Sentința civilă nr. 8/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.8/2013
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. RUS GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții B. A., B. S. în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D., având ca obiect obligare emitere act administrativ titlu de despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamanților B. A., B. S., avocat Bora Ieronim din Baroul B.
-Năsăud, cu delegație la dosar, lipsă fiind pârâta C. C. pentru S. D.
.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, fond. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Pârâta C. C. pentru S. D. a depus la dosar întâmpinare și documentația care a stat la baza emiterii actului atacat.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul reclamanților B. A., B. S., avocat Bora Ieronim depune la dosar copia sentinței civile nr.56 din datade_ pronunțată în dosarul nr.9934/2003 al Tribunalului Cluj și chitanța reprezentând onorar avocațial.
Curtea comunică reprezentantului reclamanților B. A., B. S.
, avocat Bora Ieronim un exemplar din întâmpinare.
Curtea acordă cuvântul cu privire la excepția prematurității cererii introductive de instanță, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamanților B. A., B. S., avocat Bora Ieronim solicită respingerea excepției ca neîntemeiată invocând art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arătând că procedura administrativă este la dispoziția organelor administrative care sunt investite cu soluționarea acestei cereri, precum și faptul că în decurs de 10 ani de când litigiu se află pe rolul instanței se putea formula această cerere.
Mai arată că, soluționarea cauzei trebuie soluționată într-un termen rezonabil, termen care a fost depășit în speța de față și că a început procedura pentru reconstituirea dreptului de proprietate
Curtea acordă alternativ cuvântul și pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamanților B. A., B. S., avocat Bora Ieronim solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris, respectiv
obligarea pârâtei să emită și să comunice reclamanților deciziile privind titlurile de depăsgubire în dosarele nr. 4151/CC, constituit pe baza Dispoziției nr.1016/_, emisă de Primarul municipiului B. și nr. 30318/CC, constituit pe baza Deciziei nr._, emisă de CNCFR-SA, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârilor. Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei reprezentând onorariu avocațial.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții B. A. si B. S., prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. C. pentru S. Despăgubirilor, obligarea pârâtei la emiterea și comunicarea deciziilor privind titlurile de despăgubire in dosarele următoare: dosar 4151/CC, constituit pe baza Dispoziției nr. 1016/_, emisă de Primarul Municipiului B.
, in termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii; dosar 30318/CC, constituit pe baza Deciziei nr._, emisă de CNCFR-SA, in termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii.
În fapt, procedura pentru acordarea de despăgubiri pentru imobilele expropriate a fost începută in anul 2001. Până in prezent nu au fost acordate despăgubiri pentru bunurile ce nu nerestituite in natura.
Așadar de mai bine de 11 ani reclamanții încearcă fara succes sa li se acorde masurile reparatorii pentru imobile preluate abuziv de statul roman.
Pentru solicitările de despăgubiri pe numele reclamanților au fost înregistrate la pârâta doua dosare, respectiv dosar 4151/CC, constituit pe baza Dispoziției nr. 1016/_, emisă de Primarul Municipiului B. si dosar 30318/CC, constituit pe baza Deciziei nr._, emisă de CNCFR-SA.
Pentru că între data depunerii cererii (notificării) și data introducerii prezentei acțiuni au trecut aproximativ 11 ani, fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii, apreciază că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
In consecința s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în considerarea acestora se impune ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubiri lor pentru imobilele imposibil de restituit în natură conform dispoziției primarului. Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implica și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze, care cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererii constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării drepturilor reclamanților.
Astfel, considera reclamanții că punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu, printre care se înscrise și Legea 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, modificată prin Legea nr. 247/2005, revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.
Potrivit prevederilor art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul 1 al Convenției.
Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, cu referire la procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse
atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil, astfel că autoritățile romane nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru că aceasta înseamnă să invoce propria culpă, încălcarea Convenției.
Totodată, prin neîndeplinirea obligației de a emite titlul de despăgubire pârâta aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Mai arata ca doctrina europeană a arătat că noțiunea de "termen rezonabil" este o noțiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte. Dreptul de a fi ascultat într-un "termen rezonabil" trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în mod concret.
Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil. Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.
Astfel, în materie «civilă», dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente, dar el include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.
În opinia Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente.
Or, asa cum s-a arata mai sus, reclamanții au început procedurile administrative in anul 2001, data de la care, pana in prezent cererea lor nu a fost soluționata. In mod evident s-a depășit orice termen rezonabil.
Pentru considerentele de mai sus, solicită admiterea acțiunii formulate
În drept, art. 119 și urm. C.pr.civ., Legea 554/2004, CEDO, Legea 10/2001, Legea 247/2005.
