Decizia civilă nr. 500/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 500/2013
Ședința publică din 02 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: V. C.
JUDECĂTOR I. U. JUDECĂTOR D. E. L. GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursul declarat de recurent contestatorul SC. V. M.
C. S., împotriva Sentinței civile nr. 1449/_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimații A. F. P. P. C.
M. Z., A. F. P. B., SC. A. M. SA, având ca obiect contestație la executare.
Se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 18 septembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată la termenul din 25 septembrie 2013 pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru data de azi, când;
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sen.civ.nr.1449/_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dos.civ.nr._ s-a respins, ca nefondată, excepția prescrierii dreptului la acțiune, excepție invocată de către contestatoarea S.C. V. M. C. S.R.L.
S-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată și precizată de contestatoarea S.C. V. M. C. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele A. F.
P. PENTRU C. I M. SĂLAJ, A. F. P. A ORAȘULUI B.
, și SC A. M. S.A. și, în consecință: s-au menținut, ca legale și temeinice, formele de executare emise de către intimata A. F. P. PENTRU C. I M.
- SĂLAJ în cadrul dosarului execuțional nr. 6. /2011.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cererea formulată de către petentă prin prisma excepției invocate (excepție unită cu fondul cauzei), precum și a motivelor invocate, a actelor și a lucrărilor existente în cauză și a disp.art. 399 și urm. C.pr.civ., instanța urmează să constate că - pe de o parte - excepția invocată este una nefondată, iar - pe de altă parte - că susținerile invocate de către contestatoare în anularea formelor de executare emise în baza Titlului executoriu nr.6. al AFP Sălaj sunt neîntemeiate.
Cu privire la excepția invocată, instanța reține următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor art. 405 C. pr. civ., dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel, termenul de prescripție începând să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita, iar prin împlinirea termenului de prescripție
orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Potrivit disp. art. 131 alin. 1 din Codul de procedură fiscală - act normativ aplicabil în cauză - dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. În speță, natura creanței obiect al executării silite este una fiscală, situație în care dreptul creditoarei ANAF - DGFP SĂLAJ a luat naștere la data de 1 ianuarie a anului 2012 (raportat la data emiterii titlurilor executorii menționate în cuprinsul adresei de înființare a popririi existentă la fila 4 din prezentul dosar).
Mai mult decât atât, analizând cuprinsul listei prezentate de către debitoarea SC
"A. M. "; SA la solicitarea creditoarei, instanța constată că - la data de_ - contestatoarea figura pe lista clienților datornici ai debitoarei menționate cu un debit în valoare totală de 28.894,15 lei (fil. 28 din dosar).
Față de considerentele mai sus expuse și față de împrejurarea că petenta contestatoare nu a făcut dovada celor susținute, în sensul stingerii relațiilor comerciale derulate în urmă cu mai bine de trei ani cu intimata SC "A. M. "; SA Z. (mandatarul petentei precizând că nu deține nici un înscris referitor la "punctajul"; menționat în motivarea prezentei contestații și referitor la încetarea relațiilor comerciale dintre cele două societăți), instanța urmează să constate că - și pe fondul cauzei - apărările petentei sunt neîntemeiate.
În virtutea stării de fapt sus menționate și raportat la disp.art.137 Cod pr. civilă, va respinge, ca nefondată, excepția prescrierii dreptului la acțiune al creditoarei ANFP - DGFP Sălaj, excepție invocată de către petenta contestatoare.
Pe fondul cauzei, raportat la disp.art. 139 și urm. din Codul de procedură fiscală și la înscrisurile existente în cadrul dosarului execuțional, va constata că titlul executoriu contestat în cauză s-a emis cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv că petenta contestatoare - în calitatea ei de terț poprit - datorează debitoarei intimate SC
"A. M. S"; suma de 28.894,15 lei (sumă prevăzută în factura fiscală nr. 1. - conf. înscrisului depus la fila 28 din prezentul dosar). Apărările invocate de către terțul poprit - și referitoare la încetarea relațiilor comerciale derulate cu societatea debitoare - nu sunt în măsură să atragă anularea formelor de executare emise în dosarul execuțional sus menționat, cât timp ele nu au fost dovedite.
Pe cale de consecință, raportat la disp. art. 150 și urm., ale art. 172 și urm. din OG nr. 92/2003 republ. și la considerentele sus invocate, instanța va respinge prezenta contestație, dispunând menținerea, ca legale și temeinice, a formelor de executare emise de către intimata de rând 1, A. F. P. pentru C. i
M. - Sălaj în cadrul dosarului execuțional nr. 6. /2011.
Văzând și disp. art. 274 C.pr.civilă, va respinge, ca nefondată, cererea petentei privind acordarea cheltuielilor de judecată, respectiv va lua act că, în cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimate.
Împotriva sent.civ.nr.1449/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dos.nr._ a declarat recurs contestatorul SC V. M. C. S. în contradictoriu cu intimații A. F. P. P. C. M. Z., A. F. P.
B., SC. A. M. SA, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate
în sensul admiterii contestației la executare cu consecința constatării intervenirii prescripției creanței care face obiectul executării silite, a anulării adresei de înființare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr.74/_ efectuate în dos.de executare nr.6. al AFPCM Sălaj cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, să se dispună restituirea taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
În fapt prin sent.civ.nr.1449/2012 a Judecătoriei B., a fost respinsă ca nefondată excepția prescrierii dreptului la acțiune și contestația la executare fiind menținute ca legale și temeinice formele de executare silită, soluție pe care o consideră ca nelegală pentru următoarele motive.
Pârâta AFPCM Sălaj a început executarea silită față de SC A. M. SA pentru recuperarea unei creanțe în cuantum de 1.062.494 lei.
După cum s-a arătat și în motivarea contestației, a derulat relații comerciale cu debitoarea urmărită SC A. M. SA în urmă cu câțiva ani, când desfășura și activitate de tip brutărie, aceasta furnizându-i făină.
Marfa livrată de către debitoarea urmărită a fost achitată în întregime de aceasta, neînregistrând la data prezentei nici o sumă de plata către aceasta. De altfel, între contestatoare și debitoare s-a făcut la data încetării colaborării un punctaj din care a rezultat în mod cert că nu mai existau obligații între cele două părți. Factura evidențiată în actele de executare silită nu a fost niciodată înregistrată în contabilitatea societății, ștampila aplicată pe factura aparținând restaurantului și este rezultatul unor manopere realizate de șoferul furnizorului SC A. M. SA. Acest lucru a fost clarificat la momentul respectiv cu societatea furnizoare motiv pentru care aceasta nici nu a înțeles să întreprindă nici un fel de demersuri cu privire la această sumă. Mai mult, împrocesuată (din dispoziția instanței) în prezenta contestație SC A. M. SA nu a înțeles să formuleze nici o poziție față de prezenta contestație.
Situația de fapt arătată mai sus, deși reală este dificil de dovedit fiind necesară administrarea unei probațiuni complexe incluzând și proba testimonială. Având în vedere acest aspect a preferat să se limiteze la un mijloc de apărare mult mai facil reprezentat de excepția prescripției dreptului la executarea silită a respectivei creanțe. În acest sens s-a arătat că de la data încetării relațiilor comerciale dintre contestatoare și debitoare au trecut mai mult de trei ani așa încât chiar dacă ar exista o creanță (ceea ce nu este cazul în speță de față), fiind vorba despre o creanță comercială, căreia i se aplică termenul de prescripție legal de trei ani, creanța este
prescrisă.
În conformitate cu art.7 din Decr.167/1958 "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept";.
Prin urmare contestatoarea se află în prezența unei creanțe prescrise a cărei executare silită nu mai poate fi făcută, actele de executare fiind lovite de nulitate absolută.
