Decizia civilă nr. 6487/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6487/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții F. G. și
C. M., împotriva sentinței civile nr. 408/_, pronunțată în dosarul nr._ * al Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu pârâții C. C. PENTRU
S. D. și A. N. PENTRU R. P., având ca obiect obligare emitere act administrativ Legea nr. 247/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar la dosar s- a depus întâmpinare, de către C. C. pentru S. D. .
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare cu mențiunea că, raportat la evoluția legislativă, conform Legii nr. 165/2013 va avea în vedere la momentul deliberării incidența acestei legi și va discuta dacă demersul judiciar din această perspectivă este admisibil sau nu.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 408/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU R. P. .
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții F. G. și C. M. față de pârâta A. N. PENTRU R. P. ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepția prematurității acțiunii.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții F. G. și C. M. împotriva pârâtei C. C. PENTRU S. D., ca prematur formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Obiectul prezentului litigiu consta in obligarea paratei C.C.S.D de a emite decizia cuprinzând titlul de despăgubire reglementat de titlul VII al Legii 247/2005 si a de îndeplini operațiunile administrative prealabile si necesare emiterii titlului de despăgubire si care nu au fost îndeplinite pana in prezent din procedura administrativa reglementata de cap.V din titlul VII al Legii 247/2005 respectiv procedura de evaluare .
In speța, în 2011 reclamanții s-au adresat paratei cu o cerere în sensul de a li se soluționa dosarele de despăgubire vizând Hotărârile nr. 2902/_ și
2903/_ ale Comisiei Județene de fond funciar Maramureș prin îndeplinirea operațiunilor administrative sus indicate si emiterea titlului de despăgubire
În speță nu se poate vorbi de un refuz al paratei de a soluționa cererea de emitere a titlului de despagubire ci de o nesolutionare a acestei cereri in termenul legal.
Pana la introducerea actiunii parata nu a solutionat aceasta cerere respectiv nu a indeplinit operatiunile administrative sus mentionate si nici nu a emis titlul de despagubire.
In aceasta materie se apreciaza cu valoare de principiu ca procedura de emitere a deciziei reprezentând titlu de despagubire pentru imobilele care nu pot fi restituite în natura, conform Legii nr.10/2001 se realizeaza într-un termen rezonabil. În privinta acestui tip de cerere nu sunt incidente dispozitiile art.2 alin.(1) lit.g) din Legea nr.554/2004 referitoare la termenul legal de 30 de zile pentru solutionarea cererii. Din aceasta solutie de principiu rezulta ca in îndeplinirea obligatiilor prevazute de titlul VII al Legii 247/2005 debitorul respectiv parata beneficiaza de un termen pentru indeplinirea acestor obligatii .
Rezulta asadar ca in speta se poate vorbi de nesolutionarea unei cereri doar daca indeplinirea operatiunilor administrative si emiterea titlului de despagubire nu se realizeza intr-un termen rezonabil. Caracterul rezonabil al acestui termen se apreciaza de la caz la caz la momentul solutionarii actiunii. Totodata fiind vorba de o situatie continua in timp aceasta cerere si caracterul rezonabil al termenului se solutioneaza respectiv se apreciaza in raport cu legislatia in vigoare la data solutionarii de catre instanta a actiunii
Raportat la aceste considerente rezulta ca in speta pe langa prevederile cuprinse in cap. V al titlului VII al Legii 247/2005 sunt aplicabile si prevederile adoptate in aceasta materie respectiv prevederile cuprinse in OUG 4/2012 conform caruia la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
In baza acestor prevederi legale rezulta ca in speta chiar daca s-ar putea retine ca la data pronuntarii solutiei de fata a trecut un termen rezonabil in care parata avea posibilitatea reala de a emite titlul de despagubire obligatia paratei la emiterea acestui titlu si la indeplinirea operatiunilor administrative nu a devenit exigibila intrucit termenul de indeplinire a obligatiilor prevazute de titlul VII al Legi 247/2005 s-a prelungit cu inca 6 luni prin vointa legiuitorului exprimata in actul normativ sus mentionat, act normativ care urmareste implementarea hotararii din cauza pilot M. Athanasiu si altii impotriva Romaniei .
Astfel asa cum rezulta din expunerea de motive a acestui act normativ suspendarea procedurilor de evaluare si de emitere a titlului de despagubire urmareste implementarea hotararii sus mentionate si a fost determinata si de imposibilitatea corelarii momentului epuizarii Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin aceasta suspendare nu s-a urmarit asadar doar amanarea momentului la care se vor realiza evaluarea imobilelor respectiv emiterea titlurilor de despagubiri ci prin aceasta suspendare s-a urmarit blocarea acestor operatiuni pentru intervalul de timp necesar pe de o parte pentru reformarea legislatiei in
acest domeniu si pe de alta parte pentru gasirea resurselor financiare necesare platii acestor despagubiri.
