Decizia civilă nr. 440/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare

Dosar nr. _

ROMÂNIA cod operator 4204

TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 440/R

Ședința publică din 26 aprilie 2013 Completul constituit din :

PREȘEDINTE: N. B. -

J. ecător

JUDECĂTORI: V. F.

V. P.

GREFIER: D. H.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către contestatoarea Direcția Generală a F. P. M. - prin A. F.

P. B. M., cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, împotriva sentinței civile nr. 2212 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul cu numărul mai sus menționat, în contradictoriu cu intimata SC E. P. C. S., cu domiciliul procesual ales la Cab. Av. Belbe A. - N. Oaș, str. A. Trandafirilor, nr. 12/a, județul Satu M., având ca obiect contestație la executare.

Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, când s-a constatat lipsa părților de la dezbateri, aspect care a fost consemnat în încheierea ședinței publice din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea soluției a fost amânată inițial pentru data de_, iar ulterior pentru data_ și pentru de azi.

În urma deliberării tribunalul a pronunțat hotărârea de mai jos.

T.

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2212 din_ a Judecătoriei B. M. s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare introdusă de contestatoarea A.

F. P. B. M.

, cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, județul M., în contradictoriu cu intimata S.C. E. P. C. S.R.L.

, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat Belbe A., situat în N. Oaș, str. A. Trandafirilor, nr. 12/1, județul Satu M., s-a respins și cererea de suspendare a executării silite, formulată de aceeași contestatoare.

În considerentele sentinței că prin Încheierea Civilă nr. 11114/_ a Judecătoriei B. M., pronunțate în Dosar nr._, s-a încuviințat executarea silita a Sentinței civile nr. 6855/_ a T. ui M. - Secția de

Contencios Administrativ si Fiscal, pronunțată în Dosarul nr._ și a Deciziei civile nr. 7345/_ pronunțată de Curtea de Apel C., executorul judecătoresc învestit emițând, în dosarul de executare silită nr.242/2012, la data de_, somația ce a fost comunicată debitoarei la data de_, împreună cu încheierea evocată, titlul executoriu și procesul-verbal privind cheltuielile de executare.

termen.

Contestația împotriva acestor acte de executare a fost depusă în

Suma de 10.229,00 lei pentru care s-a pornit executarea este

compusă din cea de 7.066,00 lei reprezentând taxă de poluare, stabilită prin Sentința civilă nr. 6855/_ a T. ui M., 1.543,30 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs (1043,30 lei și 500 lei), 20,00 lei taxe timbru, 800,00 lei onorariu avocat și 800,00 lei onorariu executor.

Potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la un proces echitabil, noțiunea de proces incluzând și faza de executare a hotărârii cu care s-a finalizat procesul, precum are dreptul și la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil.

Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil prevăzut de art. 6 fiind aplicabil și fazei de executare silită, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Ruianu c. României, cauza Pini s.a. contra României, Sandor c. României, V. I. c. României, Sabin P. escu c. României). Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Sandor c.

României, a reamintit că nu este oportun să ceri unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.

Cu alte cuvinte, refuzul autorităților de a efectua plata unei creanțe ce o are o persoană asupra statului, constituie și o atingere adusă dreptului prevăzut de art. I Protocolul I, Curtea statuând: "în consecință, statul nu poate

"să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere";.

Raportat la considerentele expuse, instanța a privit ca neîntemeiate motivele invocate de contestatoare, în sensul că au fost încălcate dispozițiile legale evocate de aceasta, creditorul nefiind ținut să ceară mai întâi debitoarei realizarea creanței sale, concluzia fiind evidentă raportat la vechimea creanței creditorului.

Sumele pretinse de creditor sunt înscrise în titlul executoriu ce a fost comunicat debitoarei, iar susținerea acesteia că nu sunt necesare și utile cheltuielile de executare, nu va fi primită, debitoarea, prin pasivitatea sa, determinând efectuarea acestor cheltuieli în cuantumul înscris în cuprinsul somației a cărei anulare s-a cerut.

Somația referită s-a comunicat debitoarei conform art. 2-3 din O.G. nr. 22/2002, actul normativ evocat constituind fundamentul ei legal, iar comunicarea fiind necesară pentru curgerea termenului de plată de 6 luni, cu privire la care se reține că nu este un termen suspensiv de executare, de natură imperativă pentru debitoare, instanța reținând și că executorul judecătoresc a respectat acest termen.

