Decizia civilă nr. 991/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE Nr. 991/R/2013
Ședința publică din 25 Septembrie 2013 Instanța alcătuită din:
P.: M. T.
JUDECĂTOR: I. -M. L.
JUDECĂTOR: A. -C. Ț. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatoarea recurentă CURTEA DE APEL CLUJ, PRIN P. V. M. împotriva Sentinței civile nr. 17488/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
, privind și pe intimat G. C. și intimat B. A. O. -T., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2013, conform consemnărilor din încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Prin Sentința civilă nr.17488/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea CURTEA DE APEL CLUJ în contradictoriu cu intimata G. C. .
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_ intimata G. C. a solicitat Biroului Executorilor Judecătorești A. O. -Ț. începerea executării silite în baza titlurilor executorii reprezentante de Sentința civilă nr. 246/_ a T. ului Sălaj pronunțată în dosarul nr._, Sentința civilă nr. 285/_ a T. ului Sălaj pronunțată în dosarul nr._ și Sentința civilă nr. 284/_ a T. ului Sălaj pronunțată în dosarul nr._, în vederea recuperării sumei de 40.621 lei reprezentând drepturi salariale pentru spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, spor de confidențialitate și discriminare.
Având în vedere art. 373 1din C.pr.civ., modificat prin art. I pct.13 din Legea nr. 459/2006, astfel cum era în vigoare la data formulării cererii de executare silită, înainte de Decizia Curții Constituționale nr. 458 din 31 martie 2009 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256, din 17 aprilie 2009), instanța reține că nu era necesară parcurgerea procedurii încuviințării executării silite de către instanță.
În urma cererii intimatei, formulată în luna februarie 2012, în dosarul execuțional nr. 245/2008 al Biroului Executorilor Judecătorești A. O.
-Ț., s-a înființat poprire asupra conturilor deținute la Trezoreria Județului
C. de către contestatoare pentru suma de 75.943,15 lei după care s-a emis la data de_ o adresă de înștiințare privind înființarea popririi, comunicată contestatoarei la data de_ .
La data de_, intimata a formulat cerere de ridicare a popririi înființate asupra conturilor contestatoarei C. de A. C. și înființarea popririi asupra conturilor M. ului Justiției B. ești, cu precizarea că nu renunță la cererea privind executarea silită îndreptată împotriva contestatoarei - fila 63.
În urma cererii formulate de intimată la data de_, Biroul Executorilor Judecătorești A. O. -Ț. a solicitat terțului poprit, Trezoreria Județului C., sistarea popririi înființate în cadrul dosarului execuțional menționat anterior conform adresei de la fila 64.
Cu privire la primul petit al contestatoarei care privește anularea popririi înființate pe sumele datorate de Trezoreria Județului C. ca nelegală
:
Din cuprinsul actelor dosarului execuțional nr. 245/2008 al Biroului Executorilor Judecătorești A. O. -Ț., respectiv din data de_, instanța de fond a reținut împrejurarea că s-a revocat poprirea înființată în cadrul dosarului execuțional pe numele contestatoarei. Pentru aceste considerente, având în vedere că se solicită anularea unei modalități de executare care nu se mai află în ființă, instanța va respinge acest petit ca neîntemeiat.
Cu privire la cererea contestatoarei privind constatarea ca suspendată a executării silite în prezentul dosar,
începând cel mai târziu cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2009, respectiv 18 iunie 2009, instanța o va respinge, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Instanța reține că titlurile executorii care fac obiectul dosarului execuțional nr. 221/2008 al Biroului Executorilor Judecătorești A. O.
-Ț. , respectiv Sentința civilă nr. 285/_ a T. ului Sălaj pronunțată în dosarul nr._ și Sentința civilă nr. 284/_ a T. ului Sălaj pronunțată în dosarul nr._, privesc drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și stabilesc creanțe în sarcina unei instituții publice, astfel că, în cauză, sunt incidente prevederile OUG nr. 71/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, "Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. În cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.";
În acest sens, instanța reține că, art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului consacră asumarea obligației de către Părțile Contractante de a recunoaște oricărei persoane, de sub jurisdicția lor, drepturile și libertățile definite de Convenție. Cât privește România, Convenția Europeană a intrat în vigoare prin Legea nr. 30/1994 din 21 iunie 1994, dată la care instrumentele de ratificare au fost depuse la Secretarul General al Consiliului. Aceasta înseamnă că, după ratificare Convenția a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și a dobândit, în cadrul acestuia aplicabilitate directă.
