Decizia civilă nr. 85/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 85/2013
Ședința publică din data de 14 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. JUDECĂTOR: L. T. B. JUDECĂTOR: A. P. M.
GREFIER: M. DP
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul D. I. C. împotriva Sentinței civile nr.6018/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele D. R. pentru A. și O. V. și SC T. &T. SS , având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, avocat J. Nandor, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr.202/2010, în conformitate cu art.159¹ alin. 4 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, raportat la disp. art. 2 pct. 3 C.pr.civ. coroborat cu art. 402 alin. 2 C.pr.civ.
Instanța constată recursul la prim termen de judecată, fiind declarat în termen, motivat și comunicat.
Se constată depusă la dosar de către recurent, taxa de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 3 lei, astfel că recursul este și legal timbrat.
Se constată depus la dosar, prin Serviciul de registratură, la data de_, întâmpinare formulată de către intimata DRAOV C. prin care se solicită respingerea recursului promovat de recurent și menținerea sentinței atacate ca fiind pronunțată cu respectarea legii, act care se comunică reprezentantului recurentului.
Reprezentantul recurentului arată că susține recursul astfel cum a fost formulat, nu solicită a se acorda un nou termen de judecată în vederea studierii întâmpinării, nu are cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Tribunalul, văzând că nu sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurentului, avocat J. Nandor solicită a se admite recursul astfel cum a fost promovat, în sensul modificării sentinței recurate, cu consecința admiterii contestației la executare formulată la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar la fond și în recurs.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.6018/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, a fost respinsă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de contestatorul Dreța I. C. și ca nefondată contestația la executare formulată de către contestatorul D. I. C. în contradictoriu cu intimatele D. R. pentru A. și O. V. C. și SC T. & T. SS
.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în conformitate cu actul constatator nr.28 din_ întocmit de intimată (f.1 din dosarul de executare) contestatorul a fost obligat să plătească suma de 28.003.655 lei vechi reprezentând diferențe taxe vamale, în termen de 7 zile de la data comunicării; întrucât contestatorul nu a achitat obligația fiscală de mai sus, intimata
1
a calculat majorări de întârziere și a făcut demersuri de executare silită însă fără rezultat, deoarece nu au fost identificate bunuri urmăribile aparținând acestuia, așa cum rezultă din dosarul de executare silită, astfel încât prin procesul verbal nr.2254/_, s-a constatat insolvabilitatea contestatorului.
Ulterior, urmare a demersurilor continuate de intimată, au fost identificate bunurile deținute de acesta, respectiv 4 autoturisme, precum și alte venituri impozabile, astfel încât a fost emisă adresa nr.3174/_ de poprire a veniturilor realizate ca angajat al SC T. & T. SS .
Prin contestația formulată, contestatorul a solicitat anularea actelor de executare silită pe motiv că a intervenit prescripția dreptului de a efectua executarea silită, respectiv că a expirat termenul de 5 ani prevăzut de lege la data de_, fără a se invoca alte motive și fără a contesta cuantumul obligației stabilite în sarcina sa.
Potrivit art.131 din OG nr.92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar potrivit art.133 din același act normativ, termenul de prescripție se întrerupe, printre altele, pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită, de la acea dată începând să curgă un nou termen de prescripție.
În speța de față, instanța a reținut că obligația fiscală a fost stabilită în cursul anului 2002, prin urmare termenul de prescripție a executării silite a început să curgă la 1 ianuarie 2003 dar a fost întrerupt de mai multe ori până în prezent (de ex. prin somația 3380/_, procesul-verbal de constatare a insovabilității nr.2254/_, file 6 și 18 din dosarul de executare comunicat de intimată), de la data întreruperii începând să curgă un nou termen de prescripție care nu s-a împlinit, prin urmare, a respins excepția prescripției executării silite ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul D. I. C., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la executare.
În motivare s-a arătat că prin hotărârea atacată, instanța a respins contestația formulată de recurent privind executarea silită promovată de intimata de rang 1, respingând excepția prescrierii dreptului de executare silită a acesteia invocată de subsemnat.
Se consideră că hotărârea este nelegală și netemeinică, dreptul de a efectua executarea silită privind pretinsa creanță fiind prescris.
