Decizia civilă nr. 719/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 719/R
Ședința publică din 27 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
J. ecător C. G.
J. ecător M. P.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta D. G. A
F. P. M., împotriva sentinței civile nr. 8982 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., în contradictoriu cu intimatul C. L., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_ pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ și_, când în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8982 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. a fost respinsă contestația la executare promovată de contestatoarea D. G. a F. P. M. în contradictoriu cu intimatul C. L. .
În considerentele sentinței se reține că prin Încheierea civilă nr. 6424/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ s-a dispus încuviințarea executării silite a Sentinței Civile nr. 5247/2011 a T. ui M.
- Secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal, executorul judecătoresc învestit procedând la emiterea somației în dosarul execuțional nr.115/2012 cu acordarea practic a unui termen de grație de 6 luni, termen la care face referire O.G. 22/2002. Debitul, pentru care s-a pornit executarea, se constituie din taxe de poluare și cheltuieli de judecată, taxe de timbru, onorariu executor judecătoresc și onorariu avocat (cererea de executare silită fiind făcută prin avocat).
Niciuna dintre sumele amintite nu poate fi contestată de către debitoare prima rezultând din hotărâre judecătorească devenită titlu executoriu, iar celelalte din faza de executare silită propriu-zisă, sumele fiind datorate în baza art.371 pct. 7 Cod procedură civilă.
În altă ordine de idei executorul judecătoresc nu numai că s-a conformat
O.G. 22/2002, dar mai mult a acordat debitoarei termenul maxim de grație (de 6 luni) stabilit prin actul normativ amintit.
Dincolo de actul de discriminare pozitivă dintre debitorul -stat și alți debitori-persoane fizice sau juridice, dispozițiile art. 2 ale O.G. 22/2002 nu se pot constitui într-un panaceu pentru refuzul sau omisiunea de a executa o hotărâre judecătorească irevocabilă.
De altfel, chiar art.2 amintit condiționează acordarea beneficiului unui termen de plată de 6 luni de faptul "lipsei de fonduri";, lucru vizibil neprobat la dosarul cauzei și neacceptat în principiu în statele comunitare (civilizate) ca având relevanță în materia executării hotărârilor judecătorești.
Starea de lucruri amintită a fost consacrată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin nenumărate hotărâri a căror enunțare nici nu își mai are rostul.
După cum contestatoarea cunoaște dispozițiile art. 371 indice 1 Cod procedură civilă, de vreme ce le enunță în cuprinsul contestației formulate, după aprecierea instanței raportându-se și la hotărârile CEDO în spețe similare contra României desigur, instanța apreciază că acestea
(respectiv art.371 indice 1) ar trebui să guverneze executarea silită (ca parte a procesului civil) promovată de oricare subiect de drept împotriva statului.
Cât privește somația emisă de executorul judecătoresc, în afara oricărui dubiu, fundamentul ei legal îl constituie O.G. nr.22/2002 de vreme ce după cum am spus acordă termenul de grație maxim prescris.
Însă, în ipoteza în care debitoarea nu se va conforma obligației legale de a achita sumele de bani stabilite în sarcina sa, somația emisă va echivala cu somația emisă în condițiile art.387 Cod procedură civilă, putând fundamenta, fără alte formalități, executarea silită propriu-zisă.
Cât privește capătul de cerere vizând suspendarea executării silite, instanța constată că acesta a rămas fără obiect în condițiile în care suspendarea executării ar fi operat până la pronunțarea hotărârii în condițiile art. 403 alin.1 Cod procedură civilă și nu până la rămânerea irevocabilă a contestației, după cum susține contestatoarea în contestația formulată. La rândul său, capătul de cerere privind suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare, rămânând fără obiect.
Impotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea D. G. a F.
P. M. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare.
In cuprinsul motivelor de recurs se arată că, potrivit dispozițiilor art.371 indice 1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie doar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Se susține că, în situația de față, intimatul trebuia să se adreseze organului fiscal de la domiciliul fiscal în vederea încasării creanței stabilite prin titlu executoriu, astfel cum prevede Ordinul MFP nr. 1899 din_ pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Acesta nu a făcut dovada că s-a adresat mai întâi organului fiscal pentru restituirea creanței stabilite prin titlu executoriu sau că s-a depășit termenul de 45 de zile pentru
soluționarea cererii de restituire, astfel încât, creditorul să fi fost pus în situația să procedeze la executarea creanței sale pe calea silită.
Recurenta susține că potrivit dispozițiilor art.2 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";. De asemenea, conform art. 3 din OG nr. 22/2002 creditorul are posibilitatea promovării executării silite împotriva debitorului numai dacă acesta din urmă nu respectă termenul de plată prevăzut de lege, iar, în ce privește restituirea dobânzii, organul fiscal trebuie să procedeze conform legii, adică cu respectarea Ordinului MFP nr. 1899/2004.