Normele cuprinse în Convenție și în protocoalele sale adiționale alcătuiesc împreună un ,,bloc de convenționalitate";, cu consecința că acesta se impune autorităților naționale cu aceeași forță juridică cu care se impun normele convenționale. Ca atare, autoritățile statale române confruntate cu aplicarea dispozițiilor Convenției și ale protocoalelor sale adiționale vor fi obligate să țină seama și să aplice soluțiile jurisprudențiale ale organelor Convenției generate de acestea, indiferent dacă ele au fost pronunțate în cauze privitoare la România sau în cauze privitoare la celelalte state părți la Convenție.
Potrivit articolului 6 paragraf 1 din Convenție: ,,orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa";.
Prima garanție conferită de articolul 6 paragraful 1 oricărui justițiabil este dreptul său la un tribunal. În concepția instanței europene, dreptul la un tribunal este o componentă esențială a sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1, pentru ca orice persoană care este parte într-un proces civil să beneficieze de un proces echitabil (Cauza Golder contra M. a Britanie, hotărâre din 21 februarie 1975).
Instanța europeană a admis faptul că dreptul de a sesiza un tribunal este doar unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție, întrucât, în Cauza Ruianu contra României (hotărâre din 17 iunie 2003), C. a reamintit că dreptul la justiție protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți.
Prin urmare, potrivit Curții, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp
(cauzele Burdov contra R. iei, hotărâre din 7 mai 2002, Hornsby contra Greciei, hotărâre din 19 martie 1997).
Argumentele Curții Europene au fost reluate și în cauza Șandor contra României (hotărâre din 24 martie 2005), în care s-a arătat că, dacă administrația, ce constituie un element al statului de drept, refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat jusitițiabilul în fața instanțelor de
judecată își pierd orice rațiune de a fi, nefiind oportun de a cere unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura executării silite pentru a obține satisfacție.
În jurisprudența sa, respectiv, în cauza Sabin P. escu contra României (hotărâre din 2 martie 2004), cauza Virgil I. contra României (hotărâre din 28 iunie 2005), C. europeană a reluat considerentele din cauza Șandor contra României și a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ca urmare a neexecutării unei hotărâri, apreciate ca fiind o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor.
C. admite posibilitatea de a suspenda temporar executarea silită a unor hotărâri civile, însă numai dacă suspendarea este fondată pe motive de ordine publică, iar intervalul de timp în care operează este rezonabil și proporțional cu motivele care o determină (Immobiliare Saffi contra Italiei, hot. din 29 iulie 1999). Totodată, s-a arătat că o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată de circumstanțe particulare, dar întârzierea
nu poate avea drept consecință atingerea substanței dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenție.
Este adevărat că dreptul la justiție nu este unul absolut și că statului îi este recunoscută o oarecare marjă de apreciere, însă nu trebuie uitat că, în egală măsură în jurisprudența sa, instanța europeană a arătat că, invocarea lipsei resurselor financiare nu poate constitui o cauză justificativă pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil (Bourdov
c. R. iei, Katsyuk c. Ucrainei; P. ov c. Moldovei; Shmalko c. Ucrainei) și că orice fel de ingerință în drepturile persoanei garantate de Convenție trebuie să respecte un just echilibru între interesele statului și cele ale persoanelor vizate.
În cauză, instanța subliniază faptul că intimata a obținut titlurile executorii în baza cărora a solicitat executarea silită încă din anul 2008, hotărârile judecătorești fiind executorii de la data pronunțării, deci are un bun în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenție (Șandor contra României, hotărâre din 24 martie 2005). Apoi, conform înscrisurilor de la dosar depuse de contestatoare - filele 18 - 21, drepturile salariale actualizate cu indicele de inflație la data de_ se ridică la un cuantum total de 70.333 lei, iar până în prezent acesteia i s-a achitat suma de 888 lei (fila 18). Astfel, de la data recunoașterii drepturilor sale prin hotărârile judecătorești menționate, au existat eșalonări și reeșalonări ale drepturilor intimatei, începând cu anul 2009 și până în anul 2011, conform dispozițiilor Legii nr. 230/2011.
Raportat la starea de fapt din speță, instanța apreciază că, susținerile contestatoarei privind Decizia Curții Constituționale nr. 1533/_ nu pot fi primite, atâta timp cât la motivarea acestei decizii s-a avut în vedere următoarea eșalonare: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu, iar situația intimatei diferă, prin aceea că de la data pronunțării hotărârilor menționate, acesteia i s-a achitat o proporție de 0,012 % din cei 5% stipulați pe anul 2012, nici măcar un sfert din procentul stabilit pe anul 2012, ceea ce echivalează cu o reeșalonare la reeșalonarea deja stabilită și astfel nicio garanție pentru creditoare că debitorul nu va proceda la o nouă eșalonare și în consecință la transformarea dreptului obținut pe cale judecătorească într-unul iluzoriu.