In ce priveste gasirea resurselor financiare asa cum rezulta si din nota de fundamentare cit si din expunerea de motive a OUG 4/2012 resursele financiare prevazute de Legea 247/2005 cu modificarile ulterioare pentru plata acestor despagubiri nu mai exista in prezent . Fondul Proprietatea s-a epuizat intr-o proportie de peste 99% iar plata in numerar a fost sistata timp de 2 ani datorita lipsei fondurilor necesare in acest sens .In aceste conditii emiterea titlurilor de despagubire nu ar avea o acoperire fiind necesara gasirea altor resurse financiare care sa asigure plata acestor despagubiri .Pentru plata despagubirilor in numerar ca urmare a suspendarii platii acestora timp de 2 ani prin OUG 62/2010 practica judiciara a statuat cu caracter de principiu ca emiterea titlurilor de plata apare ca prematura pana la expirarea acestui termen astfel ca pentru identitate de ratiune aceasta solutie poate fi aplicata si in spete de genul celei de fata pentru emiterea titlului de despagubire ca urmare a adoptarii OUG 4/2012.
Pe de alta parte prin hotararea pronuntata in cauza pilot M. Athanasiu împotriva Romaniei s-a recomandat o reformare a legislatiei in domeniu atat in privinta despagubirii propriu zise cit si a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situatia in care legislatia interna prevede o despagubire certa
,sigura si posibil a fi platita .Asa cum rezulta din nota de fundamentare a OUG 4/2010 si din expunerea sa de motive in acest interval de timp de 6 luni urmeaza a fi adoptat un act normativ in acest sens .Si din aceasta perspectiva se impune oprirea procedurilor de despagubire pentru a putea avea o imagine de ansamblu a numarului de persoane carora trebuie sa le fie platite despagubirile ,persoane aflate in aceeasi situatie ,asupra posibilelor resurse existente in acest sens si a cuantumului acestor despagubiri posibil a fi achitate in mod real asa cum recomanda hotararea CEDO sus mentionata . Stoparea acestor proceduri ar urmari asadar sa asigure tuturor persoanelor indreptatite si deci aflate in aceeasi situatie plata unei despagubiri .
In aceste conditii instanta a apreciat ca nu ar fi posibila in speta admiterea actiunii cu stabilirea indeplinirii obligatiei peste 6 luni intrucit asa cum s-a aratat mai sus intentia legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri pana la reformarea legislatiei in domeniu astfel ca o hotarare de admitere ar fi in discordanta cu aceasta intentie exprimata in OUG 4/2012.Totodata prin instituirea acestui termen de 6 luni obligatiile prevazute de titlul VII al Legii 247/2005 in toate ipotezele si implict dreptul afirmat de catre reclamant ca si conditie de exercitare a actiunii civile sunt afectate de un termen suspensiv in curs de desfasurare .Or atat sub imperiul vechiului cod civil cit si sub imperiul noului cod civil creditorul ce are un drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului respectiv executarea obligatiei corelative acestui drept inainte de implinirea termenului .Singura posibilitate legala pentru a obtine admiterea unei actiuni privind o un drept afectat de un termen suspensiv este aceea de a exercita o actiune preventiva asa cum ea este reglementata de art. 110 C.pr.civ dar in speta ipotezele de exceptie ale acestui text de lege nu sunt indeplinite raportat la ratiunile adoptarii OUG 4/2012 mai sus expuse si la imprejurarea ca in speta admiterea actiunii nu este necesara pentru a preintimpina o paguba iminenta pe care reclamantul ar incerca-o daca ar asptepta implinirea termenului intrucit el indiferent de momentul efectiv al platii va obtine despagubirea stabilita de lege, suspendarea urmarind tocmai acest scop de a asigura plata acestor despagubiri legale .
Avind in vedere aceste considerente in temeiul titlului VII al Legii 247/2005
,OUG 4/2012 ,art. 8,18 din Legea 554/2004 Curtea a reținut ca prin incidenta in
speta a OUG 4/2012 s-a respins actiunea formulată împotriva CCSD ca prematura .
În ceea ce privește pretențiile formulate împotriva ANRP, reținând incidența în speță a dispozițiilor art.2 din H.G. nr.361/2005 care stabilește atribuțiile Autorității Naționale pentru S. D., de acordare de sprijin și
îndrumare a autorităților administrației publice locale și centrale precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit L.10/2001, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru R. P. .
Aceasta întrucât pe parcursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată de titlul VII din L.247/2005, emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire este atributul Comisiei aspect reținut și de ICCJ prin soluția de principiu adoptată la_ .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții F. G. și C. M.
solicitând admiterea recursului și modificarea în întregime a Sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii principale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat recurenții, în esență, că ideea conform căreia incidența OUG 4/2012 face ca acțiunile înregistrate după intrarea în vigoare a ordonanței de urgență să fie prematur introduse sau că ar duce provoca automat suspendarea litigiilor, s-ar încălca Și principiul liberului acces la justiție. Mai mult decât atât, având în vedere că acest act normativ reglementează punerea în executare a hotărârilor nu poate împiedica însăși promovarea litigiului raportat la faptul că în conținutul ordonanței nu se specifică această restricție.