Reținând că în cauză nu s-a dovedit pretinsa încălcare a normelor generale și speciale de executare silită examinate, în baza art. 400 și următoarele C. pr. civ. și a textelor legale precitate, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, instanța a constatat că acesta a rămas fără obiect în condițiile în care suspendarea executării ar fi operat până la pronunțarea hotărârii în condițiile art. 403 alin.1 Cod procedură civilă și nu până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, așa cum susține contestatoarea în contestația formulată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea Direcția Generală a F. P. M. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii contestației.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat că potrivit art.371 ind.1 Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Doar în cazul în care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, acesta se aduce la îndeplinire prin executare silită (alin.2).

Astfel, creditorul trebuia să se adreseze organului fiscal de la domiciliul fiscal în vederea încasării creanței stabilite prin titlul executoriu, astfel cum prevede Ordinul MFP nr.1899 din_ pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.

Creditorul nu a făcut dovada că s-a adresat mai întâi organului fiscal pentru restituirea creanței stabilite prin titlu executoriu sau că s-a depășit termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire, astfel încât, creditorul să fi fost pus în situația să procedeze la executarea creanței sale pe calea silită.

Apreciază că, recurgând la procedura executării silite ca urmare a titlului executoriu pe care îl deține, creditorul a urmărit în realitate generarea de noi cheltuieli în sarcina organului fiscal.

De asemenea, în ce privește restituirea dobânzii, organul fiscal trebuie să procedeze conform legii, adică cu respectarea Ordinului MFP nr.1899/2004:

"plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent.

Cererea va cuprinde următoarele elemente:

-datele de identificare a contribuabilului;

-specificarea cererii la care se referă solicitarea de dobânzi, cu indicarea numărului și a datei de înregistrare la organul fiscal competent (eventual data poștei, în cazul depunerii prin poștă);

-felul impozitului sau taxei și suma solicitată la restituire ori rambursare.

Cererea de plată a dobânzii se soluționează de organul fiscal competent în termenul prevăzut la art.199 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, republicată";.

Atât cheltuielile de onorariu avocat în faza de executare silită, cât și cheltuielile onorariu executor nu sunt cheltuieli necesare și utile, reprezentând mai degrabă cheltuieli voluptorii făcute de creditor, mizând pe efectul juridic al actului de executare și nu pe necesitatea emiterii lui.

În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.9, 269, 371 ind.1, 371 alin.1, 374 alin.4, 399 și următoarele Cod procedură civilă.

Intimata, deși legal citată, nu și-a exprimat poziția procesuală față de recursul declarat în cauză.

Recursul este nefondat.

Executarea silită a fost demarată împotriva debitoarei în temeiul unor hotărâri judecătorești irevocabile.

Aceste hotărâri au fost pronunțate în contradictoriu cu contestatoarea, fiindu-i pe deplin opozabile. Odată intrate în putere de lucru judecat, dispozițiile hotărârilor judecătorești sunt obligatorii față de părți, independent de calitatea acestora.

Așadar, dispozițiile instanței sunt obligatorii față de contestatoarea D., acesteia revenindu-i obligația legală de a restitui creditorului său sumele de bani încasate necuvenit, la care se adaugă, după caz, contravaloarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea procesului.

Așa cum corect afirmă recurenta, potrivit art.371 ind.1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, executarea silită a debitorului având caracter subsidiar.

Recurenta nu face însă și dovada demersurilor întreprinse în vederea executării benevole a datoriei sale.

Invocarea prevederilor Ordinului MFP nr.1899/2004 nu constituie un argument în susținerea tezei prezentate de către recurentă. Posibilitatea satisfacerii creanței prin înregistrarea unei cereri adresate de creditor organului fiscal, nu înlătură dreptul creditorului de a obține executarea titlului pe calea executării silite, atâta vreme cât debitorul, deși o hotărâre judecătorească îl obligă la o anumită conduită, rămâne în totală pasivitate.

Dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO include inclusiv etapa executării silite.

A refuza recunoașterea dreptului creditorului de a recurge la procedura urmării silite în situația în care creanța pe care o are de recuperat este stabilită

împotriva statului, înseamnă a înfrânge, în mod absolut nepermis, dreptul acestuia la un proces echitabil.

Sunt nefondate și argumentele aduse de către recurentă privitoare la plata dobânzii. Asupra acesteia s-a pronunțat în mod irevocabil instanța de judecată, iar obligația de plată a dobânzii nu mai poate fi repusă în discuție de către organul fiscal.

În ceea ce privește cheltuielile de executare, atâta vreme cât admitem faptul că executarea silită este perfect legală, cheltuielile pricinuite de urmarea acestei proceduri sunt justificate.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea Direcția Generală a F. P. M., cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, împotriva sentinței civile nr. 2212/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi,_ .

Președinte J. ecători G. ier

N. B. V. F. V. P. D. H.

Red. V.P. - _

Tred. C.C._ Ex. 2

J. ecător la fond: E. M. S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 440/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare