubire nu se realizeza intr-un termen rezonabil. Caracterul rezonabil al acestui termen se apreciaza de la caz la caz la momentul solutionarii actiunii. Totodata fiind vorba de o situatie continua in timp aceasta cerere si caracterul rezonabil al termenului se solutioneaza respectiv se apreciaza in raport cu legislatia in vigoare la data solutionarii de catre instanta a actiunii

Raportat la aceste considerente rezulta ca in speta pe langa prevederile cuprinse in cap. V al titlului VII al Legii 247/2005 sunt aplicabile si prevederile adoptate in aceasta materie respectiv prevederile cuprinse in OUG 4/2012 conform caruia la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

In baza acestor prevederi legale rezulta ca in speta chiar daca s-ar putea retine ca la data pronuntarii solutiei de fata a trecut un termen rezonabil in care parata avea posibilitatea reala de a emite titlul de despagubire obligatia paratei de randul 1 la emiterea acestui titlu si la indeplinirea operatiunilor administrative nu a devenit exigibila intrucit termenul de indeplinire a obligatiilor prevazute de titlul VII al Legi 247/2005 s-a prelungit cu inca 6 luni prin vointa legiuitorului exprimata in actul normativ sus mentionat, act normativ care urmareste implementarea hotararii din cauza pilot M. Athanasiu si altii impotriva Romaniei.

Astfel asa cum rezulta din expunerea de motive a acestui act normativ suspendarea procedurilor de evaluare si de emitere a titlului de despagubire urmareste implementarea hotararii sus mentionate si a fost determinata si de imposibilitatea corelarii momentului epuizarii Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.

Prin aceasta suspendare nu s-a urmarit asadar doar amanarea momentului la care se vor realiza evaluarea imobilelor respectiv emiterea titlurilor de despagubiri ci prin aceasta suspendare s-a urmarit blocarea acestor operatiuni pentru intervalul de timp necesar pe de o parte pentru reformarea legislatiei in acest domeniu si pe de alta parte pentru gasirea resurselor financiare necesare platii acestor despagubiri.

In ce priveste gasirea resurselor financiare asa cum rezulta si din nota de fundamentare cit si din expunerea de motive a OUG 4/2012 resursele financiare prevazute de Legea 247/2005 cu modificarile ulterioare pentru plata acestor despagubiri nu mai exista in prezent. Fondul Proprietatea s-a epuizat intr-o proportie de peste 99% iar plata in numerar a fost sistata timp de 2 ani

datorita lipsei fondurilor necesare in acest sens. In aceste conditii emiterea titlurilor de despagubire nu ar avea o acoperire fiind necesara gasirea altor resurse financiare care sa asigure plata acestor despagubiri. Pentru plata despagubirilor in numerar ca urmare a suspendarii platii acestora timp de 2 ani prin OUG 62/2010 practica judiciara a statuat cu caracter de principiu ca emiterea titlurilor de plata apare ca prematura pana la expirarea acestui termen astfel ca pentru identitate de ratiune aceasta solutie poate fi aplicata si in spete de genul celei de fata pentru emiterea titlului de despagubire ca urmare a adoptarii OUG 4/2012.

Pe de alta parte prin hotararea pronuntata in cauza pilot M. Athanasiu impotriva Romaniei s-a recomandat o reformare a legislatiei in domeniu atat in privinta despagubirii propriu zise cit si a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situatia in care legislatia interna prevede o despagubire certa, sigura si posibil a fi platita. Asa cum rezulta din nota de fundamentare a OUG 4/2010 si din expunerea sa de motive in acest interval de timp de 6 luni urmeaza a fi adoptat un act normativ in acest sens. Si din aceasta perspectiva se impune oprirea procedurilor de despagubire pentru a putea avea o imagine de ansamblu a numarului de persoane carora trebuie sa le fie platite despagubirile, persoane aflate in aceeasi situatie,asupra posibilelor resurse existente in acest sens si a cuantumului acestor despagubiri posibil a fi achitate in mod real asa cum recomanda hotararea CEDO sus mentionata. Stoparea acestor proceduri ar urmari asadar sa asigure tuturor persoanelor indreptatite si deci aflate in aceeasi situatie plata unei despagubiri.