Prin întâmpinarea formulată (f.22), înregistrată în data de_, pârâta C.
pentru S. Despăgubirilor a invocat excepția prematurității cererii introductive de instanță.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că în fapt, prin cererea introductivă de instanță, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanții B. A. și B. S. au chemat în judecată C. C. pentru S. Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei la emiterea și comunicarea deciziei conținând titlul de despăgubire în:
dosarul nr. 4151/CC, constituit în baza Dispoziției nr. 1016/_ emisă de Primarul Municipiului B., în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței,
dosarul nr.30318/CC4151/CC, constituit în baza Deciziei nr._ emisă de CN CFR SA, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței,
Referitor la excepția prematurității cererii introductive de instanță, intimații supun atenției următoarele aspecte:
După cum este cunoscut, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, sunt parcurse mai multe etape-etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin
O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubiri lor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. C. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.
G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire" .
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarele privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr.1016/_ a fost transmis de Primăria Municipiului B., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr.4151/CC, respectiv dosarul aferent Deciziei nr._ transmis de CN CFR SA, fiind înregistrata sub nr.30318/CC.
Totodată, dosarele amintite au fost analizat și sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură.
Cu acest prilej, s-a constatat necesitatea completării acestora cu Sentința Civilă nr.56/2004 a Tribunalului Cluj, în copie conformă cu originalul și cu mențiunea definitivă și irevocabilă și cu raportul de expertiză efectuat în litigiul finalizat prin sentința amintită, în privința dosarului nr.30381/CC, iar, în cazul dosarului nr.4151/CC, contractul de întreținere autentificat sub nr.6062/1992.
Intimații au anexat în acest sens, adresele nr.30381/CC/_, respectiv nr.4151/CC/_ înaintate, spre știință, și reclamantului B. A. .
Referitor la etapa evaluării, menționăm că această etapă este condiționată sub trei aspecte:
completarea dosarelor cu înscrisurile indicate mai sus.
perioada de suspendare a procedurilor de evaluare, respectiv de emiterea a deciziilor conținând titlul de despăgubire, operată prin O.U.G.nr.4/_, aprobată prin Legea nr.117/2012, perioadă ce expiră la data de_ .
Suspendarea, la care s-a făcut referire, urmărește implementarea Hotărâri CEDO din cauza -pilot M. Athanasiu și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul În care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
În privința resurselor financiare, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru plata despăgubirilor nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012.
Astfel, Fondul Proprietatea s-a epuizat în proporție de peste 99%, iar, plata în numerar a fost sistată timp de 2 ani datorită lipsei fondurilor necesare în acest sens. În aceste condiții, emiterea titlurilor de despăgubire nu ar avea o acoperire, fiind necesară găsirea altor resurse financiare aferente plății acestor despăgubiri.
Pentru plata despăgubirilor în numerar, ca urmare a suspendării plății timp de 2 ani prin O.U.G.nr.62/2010, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că emiterea titlurilor de plată apare ca prematură, până la expirarea acestui termen, astfel că, pentru identitate de rațiune această soluție poate fi aplicată și în spețe de genul celei deduse judecății în prezenta cauză, pentru emiterea titlului de despăgubire ca urmare a adoptării O.U.G.nr.4/2012.
Pe de altă parte, prin hotărârea pronunțată în cauza -pilot M. Athanasiu împotriva României s-a recomandat o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirilor acordate efectiv, cât și a mecanismului de acordare a acestora, pentru a ajunge la situația în care legislația internă să reglementeze o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
Așa cum rezultă și nota de fundamentare a O.U.G.nr.4/2012, în intervalul de timp de 6 luni, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică, încă o dată, oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor, respectiv pentru a avea o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită.
Așadar, prin instituirea termenului de suspendare, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamanți, ca si condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare.
Or, atât sub imperiul vechiului cod civil, cât și potrivit noului cod civil, creditorul-titular al unui drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului.
Totodată, arată că este incertă situația reglementării cuprinse în Titlul VII din Legea nr.247/2005, la încetarea efectelor O.U.G. nr. 4/2012, față de intenția de a reforma legislația în domeniu, respectiv mecanismul de acordare a despăgubirilor, după cum s-a arătat mai sus.
Respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor la C. C. pentru S. Despăgubirilor, astfel cum a fost stabilit prin Decizia nr.10299/_ emisă de C. C. .
În acest context, intimații supun atenției instanței prevederile pct. 17. 1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005, potrivit cărora "ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale.
În aplicarea acestor prevederi, C. C. a emis Decizia nr.10299/_
, prin care a fost instituită ordinea cronologică a înregistrării dosarelor la Secretariatul Comisiei Centrale, respectiv principiul ordinii înregistrării acestor dosare.( A se vedea pct.2.8 din decizia amintită și pe anexată, în copie.)