Cu titlu de jurisprudență menționează decizia înaltei Curți de C. Și Justiție prin care pronunțat o hotărâre de respingere a recursului formulat, de... către C. C. pentru S. D. respingând totodată Și excepția prematurității acțiunii în dosarul nr. _
Luând în considerare aceste aspecte, instanța de fond ar fi trebuit să soluționeze acțiunea civilă pronunțând o sentință prin care să admită cererea reclamanților dar care să poată fi pusă în executare doare după expirarea termenul de 6 luni prevăzut de OUG 4/2012.
Prin urmare, este evident faptul că instanța a aplicat în mod greșit prevederile OUG 4/2012 Și a pronunțat soluția de respingere a acțiunii întemeiate pe aplicarea acestei ordonate de urgență în mod eronat.
Pârâta intimată C. C. PENTRU S. D. a formulat întâmpinare
solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat - filele 7-12.
Analizând recursul formulat din perspectiva excepției de inadmisibilitate în condițiile art. 3041C.pr.civ., având în vedere dispozițiile Legii nr. 165/2013, Curtea reține următoarele
:
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept de către reclamant pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.
Între timp, pe parcursul soluționării litigiului, în prezenta fază procesuală a recursului, a intrevenit o modificare legislativă importantă în economia prezentului litigiu, repsectiv intrarea în vigoare la Legii nr. 165/2013, iar efectele pe care acest nou act normativ le-ar produce asupra prezentului litigiu au fost puse în discuția contradictorie a părților din pertspectiva excepției de inadmisibilitate, invocată din oficiu de către instanță.
Un prim aspect ce se impune a fi lămurit este cel al efectului imediat al noului act normativ asupra fondului pretențiilor reclamantului, de acordare a despăgubirilor prin echivalent, pentru imobilul naționalizat abuziv.
Așa cum s-a arătat anterior cererea de chemare în judecată a fost intodusă în baza dispozițiilor Legii nr. 247/2005.
Cu privire la litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, deci în curs de defășurare la data apariției noului act normativ în materia restituirii proprietăților, Legea nr. 165/2013, art. 4 din acesta prevede:
ART. 4
"Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe
rolul in s tanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
Față de aceste dispoziții legale, fiind în prezența unui litigiu în materia restituirii proprietăților, prin aplicarea măsurii echivalente de acordare a despăgubilirilor materiale, aflat pe rolul unei instanțe de judecată, fără a fi important stadiul procesual, este cert că în soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor trebuie avute în vedere dispozițiile noului act normativ.
Este de observat că noul act normativ conține dispoziții de abrogare expresă a normelor relvante în cauză, cuprinse în Legea nr. 247/2005, (art. 50 lit.c din Legea nr. 165/2013), și nici nu au fost identificate dispoziții în noul act normativ care să permită concluzia că Legea nr. 247/2005, în privința normelor ce prevăd procedura de stabilire și acordare a despăgubirilor pentru situațiile de restituire prin echivalent, ar ultraactiva.
Astfel, se poate reține, cu temei, în baza art. 4 din Legea nr. 165/2013 că cererii de fond a reclamantului, de acordare a despăgubirilor îi sunt aplicabile noile reglementări cuprinse în Legea nr. 165/2013.
Din această perspectivă, văzînd noile dispoziții ce reglementează modul de restituire a imobilelor preluate abuziv de regimul comunist precum și cele referitoare la acordarea de măsuri reparatorii, Curtea, din oficiu, a ridicat excepția inadmisibiltății cererii de chemare în judecată, în forma în care a fost concepută de către reclamant în fața instanței de fond, orice modificare a acesteia, în calea de atac a recursului fiind inadmisibiliă din perspectiva art. 132 c.pr.civ.
Astfel, prin noul act normativ, sunt instituite o serie de termene, atât în sarcina solicitanților cât și în sarcina entităților învestite de lege, inclusiv în sarcina noii entități ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru S. D.
, respectiv C. N. pentru Compensarea Imobilelor.
Conform art.17, alin.1, lit. a din Legea nr. 165/2013, noua comisie validează / invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. N. are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că, art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Acest termen de 60 de luni a fost stabilit pentru tocmai pentru a acorda, în mod efectiv, despăgubirile aferente imobilelor preluate în mod abuziv, fără a compromite angajamentele financiare internaționale asumate de Guvernul României.
Pretențiile reclamantului, astfel cum au fost formulate în dosarul de fond al prezentei cauze, nu se mai regăsesc în Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a
imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr.278/_ .
Mai mult, art. 1 al. 2 din Legea nr. 165/2013 prevede că singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III al legii, astfel încât apre ca fiind obligatorie parcurgerea de către reclamant a procedurii legale menționată anterior.
Prin urmare, în raport cu actul normativ nou apărut- Legea nr. 165/2013 se impune, în baza art. 312 c.pr.civ. respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții F. G. și C. M., împotriva sentinței civile nr. 408/_, pronunțată în dosarul nr._ * al Curții de Apel Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. | JUDECĂTOR, R. -R. D. |
GREFIER, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: M. H.