In aceste conditii, instanta a apreciat ca nu ar fi posibila in speta admiterea actiunii cu stabilirea indeplinirii obligatiei peste 6 luni intrucit asa cum s-a aratat mai sus intentia legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri pana la reformarea legislatiei in domeniu astfel ca o hotarare de admitere ar fi in discordanta cu aceasta intentie exprimata in OUG 4/2012.Totodata prin instituirea acestui termen de 6 luni obligatiile prevazute de titlul VII al Legii 247/2005 in toate ipotezele si implict dreptul afirmat de catre reclamant ca si conditie de exercitare a actiunii civile sunt afectate de un termen suspensiv in curs de desfasurare. Or atat sub imperiul vechiului cod civil cit si sub imperiul noului cod civil creditorul ce are un drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului respectiv executarea obligatiei corelative acestui drept inainte de implinirea termenului. Singura posibilitate legala pentru a obtine admiterea unei actiuni privind o un drept afectat de un termen suspensiv este aceea de a exercita o actiune preventiva asa cum ea este reglementata de art. 110 C.pr.civ dar in speta ipotezele de exceptie ale acestui text de lege nu sunt indeplinite raportat la ratiunile adoptarii OUG 4/2012 mai sus expuse si la imprejurarea ca in speta admiterea actiunii nu este necesara pentru a preintimpina o paguba iminenta pe care reclamantul ar incerca-o daca ar asptepta implinirea termenului intrucit el indiferent de momentul efectiv al platii va obtine despagubirea stabilita de lege, suspendarea urmarind tocmai acest scop de a asigura plata acestor despagubiri legale.

Împotriva sentinței a formulat recurs G. I.

, solicitând admiterea recursului casarea sentinței atacată și trimiterea cauzei în vederea efectuării probatoriului și soluționării în fond a cererii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului arată că acțiunea în contencios administrativ a fost promovată ca urmare a refuzului pârâtei C. C. PENTRU S. D. de a da curs solicitării sale de a soluționa dosarul nr. 42937/CC prin emiterea deciziei cuprinzând Titlul de despăgubire, deși întreaga procedură prevăzută de lege fusese parcursă. Deși instanța de fond a făcut referire la faptul că în

această materie specială termenul de soluționare a cererii nu ar mai fi cel legal ci "un termen rezonabil care se analizează de la caz la caz" nu a mai trecut să analizeze în concret în speță dacă este rezonabil ca la un an de la finalizarea raportului de expertiză, cuprinzând inclusiv acordul subsemnatei cu privire la valoarea stabilită, cererea să zacă în continuare în nelucrare din culpa exclusivă a pârâtelor.

Cererea formulată de recurentă a fost înregistrată la Comisie la data de_, termenul legal pentru soluționarea acesteia fiind de_ . Nici la data introducerii cererii și nici la momentul limită stabilit de către lege pentru ca această cerere să fie soluționată OUG nr. 14/_ nu fusese adoptată.

Conform legii contenciosului administrativ instanța este chemată să se pronunțe asupra cererii formulate de cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Analiza legalității și oportunității conduitei autorități administrative (de refuz) nu se poate aprecia decât raportat la conformitatea acestuia cu legea în vigoare Ia momentul refuzului nejustificat.

Ori în conformitate cu legea în vigoare în perioada_ -_, acțiunea

formulată era admisibilă și întemeiată, nefiind apărută OUG nr. 4/2012 invocată.

Cu toate că a invocat acest aspect în cuprinsul concluziilor scrise depuse pentru analiza excepției prematurității, problema nu a fost analizată de către instanța de fond.

Motivul principal pentru care instanța de fond a înțeles să respingă ca prematură acțiunea pornește de la premise că prin intermediul actului normativ s-ar urmări nu numai o suspendare temporară a acordării titlurilor de despăgubiri ci o stopare a acestor procedure pentru ca despăgubirile să fie reluate în baza unei noi legislații.

Rolul OUG 4/2012 nu este acela de a stopa acordarea despăgubirilor, ci, dimpotrivă, conform al. 2 teza finală a articolului unic, C. analizează în continuare dosarele în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire. Prin urmare suspendarea operează doar în ceea ce privește emiterea Titlurilor de despăgubire și a titlurilor de conversie, fără a fi stopată procedura de finalizare a dosarelor în care a fost efectuată evaluarea, așa cum este cazul în speță. O dată ce instanța a constatat că au fost parcurse toate etapele de soluționare ale dosarului (conform al. 2 al articolului unic C. C. are în continuare obligația de a analiza dosarele), C. C. poate fi obligată în

continuare la emiterea Titlului de despăgubire, eventual după expirarea suspendării legale.