C. C. a emis Decizia nr.10299/_ cu privire la modalitatea de soluționare a dosarelor înregistrate la secretariatul acestei comisii, respectiv în ordinea înregistrării lor, în temeiul dispozițiilor pct. 17. 1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, la care s-a făcut referire mai sus, a soluțiilor nefavorabile pronunțate de instanțele de judecată cu privire la ordinea stabilit prin Decizia nr.2815/2008, dar și noilor modificări a cadrului legislativ, respectiv suspendarea operată prin OUG nr.4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, așa cum s-a arătat anterior.
În privința termenului de 30 de zile indicat de reclamanți pentru emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, facem următoarele precizări:
Prin Hotărârea de Guvern nr.527/2006 a fost aprobat contractul-cadru si onorariile maximale acordate evaluatorilor autorizați, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform Titlului VII "Regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente.
În temeiul acestor dispoziții legale, sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau evaluatorii, precum și anexe ale acestor contracte, anexe în care este indicat termenul de executare a evaluării, care este de 20 zile, cu mențiunea că termenul indicat se calculează de la data primirii dosarelor.
Totodată, se arată că trebuie avut în vedere și faptul că între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei de către C. C. există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, acestea din urmă pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest răspuns atât persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale, cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventuale obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu Comisiei Centrale pentru S. Despăgubirilor. (A se vedea în acest sens dispozițiile art.
13 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr.241/2005, aprobate prin H. G. nr. 1095/2005).
Mai învederează intimații faptul că în cadrul etapei evaluării imobilelor ce formează obiectul dosarelor de despăgubire transmise Secretariatului CCSD, sunt parcurse următoarele operațiuni administrative care presupun:
Întocmirea anexei ce va fi transmisă evaluatorului desemnat în mod aleatoriu de către CCSD, alături de întreaga documentație aferentă deciziei/dispoziției emise de entitatea învestită cu soluționarea acesteia precum și cu întocmirea respectivului dosar de despăgubire;
preluarea documentației și întocmirea raportului de evaluare de către societatea de evaluatori, raport având ca obiect imobilul descris în anexa Întocmită de Secretariatul CCSD;
transmiterea raportului de evaluare, de către evaluatorul desemnat, Comisiei Centrale și persoanelor îndreptățite;
verificarea raportului de evaluare de către Secretariatul CCSD sub aspectul respectării prevederilor pct. 16.13 din H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, în sensul stabilirii existenței oricărui înscris din care să rezulte faptul că, raportul de evaluare a fost comunicat persoanei îndreptățite, iar aceasta a luat cunoștință de valoarea estimată a imobilului (valoare specificată în cuprinsul raportului de evaluare) pentru care urmează a se acorda despăgubiri;
verificarea raportului de evaluare de către Secretariatul CCSD - alături de documentația aferentă dosarului de despăgubire - pentru a se constata dacă, ulterior transmiterii raportului de evaluare persoanei îndreptățite, aceasta a formulat obiecțiuni față de acesta, caz în care urmează a se respectiv procedura soluționării contestației la raportul de evaluare, astfel cum este prevăzută în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare;
verificarea raportului de evaluare de către Secretariatul CCSD sub aspectul respectării Standardelor Internaționale de Evaluare, de către evaluatorul desemnat a întocmi lucrarea de specialitate;
Intimații învederează în acest sens dispozițiile art.2 alin.1 lit. e Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care prevăd că: "stabilirea valorii de piață se face În conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare" .
Standardele Internaționale de Evaluare sunt standardele editate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Evaluare (IVSC - International Valuation Standards Committee) (a se vedea în acest sens art. 2 alin. 1 lit e Titlul VII din Legea nr. 247/2005). Totodată, în conformitate cu art.3, lit.d Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, evaluator este persoana fizică sau juridică cu experiență semnificativă în domeniu, competență în evaluare pe piața proprietăților imobiliare, care cunoaște, înțelege și poate pune în aplicare în mod corect acele metode și tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări credibile în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare și care este membru al unei asociații naționale profesionale de evaluare recunoscute ca fiind de utilitate publică având calitatea de evalua tor independent.
Potrivit Standardelor Internaționale de Evaluare ediția a opta - IVS 1, pct.
5.1.4 la întocmirea lucrării de specialitate "evaluatorul va prezenta informații suficiente pentru a permite celor care citesc și se bazează pe raportul de evaluare să înțeleagă informațiile din acesta, raționamentul, analizele și concluziile" și de asemenea "orice raport de evaluare trebuie să includă o descriere a informațiilor și datelor analizate, a analizelor de piață efectuate, a abordărilor și procedurilor de evaluare aplicate, ca și raționamentul care susține analizele, opiniile și concluziile din raport".
supunerea raportului de evaluare atenției Comisiei Centrale, în ședința acesteia, în vederea aprobării și emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Intimații solicită instanței să aibă în vedere aspectele anterior menționate (referitoare la complexitatea etapei evaluării, a cărei parcurgere, în totalitate, presupune inevitabil și un interval de timp corespunzător).
De altfel, se solicită instanței să aibă în vedere și faptul că, procedură administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este o procedură specială, căreia nu îi sunt aplicabile termenele și condițiile procedurale generale din legea contenciosului administrativ.
Având în vedere aspectele expuse, precum și prin raportare la modificările aduse cadrului legislativ privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, intimații solicită admiterea excepției prematurității cererii introductive de instanță formulate de reclamanții B. A. și B. S. și, pe cale de consecință, respingerea ei ca fiind prematur introdusă.
În drept: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr. 1095/2005, O.U.G nr. 4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, art. 114 și următoarele din Codul de Procedura Civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele: Procedura administrativă - imperativă - reglementată prin Titlul VII din
Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cuprinde mai multe etape succesive. În speță, dosarele privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților au parcurs etapa transmiterii și înregistrării dosarelor.
Prin articolul unic din O.U.G.nr.4/_, s-a suspendat până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legea nr. 247/2005.
Din această perspectivă, fără a face nici o apreciere cu privire la vreuna dintre etapele prealabile și asupra eventualelor drepturi pretinse de reclamanți în legătură cu acestea, etapa de emitere a titlurilor de despăgubire, vizată expres și
unic în petit, nu poate avea loc datorită existenței acestei suspendări, sub rezerva, bineînțeles, întrunirii condițiilor legale pentru emitere, asupra cărora Curtea nu este învestită și nu se pronunță în nici un fel, nici măcar colateral sau ca obiter dictum, existând impedimentul procedural, administrativ, dilatoriu, constând în instituirea suspendării.
Reclamanții prin reprezentant au invocat art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care ar permite, în opinia lor, înlăturarea suspendării emiterii titlurilor de despăgubire. În domeniul contenciosului administrativ examinarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a aplicabilității art.
6 alin. 1 din Convenție se face în general în raport cu o pretinsă încălcare a drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, deși nu este exclusă calificarea, bunăoară, a unei proceduri fiscale din dreptul intern ca acuzație în materie penală (Bendenoun v. Franța, 1994). În practica Curții Europene s-a evitat definirea exactă a termenilor Convenției, Curtea examinând în fiecare caz în parte în funcție de circumstanțele speței natura dreptului în discuție, civil sau public, pe baza unor criterii orientative generate de practica anterioară sau stabilite la deliberare ("Convenția este un instrument viu, care trebuie interpretat în lumina condițiilor din prezent";- Johnston v. Irlanda, 1986). Sub acest aspect, caracterul predominant al prezentului litigiu este cel "civil";. Trebuie remarcat că noțiunile cu care operează Convenția au un înțeles autonom (Baraona v. Portugalia, 1987), netributar dreptului intern, astfel încât un drept calificat în dreptul intern ca fiind civil, poate să nu aibă o aceeași natură din perspectiva Convenției, sau, invers, un drept public să fie privit de către Curtea Europeană ca având un caracter civil. Și din această perspectivă, precum și luând în considerare poziția constantă a jurisprudenței judiciare și constituționale, în dreptul nostru prevederile Convenției sunt recunoscute ca aplicabile cu titlu de regulă, general, litigiilor de contencios administrativ.
Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului (Vermeire împotriva Belgiei, Dumitru Popescu împotriva României (nr. 2)), prevederile Convenției fac parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare, statul prin instanțele de judecată și organele administrative având obligația de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acestora de către legiuitor.
În același sens, Recomandarea Rec(2004)6 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre cu privire la îmbunătățirea căilor de atac interne a reamintit că mecanismul instituit de Convenție este unul subsidiar și că drepturile pe care aceasta le consacră trebuie să fie protejate în primul rând la nivel național, de către instanțele și organele naționale. Aceeași obligație revine autorităților administrative în virtutea prevederilor din Recomandarea Rec (2004) 5 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre cu privire la verificarea compatibilității proiectelor de legi, legilor în vigoare și practicii administrative cu standardele prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cu toate acestea, având în vedere motivele prezentate în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 și efectul temporar al întreruperii procedurii administrative, care nu aduce atingere însăși substanței dreptului, Curtea consideră măsura adoptată de Guvern nu excede cerinței proporționalității ingerinței și nu poate fi înlăturată prin aplicarea Convenției.
Față de cele de mai sus, Curtea urmează să admită excepția și să respingă ca prematură acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității și în consecință:
Respinge ca prematură acțiunea formulată de către reclamanții B. A. și B. S., ambii cu domiciliu în municipiul B., A. B. bl. 5A, et. I, ap. 4, județul B. Năsăud, împotriva pârâtei C. C. pentru S. Despăgubirilor, cu sediul în B., C. F., nr.202, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | GREFIER | |||
S. | L. RUS | M. | V. | -G. |
Red.SLR/dact.MS 4 ex./_