Recurentul arată faptul că, pentru a exista un act de executare care să întrerupă cursul prescripției conform art. 133 din Codul de procedură fiscală reținut de instanță, trebuie să existe o executare silită promovată în conformitate cu legea (art. 136 și urm. Cod proc. fiscală), executare silită care să înceapă prin emiterea și comunicarea unui act (titlu) de creanță bugetară, și să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a fi titlu executoriu și emiterea unei somații în conformitate cu art. 145 Cod pr. fisc. In prezenta cauză nu s-a făcut dovada faptului că a fost emis titlul de creanță în condițiile legii care să-i fi fost comunicat în condițiile legii pentru a i se da dreptul contestării lui și mai mult, nu s-a făcut dovada promovării unei executări silite, care să fie începută prin comunicarea somației și a unui titlu executoriu în conformitate cu art. 141 - 145 Cod pr. fisc.
De asemenea, nici unul din actele depuse de intimata de rang 1 la dosarul cauzei nu i-a fost comunicat, nu a avut cunoștință de acestea (chir și pentru exercitarea dreptului de contestație) și așa cum a arătat au fost efectuate sau mai bine zis emise în afara unei proceduri de executare silită care să fi fost promovată în mod legal.
In conformitate cu dispozițiile art. 145 Cod pr. fisc, executarea silită începe prin comunicarea somației și după cum se poate observa nici această obligație, care practic marchează începutul procedurii executării silite nu a fost efectuată de intimata de rang 1 sau de organele abilitate în executarea acestei obligații. Nefiind efectuat primul act de executare silită, care să stabilească data începerii acesteia și cadrul legal al exercitării ei, nu a existat și nu există o executare silită promovată împotriva sa, iar pretinsele acte de executare despre care se face vorbire în hotărârea atacată nu au fost întocmite în cadrul legal al unei executări silite legal promovate.
In drept s-au invocat disp. art. 299 și urm. Cod pr. civ., disp. art. 3041Cod pr. civ., disp. art.
312 Cod pr. civ., art. 136 și urm., art. 145 Cod pr. fisc, art. 274 Cod pr. civ.
Tribunalul examinând, în baza prevederilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că
2
aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, instanța de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Astfel, se constată că în mod pertinent prima instanță a reținut că obligația fiscală a fost stabilită prin actul constatator nr.28/_ privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului pentru suma totală de 28.003.655 lei vechi reprezentând diferențe taxe vamale, act în care era prevăzut un termen de 7 zile de la data comunicării, pentru plată, și care i-a fost comunicat la data de_ sub semnătură - fila 2 dosar ex., devenit titlu executoriu la expirarea termenului de plată, astfel că susținerile recurentului în sensul că nu s-a făcut dovada faptului că a fost emis titlul de creanță în condițiile legii, care să-i fi fost comunicat pentru a i se da dreptul contestării lui și mai mult, nu s-a făcut dovada promovării unei executări silite, care să fie începută prin comunicarea somației și a unui titlu executoriu, în conformitate cu art. 141 - 145 Cod pr. fisc., sunt nefondate prin prisma actelor dosarului execuțional, care demonstrează cel puțin comunicarea, la_, a somației emisă la data de_ - fila 6 dos. ex., urmată de procesul-verbal nr.2254/_, prin care s-a constatat insolvabilitatea contestatorului, comunicat de asemenea acestuia la data de_ .
Deci termenul de prescripție a executării silite a început să curgă la 1 ianuarie 2003, dar a fost întrerupt prin actele de executare silită enunțate anterior, conform art.133 lit. c din OG nr.92/2003, adică la data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită, așa că termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art.131 din OG nr.92/2003(dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept), cu moment de pornire_, nu era împlinit în anul 2012, considerente pentru care, în temeiul art.312 C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul D. I. C. împotriva sentinței civile nr. 6018/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
În temeiul art.274 C.pr.civ., se va respinge șicererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul D. I. C. împotriva sentinței civile nr.6018/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Respinge cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
D. E. L. | L. | T. B. | A. | P. M. |
GREFIER,
M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ /4 ex
Jud. fond: C. M.
3