Cu privire la această critică, care în opinia sa este de domeniul evidenței, pârâtele care au formulat întâmpinare au omis să se pronunțe fiind evident că este vorba despre o creanță comercială a cărei executare silită se prescrie în termenul general de trei ani. Prima instanță însă nu a împărtășit această opinie aplicând cu
generozitate prevederile Codului de procedură fiscală și în relațiile dintre doi comercială persoane de drept privat. Apreciind că în speță se aplică prev.C.pr.fiscală prima instanță a ajuns la concluzia că nu este prescrisă creanța întrucât termenul de prescripție este de cinci ani și curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța.
Această concluzie a primei instanțe este rezultatul confundării de către aceasta și neobservării faptului ca în speța exista două tipuri de raporturi, unele de drept fiscal și celelalte de drept comun.
Astfel raportul dintre contestatoare și intimata SC A. Mil SA este unul comercial de drept comun căruia i se aplică regulile dreptului comun inclusiv cu privire la prescripție, fiind pe deplin aplicabil Decr.167/1958.
Pe de altă parte raportul dintre SC A. M. SA și autoritățile fiscale este unul de drept fiscal căruia îi sunt aplicabile prev.C.pr.fiscală, dar aceste prevederi nu pot fi extinse în afara acestui raport întrucât s-ar încălca în mod flagrant prevederile dreptului comun, ori atâta timp cât potențiala creditoare SC A. M. SA nu mai are dreptul să recurgă la executare silită întrucât aceasta este prescrisă potrivit dreptului comun nici un creditor al acesteia, fie el și statul, nu poate să procedeze la executarea silită a respectivei creanțe întrucât în acest mod prevederile dreptului comun ar rămâne fără substanță fiind înlocuite cu prevederile normelor de drept fiscal.
Față de aceste argumente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacată în sensul admiterii contestației la executare și anulării formelor de executare dispuse față de contestatoare.
Intimata Direcția Generală a F. P. Sălaj a formulat întâmpinare (f.11- 14), prin care solicită respingerea recursului formulată de contestatoarea SC V. M.
S., respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere următoarele motive:
Cu privire la solicitarea de a fi citat în cauza a SC F. I. în calitate de administrator judiciar al debitoare SC A. M. SA, arată următoarele: prin înch.civ.nr.278/_ pronunțată de Tribunalul specializat C. în dosar nr._ s- a admis cererea formulat de debitoarea SC A. M. SA și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței prev.de Leg.85/2006, prin înch.civ.nr.278/_ a fost numit administratorul judiciar provizoriu SC F. I. .
Conform dispozițiilor legale instituite atât de art.3 pct.30 coroborate cu art.47 din Leg.nr.85/2006 cât și de 252 și urm.din Leg.nr.31/1990 republicată îl legitimează procesual numai pe administratorul judiciar.
Prin aceste dispoziții legale se instituie un mandat al administratorului judiciar, în concordanță cu disp.art.67 C.pr.civ., care menționează că părțile pot să exercite drepturile procedurale prin mandatar.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului pretins. Drepturile și obligațiile procedurale pot fi transmise în cursul procesului ceea ce echivalează cu o transmisiune a calității procesuale active sau pasive. Transmisiunea poate fi legală sau convențională. In cazul persoanelor juridice transmisiunea legală are loc pe calea reorganizării judiciare, falimentului sau transformării persoanei juridice care este parte in proces.
Pentru aceste motive, solicită să se dispună citarea în cauză a administratorului judiciar.
Instanța de fond în mod legal a reținut și a constatat faptul că asupra excepției invocate - cea a prescripției - unite cu fondul cauzei, precum și a motivelor invocate a actelor și a lucrărilor existente, susținerile invocate în anularea formelor de executare emise în baza titlului executoriu emis de AFPCM Sălaj sunt neîntemeiate.
In ceea ce privește excepția precripției invocată de contestatoare, instanța de fond corect și legal a reținut incidența disp.art.131 alin.1 Cod proc.fiscală și nu a dispozițiilor dreptului comun.
Totodată a constatat faptul că titlul executoriu contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, iar încetarea relațiilor comerciale derulate de contestatoare și debitoarea SC A. M. SA nu sunt de natură să atragă anularea formelor de executare emise de organul fiscal.