Deși instanța nu neagă dificultățile financiare, cum totuși nu există nicio garanție împotriva arbitrariului și imprevizibilității referitoare la suspendări și reeșalonări, apreciază că ingerința în dreptul intimatei de a obține executarea hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil nu respectă cerința privind proporționalitatea acesteia, dată fiind conduita debitorului care prin modul de punere în aplicare a ultimului plan de eșalonare, lipsește de efectivitate titlurile executorii obținute de intimată, ceea ce conduce la încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu consecința aplicării prioritare a acestora, potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituție.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs recurenta C. de A. C.,
arătând că sentința pronunțată este nelegală si netemeinică solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare.
În motivarea recursului
, s-a arătat că în mod greșit a stabilit judecătoria că dispozițiile OUG nr. 71/2009 sunt contrare dispozițiilor cuprinse de art. 6 din C.E.D.O. referitoare la dreptul la un proces echitabil,
respectiv de art.1 din Protocolul 1 adițional la C.E.D.O, referitoare la dreptul de proprietate.
Reținerile primei instanțe sunt neîntemeiate, concluzia privind aplicarea directă a dispozițiilor C.E.D.O. în maniera aleasă nu este susținută în cauză. În plus, cerința de proporționalitate este îndeplinită.
De la data pronunțării hotărârilor ce reprezintă titluri executorii, s-au făcut plăți în anul 2008 și în anul 2010, iar raportat la ultimul plan de eșalonare, sumele plătite în fiecare trimestru din anul 2012 corespund procentului de 1,25% din suma datorată.
Referitor la ansamblul reglementărilor sunt de observat și cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1533/2011 precum si de C. Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Dumitru și alții împotriva României.
În drept
, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 212 alin.1 si 3 raportat la art. 304 pct.9 si 304 indice 1 Cod Procedură Civilă.
Nu s-a formulat întâmpinare în recurs.
Analizând recursul declarat, în raport cu dispozițiile art. 299 si următoarele Cod Procedură Civilă, instanța retine că acesta este fondat.
Astfel, conform dispozițiilor art. 1 alin.1 si alin.2 din OUG 71/2009,
astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 230/2011, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sector bugetar devenite executorii până la data de_, se va realiza după o procedură de executare derulată pe parcursul anilor 2012-2016 iar orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Curtea Constituțională a stabilit că prevederile OUG nr. 71/2009 sunt în acord cu dispozițiile constituționale si dispozițiile CEDO sub aspectul dreptului la un proces echitabil si al dreptului la proprietate, așa cum rezultă din Decizia nr. 1533/2011.
Astfel, instanțele nu mai pot în mod întemeiat să aplice în mod direct CEDO apreciind că sunt încălcate dispozițiile cuprinse de art. 6 din C.E.D.O. referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv de art.1 din Protocolul 1 adițional la C.E.D.O, referitoare la dreptul de proprietate, atâta timp cât Curtea Constituțională a făcut această analiză și a constatat că dispozițiile invocate din CEDO nu sunt încălcate.
Raportat la dispozițiile legale mai sus menționate și la Decizia nr. 1533/2011 a Curții Constituționale, rezultă că pe parcursul anilor 2012- 2016 procedura de executare silită derulată de către reclamantă este suspendată de drept.
Prin urmare, instanța va retine că eșalonarea plății drepturilor salariale echivalează cu executarea voluntară programată, plățile deja efectuate făcând astfel dovada bunei credințe a debitorului care nu se sustrage obligațiilor de plată.
Reținând suspendarea de drept a procedurii execuționale precum și plata voluntară a debitorului, instanța, în baza art. 312 alin.3 raportat la art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă va admite recursul declarat si va modifica sentința atacată în sensul anulării popririi înființate pe sumele datorate Curții de A. C., de Trezoreria Județului C. conform înștiințării comunicate sub nr.764/_ .
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta C. de A. C. împotriva Sentinței civile nr. 17488/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în sensul admiterii contestației la executare formulată de contestatoarea C. de A. C. si al anulării popririi înființate pe sumele datorate contestatoarei de Trezoreria Județului C., conform înștiințării comunicate acesteia sub nr. 764/_ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2013.
P. , M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, G. -C. Ț. |