Se concluzionează că în situația de față atât cheltuielile de onorariu avocat în faza de executare silită, cât și cheltuielile onorariu executor nu sunt cheltuieli necesare și utile, reprezentând mai degrabă cheltuieli voluptorii făcute de creditor, mizând pe efectul juridic al actului de executare și nu pe necesitatea emiterii lui.
Examinând cererea de recurs și hotărârea recurată sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.371 ind.1 alin.1 Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinirea de bunăvoie iar potrivit alin.2 în cazul în care debitorul nu execută obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel.
Înainte de a trece la executarea silită este necesar ca debitorul să fie încunoștințat despre pornirea executării, înștiințarea cuprinzând, în general invitația adresată debitorului de a executa de bunăvoie obligația sa înlăuntrul termenului prevăzut de lege și anunțarea că, în caz contrar, se va proceda la executarea silită.
Încunoștințarea debitorului prin somație este prevăzută și în cazul executării obligațiilor de plată de către instituțiile publice, în situația de față, prin somația emisă în dosar execuțional nr.115/2012 fiindu-i acordat debitoarei un termen de 6 luni pentru plata sumelor datorate, potrivit dispozițiilor art.2 din OG 22/2002.
În situația de față, titlurile executorii în baza cărora s-a pornit executarea silită în dosar execuțional nr.115/2012 îl constituie sentința civilă nr.5247/_
, pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a stabilit obligația pârâtelor de a restitui reclamantei suma de 2221 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală de la data achitării și până la achitarea integrală a sumei, au fost obligate D. G. a F. P. M., Administrația Fondului pentru Mediu și Administrația F. P. B. Sprie la plata sumei de 793,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În faza de executare, a fost achitat onorariu avocat în sumă de 700 lei potrivit chitanței nr.45/_, s-a calculat un onorariu executor de 400 lei potrivit procesului verbal de cheltuieli aflat la fila 6 din dosar.
Potrivit dispozițiilor art.39 alin.4 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, cu excepția în care creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a executat-o de bunăvoie. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat să își îndeplinească obligația, a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Sunt cheltuieli de executare: taxele de timbru necesare declanșării executării silite; onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; onorariul avocatului, în faza de executare silită; onorariul expertului și al interpretului; cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Principiul proporționalității fiind expres prevăzut prin dispozițiile art.39 alin.4 teza II pentru situația executării obligației după emiterea somației, el subzistă pentru întreaga activitate de executare silită fiind de neconceput ca, în măsura în care debitorul nu a executat de îndată sau în termenul acordat obligația, poate fi supus riscului de a suporta un onorariu stabilit în mod discreționar, al cărui cuantum nu se regăsește în complexitatea lucrărilor de executare.
În situația de față, cuantumul cheltuielilor de executare reprezentat de onorariul avocatului, în faza de executare silită, este excesiv și fără suport real în condițiile în care în dosarul execuțional a fost emisă o singură somație și avându-se în vedere că valoarea creanței nu este una semnificativă iar cheltuielile de judecată acordate de instanțe au o proporție însemnată față de întreaga miză a procesului pentru creditor, motiv pentru care instanța de recurs va diminua onorariul avocațial la nivelul sumei de 50 lei.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc stabilit la nivelul sumei de 400 lei, instanța va calcula onorariul minimal pentru serviciile prestate de executorii judecătorești potrivit pct.3 din Anexa 1 la Ordinul Ministerului Justiției nr.2550/C/2006, în sensul că pentru creanțe de peste 1000 lei dar până la 50.000 inclusiv, onorariul minimal este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, situație în care, în situația de față, onorariul minimal este de 115,28 lei, prin rotunjire acesta va fi stabilit de instanța de recurs la nivelul sumei de 116 lei.
În ceea ce privește invocarea de către recurentă a procedurii de restituire reglementată de Ordinul MMP nr.1099/2004, reținem că și în faza executării silite își găsește aplicarea principiului disponibilității, situație în care rămâne la latitudinea creditorului de a opta și de a alege între formele de executare
reglementate de dispozițiile legale, în situația de față, creditorul înțelegând să inițieze procedura executării silite reglementată de Codul de procedură civilă.
Pentru considerentele sus menționate în baza art.304 ind.1 coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recursul va fi admis iar hotărârea va fi modificată în sensul admiterii în parte a contestației la executare promovată de contestatoarea D. G. A F. P. M., împotriva formelor de executare din dosar execuțional nr. 115/2012, și în consecință se va dispune îndreptarea formelor de executare din dosar execuțional nr. 115/2012 în sensul diminuării onorariului avocațial la suma de 50 lei și a onorariului executorului la suma de 116 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă,
Admite recursul declarat de contestatoarea D. G. A F. P.
M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 8982 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., pe care o modifică în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea D.
A F. P. M. împotriva formelor de executare din dosar execuțional nr. 115/2012.
Îndreaptă formele de executare în sensul diminuării onorariului avocațial la suma de 50 lei și a onorariului executorului la suma de 116 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
M. H.
C.
G.
M.
P.
G. ier,
H.
Red. M.P. / Tred. C.C.
_ / 2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND D. D.