Așa cum s-a arătat și în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei prin adresa de înființare a popririi, emisă în baza art.149 alin.5 din OG nr.92/2003 privind Codul proc.fiscală, AFPCM Sălaj, având calitatea de creditor fiscal al debitorului SC A. M. SA a înființat poprire la terțul poprit SC V. M. S., în baza titlurilor executorii înscrise în adresa de înființare a popririi pentru suma de 1062494 lei.
Deoarece debitorul SC A. M. SA nu a achitat în întregime suma înscrisă în titlurile executorii, în mod legal organul fiscal competent a continuat măsurile de executare silită.
Menționează faptul că între debitorul SC A. M. SA și contestatoarea SC V.
M. S. există raporturi contractuale, conform listei cu clienții neîncasați la data de_ pusă la dispoziție de către debitoare de unde rezultă că, contestatoarea figurează cu suma de 28894,15 lei neachitată.
În concluzie, adresa de înființare a popririi emisă în baza titlurilor executorii sunt valabile cu privire la executarea acestuia și nu sunt invocate motive de nelegalitate, iar executarea silită a fost începută cu respectarea prev.Cod.proc.fiscală, neexistând motive de anulare.
Urmare celor de mai sus, A. F. P. pentru C. i M. Sălaj, în mod legal a procedat la continuare măsurilor de executare silită prin eliberarea adresei de înființare a popririi.
Cu privire la capătul de cerere prin care recurenta solicită și cheltuieli de judecată, solicită respingere acestuia având în vedere că organul fiscal din cadrul DGFP Sălaj - A. F. P. pentru C. i M. Sălaj a emis adresa de înființare a popririi, precum și titlul executoriu în conformitate cu prevederile și în îndeplinirea sarcinilor de serviciu astfel că nu poate fi reținută culpa procesuală pentru a fi obligată instituția la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere aceste motive, în concluzie solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se respingă recursul formulat de SC V. M. S., ca nefondat. Să se respingă capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul examinând în baza prev.art.304 și art.304/1 Cod proc.civ., hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu constată că aceasta este temeinică și legală nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Prima instanță în mod justificat a respins ca nefondate atât excepția prescripției dreptului la acțiune cât și contestația la executare în condițiile în care contestatoarea figurează în contabilitatea debitoarei S.C. Aba M. S.A. pe lista debitorilor cu suma de 28.894,15 lei.
Referitor la problema în litigiu se constată că contestatoarea nu dovedește în nici un fel afirmația că între S.C. V. M. C. S. și S.C. Aba M. SA a intervenit prescripția de 3 ani prevăzută de disp.art.3 din Decretul nr.167/1958.
Astfel contestatoarea nu a administrat nici o probă din care să rezulte că au trecut mai mult de trei ani de la data la care trebuia să achite contravaloarea făinii livrate de S.C. "Aba M. "; SA.
Simpla împrejurare că raporturile contractuale dintre părți au încetat, debitoarea fiind în insolvență, însoțită de afirmația intervenirii prescripției de 3 ani nu sunt suficiente în lipsa dovedirii unui reper cronologic referitor la data livrării făinii și la data scadenței achitării prețului.
Respectarea de către organele fiscale a termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art.131 alin.1 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală în emiterea titlului executoriu față de contestatoare este pe deplin dovedit și de altfel nici nu a formulat obiectul criticilor contestatoarei.
Pentru considerentele menționate tribunalul în baza prev.art.312 alin.1 Cod proc.civilă urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea SC V. M. C. S. cu sediul în B., str.Ion C. nr.59, jud.Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu intimatele A. F. P. PENTRU CONRIBUABILI M. SALAJ cu
sediul în Z., str.Piața I. M. nr.15, jud.Sălaj; A. F. P. a orașului
B.,
cu sediul în B., str.1 Decembrie 1918, nr.3, jud.Bistrița-Năsud și SC A. M. SA cu sediul în Z., str.F. nr.10, jud.Sălaj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2013.
PRESEDINTE, | JUDECATORI, | GREFIER, | |||
V. C. | I. U. D. Emilina L. | L. | C. | A. |
Ch.V./VF.
2 ex./_ .Jud.fd.V. L.
