Decizia civilă nr. 446/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 446/2013
Ședința publică din data de 28 August 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: M. A. P. JUDECĂTOR L. D. E. JUDECĂTOR B. L. T. GREFIER M. I. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta C. S. împotriva Sentinței civile nr. 2085/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ și în contradictoriu cu intimata SC KYO I. SS M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata SC KZO I. S. avocat Petra V. ,lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul intimatei nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri de formulat în probațiune, instanța declară închisă faza probatorie și dispune dezbaterea recursului dând cuvântul părților în susținere.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2085/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată, precizând că în conformitate cu prev. 14 alin. 2 din cadrul OUG 119/2007
"împotriva executării silite a ordonanței de plată debitorul poate face contestație la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestației nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare". Sentința civilă a Tribunalului Brașov supusă executării în această cauză a intrat în puterea lucrului judecat, criticile cu privire la fondul raportului dintre părți fiind inadmisibile. Nefondate sunt și criticile debitorului interesând prevederile OG 22/2002. Debitorul nu a realizat nici un demers pentru a executa hotărârea judecătorească și nu a probat lipsa efectivă a fondurilor.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 2085/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de către contestatoarea C. S. prin Primar în contradictoriu cu intimata SC Kyo I. S. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.444/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dos. nr._, acțiune soluționată în temeiul art. OUG 119/2007, a fost somată debitoarea Unitatea Administrativă Teritorială C. S. prin Primar să plătească creditoarei S. ul Electronic de Arhivare, Criptare și Indexarea Digitală, următoarele sume: 7483,91 lei reprezentând debit neachitat, 1013,61 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada_ -_, penalități de întârziere de 1% în continuare după data de_ până la achitarea debitului principal și 39,3 lei cheltuieli de judecată. Debitoarea nu a formulat acțiune în anulare, astfel că hotărârea irevocabilă a devenit titlu executoriu în temeiul legii ( art. 14 alin. 1 din OUG nr.119/2007). Prin Contractului de cesiune de creanță constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă nr. 20/DC/_, creanța sus menționată a fost cesionată către SC KYO I. S. la cererea căruia s-a constituit dosarul de executare nr. 27/2012 al BEJ Todoruț Andrei.
Se constată că în dosarul de executare sus menționat, executorul judecătoresc a procedat la emiterea somației de plată la data de_, somație care a fost comunicată debitoarei la data de_, așa cum rezultă din recipisa de confirmare poștală ( fila 51), iar la data de 3 iulie 2012 a fost emisă Adresa de poprire și Înștiințarea de poprire comunicată debitorului la data de_ ( fila 55).
Analizând motivele invocate de către debitoarea-contestatoare prin cererea de chemare în judecată instanța a apreciat că susținerile acesteia în sensul că hotărârea judecătorească în baza căruia a început executarea a fost pronunțată de o instanță necompetentă, nu poate fi primită întrucât indiferent de felul contestației la executare în cadrul acesteia nu poate fi pusă în discuție o hotărâre definitivă și pe această cale nu se poate cenzurată legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorești pusă în executare, cu atât mai mult cu cât, în speță, sunt incidente disp. art. 14 din OUG 119/2007 potrivit cărora "Împotriva executării silite a ordonanței de plată debitorul poate face contestație la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestației nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare";.
De altfel, se apreciază că aceste apărări ale contestatoarei au fost făcute de conjunctură, din moment ce chiar prin acordul de furnizare seria 074430/_ ( fila 70) invocat de către aceasta, se prevede la art. 8 li.b, că respectiva clauza privind soluționarea litigiilor prin arbitraj "este inoperantă în cazul procedurii necontencioase prevăzute de OUG 119/07 sau OG 5/01";.
În ce privește motivul invocat de contestatoare raportat la procedura de executare silită, respectiv nerespectarea dispozițiilor art. 2 din OG 22/2002, instanța verificând actele dosarului de executare a apreciat că nici acest motiv de nelegalitate al executării silite nu este întemeiat având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța a reținut că potrivit art. 2 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art.3 din actul normativ menționat în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie. De asemenea, se reține că potrivit dispozițiile art. 5 din OG 22/2002 introdus prin Legea 110/2007, creditorul și debitorul pot conveni asupra altui termen decât cel prevăzut la art. 2, precum și asupra unor alte condiții de îndeplinire a oricăror obligații stabilite prin titlul executoriu.
Prin urmare dispozițiile legale invocate, derogatorii de la dreptul comun în materie de executare și care instituie un regim de discriminare pozitivă în favoarea statului ( declarate, de altfel, constituționale) prevăd că în situația în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu, executarea silită declanșată prin somația prev. de art.2 din OG 22/2002 va fi oprită timp de 6 luni ( sau un alt termen convenit de părți potrivit art. 5 din OG 22/2002 )pentru ca în acest interval instituția publică să facă demersuri pentru a aloca fonduri speciale în vederea executării obligației de plată. Abia după trecerea acestui termen se va putea trece la executarea silită potrivit dispozițiilor de drept comun în sensul popririi conturilor debitoarei sau executării silite a bunurilor imobile sau mobile ale instituției publice.