Apreciază cererea sa întemeiată și nu prematură pentru că, pe de o parte, în speță refuzul autorității de a emite actul solicitat este justificat de o pretinsă nefinalizare a parcurgerii dosarului, aspect pe care îl contestă, iar această întreagă problemă ține de analiza dosarului, care nu este suspendată conform ordonanței, iar pe de altă parte hotărârea judecătorească în cazul admiterii cererii va deveni irevocabilă după momentul expirării termenului de șase luni prevăzut de ordonanță. Suspendarea emiterii Titlurilor nu împiedică instanța să cerceteze dacă procedura de analiză este sau nu finalizată, analiza nefiind suspendată, și să constate vocația petentului la despăgubiri, raportată de refuzul Comisiei Centrale de a admite finalizarea analizei, obligînd autoritatea să treacă la faya următoare de soluționare a cererii, eventual după ce suspendarea fazei următoare va înceta.

Important de analizat în acest context este și rațiunea adoptării Ordonanței, așa cum este ea prezentată în expunerea de motive, raportată în concret la situația din speță. Scopul ei nu este cu certitudine acela de a stopa acordarea despăgubirilor ci dimpotrivă de a adopta unele măsuri care "să permită concretizarea dreptului privind acordarea despăgubirilor..". Problema principală care a determinat adoptarea Ordonanței o reprezintă ipoteza epuizării Fondului Proprietatea și găsirea unor soluții viabile anterior apariției acestei situații.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor legale incidente, instanța constată următoarele:

Prima instanță a respins ca prematură acțiunea formulată de reclamanta G. I., reținând, în esență, dispozițiile Legii 4/2012, care a fost adoptată în vederea suspendării procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire până la reformarea legislației în domeniul restituirii imobilelor preluate abuziv.

Până la soluționarea prezentului recurs, legiuitorul a adoptat Legea 165/2013 (în vigoare de la_ ), care, potrivit art.4, se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii- pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. Atanasiu și alții

împotriva României, la data intrării în vigoare a legii. Prin urmare, soluționarea prezentei cauze aflate în recurs se va face prin prisma noilor dispoziții legale incidente, iar susținerea recurentei conform căreia refuzul autorității trebuie apreciat prin raportare la legea în vigoare în perioada_ -_ nu poate fi reținută, norma legală nefăcând nicio referire la termenul de soluționare al cererilor, ci doar la stadiul în care se regăsesc la momentul intrării legii în vigoare.

Astfel, curtea constată că, potrivit art.17 din lege, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. N. pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. N., al cărei secretariat procedează la verificarea dosarelor de restituire din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii (art.21 alin.5 din lege). Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. N. validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin.7. În cazul validării, C. N. emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv (art.21 alin.8).

Prin urmare, curtea apreciază că, prin noua reglementare, legiuitorul a stabilit o nouă procedură de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, procedură care este diferită de cea prevăzută de Legea 247/2005 pe care reclamanta și-a întemeiat, în esență, cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. la emiterea titlului de despăgubire. O astfel de cerere, astfel cum a fost formulată la data de_, nu mai poate fi soluționată în prezentul cadru normativ, astfel cum s-a argumentat în cele ce preced, refuzul autorității fiind în continuare justificat. De altfel, pentru a se sublinia faptul că noua lege este imediat aplicabilă tuturor procedurilor în curs, s-a prevăzut în cadrul art.41 alin.5, faptul că inclusiv obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire

stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.

Având în vedere considerentele expuse, curtea apreciază că soluția primei instanțe de respingere a cererii reclamantei este legală și temeinică, raportat la noul cadru normativ aplicabil în speță, astfel că, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., îl va respinge ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de reclamanta G.

I.

împotriva sentinței

civile nr.330 din_ pronunțată în dosarul nr._

al Curții de Apel C. ,

pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

A.

M. C.

C.

P. D.

P.

GREFIER

V. D.

Red. C.P. dact. GC 2 ex/_

Jud. primă instanță: M. S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 6133/3013. Obligare emitere act administrativ