Norma specială invocată consacră obligația organului de executare de a comunica debitorului, instituția publică, somația de plată, act începător al executării silite care are menirea de a determina poziția debitorului cu privire la executarea începută, în sensul de a se afla dacă instituția publică are fondurile necesare executării obligației de plată, pentru că numai în situația în care se face dovada acestei lipse de fonduri instituția publică poate beneficia de acest termen de grație stabilit de lege, termen în care executarea silită începută prin emiterea somației este oprită pentru ca instituția publică să facă demersuri pentru obținerea de fonduri.
Dincolo de împrejurarea că dispozițiile mai sus enunțate trebuie privite prin prisma jurisprudenței CEDO având în vedere art.20 din Constituție, pentru a prevenii încălcarea articolului 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 adițional Convenției, întrucât debitoarea este o instituție publică care are obligația, în calitate de reprezentant al statului să execute cu promptitudine și de bună voie obligația de plată stabilită prin hotărâre judecătorească, fără a fi necesar din partea
creditoarei să formuleze cerere expresă în acest sens, și mai ales fără a fi necesar să se recurgă la executare silită, instanța a apreciat că în speță au fost respectate prevederile OG 22/2002 și nu există nici un motiv pentru care contestatoare refuză a da curs executării silite începute împotriva sa.
Se are în vedere că prin clauza contractuală inserată la pct. 8 lit. e în acordul de furnizare seria 074430/_ ( fila 70), recunoscut de către debitor prin chiar cererea de chemare în judecată, părțile au convenit stabilirea unui alt termen decât termenul de 6 luni prev. de art. 2 din OG/2002, posibilitate dată de art. 5 din OG 22/2002, respectiv un termen de 1 lună acordat debitoarei pentru a obține fonduri în vederea onorării obligațiilor de plată decurgând din respectivul contract. Ori, acest termen de grație de 1 lună a fost respectat în procedura executării silite demarcate în dos. exec. 27/2012 al BEJ Andrei Todoruț, întrucât între data comunicării somației către debitor (_ ) și data efectuării celorlalte acte de executare (înființare poprire- 3 iulie 2012) a trecut un interval mai mare de 1 lună timp în care era necesar ca debitoarea să facă demersuri pentru obținerea de fonduri.
Se constată din actele dosarului că inexistența fondurilor de care se prevalează debitoarea Unitate Administrativ Teritorială, nu este una reală și cu toate că a expirat și termenul de grație prevăzut de dispozițiile art. 22/2002 aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată, astfel că executarea silită începută și continuată împotriva debitoarei în dosarul execuțional 27/2012 al BEJ Andrei Todoruț este legală. Mai mult, se observă că, în cauza Șandor împotriva României, Curtea a reținut că dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi.
Față de aceste considerente, instanța a reținut ca nefondate apărările debitoarei formulate în prezenta contestație la executare, a respins cererea de chemare în judecată ca atare.
Văzând și disp. art. 274 C.pr.civ, raportat la soluția adoptată dar și împrejurarea că intimata SC KYO I. S. nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată pe care le pretinde, instanța a respins cererea intimatei cu privire la cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta C. S. - prin primar,
solicitând admiterea recursului, anularea popririlor și a tuturor formelor de executare silită efectuate de către BEJ Andrei Todorut în dosarul execuțional 27/2012 pentru suma de 89028,21 lei precum și încetarea executării silite, suspendarea tuturor formelor de executare silită efectuate de către BEJ Andrei Todorut în dosarul execuțional 27/2012 până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații.
În motivare s-a arătat că în dosarul 27/2012 ce se află pe rolul BEJ Andrei Todorut, creditoarea SC KYO I. S. a solicitat obligarea recurentei la plata sumei totale de 89028,21 lei, reprezentând debit principal, penalități de întârziere si cheltuieli de executare. In acest sens i-a fost comunicat la data de_ faptul ca i-au fost poprite conturile pe care le deține la Trezoreria Beclean.
Debitul principal în sumă de 1013,61 lei a fost stabilit prin sentința civilă 444/CA/_, pronunțată de către Tribunalul Brașov în dosarul_ .Diferența sumei ce face obiectul executării silite reprezintă penalități de întârziere și cheltuieli de executare.
Din start se poate observa faptul că hotărârea mai sus menționată a fost pronunțată de către o instanța care nu era competentă din punct de vedere teritorial având în vedere prevederile art.5 Cod procedura civila, care arată faptul că cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. De asemenea nu au fost respectate nici prevederile art.5 alin.l din O.U.G. 119/2007 care menționează ca " cererea privind creanța de plata a prețului se depune la instanța competentăa pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță."
Ori în situația de față competentă să soluționeze cauza în prima instanță era Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Timiș, având în vedere prevederile acordului de furnizare seria 074430/_ încheiat cu SC S. ul Electronic de Arhivare, Criptare și Indexare Digitalizata S., societatea ce a cesionat creanța societății KYO I. S. .
In consecința având în vedere cele mai sus menționate executarea silită se face în baza unui titlu executoriu pronunțat de către o instanța necompetentă, fiind vorba despre o necompetență de ordine publică prevăzută de art.159 pct.3 Cod procedură civilă.
Astfel procedura de executare efectuată de către executorul judecătoresc Andrei Todorut trebuie să respecte prevederile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiile publice, stabilite prin titluri executorii, ordonanța instituind o procedură specială pentru
executarea silită a obligațiilor de plată ale instituțiilor bugetare, unitățile teritoriale de trezorerie și contabilitate publică, putând efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limitele creditelor bugetare și a destinațiilor potrivit legii.
In acest sens nu sunt respectate prevederile art.2 din O.G.22/2002 unde se menționează faptul că în situația în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
In dosarul execuțional 30/2M somația de plata i-a fost comunicată la data de_ astfel că poprirea conturilor recurentei se poate face numai după trecerea termenului de 6 luni în concordanta cu textele legale mai sus menționate.
Art.3 din O.G.22/2002 menționează ca "in cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie." Astfel executarea silita împotriva recurentei se poate face doar in termen de 6 luni de la data primirii somației. Instanța de fond în mod greșit a respins contestația cu motivarea mai sus
menționata.
In drept, s-au invocat disp. art.299-316 si următoarele Cod procedură civilă.
Intimata SC Kyo I. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului
, ca nefondat.
În motivare s-a arătat că în conformitate cu prev. 14 alin. 2 din cadrul OUG 119/2007
"împotriva executării silite a ordonanței de plată debitorul poate face contestație la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestației nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare". Sentința civilă a Tribunalului Brașov supusă executării în această cauză a intrat în puterea lucrului judecat, criticile cu privire la fondul raportului dintre părți fiind inadmisibile.
Nefondate sunt și criticile debitorului interesând prevederile OG 22/2002. Debitorul nu a realizat nici un demers pentru a executa hotărârea judecătorească și nu a probat lipsa efectivă a fondurilor.
Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciind în raport cu prevederile OG 22/2002 a statuat:
"Pentru a putea beneficia de termenul de grație pentru efectuarea plății recurenta-debitoare trebuia să facă dovada că neexecutarea până în prezent a obligației de plată s-a datorat lipsei de fonduri întrucât, conform dispoziției legale menționate, procedura nu operează ope legis față de toți debitorii care sunt instituții publice, ci numai față de acei debitori care nu au putut începe sau continua executarea obligației de plată din cauza lipsei fondurilor. Astfel de dovezi nu au fost însă administrate în cauză."
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este
temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a retinut o corecta stare de fapt pe care a circumscris-o adecvat dispozitiilor legale incidente.
Astfel, critica privind demararea procedurii de executare silită în baza unui titlu executoriu pronunțat de către o instanța necompetentă, nu poate fi primita, deoarece împotriva executării silite a ordonanței de plată debitorul poate face contestație la executare, potrivit dreptului comun, iar in cadrul contestației nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare (prev. 14 alin. 2 din OUG 119/2007). Corect a reținut prima instanța ca, în cadrul contestației la executare nu poate fi pusă în discuție o hotărâre definitivă și pe această cale nu se poate cenzurată legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorești pusă în executare, silita.
Referitor la criticile vizând interpretarea si aplicarea prevederilor OG 22/2002, tribunalul le apreciază ca nefondate, deoarece, cu toate că a expirat și termenul de grație de 6 luni prevăzut de dispozițiile OG 22/2002, recurenta nu și-a îndeplinit obligația de plată, astfel că executarea silită începută și continuată împotriva debitoarei în dosarul execuțional 27/2012 al BEJ Andrei Todoruț este legală.
Mai mult, așa cum a reținut si instanța de fond, prin clauza contractuală inserată la pct. 8 lit. e în acordul de furnizare seria 074430/_ ( fila 70- dosar fond), recunoscut de către recurenta prin chiar cererea de chemare în judecată, părțile au convenit stabilirea unui alt termen decât termenul de 6 luni prev. de art. 2 din OG/2002, posibilitate dată de art. 5 din OG 22/2002, respectiv un termen de 1 lună acordat debitoarei pentru a obține fonduri în vederea onorării obligațiilor de plată decurgând din respectivul contract, termen ce a fost respectat în procedura executării silite demarcate în dos. exec. 27/2012 al BEJ Andrei Todoruț.
Corect s-a referit prima instanța si la cauza Șandor împotriva României, unde Curtea a reținut că dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi.
Raportat la cele reținute mai sus, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul ca fiind nefondat.
În temeiul art. 274 raportat la art. 298 și art.316 Cod proc. civilă, tribunalul va obliga recurenta să plătească intimatei SC Kyo I. S., cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta C. S. prin Primar, cu sediul în localitatea S. nr.296, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 2085/2012 pronunțată în dosar nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatei SC Kyo I. S. , cu sediul în S. M., str. R. nr.39 județul S. M., cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
M. | A. P. L. D. | E. | B. L. | T. M. | I. D. |
Red/dact: BLT/HVA_ /2 ex.
Jud. fond:C. SO
